2,381 matches
-
La Gălăuțaș biserica adusă din Toplița primește trei clopote care au fost donate de familiile: Nicolae Truța, Valeriu Antal și Nicolae Cotfas. Acestea funcționează În noua clopotniță ridicată În anul 2002. Prin anul 1791, când a fost ridicată În Toplița, ctitorii care au sprijinit construirea ei au fost: preotul David cu prezbitera Maria - Rodica, Ioan, Ruxandra, Alexandru, Ioan, preotul Alexandru, preotul Simion, preotul Toader și monahia Mariana. Biserica are un plan trilobat și În noua așezare pe un soclu de piatră
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Cinematograful Patria. A murit Însă tânăr chiar În Gălăuțaș, făcând un infarct și a fost Înmormântat lângă soacra sa, Rafila. Mai târziu i s-a construit un cavou de familie chiar la intrare pe locul unde trebuia să se odihnească ctitorii bisericii, preoții și eroii. Soția sa, după ce l-a plâns o vreme, s-a recăsătorit cu cel care a fost șoferul lui Burian și a părăsit Bucureștiul. Nu avea ea nevoie de viața culturală a capitalei. Unuia Marcu Ion, care
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
și astăzi în clopotniță, cu inscripții în limba slavonă (oficială atunci), cu ornamente rare și un sunet unic. A fost gata să se prăbușească acum câțiva ani, dar acum este bine ancorat. În partea dreaptă, alături de biserică (înlăuntru lipsesc chipurile ctitorilor) există și astăzi un monument funerar masiv cu inscripția „Robii lui Dumnezeu Costache și Smaranda Ghioca (anul morții) 1885,” aplecat și neîngrijit. Nu știm încă, aproximativ măcar, perioada în care a slujit preotul Vasile Ivan și dacă a fost și
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
1931. Biserica este construită cu cheltuiala spătarului Costache Ghica (!) și a soției Smaranda, proprietarii moșiei Giurgioana, iar credincioșii satelor Giurgioana și Răcușana au contribuit cu munca. Preot slujitor în timpul construcției a fost Vasile Ivan, după cum reiese dintr-un pomelnic al ctitorilor din anul 1861 ce se află în pridvor. De-a lungul timpului s-au făcut mai multe reparații, între care amintim pe cea din timpul păstoririi preotului Spiridon Focșăneanul, apoi în anii 1902 și 1922, iar în anul 1937 are
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
iar credincioșii satelor Giurgiuana și Răcușana au contribuit cu muncă și osteneală. Preot slujitor în timpul construcției a fost Preotul Vasile Ivan, cum se arată într-un pomelnic din anul 1861 ce se păstrează în pridvorul bisericii în care sunt trecuți ctitorii bisericii. Reparații mai importante s-au făcut în timpul păstoririi preotului Spiridon Focșăneanu și a constat în legarea zidurilor cu fier de un meșter Neculai Movanu din Bârlad. Reparații mai mici s-au făcut în anul 1902 iar în anul 1922
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
urmăritorii care voiau să-l omoare, va fi ca aceasta și-i va spune Sinaia. Vremurile au fost aspre cu neamul lor, au avut mulți dușmani și, ca să se apere, a făcut multe păcate... Îl vor pomeni la fiecare liturghie, ctitor fiind. Mare este Dumnezeu! Surprins, înălță capul. Din cele două strane, pe rând, ca într-un dialog, litania îi intonă gândul: — ,,Mare este Domnul și lăudat foarte...” Spătarul Mihai reuși în sfârșit să se concentreze în rugăciune iar când utrenia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Șerban. Acum n-o iartă pe mama, dar când o muri mama, crezi că-l iartă pe Șerban? Ea, care nu poate să se roage la Mitropolie la București când iese preotul cu sfintele daruri și spune: ,,Pomenește, Doamne, pe ctitorii sfântului lăcașului acestuia...”, pentru că și aduce aminte de mama și de vodă Constantin Cârnul, fratele ei... și-și face sieși o biserică, doar pentru ea. Și vrei să nu mă înspăimânt? Ce mi trebuia acum testamentul mamii, nu puteam oare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de sfințenie, ale hagiilor. A rămas doar mirată când, simțindu-i liniștea lui Mihai, atunci la întoarcerea din Sinai, l-a întrebat: — Te-ai spovedit la pustnici? — Da, mamă. — ... — E bine, mi-au spus că trebuie să am grijă de ctitori. Să colind țara și să văd dacă la sfintele biserici sunt trecuți toți ctitorii în pomelnic. — Ctitorii, în pomelnice? — Da. Spunea sfântul părinte că vremurile sunt grele și că pe pământ relele i-au despărțit pe oameni și i-au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sfântul părinte că vremurile sunt grele și că pe pământ relele i-au despărțit pe oameni și i-au făcut să se urască, dar că în cer, la Dumnezeu, ei stau împreună și se cuvine să-i pomenim