139,341 matches
-
limba ei, cu peisajele văzute, cu drumurile din oraș - toate astea sunt o comoară pentru mine. Iar pentru cititori, persoana autorului este o punte între scriere și lectură. La ea se asociază o voce, o privire, un gust. Cu privire la schimburile culturale dintre România și Elveția, sunt mulțumită că mi-am reprezentat țara și că am dat posibilitatea cititorilor români să-și apropie alt spațiu geografic, altă sensibilitate.
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
mare fast această zi, în care se oferă celor dragi trandafiri (simbol al pasiunii) și cărți. 2 Josep Carner (Barcelona, 1884 - Bruxelles, 1970), poet, supranumit "prințul poeziei catalane", unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai "Noucentismului" (mișcare politică și culturală catalană de la începutul sec. 20). 3 Joan Vinyoli (Barcelona 1914-1984), poet catalan 4 J.V. Foix (Sarrià, 1893-1987), poet, unul dintre fondatorii suprarealismului catalan. 5 Carles Riba (Barcelona, 1893-1959), poet, unul dintre maeștrii noilor generații de poeți catalani după războiul civil
Jaume Cabré - Despre cărți și polemici by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/15140_a_16465]
-
aventureze în câmpul socio-cultural." Domeniile de care se simte atrasă Chasseguet-Smirgel i se revelează prin prisma câtorva teme importante: înțelegerea psihanalitică a operei de artă (și ambiția elaborării unei metodologii în sprijinul acestei înțelegeri), aplicarea experienței terapeutice la diferite domenii culturale, rolul sublimării în munca analistului - precum și prin psihobiografiile unor autori ca August Strindberg și Patrick Modiano, ori prin analiza unor domenii foarte ofertante (dar, din acest motiv al unei relative facilități simbolice, și periculoase) cum este filmul. Chasseguet-Smirgel argumentează pentru
De ce psihanaliza aplicată? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15150_a_16475]
-
prin psihobiografiile unor autori ca August Strindberg și Patrick Modiano, ori prin analiza unor domenii foarte ofertante (dar, din acest motiv al unei relative facilități simbolice, și periculoase) cum este filmul. Chasseguet-Smirgel argumentează pentru unitatea naturală dintre terapie și aplicațiile culturale. Autoarea are de altfel, lucru foarte interesant, inițiativa unei recentrări a sintagmei de psihanaliză aplicată, care în adecvarea ei nu înseamnă în nici un caz că ar exclude psihanaliza de divan. Studiile cuprinse în acest volum constituie ele însele exemple în
De ce psihanaliza aplicată? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15150_a_16475]
-
principiale ale relației dintre concepte și ilustrările lor era necesară fie și "numai" în calitate de analiză a unor rezistențe la psihanaliză. Una dintre rezistențele cele mai caracteristice ale societății românești a constituit-o dezvoltarea, în acești ani, a unei psihanalize preponderent culturale. întru totul firesc, aș spune, căci psihanaliza aplicată este o foarte bună cale de acces la adevărurile profunde, iar practica de clinică încă nu exista ca atare în anii '90 - sau nu într-o măsură convingătoare. De temut este doar
De ce psihanaliza aplicată? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15150_a_16475]
-
puțin. Ba chiar postului i s-a reproșat că premierul român n-a apărut în cadrul emisiunii, deși se realizase o înregistrare. Imaginați-vă acum că președintele Chirac l-ar sili pe ministrul său de Externe să adreseze TVR (1, 2, Cultural) o mustrare pentru că, în reportajul alegerilor prezidențiale recente, a reprodus mai degrabă apatia străzii decît entuziasmul de la Elysées. Ca la noi, la nimenea. Ministrul Apărării Naționale și-a dat în petec și mai rău. După ce a cerut o lege a
Mustrare severă cu avertisment by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15161_a_16486]
-
răzvrătire contemporană împotriva obedienței românești aparține, fără îndoială, Anei Blandiana cu "Eu cred că suntem un popor vegetal..." și alte versuri. Care, au fost combătute la numai câteva zile de la publicare, în 1985, de un anume Dumitru Tabacu în Săptămâna culturală a capitalei. Precursorii, observatori ai acestor mentalități, sunt depărtați în timp: Gh. Șincai, C. Rădulescu-Motru, Dumitru Drăghicescu, Marin Preda (care surprinde legătura între obediență și trădare) etc. Interesant este însă faptul că cei mai mulți analiști - oameni ai rațiunii, artiști sau pragmatici
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
însă, în perimetrul lumii constituite, al formelor cu o identitate gata exprimată, ci exclusiv în aceea a virtualității limbajului. Privind, Ilie Boca descoperă și recreează lumea în același timp, determină coordonatele formelor obiective și analizează subiectiv traseele și structurile codurilor culturale. Observînd spațiul italian în diversele sale ipostaze, de la lumea elementară și pînă la construcțiile simbolice, el își pregătește propriul discurs asupra obiectului constituit și asupra istoriei artei, a unei istorii asimilate organic, pînă la așezarea ei în ordinea naturală. Un
