3,235 matches
-
brusc capul și l-a descoperit cu privirea. S-a apropiat încet de el, încetând cântatul, vorbindu-i încet, prietenoasă. - Ce bine că ai venit și tu după frunze... Îmi era urât de una singură, că uite, soarele pleacă la culcare... Cum te cheamă pe tine, flăcăule? l-a întrebat când a ajuns la un pas de el și l-a privit zâmbindu-i provocator. Pe mine..., pe mine mă cheamă Gavrilă. Gavrilă a lu’ Breazu, a răspuns el rușinat, cu
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
Acasa > Poezie > Credinta > CEAS DE SEARĂ Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 1731 din 27 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ascultă-mă Tată, e ceasul de seară Și lumea s-a dus la culcare, Se-aude doar timpul ce-i gata să piară, Zbătându-se-n fusuri orare. Chiar soarele-aruncă timid câte-o rază, Nevrând să mai treacă de dealuri, Dar luna-i prezentă, traiectu-și veghează, Sidefu-și presară pe valuri. Mă macină gânduri, aș
CEAS DE SEARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377533_a_378862]
-
trăncănească la gura sobei și nu mai isprăvea. Emma, fremătând de nerăbdare, aștepta ca pe jeratic; dacă ochii ei ar fi fost în stare, ar fi făcut-o să sară pe fereastră. În sfârșit, Emma începea să se pregătească de culcare; apoi lua o carte și citea foarte liniștită, ca și când lectura ar fi distrat-o. Dar Charle, din pat, o chema să se culce. -Vino odată Emma, e târziu. -Da vin!, îi răspundea. Dar fiindcă lumânările îi băteau în ochi, Charles
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
bătrâni. Așa le spuneam noi copii, cu toate că tata nu depășea cincizeci de ani și mama patruzeci și cinci. - La ce oră zici că pleci? îl întrebă în șoaptă mama pe tata stând în pat mai mult pe întuneric, pregătiți pentru culcare, lampa fiind cum ziceam cu fitilul doar pâlpâind să nu se stingă. - Păi zic, să fiu plecat pe la vreo două. Până ajung cu căruța la Constanța, durează drumul cel puțin patru ore și ceva. Sunt peste treizeci și cinci de kilometri. - Crezi
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
2016 Toate Articolele Autorului -Dacă de Paștele ovreilor e ploaie... cugetă Geta stând sfiită pe un colț de pat, atunci... -...și de-al nostru tot așa va fi! adăugi de la masă Vidu. El, cruce de voinic, folosea patul doar la culcare, zicând că lungit acolo îi vine să viseze ș-apoi să doarmă. După cină, rămânea tot în capul mesei fie sporovăind cu cine mai era prin preajmă, fie citind. Când se găsea doar cu Geta, o tăcere ca de basm
POVESTE DE PAŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378368_a_379697]
-
așez grămăjoară în mijlocul mesei. Îmi înțep iar degetul. Sângele cade peste boabe... Oarece zgomot mă-ntrerupe din lucrul meu. Fug în odaie la somn, chipurile, fără s-acopăr urmele isprăvilor, cu gând să mă scol în zori pentru asta. Înainte de culcare, mai arunc o rugă înspre candeluța icoanei pentru salvarea mielului meu... -Și, vezi bine, Dumnezeu te-a ascultat! -Da, a iscat ouă din grâul prăpădit de mine și le-a desăvârșit roșeala! Iar Luțu a fost salvat! -Da’ nu pentru
POVESTE DE PAŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378368_a_379697]
-
ascuns redutele, adică balurile mașcate, și în cele din urmă teatrul. Adesea gazdele, pentru a câștiga un ban, înghesuia claie peste grămadă mai mulți copii. Inchipuie-și oricine ce infern trebuie să fi fost la gazdă unde ședeau ațâți copii! Culcarea se petrecea cu zarva ce o fac găinile până se așază în coteț. Își istoriseau isprăvile de peste zi și-și plănuiau unul altuia farse peste noapte. Cum Eminescu avea obiceiul să stea acasă să citească și era bun povestitor, tovărășii
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Poate că eu am dat prea mare importanță cazului, poate cumnata mea nu vedea nimic ieșit din comun în ceea ce se petrecuse și eu îmi făceam gânduri degeaba... Genny s-a grăbit la culcare, a intrat sub pled și în scurt timp a adormit. Avusese mult de lucru la fabrică și era obosită. Când am ajuns și eu în pat, eram plin de dorință și-am tras ușurel pledul de pe ea, admirându-i goliciunea
DRĂCUŞORUL DIN CASĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378351_a_379680]
-
de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 654 din 15 octombrie 2012. Pe umeri de zare cu fruntea lipită de depărtare cuvintele noastre toate ne privesc învăluite-n uitare... Rămâi, rămâi să privim iar răsăritul când noaptea se duce la culcare și lasă lumina stăpână pe-ntinderea mângâiată de soare... Nu lăsa uitarea să pună stăpânire pe gânduri și lasă-mbrățișarea s-adune suflet lângă suflet între rânduri... Rămâi și pune sărutul chezășie că stelele pe care le aduni cunună și