așa pe ctitori, împreună... Doamna Ilinca ar fi vrut să întrebe ce a spus părintele despre testament, dar n-a avut curajul. Îi era frică să nu-l întristeze. Îl îmbrățișa cu privirea pe Mihai al ei și i se părea acum, când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în când în românește preoții, iar boierii repetau solemn după ei. Când ultima notă se pierdu spre bolți, domnul se ridică și se întoarse spre boieri; nu-i văzu la început, pentru că din peretele opus îl priveau atent și trist ctitorii cu coroane aurii pe cap, voievozi în vremi tulburi, neterminându-și ctitoriile în domnii scurte și încercate. Își lăsă ochii în jos spre boierii care aștepteau: — Boieri dumneavoastră, bine știți că eu am fost la casa mea ca un domn
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ta? Le-am pierdut socoteala. — Șase, sfinția ta, patru fete și doi băieți, Constantin și Ștefan. Aș vrea să găsim ispravnic să durăm clopotniță înaltă pentru Mitropolie și să suim clopotele să se audă din tot târgul. Să înnoiești pomelnicul ctitorilor cu toți fiii și fiicele mele, ca să fie pomeniți și să le știi socoteala. Vodă stătu o clipă pe gânduri și reluă. — Clopotniță înaltă, ca un foișor, și să stea om de pază în ea zi și noapte. Așa cum e
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mare spătar a ctitorit vreo trei mânăstiri în trei ani, că până să vie Constantin Vodă înțeleg că ai fost mai mult de formă mare spătar. — Așa este, și ce-i cu asta? — Ce să fie - marele spătar e mare ctitor, iar eu sunt bigotă. — Lavinia, trebuie să înțelegi, încearcă să nu mai împarți lucrurile în două, lucruri bune și rele. Noi ne-am pus ca țel să facem să sune din nou clopotele în Hagia Sofia la încoronarea împăraților creștini
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tronul strămoșesc. Astăzi când gloria împăraților este o părere, un fum trecător, faptele măriei tale s-au întărit prin mărturisirea credinței în Iisus Hristos și vin să ne vorbească despre gloria nepieritoare a împăraților Constantinopolului, căci prin trudă duhovnicească de ctitor și făcător de carte de învățătură creștinească ai întărit împărăția credinței ortodoxe acolo unde apostolii Celui Înălțat la ceruri au clădit-o. Au plecat călărași spre toate mânăstirile ctitorite de măria ta, în țara Oltului și a Bârsei, la Râmnicul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mulți, din toate părțile. Politica e politică, un fel de vânzare care nu se mai sfârșește. Noi am ctitorit împreună la mânăstire la Mărgineni și la Adormirea Maicii Domnului din Râmnicul Sărat. Aș dori să fim alături în pomelnicul de ctitori... — Suntem alături, neică Mihai. Se lăsă o tăcere grea, după care reveni tot vodă: — Am clădit mai multe împreună, neică Mihai, mult mai multe; oare ce strălucire ar fi avut ce s-a înălțat de noi fără povața și învățătura
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unchii până acum, dar tace și face. Tipărește cărți, ridică biserici, cumpără pacea cu bani grei, ca să-și mai tragă sufletul și oamenii cei chinuiți. Cu aurul lui se țin mânăstirile de la Athos, Sinai și Ierusalim. Peste tot e pomenit ctitor și binefăcător, mai ceva decât orice împărat din lume. Pe bună dreptate, cine a mai plătit atâtea tipărituri? Manual de sintaxă greacă, manual împotriva schismei papistașilor, manual contra rătăcirii calvine, mărturisirea credinței ortodoxe, tipărite toate în două, trei limbi, făcându
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
putea, rogu te să nu uiți când ajungem acasă să trimiți s-o aducă pe femeia aceea la Târgoviște sau în Bucegi, la mânăstire. Peste mai bine de o lună, la hramul mânăstirii Sinaia, de Sfânta Maria Mare, în strana ctitorilor alături de jupâneasa sa Theodora și înconjurat de elegantele-i jupânițe, fostul mare spătar Mihai, încărunțit, asculta sfânta liturghie slujită de sfinția sa Atanasie, patriarhul Antiohiei. Din când în când, ridica ochii spre sfinții zugrăviți de Pârvu Mutu. Da, mânăstirea era gata
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vel postelnicului Constantin, ci spre slava lui Dumnezeu și a Unului Născutului Său Fiu Domnul Iisus Hristos și a Maicii Sale”. Se îndreptă de spate și cu mers încet, cuprins de solemnitatea momentului, păși spre strana din stânga, strana sa, a ctitorilor. Jupâneasa Theodora, urmată de jupânițe și de bărbații acestora sărutau pe rând mâna înalt prea sfințitului Atanasie. O căldură plăcută umplu inima biv vel spătarului Mihai. I se părea că prin turla puțină a mânăstirii de sub munte împletirea frunzelor de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
