1,599 matches
-
și un eclectism intelectual semidigerat care-l lăsa complet dezorientat. Ca să scape de imaginea prezumtivelor creaturi umane reprezentate de Instalatorii de Gaz și de imaginea Evei în poziția lotus, Wilt își continuă plimbarea pe malul râului și-și lăsă mintea cutreierată de gânduri întunecate, care i se întunecară și mai tare când conștientiză faptul că era al cincilea an în care își depunea dosarul de promovare pentru postul de profesor titular, că, foarte posibil, va fi respins din nou și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Iată alt damblagiu: un țăran mic, gras, fără vârstă. După ce i-au luat pământul și l-au obligat să intre îngospodăria colectivă, n-a acceptat să lucreze pe altă fâșie de pământ decât pe cea care fusese a sa. A cutreierat toate închisorile anilor ’50. Nu mai știe decât să repete un singur nume: Ioana, Ioana. Numele vacii pe care o iubea cel mai mult. Iat-o pe bătrâna ciocănitoare: chipul strâmt, lemnos, fumuriu. Spaimă, bolboroseli. Cuvinte leneșe, greoaie: a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tras nenorocirea. Euforie! Euforie, cu tendință spre calambur, așa numeau boala tâmpiții ăia de doctori și chiar asta era. Continuă veselie, totală amnezie. Un circuit special, destul să-l atingă bisturiul că începem să fim în paradis, ca omul viitorului... Cutreiera toată ziua străzile, vorbea cu toată lumea, intra oriunde, cinematografe, magazine, stații de pompieri, băi publice, frizerii, oriunde. Cunoscut de toți, o vedetă, ce mai! Fără precauții sau emoții sau sentimente, uita, într-o clipă, unde fusese, ce vorbise. Glume, anecdote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
provocare, regenerare. Și umor și necesară nesimțire. Mimarea libertății, da da, că și mimarea... Da, da, când nimic nu mai e, atunci mimarea...“ Mica suspiciune, mica bârfă, mica viclenie. Micile vânzări de suflete mici, micșorate, strivite? Plictiseală, plictiseală! Fantoma care cutreieră și devorează lumea! Mohorâții... Plictiseala, frater, dulcissime, amantissime. Vorbe din somn, parcă. Nici că-i păsa. Dădea drumul la tirade Anatol Dominic Vancea de parcă polemiza cu foști colegi de facultate. De parcă nu știa că se afla la recepția hotelului TRANZIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un timp ne... nerăbdător. Oameni prea răbdători, într-un timp nerăbdător. Timpul nerăbdător cu răbdătorii... bâlbâie Irina repede repede. Ecranul ferestrei se întunecă și iar se luminează. O flamă înlocuiește bezna: chipul fosforescent, măreața Circe, putoarea! Leoaica, tigresa și scroafa cutreierând, imperială, orașul, ronțăind mereu alte fragede oscioare de cavaleri imprudenți. Este, da, da, este chiar nerăbdătoarea soțioară a răbdătorului domn Ianuli: iapa sa inestimabilă! Nărăvașa Emilia, zisă Mila, Mila Ianuli. Curvoiul. Zeitatea înlocuirilor și înlocuitorilor, Curvoiul marelui anotimp păgân, batjocura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
profundă, cvasimistică, pe care i-am aruncat-o lui Edith în timpul uneia dintre disputele noastre conjugale: „O să văd când o să cred“. De fiecare dată când mă așezam să scriu, începeam prin a închide ochii și a-mi lăsa gândurile să cutreiere încotro voiau. Forțându-mă să mă relaxez în felul acesta, reușeam să scot la suprafață cantități considerabile de material din trecutul îndepărtat, lucruri pe care până atunci le crezusem pierdute pentru totdeauna. Un moment din clasa a șasea (ca să citez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
erau afaceri în adevăratul sens al cuvântului, ci un joc, infinit de plăcutul joc al alegerii persoanei cu care vei merge sus mai târziu, în cursul nopții. Prima mișcare era întotdeauna din privire - nimic altceva decât privirea. O lăsai să cutreiere de la o persoană la alta timp de câteva minute, sorbind calm din pahar și trăgând din țigară, testând posibilitățile, căutând o ocheadă aruncată în direcția ta, poate chiar momind pe cineva, cu un mic zâmbet sau o tresărire din umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu pudră, ca o mască. Ochii și sprâncenele sunt desenate ca niște gâște în zbor. Privindu-se în oglindă, fata își aduce aminte de viața la Shanghai. Se gândește la Dan, Tang Nah și Zhang Min. Bărbații care i-au cutreierat trupul, dar nu au descoperit niciodată giuvaerul dinăuntru. Se gândește la mama ei. La ce ghinion a avut. Brusc, i se face dor de ea. Numai după ce fiica a trecut prin propria-i luptă chinuitoare, ea e în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aproape toată lumea este atrasă de iluzii înșelătoare. Ironia e, după cum înțelegem cu toții, că magia și iluzia trebuie să aibă loc în întuneric. Mao zâmbește. Și, bineînțeles, la distanță. Pricep ce vrei să spui, tovarășe președinte. Martie 1947. Forțele lui Mao cutreieră încoace și-ncolo zonele muntoase ale provinciilor Shan-xi, Hunan și Sichuan. Mao se joacă cu trupele lui Chiang Kai-shek. Deși Chian l-a trimis pe cel mai bun om al său, generalul Hu Zhong-nan, care comandă 230 000 de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
