19,565 matches
-
religia nopții și-a norilor ceva ce trece prin viața noastră și lasă urme adînci în umbra ce-o lăsăm pe nisip trăiesc încă în religia poemului și Dumnezeu mi-e cel mai aprig critic literar în fiecare noapte mă critică cu stele și ploi venind de departe contemplativ contemplativ sătul de această lume care numai tristețe știe să-mi dăruiască voi sta în poziția lotus pînă voi deveni și eu o floare
Poezie by Ion Maria () [Corola-journal/Journalistic/9389_a_10714]
-
în calitate de autentice genuri literare, "fără a jertfi frumosul adevărului, ci pe o solidă bază documentară, grijuliu adunată de el însuși". Aci ne izbim de modestia orgolioasă a compatriotului nostru care și-a recuzat sistematic înzestrarea literară (spre deosebire de E. Lovinescu), socotind critica doar un simplu adjuvant al operei iar nu o creație într-un plan propriu, ergo de sine stătătoare. Dar e oare fermă poziția sa autopenitentă? Deși dată afară pe ușă, concepția unei critici cu semnificație creatoare se întoarce pe fereastră
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
unitatea". Pasiunea exactității, cultul documentării, nutrimente ale ambiției de a fi cît mai obiectiv, nu i-au jugulat plăcerea scriiturii îngrijite, atractive, mordante ori curtenitoare, după împrejurări, manifestare ea însăși a moralismului său literar, pururi comunicativ, simpatetic. Putem afirma despre critic ceea ce scria el însuși despre Sainte-Beuve: "îl citim ca pe un critic firește, ca să ne instruim, dar și ca pe un scriitor, ca să ne delectăm". în ce ne privește, deși din altă familie de spirite literare, mărturisim că-l citim
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
căror inconsistență literară mi se păruse a ține de inconștiență. Revista fiind condusă de Eugen Barbu, articolul meu apăruse, cu întreaga expresie a unui prim suflu. Tata m-a mustrat, atrăgându-mi atenția că nu este îngăduit unui poet să critice opera altui poet. Ulterior, ca editor al integralei Tonegaru, am stat multă vreme pe gânduri dacă să introduc sau nu în ediție un articol polemic la adresa liricii lui Ion Caraion, în momentul respectiv redactor la Scânteia tineretului. Cultul lui Nichita
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
trebuie luat la figurat și nu la propriu. Tocmai ortodox la propriu nu e Benedict al XVI-lea! Ba chiar, cum zic ortodocșii, e mai catolic decît papa. Urmașul lui în fruntea comitetului de doctrină al Vaticanului, un cardinal, a criticat recent, reluînd chiar spusele actualului papă, pe cînd era șef doctrinar, atît protestantismul, cît și ortodoxia pentru ignorarea căii drepte spre mîntuire. Aceasta ar fi apanajul exclusiv al Bisericii Catolice. în ciuda reacțiilor vehemente (ale protestanților, ortodocșii tăcînd mîlc), papa nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9415_a_10740]
-
și înainte de a ști cine sunt cei care o conduc și ce pot îi dau cu parul în cap." Unele articole ni-l revelează pe comentatorul atent, drastic uneori, al actualității sociale și culturale. În necrologul închinat lui Gheorghe Bogdan-Duică, critică nepotismul universitar, practica întemeierii di-nastiilor universitare din Cimitirul Buna-Ves-tire, "Gheorghe Bogdan-Duică - scrie Pavel Dan - nu și-a lăsat catedra moștenire copiilor. Nu a întemeiat o dinastie universitară. Nu și-a numit fetele asistente, nepoții și nepoatele preparatori. În atmosfera viciată
Centenar Pavel Dan - Colaborator la revista "Blajul" by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9414_a_10739]
-
să știe să tacă și să aprobe, ori cel puțin să facă un pic de curte, Gheorghe Bogdan-Duică a fost o excepție." Nemulțumit de faptul că alegerea lui Teodor Capidan, ca membru al Academiei Române, a trecut aproape neobservată, Pavel Dan critică lipsa de onestitate și cultură a gazetarilor vremii. O altă cauză a tăcerii în jurul acestui eveniment o vede Pavel Dan în faptul că Teodor Capitan "n-a fost niciodată deputat, nici n-a făcut parte din vreo comisie guvernamentală cu
Centenar Pavel Dan - Colaborator la revista "Blajul" by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9414_a_10739]
-
aceasta un om rar." Unele note și articole aduc informații prețioase în legătură cu concepția scriitorului despre menirea artei. Pavel Dan nu privea scrisul ca un divertisment și mai puțin ca pe un prilej de reclamă personală. E cunoscută în acest sens critica adusă cărții Sunt studentă de Marta D. Rădulescu. În aceeași ordine de idei se situează partea introductivă a recenziei la cartea lui Ion Breazu, Michelet și românii, studiu de literatură comparată, pe care o socotește "o mare contribuție la cunoașterea
Centenar Pavel Dan - Colaborator la revista "Blajul" by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9414_a_10739]
-
