9,076 matches
-
altele pare a fi trecut binișor aripa timpului. Ciudat tablou în mijlocul unui restaurant, fie el și grădină de vară. Ce-o fi făcând cu ele? Oare le vinde? Face reclamă? Nu știu, dar voi afla în câteva minute, mânată de curiozitate, ca și de dorința de a intra, eventual, în posesia unui exemplar. Mereu am considerat că dacă ai cumpărat o carte bună, chiar și atunci când nu ți-ai propus, ai făcut o investiție extraordinară pentru minte și, mai ales, pentru
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
vă veți Întâlni sigur pe aici prin apropiere...este practic, inevitabil. Dar acum hai la masă, mai vedem după aceea. Intraseră Împreună În sala de mese, unde mai multe perechi de ochi se Îndreptaseră, spre ele privindu-le cu oarecare curiozitate. Ia te uită ! Se minunase Andreea, ne-au pus sub lupă de cum am intrat... Parcă te rugasem ceva. Nu vreau să atragem atenția spusese mama șoptit. Oooo! Mamă, n-ai să te schimbi niciodată. Tu nu vezi că lumea se
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
prin aceea că metoda arată cum trebuie să se procedeze, cum să se predea și cum să se învețe astfel încât să se obțină cele mai bune rezultate;funcția motivațională care asigură metodelor un pronunțat potențial de energizare, de stimulare a curiozității și, treptat, a interesului elevilor pentru a cunoaște noțiuni, concepte, modalități de rezolvare a acestora. Metoda se realizează printr-o suită de operații concrete, numite procedee. Procedeul didactic reprezintă o secvență a metodei, un simplu detaliu, o tehnnică mai limitată
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
utilizate în activitatea didactică. Filosoful Socrate a utilizat dialogul pentru scoaterea la lumină a ideilor (maieutică). Metoda socratică cunoștea două faze: prima, negativă, în care din alternanța întrebărilor și a răspunsurilor era relevată ignoranța discipolului, dar era stârnită, de asemenea, curiozitatea acestuia; a doua fază, pozitivă, în care discipolul era ghidat tot prin alternanța întrebărilor către înțelegerea corectă a problemelor. Relansat în formula conversației, dialogul se menține ca principală metodă de predareînvățare. Însăși etimologia termenului, convesatio (lat. con = cu și versus
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
constatării nivelului la care se află cunoștințele elevilor la un moment dat. Conversația euristică dezvoltă gândirea în situațiile în care se cere elevilor explicarea unor realități istorice, lăsă libertatea de căutare, de cercetare, de manifestare a spontaneității, a inițiativei, stimulează curiozitatea și interesul. Conversația catehetică dezvoltă memoria, consolidează temeinic informațiile din conținuturile istorice, reconstituie drumul sau descoperă elemente pentru a ajunge la adevărul istoric. Dezbaterea Dezbaterea se deosebește de expunere și chiar de conversație prin faptul că este centrată pe elev
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
la capăt, faci un pas înapoi. Ieși din acea casă, și, în lumina soarelui de afară, te dezbraci de atmosfera din interior. Îmbrăcaseși o haină ce părea să-ți „vină” destul de bine. Probabil, intraseși prea mult „în pielea personajului”, din curiozitate sau, cineștie? - din simplă „deformare profesională”. Acum ai posibilitatea să te reculegi, ca să poți pleca din nou la drum, cu casa aceea străină în minte, ca un îndemn să o construiești pe a ta. Spre a se înțelege mai bine
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe teme ce îi sunt familiare. Treptat, o proiectează în închipuirile sale din sfera culturii, o vede ca pe un personaj, iar povestea lor o asociază involuntar (și nu ostentativ!) unor episoade similare din istorie, din literatură. P.H.L. consemnează și curiozitatea Profesorului de a o întreba ce simte în momentele de maximă trăire a actului sexual (orgasm). Intelectual „dornic să știe tot”, el ar vrea să-i ofere iubitei sale nu doar tandrețe, ci și posibilitatea (cât mai des!) de a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cazul bărbaților „cu slăbiciune pentru femei”, slăbiciunea le aparține lor, celor puternici!... Dacă s-au pierdut vieți și războaie „din cauza lor” (Elena din Troia - un caz), vinovați sunt doar „actorii principali”: bărbații. 30 Scriitorul reproduce, în paranteză, cu titlul de curiozitate, un cuplet de-al lui Constantin Tănase, devenit popular prin cârciumile interbelice: „Fusta, fusta-i cu belea! Toată lumea umblă după ea (...) / Femeia ne coboară, femeia ne ridică, / Fusta, fusta-i cu belea etc.” Înțeleg că P.H.L. a deschis această paranteză
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
