55,283 matches
-
sînt în realitate mai simple decît în ideologie. Iubirea de literatură a criticii nu este nimic altceva decît o formă de onestitate: a spune adevărul tău despre cărți și despre scriitori. Firește, nu toate adevărurile sînt la fel de convingătoare. Dacă un critic se înșeală, asta înseamnă că n-are destul talent, nu că urăște operele. Adevărul marilor critici pare necontestabil datorită geniului lor, nu datorită iubirii lor de literatură. Iubiți scriitori, cereți criticilor să vă citească, nu să vă iubească; și nu
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
smulgă mărturisiri complete: "Stimată doamnă Tăzlăuanu, eu nu am fost tare niciodată la teoria literaturii, ba chiar detest teoria, procustianismul, mă rog, nu știu ce este postmodernismul, nu m-am băgat niciodată în chestia asta. Mi s-a spus că sunt un critic tradiționalist, impresionist, dar postmodernist ca stil. De acord, așa oi fi. Ce știu sigur e că direcții în literatură nu pot fi decât una-două pe țară. Să zicem, ca sugestie bipolară, Observator cultural versus România literară. Și că monopolul deciziei
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
echivalează cu un simpozion științific internațional, la care se discută probleme de o arzătoare actualitate ale comunicării prin intermediul presei. Șomajul și șantajul, nevasta și cerșetoria Atrăgeam atenția, nu demult, asupra presiunilor la care sînt supuși ziariștii din provincie care scriu critic la adresa PSD în ziarele locale. Remarcam atunci că mai feriți de asemenea presiuni sînt corespondenții ziarelor centrale. Citesc însă în EVENIMENTUL ZILEI un editorial al lui Cornel Nistorescu. Directorul ziarului scrie cum a rămas fără doi corespondenți locali în mai
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
am aștepta să o auzim. Disocierea între cele două categorii vine, după cum știți, de la Călinescu și, deși în multe cazuri nedreaptă și jignitoare, surprinde totuși cel mai bine condiția cărții de față. Domină aici formulările descriptive, subtilitățile „de bun-simț", aprecieri critice valabile dar catacretice, într-un cuvânt, tot ce ar trebui să afle un elev în legătură cu proza lui Voiculescu și categoria magicului. Cititorul oarecum inițiat, însă, nu are parte de prea multe revelații hermeneutice. Capitolul al doilea atrage atenția în mod
Înapoi la magia textului by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13895_a_15220]
-
în mod deosebit prin aroganța titlului: Natura povestitorului. Lecturi inadecvate. Așadar, avem de-a face cu un capitol de metacritică. Problema apare în momentul în care autorul postulează propriul demers exegetic ca fiind cel adecvat prin comparație cu precedentele păreri critice, considerate în cel mai bun caz inadecvate, în cel mai rău caz, curate aberații. Autorul pare să fi ars etapele teoriei culturale sărind direct de la Blaga în contemporaneitate, peste noțiunea de operă deschisă interpretărilor promovată de un Umberto Eco sau
Înapoi la magia textului by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13895_a_15220]
-
rău caz, curate aberații. Autorul pare să fi ars etapele teoriei culturale sărind direct de la Blaga în contemporaneitate, peste noțiunea de operă deschisă interpretărilor promovată de un Umberto Eco sau Roland Barthes. Am folosit cuvântul aroganță pentru că atitudinea de superioritate critică pe care autorul o afișează este evident una falsă, rezultat al distanțării în timp și, prin aceasta, al avantajului de a beneficia de mult mai multe resurse decât predecesorii săi. Recomandarea mea: pentru o perspectivă inedită, mergeți direct la sursă
Înapoi la magia textului by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13895_a_15220]
-
Un motiv de a vedea în Orfeu, sau mai degrabă în întruparea sa americană, nu numai pe Poetul capabil să transfigureze, prin cuvînt, geografia Americii și oamenii, de o mare diversitate, ai acelui loc. După cum ne atrage atența Harold Bloom, critic de sorginte emersoniană, Orfeul americanizat de Ralph Waldo Emerson este și "zeul-profet al discontinuității", al dezmembrării prin excelență, fiindcă odată cu momentul refacerii se manifestă din nou cu violență tendința contrară, de inovare și experiment. Apelul la înnoire făcut de Emerson
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
factură estetică a poemului? "Mariana Neț face de fapt considerații savante asupra «rămășițelor pămîntești» ale sonetului eminescian. Noi preferăm să citim considerații, fie și savante, asupra sonetului". În fine relevăm un aspect al comicului literaturii mediocre, se pare nescontat de critic, însă care transpare în mod obiectiv din cartea d-sale. Ne referim la relația dintre productul literar și numele care-l semnează. Se confirmă în felul acesta o veche impresie a noastră că nu orice nume e demn de-a