de pădure: cele două macroprocese au inclus, în acest caz, dinamicile evolutive precedente și le au supus unor niveluri extreme de stres. Din multiple puncte de vedere, tezele lui Stahl sunt asimilabile poziției „economiei morale” luate de Scott (1977) și criticate de Popkin (1979, 1980). Potrivit acesteia, trecerea de la legăturile feudale, difuze, multiple dintre elitele agrare și țărani la legăturile unice, precise și contractuale a constat în schimbări care, invariabil, rănesc bunăstarea țăranilor. Perspectiva este una economică, nu pentru că utilizează metodele
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
și avertizează asupra puterii extraordinare a viciului. Dizolvă multiplele aspecte ale minciunii, valorizează onestitatea și prețuiește cumpătarea, știind că „urmările unei fapte nechibzuite nu se pot înlătura cu regrete”. Despre prudență spune că „înseamnă mai curând înțelepciune decât teamă”, apreciază critica bine intenționată, pe care o preferă unei laude gratuite sau interesate. Prietenia adevărată o consideră „mai prețioasă decât relația de rudenie”. Valorizează „bogăția spirituală și sufletească”, convins fiind că bogăția materială, „oricât de mare ar fi ea, nu poate conferi
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
prea multe tangențe cu morala. Se poate! Reușită În politică reușesc mai ales cei ce pot minți cu seninătate și convingere. Subiectivism Este în firea omului (copil sau matur) să se bucure de laude și să se mâhnească atunci când este criticat. Viciu Este mai ușor să reziști tentațiilor unui viciu decât să te debarasezi de el, după ce s-a înrădăcinat. Troc Binele făcut cu intenția vădită de a fi răsplătit cu un alt bine nu se poate numi binefacere (în sensul
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Ea poate genera conflicte spontane sau asocieri la săvârșirea unor fapte antisociale. Prudență Lauda și denigrarea trebuie apreciate după temeiul rațional care le-a generat, după mobilul emoțional-afectiv care le-a propulsat și după finalitatea pe care au vizat-o. Critică O critică dreaptă și bine intenționată este de preferat unei laude gratuite. Falsitate Schimbul de amabilități protocolare însoțit de zâmbete false ascunde întotdeauna vrăjmășii sau invidii. Rol Pe scena vieții, masca nepotrivită și rolul prost jucat nu sunt agreate. Viața
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
José Régio, una dintre marile figuri ale culturii portugheze contemporane. "Acest poet de o mare puritate a avut neșansa de a fi poet religios; acest romancier extraordinar, inițiator al prozei portugheze cu adevărat moderne, a avut neșansa de a fi criticat public așa-numita <>; acest dramaturg de frapantă originalitate și-a ales subiectele pieselor din Biblie și din istoria Portugaliei - altă erezie scump plătită. în fine, ca unul dintre marii critici literari ai secolului XX (poate cel mai mare, s-a
Epistolar portughez (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9423_a_10748]
-
lipseau cu desăvârșire portretele. Explicația ar putea rezida chiar în lipsa de vandabilitate a portretelor, care interesează fatalmente un public foarte redus, în vreme ce subiecte de altă natură sunt - s-o spunem pe șleau - aducătoare de bani. Să nu fim însă excesiv de critici! Opera lui Philippe Caracostea prezintă un interes real și pentru a-l înțelege, putem face apel la scriitoarea Genevieve Dormann, autoarea textului din catalogul pictorului, în care originea românească a tatălui este de altfel amintită: "Fiecare creație a lui Cara
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
citi - oricât de profesionist - nu înseamnă a-ți suspenda, într-un interval de timp limitat, viața. Reluați în tihnă deplină seria de Teme manolesciene ori Salvarea speciei a Simonei Popescu și veți înțelege din mers aceste precepte postmoderne. Un romance critic, iată ce se dorește a fi cartea lui Iulian Băicuș. Cu inerente trimiteri către imaginarul gotic, cu aluviuni de melodramă sentimentală, cu iriși strecurați discret prin gaura cheii. Și, ca să fim corecți până la capăt, cu informații verificate - deontologic - din minimum
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
tipărite într-un timp record în două ediții, cenzura își făcea în continuare mendrele. E inadmisibil notează eroul nostru, considerând aceasta drept "o insultă adusă demnității scriitoricești". "Că sunt scriitori care nu-și respectă această demnitate, o știm cu toți; critica și publicul și-au spus cuvântul îndeajuns de răspicat. Nu era nevoie de cenzura cărților pentru chemarea la ordine a câtorva rătăciți de talent. De fapt cenzura nu se înființează pentru stăvilirea Ťliteraturii imoraleť. Ea se înființează pentru ca triumful prostiei
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
o vocație critică acaparantă, tinzînd către critica absolută, precum o formă de creație ea însăși, aptă a "concura" creațiile asupra cărora se aplică pînă la paradoxul mortificării lor în absența suflului critic. Poeziei pure i se alătură în felul acesta critica pură.
