2,064 matches
-
care s-au unit împotriva Domnului și împotriva lui Cristos"128; dar tocmai pentru că el este liber, tocmai pentru că este de neîmblînzit, fiind superior virtuții care îl înalță și superior puterii oamenilor, tocmai din acest motiv "freamătă neamurile iar popoarele cugetă deșertăciuni"; tocmai din acest motiv pămîntul întreg și infernul se ridică împotriva lui, singura stîncă pe care nu au reușit s-o doboare; tocmai din acest motiv se înfăptuiesc rapid atîtea disensiuni între oameni, atunci cînd este vorba să se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Să stai, să umbli și să te-ntorci în Domnul. Pe Domnul să Îl cauți și să-l găsești pe Domnul, Ceea ce ai să duci, prin El, la Domnul, Și să-L urmezi, și să-L slujești pe Domnul, Să cugeți, să lucrezi și să vorbești în Domnul, Și speră doar în Domnul, desfată-te în Domnul, Și tot mereu să cugeți doar la Domnul. Tot ce-ți dorești în Domnul fă în Domnul. Să te dedici, să te sfințești în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Ceea ce ai să duci, prin El, la Domnul, Și să-L urmezi, și să-L slujești pe Domnul, Să cugeți, să lucrezi și să vorbești în Domnul, Și speră doar în Domnul, desfată-te în Domnul, Și tot mereu să cugeți doar la Domnul. Tot ce-ți dorești în Domnul fă în Domnul. Să te dedici, să te sfințești în Domnul. Și Domnului să-I placi, să suferi pentru Domnul, În totul să te bucuri doar în Domnul. Să tînjești după
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe strada ta. În colț cu bulevardul stătea un militar. Nu i-am dat atenție și am trecut prin spatele său. La intrarea în imobil, portarul prezida un cenaclu. Cu toate acestea am intrat și începusem să-mi pregătesc cheile, cugetând că pentru nimic în lume n-aș vrea ca vecinii tăi să bage de seamă fie ce-o fi. Soarta a vrut însă să mă combine în ascensor cu o doamnă blondă, grande e maestosa, care de asemenea urca la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
adus Viața lui Cristos și o carte cu viețile sfinților în limba spaniolă 2. 6. Citea și iar citea acele pagini și, încetul cu încetul, îndrăgea ceea ce era scris în ele. Mai mult, când se oprea din citit, uneori zăbovea cugetând la ceea ce citise, alteori la lucrurile lumești la care obișnuia să se gândească mai înainte. Printre lucrurile deșarte care îi veneau în minte, era unul care punea o atât de mare stăpânire asupra inimii lui și-l învăluia în așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
oarecare; nu era nici contesă, nici ducesă, ci de un rang mult mai înalt 1. 7. Totuși Domnul îl ajuta, adăugând la aceste gânduri altele, izvorâte din ceea ce citea. Astfel, citind viața Domnului nostru și viețile sfinților, se oprea să cugete și să-și spună: „Ce-ar fi dacă aș face și eu ceea ce au făcut Sfântul Francisc și Sfântul Dominic?”. Se gândea la multe altele care i se păreau bune și-și propunea să facă lucruri aspre și grele. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
deoparte rămânea mulțumit și bucuros. Însă nu-și dădu seama de aceasta și nici nu se opri să cântărească această diferență până în ziua în care i se deschiseră puțin ochii 2 și rămase uimit de această deosebire, oprindu-se să cugete asupra ei. A priceput din cele ce le trăise că anumite gânduri îl lăsau trist, altele îl umpleau de bucurie și și-a dat seama puțin câte puțin de deosebirea spiritelor 1 care se frământau în el: spiritul diavolului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
înfășat, care îl durea destul de tare. Și în fiecare seară, deși mergea călare, piciorul era umflat; de aceea socotea că e trebuincios să poarte încălțăminte în acel picior. Armele lui Isus Cristos 17. Apoi și-a reluat drumul spre Monserrat, cugetând, cum avea obiceiul, la faptele de vitejie pe care avea să le facă din dragoste pentru Dumnezeu. Și cum avea mintea plină de faptele cavalerești din istorisirile despre Amadis de Gaula și din alte asemenea cărți, îi veni în gând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se așeze sau să se culce, stând în picioare sau în genunchi în fața altarului Sfintei Fecioare din Monserrat, unde avea în gând să-și lepede hainele pentru a se înveșmânta cu armele lui Isus Cristos. Părăsind așadar acel sat, mergea cugetând ca de obicei la planurile lui. Ajuns în Monserrat, după ce s-a rugat și s-a sfătuit cu duhovnicul, a făcut în scris o spovadă generală care a durat trei zile2. Tot cu duhovnicul s-a înțeles și în privința catârului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
