8,716 matches
-
materialul pe care ea însăși l-ar fi ales... Nu, nu era adevărat. Nimic din cele de mai sus nu era adevărat. Ar fi fost drăguț să fie așa. De fapt, lumea întreagă ar fi fost mai drăguță. — Deci, te culci regulat cu cineva? o întrebase Razza Rob. În loc să răspundă la întrebare, Juniper descoperise că nu reușește să-și ridice ochii de pe mânecile puloverului său, care se bălăceau în marea de ketchup ce ocupa jumătate din faruria ovală. — Să știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vorba: cuvântul lui împotriva cuvântului meu. Dacă spune ceva, pot foarte bine să neg. De ce să se lase un Űbermensch distrus în felul ăsta de soartă? Trebuie să mă ridic deasupra situației și să o stăpânesc.“ Și, deși se mai culcase cu Bull și în noaptea următoare la hotelul Crown din Shoreham, mintea îi era în altă parte. Și, în ziua următoare, când se despărțiseră și se întorseseră separat la Londra, Alan nu intenționa să-l mai vadă vreodată. Și chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se prăvălise la pământ. Era prea obosit să se dezbrace. Aștepta să se cufunde în uitare. Numai că asta nu se întâmpla. Bull simțea berea în stomac. „Poate că trebuie să mă duc să arunc din balast înainte să mă culc“, se gândi, ridicându-se din pat. Odată ridicat, încordarea din stomac i se transformă în greață. Bull se repezi pe hol, dar voma îi năvălea deja afară din gură când ajunse la baie. Îngenuncheat și gemând, Bull analiza sursa senzației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a hrăni ciorile, în semn de jertfă adusă Cerului. O legendă spune că fondatorul dinastiei Qing (inițial Jin Târzie), Nurhachi, urmărit odată de dușmani, a ajuns în situația de-a nu mai avea unde să se refugieze și s-a culcat într-un șanț plin de iarbă, lăsându-se în voia sorții. Tocmai în acest moment greu, un stol de ciori s-au așezat peste el și l-au acoperit complet, încât a scăpat de dușmanii care-l urmăreau. După ce Nurhachi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sud a casei sale era un salcâm uriaș, cu o coroană foarte mare și umbroasă. Într-o zi de vară, când neamurile îi aniversau ziua de naștere, personajul poveștii noastre a băut mai multe pahare de vin și s-a culcat apoi la umbra salcâmului, adormind buștean. A avut un vis frumos în care se făcea că a ajuns în țara salcâmilor, a luat de soție pe fiica regelului și a îndeplinit timp de 20 de ani funcția de prefect al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de vin cu sulfat de arsen, așa cum era obiceiul. Bai n-a putut să-l refuze. După ce a băut, a început să se simtă foarte rău și nu se mai putea ține pe picioare. Xu a ajutat-o să se culce și a plecat apoi la bucătărie să-i facă o supă pentru a-și reveni. Când a venit cu supa, a găsit în pat un șarpe alb uriaș. De groază, lui Xu i-a cedat inima. După ce s-a trezit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și i-a zis la vânător c-o să moară că în pădurea lui nu vine făt-frumos și el era un fel de zmeu singur și puternic. Și când s-a lăsat noaptea tauru a făcut numai gunoi și s-a culcat cu sora lui mai mare Luminița că credea c-au rămas ei singuri da băiețelu l-a auzit pe vânător și cu vulpea a împins bolovanu de la scorbură și l-a scos când s-a făcut de dimineață pe vânător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cât un cățel de usturoi, seara, lângă un dinamovist (Matei) prea mic ca să tremure în așteptarea unui meci așa de mare, o inimă ca o boabă de piper. Pe urmă seara s-a făcut noapte, mama și Matei s-au culcat, în apartamentul 40 s-a întins liniștea țiuitoare dinaintea bătăliei și inima mea s-a făcut cât un purice fiindcă trupele (ambele sub steaguri alb-roșii) nu aveau să se înfrunte în zori, cum se obișnuise secole de-a rândul, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pînă tocmai pe strada Tremont, picioarele și părțile de dedesubt ale corpului Îmi erau negre și acoperite de mizerie și ulei. M-am curățat cît am putut de bine, după care m-am strecurat sub niște tufișuri și m-am culcat. CÎnd m-am trezit, soarele strălucea și am văzut copacii. Nu mai văzusem niciodată