simțea minunat; i se părea că toată lumea este a lui și neînchipuit de frumoasă. Sentimentul de vinovăție care-l stăpânise atâta vreme pierise ca un abur, lăsând locul unui fel de autocompătimire. Punea în cumpănă alternativ când virtuțile sale de ctitor, când smerenia care-i însoțise toate acțiunile. Da, bineînțeles, el spătarul Mihai Cantacuzino stătuse în umbră nu pentru că era unealta marelui stolnic, ci pentru că era un om smerit. Îi plăcu atât de mult această logică a eschivării încât în scurtul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ieromonahul curăța pietrele de deasupra ușilor de la intrarea în biserici, le citea, mângâindu-le literele cu degetele, ștergea praful și ceara de pe mormintele din pronaos ca să pătrundă înțelesul slovelor, cerea, prin satele îndepărtate de la bătrânii care-i descuiau ușa, pomelnicele ctitorilor uitați, le copia frumos pe primele pagini ale liturghierului și încerca să-i memoreze după reguli mnemotehnice stabilite pentru sine, ca să le poată recita numele într-o continuă litanie. A ajuns la Mitropolia din Târgoviște tocmai când bătea clopotul în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pereți în dunga cea mare a neamurilor Basarabești și Cantacuzinești, aducând aminte când spunea numele pomenitului de moartea de care avusese parte. Era atâta gravitate în modul în care-i pomenea, încât toți cei din naos îi simțeau pe înaintașii ctitorului mânăstirii lor, ai lui Io Constantin Voievod ca și cum ar fi fost acolo aievea la Sfânta Slujbă. Fiind Sâmbăta lui Lazăr se făcea liturghie pentru pomenirea morților, gândi Ștefan. Arhimandritul nu-l recunoscu pe Ștefan în chipul poslușnicului atunci când l-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
moșie de la Hangu? N-are nici un fel de moșie, e locul mânăstirii și egumenul a făcut jalbă la Neculai Vodă să-și ia satele înapoi. Și o să le capete, pentru că mânăstirea are toate zapisurile de danie pentru sate, tocmai de la ctitor, de la Miron Barnovschi. — Înțelesesem, neică Dinule, că vodă Neculai Mavrocordat vrea să dăruiască mânăstirea Hangu patriarhiei Alexandriei, preafericitul patriarh Samoilă fiind acum în Moldova după danii. Vrând ca Hangu să fie mai bogată, egumenul a dat-o în judecată pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a dat-o în judecată pe visterniceasa Maria, soața răposatului Ilie, nepotul nostru de văr, ca să-i ia satele Bălțătești și Mânzești. — Am auzit toate astea și noi, doar că mânăstirea are hrisoave pentru sate, că ar fi date de ctitor, iar visterniceasa n-are nimic, zice că nu are documente pentru că i le-a dat lui Ștefan Brâncoveanu când a măritat-o pe Bălașa cu Ștefan. Judecata a fost întărită cu pilde din Sfânta Scriptură și cu pravila cea din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că nu te-am cunoscut, am vederea cam scurtă, mare cinste pentru biserica noastră... — Cucernice, nu mă mări, că nu mi se cuvine, nu sunt vodă... — Iertare, am greșit, așa este. Mare cinste pentru noi, domnia sa marele spătar Mihai Cantacuzinul, ctitor și binefăcător, a pășit pragul bisericii noastre, spuse preotul fericit către cei opt sau nouă credincioși, apoi scuzându-se, reluă: În seara aceasta poporul este dincolo, la mânăstire, arătă el cu mâna în direcția în care era biserica Radu Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vor flămânzi, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de binele Lui!” În biserica mânăstirii, lume multă, multă, călugări, negustori și, judecând după îmbrăcăminte, femei din toate stările. Masa cu prinoase ținea cât pronaosul, peste mormintele ctitorilor, străbunicii spătarului din partea doamnei Ilinca Basarab. Vlădica nu slujise, sta în scaunul episcopal și asculta pomelnicele pe care le citeau pe nas doi ieromonahi binecuvântând la fiecare pomelnic prinoasele de pe care îl luaseră. Toate fără deosebire glăsuiau: „Pe robul lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a venit a doua oară vodă, a judecat în divan pricina visternicesei cu egumenul mânăstirii Hangu, și s-a arătat după adevăr că satele Bălțătești și Mânzești se cuvin visternicesei și nepoatei sale Măriuța, fiica beizadelei Ștefan Brâncoveanu... Cât despre ctitori, ei au stat alături în pomelnicele lăcașurilor pe care le-au înălțat în țară, căci a fost vremea lui Io Constantin Voievod Brâncoveanul un timp pașnic și „Valahia era ticsită de oameni ca o rodie” și casele românilor miroseau a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]