1,631 matches
-
mai variat asupra zonelor din jur. Caracterul înșelător al acestuia poate fi ilustrat printr-o remarcă a lui Roland Barthes. Citat de Bruno Zevi în cartea sa asupra limbajului arhitecturii moderne, Barthes indică orașe în care centrul nu este „punctul culminant” al nici unei activități deosebite, ci un soi de focar pentru o imagine creată de comunitate. El vorbește despre o „imagine oarecum goală, necesară organizării restului orașului”. Un singur exemplu din pictură ar fi suficient pentru a indica puterea vizuală a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
accent pe natura spirituală sau intelectuală a omului. Ea este valabilă pentru multe sculpturi sacre din Evul Mediu. În mozaicul bizantin prezentat în figura 8, vectorii verticali ai figurilor așezate se deplasează dincolo de centrii mediani fără încetare, ajungând la punctul culminant incontestabil, situat la nivelul suitei de capete. Saltimbancii și Guernica Voi completa discuția privitoare la centrii vizuali ca pivoți cu o comparație a două bine cunoscute picturi ale lui Picasso - una de la începutul și alta de la mijlocul creației sale - care
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
către un centru comun generează și ea noduri. Cheia de boltă în care se întâlnesc ogivele unei bolți gotice devine centru de energie concentrată. Un grup de oameni așezați în jurul unei mese produce o convergență similară. Un astfel de contact culminant este îmbrățișarea îndrăgostiților și orice înmănunchere de obiecte. Cele trei spade ținute strâns în mână de tatăl din Jurământul Horațiilor a lui David se manifestă ca un contrapunct nodal față de grupul compact al celor trei fii. Intensitatea unui astfel de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
episoade. Sassetta îl reprezintă pe Sf. Anton în depărtare (figura 123), pornind într-o călătorie prin deșert. Un al doilea nucleu compozițional îl arată discutând cu un centaur pe drum. Pe acolo, vectorul conduce de a lungul drumului spre punctul culminant al călătoriei, întâlnirea cu Sf. Pavel. Dimpotrivă, atunci când pictura lui Watteau de la Luvru (figura 124) este interpretată ca îmbarcarea pentru insula Afroditei, ea începe cu prezența iubiților din prim plan, urmărindu-i în deplasarea lor către ambarcațiune, aflată undeva înspre
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
înțelegerea planului unei clădiri, asemenea succesiunii melodice în muzică. În aceasta și constă într-o clădire bună o corespondență între structura succesiunii temporale și aceea a organizării spațiale. De exemplu, când o desfășurare a experienței spațiale ne conduce către punctul culminant al unui loc de excepție, să zicem, o mare sală de recepție situată la un piano nobile, același loc ar putea părea proeminent și în compoziția „înghețată” a clădirii. Privind atent planul Vilei Valmarana a lui Palladio (figura 132a) suntem
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
arhitectonică cu cea a unui rulou oriental. Și acolo, ca și în arhitectură, privitorul trebuie să fie conștient de totalitatea spațială a întregii opere dacă dorește să obțină o justă apreciere a oricăreia dintre părțile ei; acolo, de asemenea, momentele culminante ale compoziției punctează etapele evoluției. Pe măsură ce privitorul derulează ruloul, conștientizează entitatea preexistentă, chiar și numai în sensul limitat al anticipării a ceea ce îi este necunoscut. El construiește experiența efectivă printr-o acumulare gradată. Depășește călărețul în galop și soldații care
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Voastre." Acest răspuns l-a scăpat pe astrolog; conducîndu-l, regele îi strânse mâna cu tandrețe și repetă într-una: "mergi în pace, mergi în pace, mergi în pace" și de fiecare dată arunca o privire semnificativă către Maître Tristan. Momentul culminant al astrologiei în Franța l-a reprezentat epoca în care a trăit Catherina de Medicis. Această fiică de rege, soție de rege, mamă a trei regi și regentă ea însăși, a hrănit flacăra superstițiilor franceze cu zgură proaspăt adusă din
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
umple ochii de culoarea lui îmbătătoare”...”Acum, stăpân al tuturor pământurilor, râvnea să le vadă și să le mângâie ca pe niște ibovnice credincioase”...”Lutul negru, lipicios, îi țintuia picioarele, îngreuindu-le, atrăgându-l ca brațele unei iubite pătimașe”. Punctul culminant al comuniunii îl reprezintă sărutul, gest simbolic prin care Ion își asumă relația cu obiectul posedat: Își coborî fruntea și-și lipi buzele cu voluptate de pământul ud”. Nicolae Balotă consideră că această scenă este asemenea unei îmbrățișări ”cvasi erotice
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
Brahma Însuși a dăruit strămoșilor lor instrumentul numit vina, pe care-l folosesc și azi. Biblia conține și ea multe indicii interesante cu privire la muzică. Aflăm de aici despre trâmbițele Ierihonului sau despre regele David care cânta minunat din harpă. Punctul culminant al acestei lumi antice l-a format Grecia. Acolo s-a concentrat poate tot ce era mai bun În cultura asiatică, luând astfel naștere o țară cu instituții admirabile. Din păcate nimeni nu ar putea cânta ceva din acea perioadă
