3,251 matches
-
i se umplură cu lacrimi pe loc. Presimțirea noastră a devenit o realitate neiertătoare. Unul dintre iepurași, cel gri, primit în dar de la Simi, nu mai era în cușcă. Un câine vagabond și înfometat a trecut gardul și săpând pe sub cușca lor, a tras pe unul dintre pui, sfâșâindu-l. Nu știam cum să-mi consolez fetele, pentru că ele sufereau la văzul bucăților de blană împrăștiate în iarbă. Ne-am apucat și le-am adunat, înghițindu-ne lacrimile. -Vedeți, așa funcționează legea
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și tatuau mașinile parcate. Gloanțele retezară cu totul picioarele unei cutii a Serviciului Poștal al Statelor Unite și o făcură să se prăvălească Într-o parte, ca un bețiv. Gloanțele pulverizară geamul cabinetului veterinar și trecură mai departe prin pereți, până la cuștile animalelor din spate. Ciobănescul german care a lătrat non-stop timp de trei zile și două nopți amuțește În cele din urmă. O pisică se răsucește În aer, dând drumul la un țipăt, iar ochii de un verde aprins i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Cine sunteți? întrebai plin de teamă și nesiguranță. Am simțit cum atenția lor se îndreptă înspre mine. Le simțeam zâmbetele și rânjetele câtorva, în special unul din ele, cel mai pervers din toate. Eram o bucată de carne într-o cușcă de lei, din care unii erau mai blânzi, alții mai fioroși și mai flămânzi. Pe măsură ce simțeam prezența a tot mai mulți dintre ei, îmi dădeam seama că involuntar deveneam parte din ei, iar ei parte din mine. Carnea devenea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un pericol pentru noi, iar până când ajunge hoinarul, nu va mai avea ce să facă." " Mintea lui a fost mai ușor de sedus ca cea de dinaintea sa." Înaintea mea... Cine a fost înaintea mea? Dar degeaba. Eram prizonier într-o cușcă pe care n-o vedeam și din care nu puteam ieși. O închisoare a uitării mă încarcera. În fața morții, o determinare fără limite mă cuprinse și nu m-a părăsit din momentul acela niciodată. Îmi simțeam voința pulsând în venele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trebui să-i readucă cu picioarele pe pământ. Dădu absent din cap. Poate vorbea cu Sfetnicii... NU PUTEȚI PLECA ACASĂ! Unde v-ați duce? Până unde ați ajunge? Credeți că nu vă știu? "Și ce-ai vrea? Să stăm în cușca asta o veșnicie?" "N-au cum să țină seama la câți suntem!" Zici tu! Bine c-au putut să-i ia în evidență pe cei de la Dealul Roșu sau să-i urmărească pe cei din Decembrie Auriu! Zece mii de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Tiberius departe de Roma, pe câmpul de luptă. Iar legiunile îl divinizează. Pieptul i se umflă sub povara unei dureri adânci. Legiunile! Blestematele alea de legiuni! O adunătură de oșteni inculți. Se plimbă neliniștit prin încăpere, ca un leu în cușcă. Ei, romanii, cuceritorii lumii, au ajuns de râsul dobitoacelor, care se lasă conduse numai de animalul cel mai falnic sau cel mai aprig. Cirezile n-au în fruntea lor un taur degenerat, ci pe acela care îi întrece în mărime
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
instructorul. — Ce sunt astea? — Aici, în subsol, sunt depozitate mecanismele care funcțio nează prin asamblare... — Cum adică asamblare...? înalță uimit tânărul ochii spre el. — Sunt ridicate și duse pe nesimțite în amfiteatru, fără să se vadă. — La ce folosesc? — Pentru cuștile cu animale și alte metamorfoze... — Metamorfoze? — Decoruri! pufnește iritat Rufus. Coboară tonul: — Și nu numai... Germanul își răsfrânge buza de jos în afară, cu o mină încurca tă. Nu pare să priceapă. Rufus îl iscodește atunci: — Da’ cum se face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mai parcurg în tăcere o bucată de drum, când Pusio întreabă: — Unde mergem de fapt? — La vestiarul gladiatorilor. Trebuie să-i pregătesc... Intră pe un culoar, urmat de Pusio. Călărețul observă că în căperile laterale au fost transformate acum în cuști zidite, unde dormitează sau se învârt în cerc animale sălbatice. — Hai, nu mai zăbovi, îl zorește instructorul. Nu ne putem opri o clipă, să stăm de vorbă în liniște? — Aici!? hohotește Rufus. Ție nu-ți mută nasul din loc du