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
gîndea, Alex. {tefănescu s-a văzut prompt admonestat de un confrate care a crezut de cuviință a taxa aprecierile d-sale neortodoxe la adresa lui D. R. Popescu drept "un pas enorm și incalificabil, pe care nici un cititor de bună-credință necum un critic, nu-l poate face fără să devină ridicol, ca să nu spun mai mult". Vasăzică, cel ce surprinde ridicolul, dincolo de o imagine stabilită prin consens, ar deveni el însuși ridicol! Reacția nu ne surprinde. Conservatorismul castei unor mandarini literari, instituită încă
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
Exact aceeași senzație ( că filmul nu e de descoperit pe platou, că filmul adevărat se face în altă parte) am avut-o văzînd în festival un documentar, CIAO, FEDERICO, de Gideon Bachmann. Un tînăr (pe atunci, acum treizeci de ani) critic de cinema, profitînd de amiciția lui Fellini, merge pe platoul de filmare și înregistrează, insistent, totul. Vorba lui Fellini: "La ce folosește?"... Dacă vrem să aflăm ceva despre "misterul creației", atunci, într-adevăr, nu folosește la nimic. Ceea ce vedem rămîne
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
în astfel de formule. Ușor ipohondru, ar trebui să fiu recunoscător lipsei de igienă din absolut toate restaurantele comuniste. Scârba față de murdărie și de mirosurile pestilențiale emanate de closete chiar în localurile de bună calitate m-a ținut, în perioada critică a adolescenței și în prima tinerețe, departe de tentațiile băuturii fără măsură și a orelor nesfârșite petrecute „la un pahar". Albul dubios al faianțelor ce acopereau pereții W.C.-urilor, mirosul înțepător al clorului ce nu făcea față avalanșei de urină
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
cărților de toată mîna. Alex. Ștefănescu se confesează în acest sens: "O primă condiție ca să mă apropii de cartea care mă interesează este să parcurg, întîi, numeroase cărți care nu mă interesează". Rezultatul e profund frustrant, dureros: "Nefericita meserie de critic literar, care nu numai că m-a făcut antipatic (pe mine, cel atît de simpatic!) atîtor scriitori contemporani, dar m-a și îndepărtat de literatură, așa cum îndepărtează ginecologia de dragoste". Cunoaștem și noi îndeajuns de bine fenomenul. Comentariul actualității literare
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
Și anume scriind despre producțiile lor așa cum se cuvine, adică indicîndu-le implacabil, de cîte ori e cazul (și e prea adesea), reaua calitate, id est impostura. "Curatul meșteșug de tîmpenie" al vastelor lecturi indigeste se transformă astfel într-un act critic nu doar savuros prin umorul (totuși trist) de care se vădește impregnat, ci și uitil prin pedagogia care se degajă ca o morală a fabulei exegetice. Neantul se transmută în semnificație. Un set cuprinzător de asemenea texte cu funcție de salubrizare
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
instrument de cunoaștere a universului. Ca exemple folosește metafore din poemele lui Tagore, Rilke și din... propriile lui poeme. Cu alte cuvinte George Popa eseistul îl prețuiește atît de mult pe George Popa poetul, încît îl menționează, într-un studiu critic, alături de clasici ai literaturii universale". În strînsă relație cu caraghioasa egolatrie ni se înfățișează nefirescul căutat, artificiul strigător care trădează fuga după o "originalitate" cu orice preț. E o diversiune frecventă a mediocrității: "Ion Avram își închipuie, probabil, că așa
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
asupra Banatului literar. Douăzeci și doi de ani mai tîrziu, cu volumul Mitteleuropa periferiilor, Cornel Ungureanu extinde perspectiva la scară europeană. Dincolo însă de aceste monografii spirituale ale unor zone, ideea de geografie literară este sugerată în mai toate cărțile criticului, printr-o vizibilă tentație comparatistă adesea transfrontalieră. Ceea ce fusese implicit sau aluziv în scrierile anterioare devine explicit odată cu publicarea cărții Geografie literară. Geografia literară nu mai este o realitate întrezărită mai mult sau mai puțin accidental în discuțiile privind filiația
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
înșiruire. Geografia literară le dă însă drept de ședere în cetate, proiectează operele lor într-o lumină capabilă să le confere o prospețime surprinzătoare. Este și meritul lui Cornel Ungureanu care printr-un demers original ( amestec de investigație publicistică și critică literară, asezonat din belșug cu sentimentalism) reușește să stîrnească interesul și pofta de a citi autori căzuți în uitare. Disputele politice de la începutul anilor ’90 nu au fost de bun augur pentru demersurile de geografie literară. S-a spus atunci
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