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
muzicii vocale, devine independentă. Iau naștere orchestre și, firește, compoziții pentru ele. Epoca Renașterii, cea a Barocului, cea a Clasicismului și cea a Romantismului aduc cu ele o mare dezvoltare a muzicii. Polifonia nu numai că ajunge la un punct culminant, care aproape că Întrece orice Închipuire, dar cunoaște - ca tot ceea ce se naște pe lumea aceasta - și declinul ei. Muzicienii Învățaseră să combine mai multe melodii deodată și auzul lor se deprinsese cu ele. Pentru popor Însă nu era deloc
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
românească predicile lui Ioan Gură de Aur sub titlul ,,Mărgăritarele’’. Dar voievodul martir rămâne scris În cartea vieții nu prin iscusința sa diplomatică, ci prin evlavia și credința sa nezdruncinată, exprimată și prin numeroasele ctitorii, adevărate opere de artă. Punctul culminant al artei brâncovenești Îl constituie sculptura În piatră, iar noutatea constă În varietatea motivelor ornamentale, vegetale și florale, influență a Renașterii și barocului. Pridvoarele bisericilor din epocile anterioare sunt transformate și Înfrumusețate de stilul brâncovenesc cu coloane de piatră, unele
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Ștefania Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92323]
-
aurului. Schimbarea de cost a muncii. Bugetul, împrumuturile statului. Seria hârtiilor cu l% dobândă. Hârtiile industriale. Conducătorii creștinilor: favoriții; agenții francmasonilor. Vorbim astăzi de programul financiar, pe care l-am păstrat pentru sfârșitul raportului meu, ca punctul cel mai greu, culminant și decisiv al planurilor noastre. Atingându-l vă voi reaminti că am mai spus-o, sub formă de aluzie, că suma actelor noastre se rezolvă printr-o chestiune de cifre. Când domnia noastră va veni, guvernul nostru absolut va evita
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
proiecție în exterior a puterii sovietice prin crearea complexului militaro-industrial. în acești ani 1928-1933, cel puțin la fel de teribili ca și cei ai războiului civil, Stalin își dezvăluie geniul său tactic, prefăcându-se că intervine atunci când tensiunea este la punctul ei culminant, criticând „excesele” a căror responsabilitate este pusă pe seama autorităților locale, corectând „abuzurile” și pedepsindu-i pe vinovați. El are grijă să nu atace toate grupurile sociale în același timp. în 1931, deci în momentul în care se înverșunează împotriva țăranilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Forța și slăbiciunile acestui sistem apar cu și mai mare pregnanță în anii de după război. Ele vor fi la originea succeselor și a eșecurilor celor patruzeci de ani următori. 1956 Anul fracturii Destalinizarea* în URSS, care a atins punctul său culminant odată cu „raportul secret” a lui Hrușciov, pe 25 februarie 1956, a avut foarte curând repercusiuni în democrațiile populare*, în care grupurile conducătoare* sunt destabilizate din 1953. începând cu luna aprilie a anului 1956, „raportul secret” circulă în anumite medii din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cotele de arestări sunt majorate și mai mult, și acum nimeni, nici măcar stalinistul cel mai fidel și cel mai sus plasat, nu mai este la adăpost. într-adevăr, Stalin a declanșat o uriașă epurare a cadrelor regimului, punctată de momente culminante. Al doilea dintre „marile procese de la Moscova”, desfășurat între 23 și 29 ianuarie 1937, condamnă la moarte 13 din cei 17 acuzați. în iunie 1937, Stalin începe epurarea generală a Armatei Roșii* care, întinsă pe parcursul a doi ani, duce la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lectură, această reformă nu ar fi fost administrată „de sus” unei societăți amorfe, ci ar constitui împlinirea unei interacțiuni, de-a lungul anilor 1960, între putere și o societate ce se trezea la ideea democratică, interacțiune care își atinge punctul culminant în 1968. Schimbarea de la vârful PCT este datorată convergenței a trei forțe ostile conducerii lui Antonin Novotnỳ, care reprezenta continuitatea cu perioada stalinistă: partizanii reformei economice - „socialismul de piață”, potrivit lui Ota Sik -; aripa „liberală”, susținută de intelectuali, aflată în căutarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la 114 milioane. În acest secol, proporția imigranților în rata de creștere a populației americane a fost de circa 30%, apropiindu-se de 40% în perioada 1880-1910. Cu alte cuvinte, cea mai spectaculoasă creștere a populației a coincis cu punctele culminante relative și absolute de imigrație. Imigrația liberă din 1824 și mai ales dintre 1824 și 1924 este principala responsabilă pentru abundența resurselor umane care au contat atât de mult pentru puterea națională a Statelor Unite pe timp de pace și de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