copaci, În realitate. Tufișul sub care mă ascundeam se afla lîngă o alee de beton ce Înconjura Întreaga Grădină Publică. M-am uitat afară și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fost plecat mult timp, iar cînd s-a Întors era atît de tîrziu Încît orașul aproape amuțise complet, nu se mai auzeau decît ici și colo cîte o sirenă, un claxon și zvîcnetul asurzitor din piciorul meu, și s-a culcat fără să mai aprindă lumina. Mirosea ca mama. L-am auzit dormind, cu respirația lentă și greoaie, apoi rîzÎnd În somn, iar dimineața am văzut că s-a culcat cu hainele În care era. Și așa a Început viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un claxon și zvîcnetul asurzitor din piciorul meu, și s-a culcat fără să mai aprindă lumina. Mirosea ca mama. L-am auzit dormind, cu respirația lentă și greoaie, apoi rîzÎnd În somn, iar dimineața am văzut că s-a culcat cu hainele În care era. Și așa a Început viața mea cu Jerry Magoon, a doua ființă omenească pe care am iubit-o În viața mea. Vreme de cîteva zile aproape că nu m-am putut mișca, și durerea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Nu știu, zău, ce-i cu tine!“ Nimeni nu pricepea că fapta lui izvora dintr-un sentiment groaznic și Înfricoșător: mila. PÎnă aici, visul lui fusese amestecat cu amintiri, dar mai departe deveni pe de-a-ntregul numai vis. Se văzu culcat Într-o rînă, gîfÎind, În vreme ce tunurile antiaeriene bubuiau undeva În partea de nord a Londrei. GÎndurile Îi rătăceau din nou, slobode, prin acest univers straniu În care trecutul și viitorul tăiau brazde deopotrivă de adînci și a cărui geografie putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cîte ori Încerca să-și miște picioarele, pămîntul gemea, Încît nu putea face un pas fără să-l doară... ... Se deșteptă În clipa cînd sirenele vesteau sfîrșitul alarmei. Doi-trei oameni din adăpost se ridicară o clipă, ca să asculte, apoi se culcară la loc. Nimeni nu voia să plece acasă: aceasta era casa lor, acum. Oamenii se obișnuiseră să doarmă În metrou, care le devenise la fel de familiar ca și cinematograful unde se duceau, cîndva, sîmbătă seara, sau ca biserica unde mergeau duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pentru a scăpa el Însuși de priveliștea suferinței... Toate aceste Întrebări Rowe și le punea zilnic, și-și dădea aceleași răspunsuri, din clipa cînd nevastă-sa Îi luase din mînă ceașca de lapte, spunîndu-i: „Ce gust ciudat are!“ Și se culcase la loc, Încercînd să zîmbească. Iar el ar fi dorit să rămînă lîngă ea pînă va adormi, dar asta ar fi fost ceva neobișnuit - și trebuia să evite orice lucru neobișnuit. Așa Încît o lăsase să moară singură. Era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
detectiv, ci doar autor de romane polițiste! exclamă Johns. — Mă simt cam obosit, zise Digby. Cum fac un mic efort mintal, mă cuprinde o oboseală grozavă - Îmi vine să mă Întind și să dorm. Chiar aș face bine să mă culc. Digby Închise ochii, dar Îi redeschise peste cîteva clipe, spunînd: Ar trebui, cred, să se reconstituie În amănunt primul caz... cel care a dat greș... Ca să se găsească motivul eșecului... Și spunînd acestea, adormi. 5 Vremea fiind frumoasă În după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
anunță domnul Prentice. Pe trotuarul din față, un trecător se urni În direcția lor În timp ce coborau din taxi. — Aveți vreun revolver? Întrebă, nervos, individul cu melon. — N-aș ști să-l folosesc, răspunse domnul Prentice. Dacă trage cineva În noi, culcați-vă la pămînt și stați liniștiți. Nu aveți nici un drept să mă tîrÎți În aventura asta. — Ba da, replică tăios domnul Prentice. Toate drepturile. În zilele noastre, nimeni nu-și mai are asigurat dreptul la viață. Scumpe domn, ești mobilizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
neutră, spre o ușă Întredeschisă. Anna Împinse ușurel ușa cu mîna și se dădu la o parte, ca să-l lase pe Rowe să vadă: gestul clasic al unei mame ce-și arată unui musafir, după cină, copilașul adormit. Hilfe era culcat pe spate, fără haină, cu cămașa descheiată la gît. Dormea adînc și părea atît de lipsit de apărare, Încît ai fi zis că e o Întruchipare a nevinovăției. O șuviță de păr bălai Îi cădea pe frunte; parcă era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