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > MADELEINE DAVIDSOHN - FEERIE NOCTURNĂ Autor: Madeleine Davidsohn Publicat în: Ediția nr. 1911 din 25 martie 2016 Toate Articolele Autorului Copilul era îndrăgostit de lună. Astrul nopții îl vrăjea. În fiecare seară înainte de culcare, alerga la fereastră, își ridica ochii spre cer, ca să-i spună lunii bun venit. Părea că cei doi mereu au ceva să-și spună. Sub privirea băiețașului astrul strălucea mai tare, de parcă-i transmitea un mesaj anume pentru el. Dacă
FEERIE NOCTURNĂ de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378575_a_379904]
-
salutul. Într-o astfel de seară, când luminile orașului se topeau în desimea ploii și nu se vedea nici la doi pași, băiatul a încercat zadarnic să o ghicească pe sub pătura de nori. În cele din urmă, s-a dus culcare. Mama l-a învelit și la fel ca în fiecare seară l-a sărutat pe frunte. Când a ieșit din cameră i-a vorbit despre anunțul de la televizor „Cerul se va însenina la noapte. Mâine, o să-i poți spune lunii
FEERIE NOCTURNĂ de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378575_a_379904]
-
cu totul de argint și aur, dar ele sunt numai jucării. N-ai idee ce moale și caldă la mângâiat e blana motanului meu. Când doarme lângă mine nici nu am nevoie de plapumă, sau când mă sărută mama la culcare. Atunci, nu mă mai tem de nimic. N-am să rămân nici pentru toate jucăriile din lume. La noi e mult mai bine. - Cum pot să știu dacă niciodată n-am coborât din înaltul cerului, răspunse Luncerino supărat. - Vino cu
FEERIE NOCTURNĂ de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378575_a_379904]
-
știa că toți se rugau la Doamne - Doamne. Mami se ruga și ea și își făcea mereu cruce și atunci și-a împreunat mânuțele mici, spunând Îngerelul și și-a făcut cruce, așa cum l-a învățat mami când mergea la culcare. Ionuț era de-a dreptul fermecat de tot ce văzuse și, punea întrebări una peste alta, trebuia să știe ce căpușorul lui nu a înțeles. Au mai poposit pe drum, bucurându-se din plin de farmecul acelei zile de toamnă
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378852_a_380181]
-
ei. Se înserase bine, Ionuț dădea semne de oboseală, căsca mereu, toată ziua a fost agitat în așteptarea evenimentului, iar acuma aproape că adormise în mașină. - Haide puiuț, am ajuns acasă, ia-ți la revedere de la Gabi și mergem la culcare, văd că ești frânt rău. - Nenea Gabi, a fost super și îți mulțumesc, cred că o să mai vină circul și atunci mergem din nou. nu ? - Sigur, nu pierdem noi ocazia! Ia dă tu aici obrăjorul să-ți dau un pupic
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378848_a_380177]
-
În curând se însera, întunericul se lăsa repede afară, așa că, ce au reușit să mai facă în seara aceea a fost ca bunica să încropească ceva de mâncare, să-i spele micuțului Ionuț piciorușele obosite și să-l gătească de culcare. Așa dormi el neîntors, până dimineață, prima sa noapte la munte. Referință Bibliografică: Prima zi la munte / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2179, Anul VI, 18 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Darie : Toate Drepturile
PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
-
întâmpinându-i cu acea caracteristică ospitalitate românească, stropindu-i, încă o dată, cu noroi, pe confrații lor din America sau aiurea, care, în astfel de situații, ar fi făcut uz de bâte, pistoale și cătușe. Ora 22. Închiderea programului, iar apoi culcarea! Mâine, o nouă zi - o nouă filă din cartea „epocii de auru”, din cei „douăzeci și cinci de ani lumină” - va mai adăuga o cărămidă la baza „socialismului multilateral dezvoltat”. Gânduri răzlețe, la ceas de seară Astăzi, după un sfert de veac
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
fost pentru Ion un bun prilej de a comunica cu Daria. Sâmbătă seară Daria a acceptat invitația lui Ion de a vizita împrejurimile. Dealurile împădurite ale Voislovei erau scăltate de razele violacee ale soarelui ce se pregătea să meragă la culcare pe după perdelele norilor. Era un adevărat spectacol apusul de soare din acea sâmbătă a începtului de octombrie. Natura se întrecea în culori. Verdele se ascundea timid printre nuanțe de galben, maro și roșu, îmbrăcând copacii în straie de gală. Pe
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