lor. Alianțele versus dominația mondială Deși balanța de putere ca rezultat natural și inevitabil al luptei pentru putere este la fel de veche ca și istoria politică însăși, de obicei, reflecțiile teoretice sistematice - începute în secolul al XVI-lea și atingând punctul culminant în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea - au conceput balanța de putere ca pe un instrument defensiv al unei alianțe de națiuni - îngrijorate pentru independența lor - împotriva planurilor altei națiuni de a obține dominația mondială, denumită atunci monarhie
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
teamă că dezertarea unuia dintre aliații importanți va răsturna balanța puterii. S-a sfârșit epoca în care modificarea permanentă a alianțelor și crearea de noi coaliții impuneau statelor un comportament vigilent, circumspect și prudent, epocă ce și-a avut punctul culminant în secolul al XVIII-lea și s-a încheiat doar odată cu sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Însă această desfășurare de evenimente nu înseamnă că superputerile nu au de ce să se teamă de aliații lor. Chiar dacă acești aliați nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Indonezia; expulzarea Franței din Indochina; dezintegrarea imperiilor belgian, britanic, francez și portughez din Asia și formarea statelor independente. Privind în retrospectivă, această revoluție colonială desfășurată în urma celui de-al doilea război mondial a reprezentat atât capitolul final, cât și punctul culminant al procesului de decolonizare care a debutat cu Revoluția americană împotriva Marii Britanii în secolul al XVIII-lea, a continuat cu revoluțiile din America Latină împotriva Spaniei și Portugaliei, cu cele ale posesiunilor europene împotriva Turciei și a înregistrat un mare progres
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în perioada celei de-a Treia Republici. Legea din 1793 a reprezentat pentru Franța ceea ce au însemnat legile din 1807 și din anii următori pentru Prusia. Acestea au abolit practica angajării de mercenari, au interzis înrolarea soldaților străini, iar punctul culminant a fost legea din 1814, care proclama datoria fiecărui cetățean de a-și apăra țara. Atât Franța din perioada Revoluției, cât și Prusia din perioada războaielor de eliberare au folosit recrutarea ca instrument al spiritului național îndreptat împotriva agresiunii externe
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fost elaborate și alte modele procesual structurale ale conflictului, unele dintre acestea fiind chiar anterioare celor propuse de Thomas. Reține astfel atenția modelul propus de Lewis Pondy (1967). Autorul american, care a scris în anii ’60 − considerați ca fiind punctul culminant al teoriilor contingenței interesate nu de conflicte, ci de potrivirea/adaptarea strategiei unei persoane la cadrele și circumstanțele particulare ale situațiilor −, a postulat cel puțin două idei importante cu privire la conflict, și anume: conflictul este un fenomen natural, specific, interior organizațiilor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
termenul burnout și cel de depresie desemnează una și aceeași stare disfonică? Și mai departe: Până la ce punct cei doi termeni desemnează aceeași stare disfonică? Nu cumva, s-au întrebat în continuare cercetătorii, burnout-ul este un proces al cărui punct culminant îl reprezintă simptomatologia depresivă? Ca de fiecare dată, opiniile au fost diferite. Unele cercetări au arătat că variația comună între burnout și depresie este de 26% pentru epuizarea emoțională, de 13% pentru depersonalizare și de 9% pentru nerealizarea profesională (Schaufeli
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
recucerească vechea poziție politică a „creștinătății sacrale”. În forma sa antireligioasă, anticlericalismul nu devine cu adevărat virulent decât o dată cu Comuna din Paris. Apare atunci un laicism ateu care va duce la antireligia militantă a lui Viviani, În 1906. În punctul culminant al discuțiilor privind separarea Bisericii de stat, acesta declară În fața Camerei Deputaților: „Ne-am Înhămat Încă din trecut la o muncă de alungare a religiei; am smuls conștiința umană de sub stăpânirea credinței ș...ț. Am stins În ceruri niște lumini
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
demarcație din partea teologiei, deși ar putea semăna a aroganță, nu este altceva decât respectul pentru rigorile metodologice ale subiectului său58. În Religion în Geschichte und Gegenwart, Troeltsch susține despre creștinism că nu este singura revelație sau răscumpărare, ci doar punctul culminant al revelației și răscumpărării care au contribuit la evoluția omenirii către Dumnezeu 59, concepție vizibil afectată de aplicarea principiului corelației, ca și de istoricismul specific epocii, în care omul și civilizația sa, în ansamblu, sunt produse culturale ale acumulărilor succesive
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]