1,698 matches
-
În sfârșit, plânsul acela care devenise greu de suportat. A ieșit deci la lumină (vorba vine, pentru că era Încă noapte și nimeni nu aprinsese În casă vreo lampă), dar n-a mai reușit, ca de atâtea ori până atunci, să curme plânsul prin simpla lui apariție surâzătoare. Cele care plângeau erau, Într-adevăr, mai multe femei ale casei și de prin vecini (poate Între ele era și fetița, sora, verișoara, vecina sau ce era) și cu toatele stăteau În Întuneric pe prispă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cal înaripat, a înșfăcat-o și a dus-o țipând în vizuina sa. L-am urmărit peste stânci și râpe până ce calul nu m-a mai putut purta, iar acum nu-mi mai rămâne altceva de făcut decât să-mi curm viața. A mai adăugat, apoi, că o zadarnică încercare mai făcuseră pentru el doi cavaleri, pe care întâmplarea îi adusese prin părțile acelea. Aceștia erau Gradasso, regele Sericaniei și Rogero , maurul. Dar ambii fuseseră amăgiți de șiretlicurile unui vrăjitor și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
moarte - doliu, cum te mai plângem toți! De nu ai fi fost, noi toți am fi morți... Spini, pălămidă, fruntea ne-ar încinge Gemete, scrâșniri, sudori și sânge, Nedreptatea lumii, pururi nedreaptă, N-ar avea sfârșit, n-ar mai fi curmată. O, Iisuse veșnic, tron însângerat, Nu cu moartea sfântă pe moarte ai călcat? N-ai lăsat tu lumii lege ce nu piere? După orice moarte naște înviere! Frate, om vremelnic, aruncat în moarte, Nu mai cânta morții cântece deșarte! Lasă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Hristos, în drum spre marele triumf, ÎNVIEREA. Să slăvim și să valorificăm cu fapte mărețe acest sacru zăcământ! GROAPA COMUNĂ Fortul 13 Jilava Aprig călău, smintită arătare, Robit de rang și-al trupului desfrâu, Înscrie țării crima cea mai mare Curmând vieți curate, ca apa unui râu. Le-a frânt grumazul, pângărit-a trupul, De groaza pusă lespede zadar Căci nu putu acoperi mormântul Mireasma lor și Duhul lor altar. (autorul, vol. Cine) Groapa comună de la Jilava nu s-a stins
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
evreiască cu șepci și bonete roșii, demonstrau împotriva coroanei și a așezării noastre creștine, de atunci a început degradarea istoriei noastre, iar din anul 1927, tot fără întrerupere, suntem puși în afara legii, schingiuiți, întemnițați, suprimați fizic și pe plan social, curmând neamului orice speranță de autoredresare, săvârșind crime care au încrâncenat și cerul. Cei de azi, urmașii celor de ieri, aceiași demoni, de fapt, strâmți la minte, care au săvârșit mulțimi de păcate și crime, maeștrii deghizului, nu au învățat nimic
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
țarina de sânge iubiri am îngropat.” În ziua de 9 septembrie 2013, Sfinții drepți dumnezeiești părinți Ioachim și Ana, adoarme întru veșnicie iubitul nostru camarad Gheorghe Mântulescu. În această zi sfântă, Dumnezeu, trimițând îngerii lui, înalță la cer sufletul său, curmându-i durerile trupului biciuit și vârguit de plumbii cnutului roșu. El va locui de acum în lumina neapusă a Împărăției lui Dumnezeu, împreună cu camarazii noștri mai înainte plecați la Cer. Gheorghe Mântulescu a fost soldat în cea mai frumoasă armată
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
l-ar fi putut specula. Sammy Benavides alunecă lângă perete, urmărind duelul din priviri al lui Smith cu Lopez. Mal încercă să facă semne cu mâinile, dar nu reuși. Juan Duarte stătea în mijlocul coridorului și analiza scena de la distanță. Dudley curmă duelul cu o răsucire pe călcâie și o replică amară: — Sper că ai învățat o lecție astăzi, căpitane. Nu te poți juca de-a sora de caritate cu gunoaiele. Ar fi trebuit să vii cu mine în Brigada Durilor. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
luase mai mult ca pe un obiect dăruit de ea decât ca pe o protecție. Iată că, până acum, cămașa aceea Îi salvase viața. Erina... Își imaginase, În clipele În care era treaz, suferința ei. Ar fi vrut să o curme Într-un fel. Dar nimic nu mai era În puterea lui. Nu se putea mișca, nu putea respira decât foarte greu, nu se putea concentra la nimic din afara lui. Lumea lui era risipită În clipe fără legătură Între ele. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mini, pe scaunul înalt, sculptat din nuc masiv, îmbrăcat cu gobelinuri vechi - zadarnic sta cu pălăria pe cap, cu mânușile alături, dreaptă statuie a mustrării. Lina, buna Lina nu se ocupa deloc de ea. Avea aerul acela serios care îi curma trei dungi pe fruntea mică și îi scotea botul Ia iveală. Aerul de a fi "la treabă", cum zicea Mini. Dacă nu ar fi avut uneori aerul acela, doctorița Lina, în alte privinți, ar fi fost cu totul lipsită de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