proiecte de interior. Partea de arhitectură o face el. - Când vă veți căsători poate te asociezi cu el. - Nu știm deocamdată nimic despre cum vor decurge afacerile. Deocamdată este bine așa cum este. - Voi știți mai bine. Hai să mergem la culcare, că ești obosită. Mai vorbim și mâine. - Ok! Și fiecare se îndreptă spre dormitorul său. Din cel al gazdelor se auzea ciripitul celei mici care vorbea cu tatăl său în italiană. Îi povestea pesemne ce-a făcut ea la grădiniță
MANUSCRIS IN LUCRU, CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382020_a_383349]
-
ÎN LOC DE ”BUNĂ SEARA”!) Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1741 din 07 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului I-adevărat ?! Se poate, pe NET, din... ”întâmplare” Să se ajungă, de la zilnicul, duios, ”SALUUUUUT” La treburi ”serioase” ca: ”- Te invit la... culcare” , Și site-ul ”MATRIMONIALE” să ramână mut ??!! Dacă-i așaaa... și cred c-așa și este ! America ramâne de... poveste ! De vrei să ai imense posibilități Vino la NOI și poți să le dezvolți ! O seara împlinită să ai și
!!! (ÎN LOC DE ”BUNĂ SEARA”!) de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380324_a_381653]
-
Nickolas Andronesco vă voi povesti câte ceva. Înaintea vârstei de doi ani și jumătate știa poezii. Din cele povestite de Domnia sa: “ Mama se ocupă în mod deosebit de mine. Îmi aduc aminte ca spuneam rugăciunea cerească TATĂL Nostru În fiecare seară, înainte de culcare, mă rugam la icoana Sf Maria cu Iisus în fața căreia ardea în permanență o lumânare. Îmi aduc aminte ca recitam adesea și poezia lui Eminescu Somoroase pasarele. Eram la casa din deal, unde am petrecut prima etapă a vietii mele
UN POET AL ETERNITATII de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380418_a_381747]
-
sosea paștele. De mult încetase să se mai bucure de altceva în afară de copiii ei, comorile ei, singura fericire. Se auzi ușa de la intrare, venea el, beat ca în fiecare noapte din ultimii ani. Își imagină că se va duce la culcare. Trecu spre dormitor, dar dându-și seama că lipseau copiii, se întoarse la bucătărie și deschise ușa cu forță. -Vreau să te regulez-zise el vulgar, înfigând mâna în pieptul ei și trăgând-o spre el cu brutalitate. -Vrei prost-se
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]
-
din comuna Ion Corvin, jud. Constantă. Înaintea vârstei de doi ani și jumătate știa poezii. Din cele povestite de Domnia sa: “ Mama se ocupă în mod deosebit de mine. Îmi aduc aminte, ca spuneam rugăciunea cerească TATĂL Nostru în fiecare seară, înainte de culcare, mă rugam la icoana Sf. Maria cu Iisus în fața căreia ardea în permanență o lumânare. Îmi aduc aminte ca recitam adesea și poezia lui Eminescu Somnoroase pasarele. Eram la casa din deal, unde am petrecut prima etapă a vietii mele
UN VIS CÂT O VIAŢĂ DE MARE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380448_a_381777]
-
fiecare dată mă lua prin surprindere, fiind un geniu, în materie. Trecuseră câteva săptămâni, de când venisem în casa Dorei Tomassini și credeam că eram la curent de-acum, cu trucurile sale, când într-o seară târziu, după ce se dusese la culcare deja, eu neavând somn citeam în camera mea, cufundată comod între perne, la lumina veiozei. Era cred miezul nopții. Lectura era interesantă și mă captivase în așa măsură că uitasem unde mă aflam. La un moment dat lumina veiozei a
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
frecat palmele mele și amândouă erau mult mai calde ca de obicei, iar în palma dreaptă simțeam niște furnicături, ca atunci când te curentezi la 220 Volți. Palmele îmi erau fierbinți și când am spus TATĂL NOSTRU pe la ora 22, înainte de culcare, mi le-am pus pe față și pe frunte, erau mult mai calde ca de obicei! MARGARETA MARIANA SAIMAC - membră L.S.R. , Filiala OLT Referință Bibliografică: MIRACOL / Margareta Mariana Saimac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1851, Anul VI, 25 ianuarie
MIRACOL de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380540_a_381869]
-
pe bărcuțe de hârtie, nu-mi mai împachetezi niciun refren în foi albastre de melancolie și nu cobori senin din niciun tren în gara noastră...,singura în care au mai rămas zorele la ferești... Azi ploaia îmi va duce la culcare umbra tăcută, depănând povești din ghemul unei veri tot mai ciudate ce înrămează arșiți și răcori dar mâine... îmi vei fi din nou în toate speranțele, iubire ce mă dori... Referință Bibliografică: Îmi spun... / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎMI SPUN... de AURA POPA în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380559_a_381888]