2,007 matches
-
a omului neuronal sau după cea freudiană a omului libidinal, dar, cu patru secole înaintea erei noastre, ea făcea o adevărată spărtură în cerul filosofic, asemeni unui fulger uriaș și de lungă durată. Carnea gândește, trupul reflectează, materia elaborează, atomii cugetă. Și aceste procese complexe iau naștere sub învelișul unei ființe reductibile la numele ei. Identitatea unui filosof coincide foarte exact cu fiziologia, cu biologia, cu anatomia lui. Ce știm despre acest trup filosofic? Starea lui precară, fragilitatea lui, faptul că
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ori un clișeu școlar eminescianizant, ori dimpotrivă o mare dorință de paradox, având ca rezultat aceeași neașteptată enormitate. Iar faptul că alt critic citează drept convingătoare asemenea... cum s-o mai numesc?... asemenea fantasie, înseamnă doar a admira fără a cugeta. Poetul cu care în adevăr are Bacovia o structurală afinitate este, așa cum tot Svetlana Matta o spune cea dintâi, Georg Trakl.* Iar această afinitate apare mai evidentă în perioada ultimă a lui Bacovia, în special, în Stanțe burgheze, când, emancipat
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și proclamat cum ar trebui. Unii din noi se sfiesc să-i așeze la rangul lor veritabil, adică în rând cu cei mai mari de pretutindeni; alții nu se sfiesc, dar nu știu s-o facă, fiindcă admiră fără să cugete (și nu rareori fără să citească). Nici o cultură nu poate fi cunoscută și judecată în ea însăși, ci numai pe plan universal. Scriitorii noștri mari, chiar cei mai prolifici, ca Iorga și Sadoveanu, sunt în fond foarte eliptici: zăcământul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
prima impresie: „A doua zi de dimineață ideile din ajun rodiseră În mintea lui, așa cum se Întâmplă cu toate spiritele pline de sevă ale căror facultăți n-au fost Încă prea mult puse la contribuție. Lucien simți o plăcere să cugete la noul articol și se apucă de el cu tot avântul. Sub pana lui, țâșniră frumusețile pe care le descoperă spiritul de contrazicere. Avu haz și piper, ba chiar se ridică la unele considerații noi asupra sentimentului, ideii și imaginii
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
putea răni prea mult sensibilitatea celui care s-ar simți vizat de un astfel de proverb. Acest Înveliș artistic, figurat al proverbelor te face să te oprești uneori mai mult asupra frazei, asupra conciziei sau plasticității ei expresive, alteori să cugeți mai mult asupra cuprinsului proverbului, pentru a-i surprinde tâlcul ascuns sau regula de conduită capabilă să dea existenței noastre o orientare valorică superioară. În volumul de față nu ne-am propus să facem considerații de specialitate cu privire la specificul acestui
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai bine Încuiată e aceea pe care o putem lăsa deschisă. Când există Încredere și respect Între oameni, aceștia nu mai trebuie, desigur, să-și cenzureze intențiile sau aprecierile.) „Trebuie să trăim ca și cum am trăi În văzul lumii; trebuie să cugetăm așa ca și cum altul ar putea să privească În adâncul inimii noastre.” (Seneca) Pe unde a sărit capra, sare și iada. (Răul exemplu oferit de unii dintre părinți este urmat cu fidelitate de copiii lor: „Ce a făcut mama și tata
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
casă la curte. Alege mecanicul ( Romanță). Un altul (Vara, în amurg), scârbit de burlăcie, caută o Penelopă de mahala, pe nume Viorica, dar Penelopa se măritase între timp cu domn’ Marcel din Focșani. Lui Ulise nu-i rămâne decât să cugete cu tristețe: „trece vremea, frățioare, se duce”. Hector Săvescu, contabil vechi, divorțat, om serios, are impresia că cineva îi intră în casă în absența lui. Prozatorul studiază nașterea unei psihoze și manifestarea terifiantului în limitele unei existențe banale. Contabilul, după
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