atunci ca și plecată, j Voința covârșea așa de mult energiile fizice, încît vocea, mersul, nu mai funcționau, și cele câteva minute cât mai întîrzia era lovită de un fel de anestezie. Nory profită de plecarea lui Mini pentru a curma incidentul neplăcut, plecând și ea. Glasul profesorului se auzi alături. Lina se repezi. - Încet! Prea mult zel! zise Nory ironic. - Nu știu ce să mă fac cu el, se plânse Lina acum îngrijată că rămâne singură. E nesuferit la boală! Nu vrea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dăinuit aproape două decenii, a slujit manifestările artistice și petrecerile organizate de Cămin și chiar alte scopuri aducătoare de venituri pentru instituția respectivă (baluri, chermeze, hore, formații folclorice de Crăciun și de Anul Nou, onomastici etc.). O boală necruțătoare a curmat de timpuriu viața celui ce a trudit neprecupețit pentru școală, pentru satul pe care l-a iubit. A fost o pierdere incomensurabilă pe care a resimțit-o întreaga comunitate. Acum, la aproape o jumătate de veac de la dispariția lui, ar
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ce-n brațe o strâng, Buzele-mi ard, de dor parcă-s strivite, Dar rămâne-o urmă pe umărul meu stâng E vis sau ai fost lângă mine iubite? Mireasma prelinsă pe trup răscolind Parfumul ascuns în gânduri deșarte, Tăcerea curmată de buze șoptind S a stins târziu în albastrul de noapte... în dragostea vie, pe-un trecut consumat Un saxofon ne cânta în surdină, Vălul de iubire peste timp aruncat Am crezut că-i vis dar erai tu, lumină... Ochii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
se înfășoară Ca vraja pe ale noastre începuturi Când privind obrajii tăi de ceară Voi depune ale mele dulci săruturi Dar îmi rămân dorințele în urmă Și gânduri vin așa cum vine plicul Și vin mereu și trec și nu se curmă Când din dorințe mi-a rămas nimicul Nocturnă Noaptea când lunecă întinsă luna Iar din suspin a mai rămas o rază în mersul ei rotund și-a puscununa Sub norul care încă mai visează Ca o umbră sub pleoapele-i
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Cu ochi cuprinși de vise ca o ceață Le poartă cerul în vasta sa oglindă Mergând pe drumul către dimineață Să fie acesta somnul cel din urmă Când timpul strânge-n brațe depărtarea La mal de noapte pașii mi se curmă în ora care țese deșteptarea. Uitat Pe matca lumii mai freamătă un glas Și așteptări ce nu au să mai fie Și somnul lung ce și-a făcut popas Pe locul însemnat pentru vecie Uitat de toți, de tine deopotrivă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dispărut cocoșul. — L-a înhățat o nevăstuică, doamnă. Am văzut-o și eu azi-dimineață. O nevăstuică mare cât un purcel. Îi spun Majestății Sale despre cocoș și chipul i se întunecă. — Semnele Cerului sunt toate aici. Atingerea unui deget va curma existența dinastiei. Își mușcă buza de jos atât de tare, că începe să sângereze, iar din plămânii săi se aude un șuierat. Vino, Orhideea, îmi zice. Vreau să-ți spun ceva. Mă așez tăcută lângă el. Trebuie să ții minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se împace cu ideea unei degradări fatale a ființei lui: era amenințat ca ficatul lui să se usuce și să se macine. Cu câteva luni înainte părăsise Cuba și se internase într-o clinică. Viața sa deci avea să se curme peste câtva timp și, curajos, a ales el însuși momentul și modul. Și-a oferit sieși și admiratorilor săi un final tragic, in locul unuia obișnuit, cu suferință atroce și anonimă. "Nu vreau să plătesc, și-o fi zis el