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și se termină printr-un șir de ciucuri care se mișcă în chipul cel mai grațios. — Salve, Thoas! îl salută Rufus. Necunoscutul ridică mâna drept răspuns, cu ochii fixați însă asupra lui Pusio. — Vino-ncoace! îl cheamă. Se oprește lângă cușca de alături, unde se lăfăie o tigroaică imensă. — Mama micuților? întreabă călărețul. Dresorul dă din cap. — E un animal teribil de rapid, șoptește misterios. Germanul se uită derutat la fiara tolănită și apoi la Rufus. — Parcă dormitează. — Moțăie, dar nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o agită în fața tigroaicei. Animalul deschide leneș ochii, apoi îi închide la loc. Pusio privește fascinat, incapabil să vorbească. Rufus însă se scobește indiferent cu unghia între dinți. — Eu am îmblânzit-o, explică Thaos cu mândrie. Arată cu degetul spre cușca următoare: — Înhămată cu pantera de colo trage o șaretă. Ridică degetul a luare-aminte. — Și fac exact atâtea ture câte le ceri. Se uită spre Rufus, care surâde neîncrezător. — Niciodată la fel, rostește cu hotărâre. Își împreunează apoi liniștit mâinile pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scape și ele. — Crezi? — De ce nu, i-am răspuns privind Înspre malul celălalt, unde nu mai era acum nici o căruță. — Da’ ce-o să facă atunci când o să vină bombardamentele, dacă mie mi-au zis să plec din cauza bombardamentelor? — Ai lăsat deschisă cușca porumbeilor? — Da. — Păi atunci o să zboare. — Da, sigur, ei o să zboare. Da’ celelalte. Mai bine nici nu mă gândesc la celelalte. Dacă te-ai odihnit destul, ai face mai bine să pleci, l-am grăbit. Ridică-te și Încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prieten!” Ceata a ajuns în ograda bunicilor. Bunică, bunicule! Unde sunteți? Sunt aici, în grădină, iau câteva roșii, niște castraveți... Ce s-a întâmplat? Ia, te uită, bunică, ce-am găsit noi în pădure! îi arată Sorina. Îl punem în cușcă, lângă ceilalți iepurași, nu? Îl ducem în altă parte , nu-l așezăm acolo! spune bunica. Nu? De ce? se nedumeresc copiii. Păi, mai întâi, pentru că e prea mic. La început va cam trebui să-l hrănim cu biberonul, sau chiar cu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
acolo, lângă iepurii de casă. De ce? Nu sunt iepurași ca și el? Sunt, dar aceștia-s domesticiți, adică învățați să trăiască pe lângă casa omului. Pe când el, tot copil al pădurii a rămas. Și atunci, ce facem? O să-l punem în cușca nouă pe care bunicul tocmai a terminat-o. L-au așezat în noua lui casă, apoi bunicuța a început să-l hrănească în primele zile cu pipeta, iar mai târziu cu biberonul. Din zi în zi, Rilă se făcea, parcă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
aici, închis, s-ar putea ca, într-o bună zi, să-l găsim mort. Pădurea este și mamă, și casă pentru el, așa că, n-avem ce face, trebuie să-l lăsăm să se ducă la ea. Înainte de a se deschide cușca unde se găsea Rilă, copiii i-au cerut voie bunicului să-l mai mângâie o dată pe iepuraș. Micul lor prieten i-a privit îndelung, înțelegând că a venit clipa despărțirii ; a băgat de seamă și că, în ochii ca murele
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
curând, n-aveți nici o grijă!” Drum bun, Rilă! Și noroc! Să ai grijă de tine! I au spus la despărțire Sorin și Sorina. Iepurașul a plecat în salturi. Sorin încearcă să-și stăpânească lacrimile. Eu m-am gândit să ținem cușca asta mereu deschisă, zice el, și să punem în ea morcovi, varză, lucernă, ca înainte. Poate, o dată, Rilă nu găsește de mâncare prin pădure și vine tot aici. Dacă vreți voi... zice bunicul și zâmbește pe sub mustăți. Seara, înainte de culcare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
vreți voi... zice bunicul și zâmbește pe sub mustăți. Seara, înainte de culcare, copiii au dat de mâncare iepurașilor de casă. Dar nici pe Rilă nu l-au uitat. Nu mică le-a fost bucuria când, dimineața, hrana dispăruse din absolut toate cuștile. Mai ales din aceea unde stătuse Rilă și care, acum, rămăsese fără locatar. Cuțulache i-a privit cu înțeles. A mârâit încetișor, ștrengărește, parcă le-ar fi spus: „Da, a venit!...” „Boala” animalelor Sorin nu mai are chef de joacă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pledoarii în favoarea bunei conviețuiri între făpturile necuvântătoare (cu sugestia că și între copii ar trebui să domnească o armonie asemănătoare). Înduioșător este și finalul istoriei cu Rilă, iepurele sălbatic crescut o vreme de copii și apoi repus