rugăciunea de mai înainte, de mai multe ori. Își aminti atunci de povestea unui sfânt care, pentru a dobândi de la Dumnezeu un lucru pe care și-l dorea mult, a postit mai multe zile, până ce a fost ascultat 1. După ce cugetă destul de mult, se hotărî să facă și el la fel: să nu mănânce și să nu bea până când Dumnezeu nu-l va asculta sau până când nu-și va vedea moartea foarte aproape. Era hotărât ca, dacă s-ar fi aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
că Domnului nostru I-a plăcut să-l elibereze, prin îndurarea Sa1. Potolire 26. Pe lângă cele șapte ore de rugăciune, se îndeletnicea și cu ajutorarea câtorva suflete 2 care îl căutau cu privire la lucruri spirituale, iar în timpul care-i mai rămânea cugeta la cele ale lui Dumnezeu sau la ceea ce meditase sau citise 3 în acea zi. Cu toate acestea, adesea, când mergea la culcare, i se dezvăluiau lucruri deosebite și primea mari consolații spirituale, ce-l făceau să piardă o bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
1 și o bucată de stofă, pe care o împături de mai multe ori, punându-și-o deasupra stomacului, din cauza frigului puternic. O nouă direcție După ce Pelerinul înțelese că nu era voința lui Dumnezeu ca el să rămână în Ierusalim, cugetă în sine și se întrebă quid agendum 2. În cele din urmă, simți imboldul de a studia o vreme, pentru a putea ajuta sufletele, și astfel hotărî să plece la Barcelona 3. Plecă așadar din Veneția spre Genova. Într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se începe învățarea gramaticii, îi veneau noi înțelegeri ale celor duhovnicești și un gust înnoit pentru acestea. Așadar, nu putea să învețe pe de rost și, oricât le-ar fi îndepărtat șgândurileț, tot nu putea scăpa de ele. 55. Astfel, cugetând adesea la ceea ce se întâmpla, își spunea: „Nici când mă rog, nici când sunt la liturghie nu-mi vin înțelegeri atât de vii”. Astfel cunoscu puțin câte puțin că era vorba de o ispită. Și după ce se rugă, se duse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
poate vorbi despre acestea decât în două feluri: ori prin știință dobândită, ori prin Duhul Sfânt. Nefiind dar prin știință dobândită, este deci prin Duhul Sfânt. Și am vrea să știm ce credeți că vine de la Duhul Sfânt. Aici Pelerinul cugetă puțin, căci acest mod de a argumenta nu-i păru bun. După un moment de tăcere, spuse că era inutil să mai discute despre aceste lucruri. Călugărul stărui: „Astăzi, când ne împresoară atâtea sminteli de-ale lui Erasmus și de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se arăta foarte mișcat, stărui în zadar; Pelerinul se mulțumi să repete că va face ceea ce i s-a poruncit atâta vreme cât va fi sub jurisdicția din Salamanca. Fură scoși din temniță imediat. Punând totul în mâinile lui Dumnezeu, începu să cugete la ce trebuia să facă; găsea o mare greutate în a rămâne în Salamanca. De fapt, fiindu-i oprit să lămurească ce este păcat greu sau ușor, era pentru el ca și cum i s-ar fi închis calea de a face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nimic, cu multă evlavie și nu fără lacrimi, tot la fel la rugăciunea obișnuită de dinaintea liturghiei, în timpul ei și după aceasta, cu multă evlavie și lacrimi, mereu cu șhotărârea deț a nu avea nimic, liniștindu-mă în ofranda făcută, după ce cugetând am simțit multă limpezime, iar în ceea ce-I privește pe mijlocitori, anumite simțiri, nu fără a-I vedea //. Seara, cântărind alegerile, șa aveaț totul, în parte, sau nimic, făcând ofranda de a nu avea nimic, cu multă evlavie, pace lăuntrică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Apoi, mergând la liturghie, pregătind altarul, punându-mi veșmintele și intrând la liturghie, m-au podidit necontenit lacrimile; fiind atras către Tatăl, punând dinaintea Tatălui cele ale Fiului, am primit priceperi multe, însemnate, savuroase 1 și foarte spirituale. După liturghie, cugetând la alegeri timp de o oră și cântărind situația și beneficiul pe care-l aduce șfiecareț, mi s-a părut deșertăciune și piedică a dușmanului șaltă alegereț, alegând și oferind 2 cu multă liniște și pace Tatălui a nu avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
