6,583 matches
-
și o sacoșă din pânză goală. Dar era sigură că, dacă l-ar fi întrebat ce făcea acolo, el ar fi evitat, ca întotdeauna un răspuns sau i-ar fi plasat una dintre expresiile lui amabile: ești o mică japiță curioasă! Parcă-l vedea tronând la biroul lui masiv, încărcat de cărți până la refuz, teancuri întregi aflate într-un echilibru precar, cu multe semne, bețe de chibrit sau scobitori, înfipte între pagini, având doar spre mijloc un loc minuscul, unde abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în somn omul respiră mai greoi de aceea sufla des și șuiera pe nări. Părea foarte expertă. N-au așteptat mult. Bâjbâind, tatăl deschise ușa cu infinite precauții. Zăbovi mult până se strecură dincolo de prag. Fetelor le băteau inimile, erau curioase și speriate în aceeași măsură de propria lor curiozitate. Elena îi strângea mâna până aproape de durere. Undeva scârțâi dușumeaua. Simțiră respirația tatălui aproape, aproape. Se aplecase asupra lor. Fetele mele dragi, spunea el cu mândrie de multe ori. Silvie, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi răspunse Elena. Tocmai acum când... Carmina se simțea dezamăgită. Ceva în interiorul ei plângea. Nu era gelozie ci numai indignare. Elena sări din plapumă. Părul lung îi zvâcni pe spate într-o parte și alta. Pășea cu picioarele goale, ușoară, curioasă, curajoasă. Carmina o auzea umblând. Fiecare zgomot amplificat de emoție în timpane o făcea să tresară. Îi auzi pașii pe hol, tălpița ei mică de copil-femeie înaintând pe culoarul întunecos. Și în timp ce aștepta, avea impresia că Elena pășise într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe-o baligă, vorba aia românească, prinde orbul scoate-i ochii. Părea a fi foarte mândru de isprava fiului. Mică, trasă la față, cu buzele foarte roșii, Elena se așeză pe scăunelul de lângă perete, îi privea pe toți, pe rând, curioasă, speriată, părea că nu este în apele ei. Nu vorbi aproape deloc, își pleca foarte des pleoapele, se închidea în tăcerea ei vinovată. Era îmbrăcată cu o fustă plisată din tergal, avea cizme noi, maronii, la gât îi atârna un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în minte: Carmina trebuia împinsă de la spate, nu trebuia lăsată să viseze, avea nevoie de putere de convingere. Seara când pătrunse în camera Carminei se simțea stingherit. Spune-mi, tu după ce termini liceul ce-ai de gând? Fata îl privi curioasă. Era prima oară când discutau pe această temă. Vreau să dau la facultate. Tatăl își plecă pleoapele. Medita. La ce facultate? se interesă. La psihologie îi răspunse ea prompt. Psihologie? Ședea în picioare, în mijlocul camerei, se gândea la ceva, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fețe are femeia asta, își spuse uluită Carmina și-și lipi spatele de speteaza scaunului, parcă într-un gest de apărare. Omul cu o mie de fețe își șopti. Bănuia că știa să fie rând pe rând mofluză, sictirită, animată, curioasă, expansivă, triumfătoare, tăioasă, amenințătoare și toate acele expresii să-i reușească de minune, avea mușchii feței ca din plastilină și mintea sa îi manevra cu multă ușurință și pricepere, după necesități. Își folosea toate armele și numai rareori, manevrele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întâlni vreodată? Lângă ei apăru ca din pământ o fetiță, cu părul blond, cu breton tăiat rotund pe frunte, Fana îi așeză palma pe creștet și ceva din exuberanța ei se topi. Micuța îi privi pe rând, de la înălțimea ei, curioasă. Să v-o prezint pe Ela, fetița mea, zise și cu degetele îi răvăși părul la spate. Are patru ani, dar amândouă, singure aici cât e ziulica de mare, ne ținem de urât una alteia. Discut cu ea de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de apă. Rezervat, picior peste picior, amuzat de ceva anume, zâmbitor, Ovidiu asista la discuții ciugulind bobițe de struguri. Era foarte pasiv, plasase ștafeta și nu-și mai făcea probleme. Într-un târziu i-a spus Carminei că ar fi curios să vadă camera ei de fată și ea s-a ridicat, plăcut surprinsă și i-a făcut semn s-o urmeze. A traversat holul, a pus mâna pe clanța veche, parcă bâjbâia în întuneric, se dezobișnuise să mai umble pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