un „joc”: o tânără femeie urmărește, „din simplă distracție”, să-și verifice capacitatea de a „trezi” un „bătrân”, de a-l scoate din inerția specifică vârstei. Poate vrea să afle cum se comportă în astfel de situație „un bărbat terminat”. Curiozitate de femeie... Mi se pare că P.H.L. simplifică lucrurile născocind ipoteze. Sau o face intenționat, tocmai pentru „a pune la treabă” imaginația cititorului. Deja îmi vin în minte unele premise care l-ar putea „salva” pe erou. De fapt, cine
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de cuplu”, cum se zice astăzi), ci o entitate umană proiectată într-un complex de valori culturale. Ea încearcă să înțeleagă cum „se oglindește” în mintea Domnului R., și se întreabă ce anume îl atrage la ea. Nu este simplă curiozitate, ne asigură scriitorul. Teodora speră că nu îl incită doar cu vizibila „neîncredere în bărbați”, firească la orice femeie, care va fi avut vreo experiență nefericită în dragoste, căsătorie sau prietenie. Nu este exclus ca Teodora să fi încercat așa ceva
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-și scuze pentru eventualele „versuri șchioape” sau expresii „neinspirate”. O face știind bine că orice femeie sensibilă este curioasă cum arată și în această „oglindă” unică: sufletul bărbatului iubit. O oglindă construită la modul liric... Reproduc versurile, „cu titlu de curiozitate”: Ce voi fi iubind la tine? Tăria ființei tale în blândă fragilitate, mâna obosită înflorind când poposește pe fruntea copilului, ori înverzind pe frunzele de pătrunjel; absorbind cu degetele-rădăcini sângele alb al cartofului și laptele vital al bulbilor de ceapă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
despre care nu mai știe aproape nimeni, demult îngropat într-un colț de istorie literară, sub trei rânduri scrise pe un ton condescendent, dacă nu chiar ironic... Cred că, în ce mă privește, motivația cea mai plauzibilă trebuie să fie curiozitatea pentru „pagina primară”, ca să zic așa, scrisă de o mână demult uscată, dezintegrată, „istorică”. Și s-ar putea să mai fie ceva: sunt apropiat ca vârstă de eroul lui P.H.L. Ești înclinat de la natură, ca ființă socială, să te verifici
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mai frumoasă, susținute de stîlpi uriași de piatră. Totul părea dăltuit de cea mai măiastră mînă. Stalactitele și stalagmitele, răspândite peste tot, păreau colții unui uriaș adormit cu gura deschisă. Fiori nemaicunoscuți pînă atunci, de admirație amestecată cu teamă și curiozitate, săgetară cu mii de ace cele cinci trupuri strînse unul în altul ca în fața unei primejdii. Luminile lanternelor se întretăiau mereu deschizînd direcții noi spre un tărîm fantastic. Vrăjiți de tot ce vedeau nu se mai gîndiră la propunerea Ilincăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
decît la filmele turnate în junglă... Apoi iar se făcu tăcere. Într-o vreme, o pasăre uriașă, neagră, din acelea de care văzuseră membrii primei expediții la Piatra Domniței, trecu pe deasupra lor fără nici un zgomot. Asta mai trebuia! Frica și curiozitatea fiecăruia se accentuară la maximum. Ce să facă?... Să coboare? Nici gînd. Să rămînă cocoțați acolo, în răchiți, fără nici speranță de salvare? Nici așa nu se putea. Totuși, fiecare mai stătu într-o liniște perfectă la locul său mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și noi un pic aici, Bărzăune! E bine? Bărzăunul nu răspunse nimic și se așeză pe o piatră. Fără să vrea, privirile sale căzură deodată peste niște lespezi așezate într-un mod foarte curios. Continuă să le privească cu o curiozitate din ce în ce mai accentuată. "Măi, a naibii treabă! își zise el scărpinîndu-se după urechea stîngă. Cine-o fi așezat pietrele astea așa și de ce oare?" Din clipa aceea nu mai putu fi atent la nimeni și la nimic altceva. Nu auzi nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
putea fi ceva deosebit și încetă să-l mai tachineze pe Bărzăun. Ești dat dracului, Ticule îi strigă nea Petrică în culmea bucuriei. Cum de le-ai putut vedea și pe astea? Dar despre ce-i vorba? întrebă fierbînd de curiozitate Ilinca. Spuneți-ne și nouă! Semnul ăsta reprezintă soarele, iar ăsta de aici luna, răspunse actorul punînd degetul arătător pe fiecare semn. Așa apar ele pe stema Moldovei din cele mai vechi timpuri. Chiar? întrebă Virgil holbîndu-se mai de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și iarna cu lumina și căldura vitale pentru viața pe Pămănt. Marte, planeta roșie, se învărtește în jurul Soarelui de două ori pe an. Jupiter, la fiecare 12 ani, iar Saturn la fiecare 30 de ani. Animație. Adam intervine: Ca o curiozitate Cosmică, ele se învărtesc în jurul axei lor invers decăt celelalte planete din Sistemul nostru Solar. Sigur, o să întrebați ce se întămplă cu Luna, fiica naturală a Pămăntului. Cineva, odată, m-a întrebat de ce nu cade Luna pe Pămănt. Animație în