obișnuită, însoțit de mult har și evlavie, atât de limpede și mai strălucitoare șdecât altădatăț, cu apariția unei călduri, iar în ceea ce mă privește, lepădând cu ușurință gândurile ce veneau și ridicându-mă cu acel ajutor. După ce m-am îmbrăcat, cugetând la Introitus 1 din liturghie, șm-am simțitț cu totul mișcat spre evlavie și iubire pentru Preasfânta Treime. Apoi, ajungând la rugăciunea pregătitoare pentru liturghie, neștiind cu cine să încep și întrezărindu-L mai întâi pe Isus, mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lăcrima; și mai încolo, și când am îmbrăcat veșmintele și, mi se pare, și în alte momente trecute, gânduri și cugetări despre ce dorea Preasfânta Treime să facă din mine, și anume, pe ce cale să mă conducă, iar eu cugetam la felul în care și pe unde voia ca eu să merg; chibzuind în mine socoteam și mă gândeam că voia să mă mulțumesc și dacă aș fi rămas fără vizite și lacrimi, fără să fiu lacom sau alipit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mi se înfățișa înaintea Tatălui, iar în această înfățișare și vedere, ființa Preasfintei Treimi, fără deosebire, nici vedere a celorlalte persoane, o evlavie foarte puternică față de cele înfățișate, cu multe mișcări și revărsare de lacrimi; continuând astfel în timpul liturghiei să cuget, să-mi amintesc și alteori chiar să văd același lucru cu multe revărsări de lacrimi, cu o iubirea foarte aprinsă față de ființa Preasfintei Treimi, însă fără să văd, nici să deosebesc Persoanele, ci șdoarț purcezând sau trăgându-Se din Tatăl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lacrimi și vizite spirituale, fără să pot vedea nimic care să se împotrivească împăcării, în ciuda atenției mele, și o mare încredințare, fără să mă pot îndoi de cele înfățișate și văzute; mai mult, întorcându-mă să O privesc și să cuget la Ea, noi mișcări lăuntrice, toate purtându-mă la iubirea celor înfățișate, într-atât încât mi se părea că văd mai limpede mai curând dincolo de ceruri decât ceea ce dincoace voiam să cuget cu mintea, pentru că Ea se ilumina acolo sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mult, întorcându-mă să O privesc și să cuget la Ea, noi mișcări lăuntrice, toate purtându-mă la iubirea celor înfățișate, într-atât încât mi se părea că văd mai limpede mai curând dincolo de ceruri decât ceea ce dincoace voiam să cuget cu mintea, pentru că Ea se ilumina acolo sus, așa cum am zis. După ce mi-am scos veșmintele,la rugăciunea de mulțumire, S-a făcut din nou văzută aceeași ființă și aceeași viziune sferică; vedeam într-un fel toate cele trei Persoane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
căuta certitudinea, ci șpentruț ca sfârșitul a toate să fie pe gustul meu. Pe de altă parte, mi se părea că, dacă aș fi încheiat totul, fiind atât de dezrădăcinat, n-aș mai fi fost mulțumit mai apoi. În sfârșit, cugetând, pentru că lucrul nu era deloc greu, cum I-ar fi mai plăcut lui Dumnezeu, Domnul nostru să închei, fără a mai aștepta sau căuta dovezi sau a mai spune alte liturghii pentru a le dobândi; făcând o alegere, am simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a medita sau a contempla trebuie să povestească în mod fidel istorisirea 3 școrespunzătoareț meditației sau contemplației, atingând doar câteva puncte și explicându-le pe scurt sau în rezumat 4, pentru ca persoana care contemplă, luând temeiul adevărat al istorisirii și, cugetând și reflectând ea însăși, aflând ceva care să o facă să priceapă și să simtă ceva mai mult istorisirea (fie că descoperă acest lucru prin cugetare proprie, fie prin aceea că înțelegerea îi este luminată prin acțiune divină), să aibă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fi explicat și deslușit pe îndelete înțelesul istorisirii; căci nu multa știință hrănește și îndestulează sufletul, ci simțirea și savurarea lăuntrică a lucrurilor. 3. A treia. Întrucât în toate exercițiile spirituale ce vor urma ne folosim de capacitățile înțelegerii când cugetăm și de cele ale voinței când suntem mișcați șlăuntricț 1, să luăm aminte că atunci când ne folosim de capacitățile voinței, când vorbim cu glas tare sau în gând cu Dumnezeu Domnul nostru sau cu sfinții Lui, se cere din partea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]