imediat sub plapumă, se cuibărea acolo și o auzeai cum respiră ușor, ușurel și cum așteaptă cu ochii închiși somnul. Poate, intimidată de prezența lui Ovidiu, amintirea Elenei rămăsese pitită pe undeva, la pândă, după șifonier sau după ușă, spiona curioasă, încrețindu-și nasul pistruiat, de încordarea cu care-i urmărea pe cei doi intruși, gata, gata să izbucnească în râs în momentul când va fi descoperită în ascunzătoarea ei, să sară într-un picior și să bată din palme, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înțeleagă adevăratul sens al relațiilor dintre ea și Ovidiu. Oare nu-i era mult mai comod să se lase purtată de acolo-acolo, cu mașina și seara să fie lăsată în fața scării, sub ochii încinși ai vecinei de la etajul trei, curioasă? Ce anume era esențial și demn, la ce anume merita să cugeți? Toate aceste gânduri o tulburau, o umpleau de mâhnire, se lăsa copleșită de inutilitatea acelor demersuri, neliniștea și îndoiala păreau să-i macine curajul și dramul de inițiativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
către o țintă oarecare unde nu te aștepta nimeni. Acum se întorcea Sidonia, afișa, ca de obicei un aer de oboseală mulțumită, se așeză pe scaunul cu pernă și se aplecă să-și descheie bareta la pantof. Cercetă în jur curioasă, o căută din priviri pe Carmina apoi își întoarse capul spre geamul mat de la baie, e întuneric acolo își spuse, deci înăuntru nu-i nimeni. Doarme? întrebă, în sfârșit, enervată de figura mată, de nepătruns al lui Ovidiu. Nu doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu venea, trebuia să se apuce să le frece, plus faianța la bucătărie și la baie, lenjeria trebuia și ea schimbată și tot mereu observa câte un colț unde se aciuase mizeria, privea acum în jur cu ochi de muiere curioasă și bârfitoare, o să aibă atâția oaspeți cu ocazia căsătoriei lui Ovidiu, oh, și oalele erau împuțite, împuțite de-a dreptul, mai bine le-ar arunca și-ar cumpăra altele, imposibil să poată face atâtea că doar nu-i Samantha. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cei doi tineri cu privirea de la fereastra bucătăriei. Politicos, Ovidiu a deschis mai întâi portiera ei. O politețe așa de rară la bărbații de astăzi. Ovidiu era totuși un copil bine educat. Își imagină că și de la alte ferestre ochi curioși îi urmăresc cu privirea și fără îndoială, băiatul ei face o bună impresie. Fațada, spuse ea și zâmbi arcuind buzele. Fațada. Și nici fetișoara asta nu arată deloc rău, pe viața mea! Apoi își aminti că țigara i se stinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
văzut mașina lui Ovidiu, de aceea am venit, altfel aș fi mâncat la fermă. Dar nu-i păcat dacă mai deschidem o sticlă. Chiar așa, se însufleți ea și plecă să aducă paharele. În timp ce se ciocneau paharele, Fana îi inspectă curioasă pe Carmina, pe Dimitrie, cu respirația tăiată, fără să-și mai poată controla vorbele, urările de fericire adresate logodnicilor. Carmina înțelese că prietena ei era geloasă. Nu înțelegea ce anume o îndreptățea să procedeze astfel, să stea contractată, gata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atracție, un "ce" inexplicabil, dar victima nu era Dimitrie, victima era Fana, se lăsa subjugată de prezența bărbatului și lipsită de încredere în ea se temea că o altă femeie ar putea să intervină. Cum v-ați cunoscut voi? Întrebă curioasă Carmina, fiindcă nu reușise să întrevadă, prin puterea deducțiilor adevărul. Fana tresări evident și cu umerii pleoștiți se uită spre Dimitrie ca și cum i-ar fi cerut ajutorul. Dragoste la prima vedere, anunță el, amuzat, evaziv totodată. Fana se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se simțea tânără, copleșită de beția începutului de viață. Până și Trofin, tremurând de emoție și încântare, îi mărturisi că dorea să le dăruiască tinerilor un impozant album filatelic. După atâția ani de ignorare a pasiunii lui Trofin, ea deschisese curioasă albumul, cu toate piesele chibzuit ticluite, așezate milimetric, cu penseta, îl răsfoi cu răbdare, cu atenție. Ca un elev scos la lecție, sigur pe el, în picioare, rezemat de bibliotecă, Trofin aștepta radiind de satisfacție. E splendid, recunoscu ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mulți vor veni în ultima clipă așa că porni să-și caute locul. Se afla într-o lojă în apropierea celei centrale Înăuntru totul era tapisat cu pluș de culoarea vișinei putrede. Pe unul dintre scaune ședea un bărbat. O privi curios și suspicios o vreme. Curând începu spectacolul și amândoi își dirijară atenția către scenă. În pauză o întrebă foarte sobru dacă Emilia îi dăduse biletul