locul talentului. În aceste condiții, nu e de mirare că scriitorul în pantaloni scurți se ocupă, adeseori, de administrarea propriei tinereți, refugiindu-se în tot mai vastul teritoriu pe care literatura îl împarte cu sociologia. Una din umilințele meseriei de critic este dificultatea pe care el o întîmpină atunci cînd trebuie să hotărască în mod clar despre ce anume vorbește atunci cînd se referă la literatură. Aceasta este o problemă pe care criticul trebuie s-o rezolve de unul singur, însă
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
par să fie mai receptivi decît oricine la manierismele și locurile comune ale epocii lor, mai ales la cele pe care opera lor de mai tîrziu le va respinge cu vehemență." Unul dintre cele mai utile servicii pe care un critic îl poate face unui tînăr scriitor constă exact în semnalarea acestor locuri comune și manierisme de care cu greu scapă orice carte de debut. Deși se poate întîmpla (și, în realitate, cel mai adesea se întîmplă) ca însuși criticul să
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
undeva într-un subsol de pe Calea Victoriei, artiști și spectatori, ca să ia pulsul secolului lor. Mie mi se întîmplă des acest lucru, aici sau în altă parte, acolo unde pot să văd o dată sau de mai multe ori un spectacol. Exercițiul critic are nevoie, și el, de răgaz pentru receptare, pentru intrarea în atmosfera justă a montării, pentru depistarea momentului cel mai apropiat de valoarea reală a punerii în scenă și de asumarea ei de către actori, care nu ating întotdeauna starea relevantă
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
îl practici pentru un cotidian și cronica trebuie scrisă a doua zi. Deși, uneori, se poate reveni cu unele detalii sau amendamente atunci cînd, revăzînd o altă reprezentație, unele păreri au suferit modificări. Publicarea lor poate demonstra că și actul critic este viu, ca și fenomenul pe care îl observă. Este mult de discutat pe marginea acestui subiect și poate am să revin ca să vă fac cunoscute cîteva din observațiile mele strînse de peste trei ani, de cînd am renunțat să mai
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
Lidia Vianu LIDIA VIANU: Critica s-a tehnicizat, s-a specializat. Ce părere aveți de limbajul actual, în care nu se mai citează atât ideile unui critic, cât termenii creați de el și preluați aproape ca elemente matematice de alți critici, care nu fac decât să îi pună în ecuație? Vă place această nouă critică aferată, care înghiontește limba și interzice studenților - ba chiar și multor critici
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
această nouă critică aferată, care înghiontește limba și interzice studenților - ba chiar și multor critici, slabi de înger, care nu știu să se împotrivească - să se creadă, fie și pentru o clipă, creatori? Spuneați acum vreo două decenii că actul critic este în primul rând creator. Pentru ce optați în prezent? EUGEN SIMION: Critica are, într-adevăr, un număr de concepte cu care operează, creează altele (noua critică și noua nouă critică au fost foarte productive în acest sens), dar ‘păsăreasca
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
un scenariu epic (un scenariu al ideilor, bineînțeles). Aș putea zice chiar: un roman sentimental despre modelele (fantasmele) discursului romanesc sentimental... Cine mai citește, azi, pe Jean Ricardou, cel care teroriza în anii ’70 congresele, colocviile universitare?.. Un alt mare critic, după Roland Barthes, care și-a dat seama că nu putem transforma critica într-un cod care să codifice ceea ce tocmai a decodat (adică opera) a fost Jean Starobinsky, din școala critică de la Geneva. El a scris pe la începutul anilor
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
anii ’70 congresele, colocviile universitare?.. Un alt mare critic, după Roland Barthes, care și-a dat seama că nu putem transforma critica într-un cod care să codifice ceea ce tocmai a decodat (adică opera) a fost Jean Starobinsky, din școala critică de la Geneva. El a scris pe la începutul anilor ’70 o carte admirabilă (Relația critică) unde propune o nouă sinteză critică prin asimilarea noilor metode de analiză și recuperarea dimensiunii creatoare. A avut dreptate. În această direcție a mers critica literară
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
a dat seama că nu putem transforma critica într-un cod care să codifice ceea ce tocmai a decodat (adică opera) a fost Jean Starobinsky, din școala critică de la Geneva. El a scris pe la începutul anilor ’70 o carte admirabilă (Relația critică) unde propune o nouă sinteză critică prin asimilarea noilor metode de analiză și recuperarea dimensiunii creatoare. A avut dreptate. În această direcție a mers critica literară. A fost readus în discursul critic și autorul trimis în exil. ‘Întoarcerea autorului’, fenomen
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]