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
este o adevărată epopee în imagini, un imn închinat spiritului neîngrădit de vreo constrîngere, dar mereu protejat, printr-un fel de bucurie transmisibilă și printr-o pudoare consubstanțială, în fața unor excese de gesticulație. în al doilea rînd, Ilie Boca trăiește cultural în interiorul picturii așa cum organismele trăiesc biologic în mediul lor vital. Lumea sa de imagini, de forme, de substanțe și de iluzii, este una organizată, un Cosmos cu o coerență intrinsecă, dincolo de orice reper fixat sau impus din afară. O peisagistică
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
în funcție de context. Prin adîncirea experienței creatoare, s-ar putea zice că parodia se deparodizează. Cu atît mai mult cu cît ea are în vedere un set mai cuprinzător de teme, ajungînd pînă la a ținti totalitatea lumii. Chestiune de exercițiu cultural. Dar orice fapt cultural e legat de durată. Jean Paul credea că o trăsătură umană care nu e comică în sine devine astfel după un decalaj temporal. Deoarece, explică autorul german, nimeni nu s-ar putea amuza de propriile-i
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
experienței creatoare, s-ar putea zice că parodia se deparodizează. Cu atît mai mult cu cît ea are în vedere un set mai cuprinzător de teme, ajungînd pînă la a ținti totalitatea lumii. Chestiune de exercițiu cultural. Dar orice fapt cultural e legat de durată. Jean Paul credea că o trăsătură umană care nu e comică în sine devine astfel după un decalaj temporal. Deoarece, explică autorul german, nimeni nu s-ar putea amuza de propriile-i acțiuni decît după cel
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
amplul ei fundal ontologic, pînă la punctul în care gravitatea se poate regenera chiar prin imensa dilatare a temei pe care deriziunea nu mai e capabilă a o ține în șah. Acest echivoc, această apropiere a contrariilor trădează o vîrstă culturală (cultura fiind totdeauna o expresie a unei vîrste), care implică nu doar, așa cum observa Jean Paul, putința actantului de-a se distra pe seama faptelor și ideilor sale, ci și capacitatea sa de-a se autocontempla. Atît ca ființă în sine
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
10 ani. După '89, editorii s-au repezit să exploateze o mare lacună în cultura română și au publicat în tiraje foarte mari Cioran și Eliade. Un lucru de înțeles și chiar binevenit - lectorul român trebuia să cunoască aceste fenomene culturale. Problema e că nu i-a cunoscut în toată complexitatea lor - nici liderii de opinie culturală de după '90 nu s-au grăbit să amintească un trecut nu tocmai "curat" al celor doi, nici editorii nu au dorit să reamintescă texte
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
și au publicat în tiraje foarte mari Cioran și Eliade. Un lucru de înțeles și chiar binevenit - lectorul român trebuia să cunoască aceste fenomene culturale. Problema e că nu i-a cunoscut în toată complexitatea lor - nici liderii de opinie culturală de după '90 nu s-au grăbit să amintească un trecut nu tocmai "curat" al celor doi, nici editorii nu au dorit să reamintescă texte compromițătoare interbelice. Dezbaterea a izbucnit cu adevărat abia atunci cînd a apărut în Franța studiul amintit
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
Mirajul occidentului european a Început pentru cărturarii români Într-un mod legat, susținut și oficial, după mișcările pașoptiste, postnapoleoniene, descătușând istoria și drepturile de afirmare a libertății. Mutația valorilor culturale a devenit dinamică și pilduitoare după cele două războaie mondiale. Cum țările române nu puteau rămâne În afara istoriei, tot mai trepidante, nici inteligențele unor oameni de carte nu s-au retras Într-o pasivitate ademenitoare, ci au purces pe drumul
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
de carte nu s-au retras Într-o pasivitate ademenitoare, ci au purces pe drumul spinos al cunoașterii În lumea largă. Lângă atâtea nume românești de prestigiu ale secolului al XX-lea, impuse În varii domenii de activitate - științifică și culturală -, recunoscute și peste oceane, cel al lui Mircea Eliade (centenarul nașterii, În 2007) a stârnit multe controverse, dezbateri, colocvii, simpozioane, conferințe. Faptul că În tinerețea lui a fost simpatizant al mișcării legionare, având și câteva ieșiri pro domo În presa
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
atunci când timpul pare să limpezească toate Întrebările vieții - adică la 78 de ani, medicul Francisc Ion Dworschak merită a fi luat În seamă pentru cauza nobilă ce vrea s-o slujească - apărarea lui Mircea Eliade. Pentru indivizii - indiferent de ce nivel cultural afișează - care zâmbesc a râde, vorba cronicarului, cartea semnată de medicul român canadian rămâne o lecție splendidă de ceea ce Înseamnă profesionalism științific, acomodat cu acribia citatului și a trimiterii la surse demne de luat În seamă, ca la judecata de