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
condamnăm moral cu fermitate, vom reuși să scăpăm de ea, ci trebuie să pricepem că ura e o trăsătură constantă a ființei umane, o veritabilă pacoste pe care, în măsura în care am înțeles-o, în aceeași măsură trebuie s-o combatem. A critica ura sperînd că cei care urăsc se vor rușina într-o bună zi, renunțînd treptat să-și deteste adversarii, este o naivitate primejdioasă. Nimic nu-l poate face pe cel care urăște să se întoarcă din drumul răzbunăriii lui. De
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
opinie decât Stalin, dar în cadrul aceluiași partid. Răspund scurt și didactic: Paul Goma, ca și Soljenițîn, a început prin a fi disident și a sfârșit prin a fi anticomunist. Totul pornește de la caracterul public al libertății de opinie: putea fi criticat public sau numai în secret partidul comunist ca partid unic? Erau discutabile ordinele sau directivele sale?) Dinamica memoriei și a mărturisirii lui Paul Goma inițiază, începând cu Bonifacia, apărută în franceză în 1986, recuperarea biografiei de copil și adolescent, până în
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
și cărțile sale de critică literară: Despre viață și cărți (1954), Noi și neobarbarii (1957). Modelul său absolut era Balzac, despre care ține și un curs de "măiestrie literară", în 1952, la școala de Literatură. Nu ezită însă să-l critice pentru că "nu a înțeles apariția și creșterea proletariatului. Mai mult: părerile lui politice, filozofia lui politică erau reacționare și înapoiate" (p. 97 în volumul din 1954), pentru că scriitorul ține cont de tron și de biserică, adică este monarhist și religios
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
formează, ci "formatează" oameni închiși, fără nici o flexibilitate, reduși la aplicarea mecanică a unui set de date invariabile care, mai devreme sau mai tîrziu, conștient sau inconștient, vor înmulți masa de funcționari obtuzi și reactivi pe care astăzi încă îi critică. Dar problema cea mai serioasă pe care merită să ne-o punem cu toții este aceea a limitelor Universității. În definitiv, poate fi numită orice formă de învățămînt postliceal care dispensează o diplomă de Universitate? Care e deschiderea culturală - oferită de
Învățămăntul universitar by Mihai Maci () [Corola-journal/Journalistic/9486_a_10811]
-
din același complex, ajunsese să se deteste? Cea de a doua ipoteză ar lămuri în linie dreaptă cazul, cu probe din Jurnal: "Mi-a spus într-o seară că există întotdeauna oameni întunecați pe care nimic nu-i mulțumește, care critică totul și care simt o plăcere aproape perversă de a nu admira nimic, de a nu lăsa nici măcar pe ceilalți să fie mulțumiți. Era portretul meu exact, nu? și nu mă flatez prea tare atribuindu-mi-l." Cu nimic mai
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
a sprijini o campanie de promovare a imaginii României. Termenul ar fi în versiune românească fabulospirit, iar în engleză fabulouspirit. Puternic ironizat de George Pruteanu într-o tabletă recentă ("Fabulaiureala", în Curentul, 2.03.2007, reprodusă pe site-ul său), criticat și în multe intervenții pe forumuri din internet, cuvîntul e într-adevăr o creație artificială și destul de stîngace, căreia o analiză lingvistico-stilistică îi prevede mai curînd eșecul. În sine, procedeul de creație lexicală e bine-cunoscut: la noi, pentru a-l
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
a ataca. în "Dosarul de receptare critică" figurează nume tutelare precum G. Călinescu, Ștefan Augustin Doinaș, Ion Negoițescu, precum și Eugen Simion, Ion Pop, Aurel Sasu, N. Balotă, Roxana Sorescu (autoarea ediției integrale V. Voiculescu, Opera literară, vol. I-III, 2003-2004). Critic serios ce se mișcă cu lejeritate și dexteritate printre zeci și zeci de autori și, referințe, dovadă stând și alte cărți ale sale precum Provinciile imaginare, Ion D. Sârbu și timpul romanului, Literautra română postbelică între impostură și adevăr, Nicolae
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
începutul anilor 90, când a pornit procesul de privatizare. Directorul general Terapia-Ranbaxy, Dragoș Damian, care este și președinte al Asociației producătorilor Români de Medicamente, crede că privatizarea ar face ca toți actorii implicați să câștige. Statul nu va mai fi criticat pentru prost management în domeniu. Medicii vor avea libertatea să administreze cum cred de cuviință spitalul în care lucrează. Pacienții, fiindcă va crește calitatea serviciilor, prin concurența între spitalele publice, cele privatizate MEBO și cele înființate de investitori privați. De
Propunere șoc: Dați spitalele medicilor! Privatizare prin metoda MEBO by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/80302_a_81627]