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se impună cel pentru funcții. Nume indistincte își forjau trivial cariera, călărind pe șeaua lingușirii și pretinzînd la rîndul lor să fie adulați. Încet, încet se instala banalitatea. Din cauza grijii excesive pe care mi-o arăta mama, în mine se curmase nevoia firească de cruzime. Nu eram un luptător. Războaiele mele rămîneau imaginare. Așa cum spunea și Toader Știr, eram un degenerat. - Ești un c...r, îmi strigase el. La vîrsta ta omul simte că e buricul lumii și vrea să se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ne prinde, ne belește popa. - Care popă? - Popa. Popa nostru. - Ce să aibă popa cu voi? Privindu-mă nevinovat în ochi, un băiețel mă dumeri: - Păi asta e cînepa popii. Am înțeles pe loc că dădusem de bucluc. Tulburat, am curmat veselia și i-am expediat acasă; voiam să mă lămuresc cu directoarea, dar n-am mai apucat s-o fac. Abia sosisem la gazdă cînd, din ogradă, auzii, tunător, un glas: - Unde-i profesorul? De data asta nu domnișoara Cornelia
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a peștelui care aproape că le săreau În tigăi, oamenii erau priviți - nu fără temei - ca niște neiubitori de muncă și lasă-mă să te las, cheflii și neisprăviți. Paradisul În care trăiau, poate, Încă de la Facerea lumii, s-a curmat brusc, În câteva amărâte de luni. Dunărea a fost Îndiguită pentru a i se ține apele În frâu, iar lacurile, lăcușoarele, jăpșile, mlaștinile au fost scurse, secate, nivelate; pe fundurile lor s-a arat cu niște pluguri mari, pentru desțelenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
boieria și de fudulia lui care nu-i Îngăduiau să se amestece cu prostimea. Ectoraș uitase de teama de lipitori și se bălăcea cu chiote chiar lângă cea care-l chemase, Întărâtându-l și râzând de el. Zbenguiala băiatului se curmase scurt atunci când, pentru câteva secunde, ochii Își proptiseră privirile În pieptul pe care femeia cea tânără Îl ridicase, repezindu-și mâinile către cer, deasupra apei. Băiatul apucase să vadă sânii mari, negri, rotunzi și grei, Împungând aerul cu sfârcurile uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aleasă Îi cheamă pe toți la masă. De n‐ ar fi vrednică Gină I‐ar fi casa o ruină. Noi am suferi cu toții și părinții și nepoții. Cine e de capul lui E om fără căpătâi. Căci destinul i se curmă Ca la barca fără cârmă. Dar când Gina nu mai poate Are pe Rică la spate Priceput și muncitor, Aduce în casă spor. El rezolvă treburi grele Face‐n curte toate cele. Gina cu Rică‐mpreună Lasă‐n urmă treabă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
plini de lacrimi Prinde iar de mă sărută. „Poate, maică, sunt bătrână ... și‐ a prins dorul să mă‐ndrume Să mai văd odată maică, Ce mi‐a fost mai drag pe lume! Caerul mi‐i pe sfârșite... Mâine, poate‐ și curmă firul, și‐ ntre patru blăni de scânduri Să mă cheme cimitirul ... Jale mi‐ i de voi mămucă, și visez chiar și deșteaptă, Cum, pe‐ o margine de groapă, Bietul taică‐tău m‐ așteaptă ... Tu odorul mamei‐n urmă Să te
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și a comis seppuku. Omului i se încredințase dificilul proiect de a tăia cale de cinci sute de metri prin munte. În dimineața aceea, mai rămăseseră nouăzeci de metri, astfel că nu respectase termenul. Asumându-și răspunderea eșecului, omul își curmase singur viața. Hideyoshi îl privi pe fiul nefericitului, care încă mai avea mâinile, picioarele și părul pline de noroi. Îl chemă, încetișor, lângă el. — Nu trebuie să-ți faci și tu seppuku. Roagă-te pentru sufletul tatălui tău prin ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
colegă îmi mulțumește pentru carte și-și exprimă unele aprecieri. Toate ziarele scriu despre afacerea scandaloasă de vânzare a bogățiilor țării (petrol, gaze, electricitate). Corupție la înalt nivel. Ne-ar trebui un om cinstit, curat, demn și hotărât pentru a curma răul din rădăcină, dar de unde să-l luăm? Doar un Țepeș ar putea face asta. Joi, 14 decembrie 2006. Vreme rece, cu mult soare, cu multă luminozitate, fapt care aduce mult optimism. La ora 10 iau un taxi și merg
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să te mai păstrez în viață, îi spun eu. - Dar la umilința mea de îngenuncheat, de înfrânt, te-ai gândit? N-aș vrea să fiu compătimit. Nu vreau să mor încă o dată de rușine și tocmai de aceea, rogu-te, curmă-mi suferința și renunță la mine!!... În fața acestui argument am cedat și am chemat pe cineva care l-a transformat în lemne de foc. Astăzi, în ziua de 11 iunie, nu pot să uit declanșarea Revoluției de la 1848 - al cărui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]