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
sporirea cantității de literatură pune pe critic în dificultăți serioase, fiind obligat de împrejurări să citească tot ce apare nou și să-și spună părerea la modul cel mai obiectiv posibil. De unde nevoia scrierii, într-o țară în deplină desfășurare culturală, a unei istorii a literaturii române. Iar pentru a aduce la îndeplinire acest deziderat este nevoie de cunoașterea monografică a celui mai mare poet al ei. Pentru a fi de real folos progresului culturii orice formă ar lua critica literară
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
care nu face diferența între masculin și feminin - continuă să existe doar datorită formei sale de genitiv-dativ: în contrast cu dispariția nominativ-acuzativului, aceasta înregistrează o frecvență surprinzătoare: 181 de exemple. Desigur, unele atestări provin din texte vechi, reproduse de anumite site-uri culturale: însemnări pe manuscrise ("giupâneasa dumisale, Mărica", la 1692), pisanii de biserici, zapise, citate din clasici: Creangă ("cucoana, cu bunătatea dumisale, îți dă adăpost și posmagi"), Caragiale ("cocoana dumisale împărtășește cu prisos aceste salutare principii") ș.a. Rămîn totuși destule exemple ale
"Dumneasa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15175_a_16500]
-
să ne obișnuiască cu unele rețineri, pentru că Martor e, din păcate, o revistă destul de puțin cunoscută, și aceasta pentru că e greu de găsit.) Cei care semnează articolele sau care răspund întrebărilor puse de Anca Manolescu sînt nume cunoscute ale vieții culturale românești și cercetători străini, de origine balcanică sau preocupați de studiile balcanice. Ar trebui să reproduc lista întreagă a acestora, ca și cea a titlurilor, dar singurul motiv care mă face să selectez - pur subiectiv - doar cîteva e faptul că
O revistă europeană despre Balcani by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15189_a_16514]
-
îndreaptă primele articole din revistă: Marianne Mesnil, Andrei Pleșu și Teodor Baconski încearcă o privire în egală măsură din interior și din exteior. Există un "consens" interesant în exemplele pe care și le aleg primii doi pentru a ilustra unitatea culturală a zonei, surprinzător dacă ținem seama de faptul că nu e vorba de o analiză a locurilor comune ale discursului despre Balcanii pitorești, ci despre aspecte care în principiu sînt descrise ca particularități specifice fiecărei etnii în parte, cum ar
O revistă europeană despre Balcani by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15189_a_16514]
-
Catrinel Popa Cu cîtăva vreme în urmă, citeam în presa culturală o mărturisire a lui Nicolae Balotă, care - mărturisesc - mi-a rămas întipărită în memorie. Scriitorul pomenea acolo de fascinația pe care sunetele, cuvintele, expresiile limbii franceze au exercitat-o asupră-i încă de mic copil; de faptul că vorbirea acestei
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
condus la o înțelegere superioară a culturii și literaturii franceze. O incontestabilă dovadă în acest sens o constituie și volumul recent apărut, Literatura franceză de la Villon la zilele noastre, carte deopotrivă densă și delectabilă, amestec cu adevărat rar în peisajul cultural actual. La capătul lecturii acestui volum de eseuri toate detaliile autobiografice din articolul amintit mai devreme capătă un înțeles deplin. Biografia și experiența de lectură se luminează reciproc, ca într-un joc de oglinzi, și nu de multă subtilitate este
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
Grădinaru este profesor, autor de manuale, a scris proză și eseu și ni se spune în postfața monografiei despre care va fi vorba în continuare că pregătește o istorie a literaturii române. Fără să fie o figură mediatizată a lumii culturale, Dan Grădinaru pare să fie dintre aceia care lucrează în tăcere, dar adînc, cu atacuri și reinterpretări în chiar zonele tari ale literaturii și cu metodele istoricului dedicat și discret. Felul în care o face contrazice însă această izolare, pentru că
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
a limbii. Spune Rodica Zafiu în Introducere: "Mai puțin întemeiată și nu foarte productivă pare astăzi ideea unei clasificări omogene, în care stilurile funcționale să apară ca unități de același rang, net separabile: complexitatea fenomenelor stilistice, dependența lor de factori culturali și sociali se opune reducționismului bazat pe opoziții binare și ierarhizării rigide". (p. 8) Cum interesul lingvistic s-a deplasat asupra limbajului vehiculat de presă și de "strategiile retorice" ale publicității, prima parte a lucrării este o privire atentă asupra
Romanul limbii actuale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15188_a_16513]