pentru spectacol și Carmina îi răspunse foarte mirată că da și imediat se înroși puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în broască și dintr-odată să-și amintească de problemele ei multiple, studii, lecturi, corespondențe. Dar când pătrunse în hol știu că o așteaptă aceeași lâncezeală ca ieri, alaltăieri, ca în toate zilele din urmă. Din cauza ploii, a vântului, bătrâna curioasă și limbută de la etajul întâi nu mai ședea la postul ei de observație din fața ferestrei. Probabil că își bea ceaiul cu pișcoturi făcute în casă, înfofolită în pături, privind la fotografiile de pe pereți, mici instantanee de familie făcute de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poate, s-ar fi rezolvat toate, n-aș mai fi trăit toate astea, de ce nu m-ai iubit, marea e neagră, multă în fața mea și e umbră, paznicul se tot uită de sus, stai liniștit, îmi place viața și sunt curioasă, o Doamne, ce trebuie să înțeleg? ce trebuie să înțeleg? cine are nevoie de dragostea mea? și plec înapoi pe faleză cu gândul puțin liniștitor, Tu ai nevoie de dragostea mea, Tu, adorm cu spatele și Păianjenul nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
zâmbească, vrând parcă să-i arate că-i apreciază stilul evaziv. — De obicei luați interviuri unor celebrități, continuă Adrian. Nu mai sunt așa ceva de ani de zile, asta dacă am fost vreodată. Și-atunci de ce tocmai mie? — Și eu sunt curioasă să aflu de ce nu mai sunteți o celebritate, îl contra Fanny. De ce v-ați lăsat de scris, de ce v-ați retras din lumea literară... — Continui să public cărți, spuse el. — Da, știu. Antologiile Paragon. O treabă la îndemâna oricui. — Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și nu o mănâncă. Așteaptă să se trezească și celelalte viețuitoare, să aibă de unde alege. Viața începe din nou! Răsărit de soare Auzisem de prin bătrâni că atunci când soarele apare, vârfurile înzăpezite ale munților capătă străluciri de diamant. Am devenit curioasă. Voiam să văd și eu neapărat un răsărit de soare. Într-o seară, m-am culcat visând la frumusețea munților și așteptând cu nerăbdare ziua de mâine. Când a sunat ceasornicul, am ieșit grăbită din cabană. Pretutindeni era întuneric. Apoi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
albi; fluturii se scaldă în culorile florilor; fluturii torc în firele de iarbă; fluturi albi cum e omătul. Despre insecte: zbor subțire de gândac; stol bălai de îngerași; diamante de seamă ce strălucesc prin cupe de flori; furnica cu antene curioase; piciorușe ca niște firicele; furnica negricioasă; greierul mic muiat în tuș și pe-aripi presărat cu brumă. Despre iarbă: iarbă de mătase; iarbă groasă și deasă; covor mătăsos; iarbă de un verde crud; iarbă de catifea; prispe de verdeață. Despre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tărâmul trecutului. Incursiunea a fost scurtă, pentru că deodată în fața ochilor mi-a apărut o luminiță, dezvăluind o poartă luminată din toate părțile de un fel de soare care te orbea, iar lângă ea un paznic te îndemna să deschizi poarta. Curioasă, am pus mâna și am apăsat. O lumină puternică m-a orbit. Din nou am trecut prin tunel. De data aceasta era plin de lumină. De o parte și de alta săgetau unde strălucitoare. Am ajuns pe pământ, dar în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tot acolo. Putea deci să Întrebe: Cât face cortul? Doamna Corlan făcu ochii mari. El repetă Întrebarea, deși regreta deja gestul. Prea târziu ca să mai dea Înapoi, mai ales că femeia din vitrină Își terminase Între timp lucrul și asista curioasă la discuția lor. Păi... bâigui șefa, vinovată parcă. Îl iau, zise el fără șovăire și fără să fi Înțeles prețul. S-a zis cu Polonia, continuă el În gând cu amărăciune și cu părere de rău. Avea Însă, socotea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chiriei. Am obosit, domnule profesor. Vârsta! Dacă nu aveți nimic Împotrivă, vom continua la mine. Deși aici... e altfel... Când Încă mai venea sus, așezată În balansoar, lângă geamul mare al mansardei, distinsa septuagenară Își depăna amintirile Într-o franceză curioasă, când fluentă și plină de savoare, ca vorbitorii nativi, când stângace, școlărească, precum Începătorii sau autodidacții. Era un truc la mijloc. Dacă lucrul acesta ținea de domeniul evidenței, sensul său rămânea parțial ascuns inteligenței lui Întrutotul obișnuită. Ca și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]