rezbelul lui Ștefan cel Mare cu Matei Corvin, regele Ungariei (1850) încearcă să îmbine o intrigă amoroasă și un conflict războinic. Momentele de exaltare romantică alternează cu pasaje reflexive, în care personajele, contemplând ruinele sau peisajul deprimant al unui țintirim, cugetă la nestatornicia soartei, la deșertăciunea celor omenești. O polemică s-a declanșat în jurul versurilor albe în care a fost scrisă drama. SCRIERI: Agripina, Brașov, 1847; Mihul. O trăsătură din rezbelul lui Ștefan cel Mare cu Matei Corvin, regele Ungariei, Iași
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
părțile de fapt ale existenței românimii de peste Prut, Nistru și Bug“37. Articolul se încheia cu sublinieri deosebit de semnificative referitoare la apartenența Basarabiei la spațiul etno-lingvistic românesc: „Și când veți mai pronunța acest cuvânt, Basarabia, vă rog să nu mai cugetați la un popor abstract și la o țară abstractă. Nu! Să închideți ochii și să vă închipuiți așa simplu - un frumos pământ deluros, întins spre soarele de dimineață ridicat deasupra plaiului uriaș rutean, chipuri de frați peste câmpuri nesfârșite, sunetele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ce mai faci? — Foarte bine, extraordinar. Luke se așază lîngă mine. David ce face? Luke a fost coleg de școală cu fiul domnului Braine și, de fiecare dată cînd ne Întîlnim cu el, Întreabă de fiul lui. În timp ce domnul Braine cugetă la Întrebare, În Încăpere se lasă liniștea. Ăsta e singurul lucru pe care Îl găsesc ușor agasant la el. Chibzuiește intens la orice spui, de parcă ar avea cine știe ce mare importanță, cînd tu nu faci decît o oarecare remarcă la Întîmplare
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și traduce din poeți ruși, georgieni ș.a. Scrieri: Poamă acră, Chișinău, 1969; Ultima modă, Chișinău, 1982; Cioara celebră, Chișinău, 1984; Lumânărele, Chișinău, 1986; Mărgeanul zilelor, Chișinău, 1987; Sfintele rădăcini, Chișinău, 1997. Repere bibliografice: Mihail Dolgan, A exprima cât simți și cugeți, LA, 1987, 18 iunie; Tudor Palladi, Plenitudinea și sfințenia rădăcinilor, LA, 1996, 20 iunie; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 220-221. A.B.
RUSNAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289402_a_290731]
-
a deveni cei mai profund „moderni” oameni de pe suprafața Pământului. Colosul eficienței a capturat imaginația publicului american În așa măsură Încât unii critici ai domeniului social nu s-au putut stăpâni să nu facă câteva aluzii răutăcioase. H.L. Mencken a cugetat că Întreaga țară era dintr-odată populată cu ingineri. Fabricanții de saltele deveniseră „ingineri de dormit”, frizerii deveniseră „ingineri În domeniul Înfățișării”, iar gunoierii erau numiți acum „ingineri sanitari”52. Nu e surprinzător că inginerul devenise noul salvator care Îi
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
bucurie, să aibă o revelație sau să fie fericit Într-un mod eficient? Americanii tind să folosească spațiul și timpul Într-un mod mai hotărât. Suntem mai puțin relaxați, În general, decât prietenii noștri europeni. Cuvinte precum „a hoinări”, „a cugeta”, „a cumpăni” sunt foarte apreciate În Europa și mai puțin În America. Americanii sunt cei mai fericiți atunci când sunt constant productivi. Pentru noi, lenevia este relaționată cu o moralitate dubioasă. Europenii, pe de altă parte, tânjesc după inactivitate. Își fac
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
între solitudinea angoasantă și nostalgia unei comuniuni universale. Acesta este sensul simbolului din titlu, care celebrează întâlnirea dintre două ființe („suprafețe”): „Vino tu, furnică roșcată, gândac/ sau coropișniță să stăm sub camion/ sub motorul ca un soare negru/ și să cugetăm la toate muchiile/ care se întâlnesc în ochiul lui Dumnezeu” (Rugăciunea vietăților mici). În rest, cărțile lui L. constituie o suită de incizii în contemporaneitate sau, cel mult, în istoria recentă. Astfel, bazată pe teoriile lui Pierre Bourdieu și B.
LUNGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
spectacolul fericirii generale mi-ar fi putut insufla un sentiment statornic, și dorința arzătoare de a contribui la ea ar fi fost pasiunea mea constantă." Cu toate acestea, descoperă că nu rațiunea e sursa acestei fericiri, ci visarea: Uneori am cugetat destul de adânc; dar rareori cu plăcere, aproape întotdeauna împotriva voinței mele și parcă silit; visarea mă odihnește și mă distrage, gândirea mă obosește și mă întristează (...). Uneori visările mi se continuă printr-o meditație, dar mult mai des meditațiile se
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
ipostaza ei de intercesor, Biserica, în genere, ca instituție ocrotitoare (constatând absența lui invocatio până și din formularul propus de Antim Ivireanul, Violeta Barbu socotește că această lipsă este „simptomatică pentru gradul superficial de religiozitate a societății românești...”) - și să cugete asupra incertitudinii sfârșitului vieții (o codificare a diatelor a apărut la noi abia în 1714, când mitropolitul Antim Ivireanul a publicat cărțulia Capete de poruncă la toată ceata bisericească, pentru ca să păzească fieștecarele din preoți și din diaconi, deplina și cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
subiect, persoana se dedublează În planul conștiinței sale. Ea se vede pe sine ca Într-o oglindă. Dar cea care vede este persoana cugetătoare, iar cea care este privită este persoana ca subiect al propriei sale cugetări. Or, cel care cugetă este ființa obiectivă, cea care valorizează, iar cea la care se cugetă este ființa subiectivă, cea valorizată. Această cugetare se desfășoară Întotdeauna În câmpul conștiinței mele. Din acest motiv ea rămâne permanent interioară ființei mele. Cugetarea este „un act al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sine ca Într-o oglindă. Dar cea care vede este persoana cugetătoare, iar cea care este privită este persoana ca subiect al propriei sale cugetări. Or, cel care cugetă este ființa obiectivă, cea care valorizează, iar cea la care se cugetă este ființa subiectivă, cea valorizată. Această cugetare se desfășoară Întotdeauna În câmpul conștiinței mele. Din acest motiv ea rămâne permanent interioară ființei mele. Cugetarea este „un act al Sinelui către și pentru Sine”. Și chiar dacă eu cuget un lucru sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
la care se cugetă este ființa subiectivă, cea valorizată. Această cugetare se desfășoară Întotdeauna În câmpul conștiinței mele. Din acest motiv ea rămâne permanent interioară ființei mele. Cugetarea este „un act al Sinelui către și pentru Sine”. Și chiar dacă eu cuget un lucru sau o altă persoană, obiectul cugetării este interiorizat În sfera gândirii mele și prin aceasta eu Îl scot din realitatea lumii, separându-l de aceasta. Interiorizându-l, acesta (obiectul sau persoana gândite, diferite de mineă devine, ca obiect al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Actul de a reflecta este propriu conștiinței. Când Eul se Întreabă pe sine, despre sine, este un raport direct al subiectului cugetător care, Întorcându-se asupra sa, se ia pe sine Însuși ca obiect al cugetării sale. Când Eu mă cuget ca ființă, trup și suflet este o atitudine orientată către persoana care sunt, „omul În carne și oase”, după expresia lui M. de Unamuno. Când Eu mă cuget ca valoare umană, aceasta este o atitudine morală, prin care Eu mă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ia pe sine Însuși ca obiect al cugetării sale. Când Eu mă cuget ca ființă, trup și suflet este o atitudine orientată către persoana care sunt, „omul În carne și oase”, după expresia lui M. de Unamuno. Când Eu mă cuget ca valoare umană, aceasta este o atitudine morală, prin care Eu mă judec pe mine În raport cu valorile și legea morală, considerându-mă la rândul meu ca valoare. Când Eu mă refer la mine, ca dat În sine și pentru sine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care, În același timp, este obligată să le explice. Relația dintre conștiința morală și cugetare este de următorul tip: conștiința Întreabă și cugetarea răspunde. Omul este o ființă neliniștită. Ne dăm seama de această neliniște interioară prin faptul că persoana cugetă, formulează Întrebări și caută răspunsuri. Actul cugetării constă În transformarea neliniștii interogațiilor În formularea răspunsurilor compensatorii sau consolatoare pentru individ. În sensul acesta pusă problema, gândirea reflexivă ne apare ca o continuare și o completare a conștiinței morale, ele fiind
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
inimă și literatură”. Câteva s-au tradus și în maghiară. Dacă stanțele de dragoste sunt cu totul fade, o anume pulsație au cele de inspirație patriotică, în care autorul, în aceeași limbă greoaie, provincială, invocă „timpii fericiți” de demult și cugetă cu tristețe la „românul cel decăzut”. Jalea pentru „națiunea” lui, accesele de exasperare, amărăciunea persistentă ar lăsa să se întrezărească în stihuitorul bihorean un depresiv. Unele poezii, puse pe muzică, s-au cântat o vreme. Dintre acestea, La vin, creația
SFURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289660_a_290989]
-
el”, oferind în același timp „literaturii universale, în formele cele mai bune ale ei, un capitol nou și original”. Orice mediu meritând a fi înfățișat în literatură „în măsura valorii sale artistice, a valorii sale sociale și naționale”, era normal - cugeta Iorga - ca interesul scriitorilor să se îndrepte în special către lumea țărănească, deoarece, și numeric, și prin contribuția ei la viața economică și socială, și prin valoarea materialului sufletesc, țărănimea deținea primul loc. Luându-și tematica din realitatea rurală, literatura
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
dintâi și a rămas cel mai de seamă poet muzician al literaturii românești”, constatare reconfirmată la fiecare nouă lectură; versul său face să stăruie în noi mult timp o impresie extrarațională, învăluitoare, obsedantă, motiv pentru care „gândim la Eminescu așa cum cugetăm la Schumann sau Chopin” (Junimea - Marii creatori). Intră în calcul percepția integratoare, în viziune structurală, gestaltistă. Esteticianul face distincție între armonia exterioară (de nuanță prozodică), sesizabilă la mulți, și melosul eminescian intern, în pas cu „principiul adânc al inspirației”. Cu
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]