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Evelin, bine ați venit la noi! Vă rog să luați loc. Ela! Intră Ela; te rog suc și cafea pentru musafirul nostru, a mai adăugat pentru a evita un răspuns despre fiul lor.. Ela îl privește pe Evelin cu o curiozitate cam obraznică, apoi iese și revine cu sucul și cafelele. Servește și iese, de-andaratelea de era să se împiedice. Evelin: Ela cred că mă confundă sau mă aseamănă cu cineva. Aurora: Așa-i, ea e o fire mai curioasă. Evelin
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
nostru vom vedea. Animație generală, răsete. Evelin: Deci, Universul este într-o veșnică mișcare. Universul are o viață spirituală și una materială, amăndouă au născut viața omului. Adam: Dar, unii oameni de știință, în volume S.F., au teorii care înfierbintează curiozitatea dar, mai ales, imaginația. Extraordinare ar fi descoperirile fizicii cuantice referitor la natura pur spirituală și ne-materială a Universului. Eva: Altă teorie: Galactecii supraveghează dezvoltarea noilor rase umane create de către ei prin inginerie genetică și plasate pe diferite planete
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
asta cine să știe? O vreme, lupii s-au întrebat, fără prea mare interes, de unde apăruse ghemotocul în mijlocul pădurii; dar viața le-a abătut curînd atenția către alte și alte provocări cărora a trebuit să le facă față, așa încît curiozitatea li s-a stins pentru totdeauna. Odată acceptat era unul de-al lor și n-ar fi folosit la nimic să răscolească istorii vechi. Singur, Lupino continua să se frămînte. Poate că, în timp, ar fi îngropat și el trecutul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și copiii. Îi va lipsi Hana, tovarășa lui de joacă și de învățătură, raza lui de lumină în zilele triste, confidenta lui. Dar, de plecat, trebuia să plece. Se gîndi să ia copiii la plimbare, pentru ultima dată. Neastîmpărul și curiozitatea lor îi vor ridica moralul și-i vor îndepărta, pe moment, îngrijorarea. O căută și pe Hana. N-ar fi vrut să-și petreacă fără ea ceasurile dinaintea plecării. Și împreună porniră printre copaci, veselindu-se de vremea bună și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
țintă peste podișuri nesfîrșite; pe măsură ce se apropia, tunetul ei ca de furtună dezlănțuită se transforma în urlet. Atît de aproape de cascadă nu ajunsese niciodată. Marele Arus le hotărîse clar: zona era cu desăvîrșire interzisă puilor. Lupino trebui să recunoască: poate curiozitatea de a admira, în sfîrșit, pe de-a-ntregul, impresionanta prăvălire de apă îl împinsese să aleagă această direcție de drum. Și nu regreta cu nimic: priveliștea era pe măsura așteptărilor! Zorii proaspăt mijiți îi descopereau încet cascada imensă, căzînd de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pe dată de foamea lui și se sacrifica bucuros în favoarea lupoaicei. Ea avea de hrănit puiuțul, prioritate pentru care era pregătit să îndure la nesfîrșit, fără să crîcnească. Și a venit și primăvara. Lupino avea cîteva luni și dovedea deja curiozități care-i făceau să nu-și încapă în piele de mîndrie. De la bun început a dat semne că-i un copil special. Proaspăt născut fiind, puiul părea să o asculte și să o urmărească cu atenție pe lupoaică. Copleșită de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
niciodată. Prin fața ochilor minții i se perindau imagini din copilăria comună: întîia ninsoare, care-i surprinsese într-o după-amiază geroasă și care le produsese nemărginită încîntare; primul animal vînat împreună, sub privirile încurajatoare ale bătrînilor haitei; plimbările lungi prin pădure; curiozitatea descoperirii tainelor grotelor misterioase; acordurile intonate sub clar de lună; încropirea adăposturilor pentru ploaie; adulmecatul; alergatul; pînda... Erau acestea, puse la un loc, toată viața lui și toată se împletea cu cea a Hanei. "Mă voi întoarce, fără îndoială", își
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
zile, lupul înțelept se opri, ridicînd brusc nările în aer. Se opri și Lupino, intuind motivul. Erau la o aruncătură de băț de hotar. Ajunseseră acasă. Lupino fu primul care se apropie. Pentru el nu însemna decît că-și astîmpăra curiozitatea. Așadar, aici se născuse? Aici trăise primele luni din viață, alături de părinții săi? Din păcate, nu-și amintea absolut nimic, dar asta nu-l împiedica să se bucure. Lupul înțelept, însă, rămăsese pironit. Atîtea amintiri îl legau de locul acesta
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]