există adevăr mai profund. Mă simt coaptă de la esența vieții. Am ajuns să-mi fie milă de Zi-zhen. Mă identific cu tristețea ei și mă agăț de propria-mi sănătate mintală. Orașul Interzis a fost căminul multora care au înnebunit. Cutreier domeniul lui Mao și îi privesc pe bărbați și pe femei cum se poartă ca eunucii de pe vremuri. Precum câinii, adulmecă. Își petrec fiecare secundă din starea de veghe încercând să-i facă pe plac împăratului. Ei își dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Vară. Locul ei preferat este Marea cu Parfum de Magnolie, cu pădurea ei de flori din spatele Sălii Fericirii în Longevitate. Plantele au fost transplantate acum două secole din sudul Chinei. În timpul perioadei de înflorire, Doamna Mao petrece ore în șir cutreierând ceea ce ea numește „norii roz”. Celălalt loc este Terasa Bujorului, construită în 1903 de bătrâna împărăteasă văduvă. Rondurile de flori sunt făcute pe stâncă cioplită în terase. Iarna, „plimbarea într-un sul de pergament pictat” devine activitatea ei favorită. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
citise documentele, semnăricile și toate condicuțele cu poezii ale bunicului. Rămăsese oarecum dezamăgit. Bunicul, marele lui bunic își cam irosise harurile. Cu erudiția lui, cu atâtea limbi știute și vorbite fluent, cu averea lui, mai ales, ar fi putut să cutreiere toată lumea, ar fi putut să vadă, să cunoască și să învețe cu mult mai mult. „Dacă aș fi avut banii lui, eu aș fi scormonit toate marile biblioteci, aș fi bătut toate academiile. El de ce naiba n-a făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
baba n-are roate și de ce Basarabenii, sub Ruși, s-au Întors la oralitate și În... analfabetitate... Se pare Însă că nu le displăcea muzica-de-biserică - curat rusească - nici muzica textului slavon... - Și ție-ți plăcea. Când erai copil și păduri cutreieram... ca să nu ne repatrieze Rușii În Siberia, cum ziceai, mai ții minte, la stână, unde ne ascunsesem cum cântam, În trei, pe patru-cinci-șase voci? - Îmi place și-acum... Dar de ce spui: cântam În slavonește cântam cu la-la-la și cu, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mir, zise. Un „Fiu al Vântului“ e în stare să străbată deșertul de la un cap la altul într-o lună. S-o fi întors acasă. Cel puțin știm exact cine e? — Gacel Sayah, un inmouchar din neamul Kel-Talgimus. Obișnuiește să cutreiere un teritoriu foarte întins, în apropierea munților Huaila. Guvernatorul Hassan-ben-Koufra aruncă o privire pe marea hartă a regiunii fixată în perete și dădu din cap pesimist. — Munții Huaila! repetă. Asta e chiar în zona de frontieră... — Granița în zona aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
reușise s-o protejeze de adevăratul ei dușman: deșertul. Rămase treaz toată ziua în compania morților; era pentru prima oară când cineva se afla alături de ei de când moartea îi prinsese din urmă pe drum, și ceru spiritelor lor, care poate cutreierau la nesfârșit pe acele meleaguri, să-l ajute să scape de un destin atât de tragic, arătându-i drumul pe care nu putuseră să-l găsească pe când fuseseră în viață. Și morții îi vorbiră cu gurile lor fără limbă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bine, să te bucuri... O să se bucure, Dumnezeule mare și bun, și milostiv, și iertător, și iubitor, oare când i se mai întâmplase? De curând, deh, când se spovedise, doar că acum reușea să-și stăpânească plânsul. Își mușca buzele, cutreierată din creștet până-n tălpi de o senzație cu gust sălciu, de părăsire, n-ai știut și nu știi unde să te duci și încotro s-o apuci, Mirelo... Cu Petrișor în brațe, legănându-l ușor, se apropia de fereastră, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