una dintre pozele trucate din revistele pentru copii: te zgîiești la ele și vezi ceva, să zicem un vas cu flori, apoi Îți ațintești privirea și vezi fețele unor oameni... Deodată, Hilfe Îi apăru limpede În minte așa cum Îl văzuse - culcat În pat, plin de grație, atît de străin de noțiunea de violență. Era Într-adevăr fratele Annei! Rowe se Întoarse spre lavoare și spuse În șoaptă, ca să nu-l audă omulețul cu pălărie: — În regulă. Ți-l dau! Ia-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
va mai revedea niciodată. CÎnd iubești o femeie, nu-i poți dori să fie legată toată viața de un ucigaș. Anna, Însă, era acolo - nu chiar În locul unde-o lăsase, ci În dormitorul unde-l surprinseseră pe Hilfe dormind. Era culcată pe pat, cu fața Îngropată În pernă și cu pumnii Încleștați. — Anna, șopti el. Capul i se răsuci pe pernă: plînsese, și fața-i era boțită ca a unui copil. Simțea pentru ea o imensă duioșie și nevoia de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
intre cu mașina sa în mașina lui Catherine, n-am făcut nici o încercare de-a îmi avertiza soția. Moartea ei ar fi fost un model al grijii mele față de toate victimele accidentelor aviatice și ale dezastrelor naturale. Pe când stăteam noaptea culcat lângă ea, modelându-i sânii cu mâinile, îi vedeau corpul în contact cu diferite puncte ale cabinei Lincolnului, repetând pentru Vaughan pozițiile în care s-ar fi putut afla ea. Conștientă de această coliziune viitoare, Catherine intrase într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pula în mama lor de boi. De când a intrat căcăciosul ăsta, nu se mai leagă nimic, maimuțoii dracu’. Futu-i... Vlădeanu era singurul care nu visase nimic în noaptea dinainte. Asta pentru că nici nu-i trecuse prin cap să se culce. Se dusese cu niște prieteni și niște gagici la restaurant, apoi la discotecă, la un bar, terminaseră petrecerea pe la șase dimineața cu o cafea pe malul Herăstrăului, după care Vlădeanu se cără acasă cu o gagică, se distră cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
petrecerea pe la șase dimineața cu o cafea pe malul Herăstrăului, după care Vlădeanu se cără acasă cu o gagică, se distră cu ea și mersese la club. - Dar ai meci, frate, îi zisese un prieten în discotecă. Nu te mai culci? - Ce meci, bă? răspunsese Vlădeanu. Pe ăia îi bat și în somn, de unul singur, bă. Cine-i Armătura Zalău? Unde, pula mea, e Zalăul ăsta? Le dau trei goluri pe minut dacă vreau, bă, îi bag în mă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
acum, și recunosc că nu înțeleg prea multe. Poate că nu voi scăpa niciodată de senzația că mereu, în toate, este vorba despre sex. De exemplu acum, în acest monolog. - Vrei să spui că îmi zici toate astea ca să te culci cu mine? întreabă Delia. - Nu. Îți spun toate astea pentru că asta simt. Dar poate că simt și gândesc lucrurile astea pentru că vreau să mă culc cu tine. - Adică vrei...? - Da. Cred că da. Sau, adică, nu știu. Sunt cumva confuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
exemplu acum, în acest monolog. - Vrei să spui că îmi zici toate astea ca să te culci cu mine? întreabă Delia. - Nu. Îți spun toate astea pentru că asta simt. Dar poate că simt și gândesc lucrurile astea pentru că vreau să mă culc cu tine. - Adică vrei...? - Da. Cred că da. Sau, adică, nu știu. Sunt cumva confuz. Decide tu. Delia dă din cap că da (da, ce?) și se ridică. Coboară pe plajă cu sticla de vin în mână. O urmez. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
conform unei reguli stabilite de mine, după cel mult șase luni de când eram împreună. Știu, era o regulă idioată, dar aveam doar 21 de ani; ce băiat de vârsta asta nu are cel puțin o regulă idioată? Unii nu se culcă de două ori cu aceeași fată, alții nu sărută roșcate, sau blonde, sau brunete, sau dimpotrivă, sărută numai roșcate, blonde sau brunete, sau numai fete care au mai mult sau mai puțin de X ani, și mai toți au câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]