în libertate. În cușca goală copiii continuă să lase peste noapte hrană, cu speranța că micul animal nu-și va uita binefăcătorii: „Cuțulache i-a privit cu-nțeles. A mârâit încetișor, ștrengărește, parcă le-ar fi spus: Da, a venit!” Stilistic, Alexandru Poamă preferă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Peștii se sufocă. Vera pufni. —Deci În nici un caz nu poți spune că salvezi peștii de la Înec. Iar Harry răspunse: Nu. Se Îneacă pe uscat. — Și atunci cum e cu puii? se Întrebă Vera cu voce tare arătând spre o cușcă cu pui. Prin ce acțiune bine intenționată sunt mătrășiți? Oare primesc lecții de yoga În timp ce li se rup gâturile din pură Întâmplare? — Nu e mai rău decât ce le facem noi acasă, constată Esmé cu sânge rece. Știm doar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
moarte își sfâșie cu dinții venele de la încheietura mâinii. Nebunii își zdrobesc capetele, murdărind cu creierul și sângele lor pereții celulei din ospiciu. Animalele prinse în capcană își curmă și ele viața. Iar cele capturate de vii și băgate în cuști, prin grădini zoologice sau menajerii, nu se mai înmulțesc, căci instinctul le dictează că a naște în captivitate înseamnă a naște un pușcăriaș pe viață. A nu te înmulți este tot o formă de sinucidere. Nu? Toate exemplele tale, răspunse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
De unde dracu' vine mirosul ăsta împuțit? O fi de la cotețul cu găini dresate, răspunse Filip. E o invenție chinezească. Vino să ți-o arăt! Îl luă de cot, trăgându-l spre fundul semiîntunecos al cârciumii, sub scară, unde într o cușcă din plasă de sârmă zăcea o găină bătrână și jigărită, așteptându-și clientul sau moartea, care din ei o veni mai curând. Filip introduse într-o cutie de metal o monedă care declanșă mecanismul unei cutii muzicale. Pe acordurile unui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
moartea, care din ei o veni mai curând. Filip introduse într-o cutie de metal o monedă care declanșă mecanismul unei cutii muzicale. Pe acordurile unui vals vienez găina țâșni în picioare și, rotindu-se în cerc cât îi permitea cușca, execută câteva mișcări stângace ca o marionetă pusă în mișcare de sforile nevăzute ale rutinei. Când ultimele acorduri ale valsului se stinseră, mecanismul automat lăsă să curgă într-un jgheab câteva grăunțe, pe care găina le ciuguli tot atât de mecanic precum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mecanismul automat lăsă să curgă într-un jgheab câteva grăunțe, pe care găina le ciuguli tot atât de mecanic precum dansase, după care își reluă locul și starea dinainte. Ce spectacol oribil! murmură Carol. Detest animalele dresate și pe cele ținute în cușcă. Găina asta a fost schingiuită cu pricepere și răbdare chinezească jumătate din viața ei, până să fie dresată, pentru ca apoi, cealaltă jumătate din viață, să mimeze un vals vienez pentru câteva grăunțe. În așteptarea mucosului, marinarii zăceau cu capetele pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
chiar nevăzut, purtând la subsuoara stângă un medalion conținând o inimă de liliac, un ochi de găină neagră și un creier de broască râioasă. Umbla vorba că a prins o dată un pui de năpârcă și l-a băgat într-o cușcă închisă cu lacăt. Apoi a pândit să vadă de unde a luat șerpoaica-mamă iarba fiarelor să-și scape puiul. Și-a crestat buricele degetelor și și-a băgat pe sub piele iarbă dintr aceea, de săreau toate zăvoarele de îndată ce le atingea cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit de vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la un moment dat împrejurimile. Șarpele timpului părea că se învârte în loc, devorându-și coada. Fără a fi băgat de seamă, pașii îl purtaseră la Rebis, către
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la sapă de lemn. Spune așa autorul anonim: „sângele cere dreptate, iar nu răzbunare. Azi nu putem spune numele celor ce au hotărât distrugerea economică a României, dar va veni și ziua când vor fi arătați, ca niște animale în cușcă, și se vor sătura de dreptate nu cei setoși de sânge, nu cei setoși de răzbunare, ci cei flămânzi de dreptate. Și se va face dreptate. Mascarada apărătorilor de democrație ce ucid si împilează în numele corectitudinii, a valorilor democrației, a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]