putea fi nici atins și nici văzut. Carnea și sângele lui, oasele, tendoanele se amestecaseră-n dogoarea strânsă și tasată peste zi în plăcile de beton ale cuibușorului lor, care noaptea emana damfuri încinse de pucioasă. Iadul pe care-l cutreierăm mână-n mână, dragostea mea, suntem niște umbre. Suntem tot mai străini în orașul ăsta în care ne-am pomenit însetați și potolindu-ne setea cu apă de canalizare, iar stomacurile noastre au devenit apte să recicleze gunoaie, în timp ce sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care mă răsfățase astfel nu putea decât să-mi stârnească interesul față de acel naș Îndepărtat. La cincisprezece ani, m-am apucat să citesc tot ce se referea la el. Îmi pusesem În minte să studiez limba și literatura persană, să cutreier Îndelung acea țară. Dar, după o perioadă de entuziasm, m-am potolit. Dacă, după părerea tuturor criticilor, versurile lui FitzGerald constituiau o capodoperă a poeziei engleze, ele nu aveau, totuși, decât o legătură foarte Îndepărtată cu ceea ce ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
e un apaș cu fire nobilă și ei sunt prieteni, ceea ce nu se obișnuiește între albi și pieile roșii. Trec prin multe aventuri în vestul sălbatic. Luptă contra unor indivizi nedrepți și ticăloși și a altor indieni, care sunt răi. Cutreieră preria largă și întinsă, întâlnesc bizoni. Hmm, Jules Verne. Am ediția completă, cartonată, cu coperți albe. Știai că el a fost un fel de profet? Adică unul care a prevăzut o mulțime de lucruri. Submarinul, călătoria spre lună, electricitatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
abia Încăpea, ca să nu mai vorbim că ultima porțiune era de parcurs pe jos, de-a dreptul peste câmp ca să spunem așa, cărându-l pe bunicul dumnezeu știe cum. Din fericire, ginerele cunoștea bine acele locuri, pentru că, pe lângă că le cutreierase ca vânător, din când În când făcuse și pe contrabandistul amator pe acolo. Au zăbovit aproape două ore ca să ajungă la punctul unde urmau să lase căruța, și acolo ginerele avu ideea de a-l pune pe bunic pe catârcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Iar el zice, cam ca acum, nu s-a schimbat foarte mult, doar chiparoșii aceia nu erau, în locul lor erau pini și stejari, și roșcovi, iar eu privesc în jurul meu, deci asta vedeau ochii tulburi ai părinților acelei fetițe, după ce cutreieraseră zile în șir cărând trupul ei micuț, scuturându-l din când în când prin gropile de pe cărare, făcând să pară că în nările ei ar mai respira o gură de viață, o fetiță antică, chiar și dacă ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
auzul! L-am văzut strecurându-se pe coridoare, cumplit de singur și, totuși, parcă agasat de amintirile unor vremuri mai puțin drastice. În vremea aceea ajunsesem să-l „înlocuiesc”. Dar ochii îi licăreau ciudat și neliniștitor. Își găsise o privire! Cutreieram amândoi coridoarele și eram ca unul singur. Unde te duci? l-am întrebat. Unde te duci? îmi răspunse. Mai este vreo ieșire? Mai este vreo ieșire? O, Doamne, e ca în jocul de-a pechinezul! îngăimai fără să vreau. și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
e luminată feeric de milioane de becuri. Parcul Izvor rămâne în întuneric, umilit la picioarele celei mai nesăbuite capodopere comuniste. Sper să nu fim violați chiar în centrul Bucureștiului. Poate că mai sigure sunt pădurile de la Olănești - puțin probabil să cutreiere sălbăticia vreun conferențiar de la Sorbona. Mă gândesc la puritatea mea pierdută, la Sabina și fidelitatea ei, la bunicii mei care pendulează între două lumi, la tanti Cucu, mama chiftelelor, căreia îi spurcasem iremediabil casa... Vreau să fiu mereu tânără, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sfătuiesc... Războiul, Cucerirea, Foametea! Exterminatorii! Vânătorii! Cavalerii fantomatici ai Apocalipsului! tresare Avocatul, fără ca să-și dea seama că o și spune, cu voce tare. Au fost, cândva, cârmuitori măreți ai omenirii muritoare. Întorși cu fața de la Dumnezeu, sunt blestemați să cutreiere veșnic pământul, osândiți, până la secerișul cel din urmă! Ei, marii eroi, au fost atrași încoace de momeala armelor unui alt erou, poate la fel de mare, cuvântează Arhanghelul. Loviturile pe care le-am resimțit mai devreme, sunt șuguieli. Simple avertismente! Noroc că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Mai mult, însă, decât motivele superioare, era la Boerescu amorul propriu, profund jignit de țăranii nerecunoscători, care-l făcea să-și calce pe inimă și să stea de vorbă cu urmașul său. Când el personal s-a ostenit de a cutreierat mai toate satele și i-a sfătuit și i-a dăscălit ca un părinte și ei, totuși, s-au dedat la ticăloșii cum a întors spatele ― asta nu le-o putea ierta țăranilor. Unde să mai pui că netrebnicii nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]