1,304 matches
-
ă (se referise la faptul că nu este nesimțitor). Aici este starețul meu, Mihail, care cu rugăciunea sa a făcut dintr‑un cotor o căpățână mare de varză ! Și părintele Xenofont vrea să mă Îngrijească ?”119 IV.6. Pe unii cuvioși bolnavi, neslujindu‑i nimeni, Îi slujeau Îngerii lui Dumnezeu Uneori, pe monahii cei duhovnicești care și‑au Închinat Întreaga lor viață lui Dumnezeu și care, ajungând la vârsta senectuții și contractând o serie de boli, neavând cine să‑i slujească
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
al haru‑ lui iubirii dumnezeiești. Sfaturile Sfinților Părinți În ceea ce privește suferința și Îngrijirea celor suferinzi constituie de fapt și o terapie spi‑ rituală, căci ei răspund multor Întrebări, nedumeriri și pro‑ bleme duhovnicești, pe care lecturându‑le, realizăm că dra gostea cuvioșilor era atât de mare, Încât aveau aplecare și Înțelegere pentru fiecare om, iar anduranța lor În suferință, Încercare sau necaz le era sprijinită și Întărită de Hristos, de credința În El și de gândul la bunătățile veșnice ale Împărăției Lui
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
astfel de „probă de foc”, efortul și stăruința de a ajunge la o iubire genuină, autentică : „de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu‑mi folosește” (I Corinteni 13, 3). De aceea, unii dintre cuvioșii părinți nu se rugau la Dumnezeu să Îi facă bine - bolnavi fiind - ci să Îi facă mai buni. Vătă‑ marea mădularelor a Însemnat pentru Părinții Bisericii tocmai sporirea virtuților. O sumedenie de sfinți care au răbdat supliciile bolii nu se
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Ei doresc să se purifice de impuritățile sufletești prin suferința din această viață, pentru a scăpa de suferința viitoare care e veșnică și de nesuferit. Așa se explică de ce În Paterice sau În Viețile sfinților citim cum unii dintre părinții cuvioși, În marea lor smerenie, cugetând că nu au săvârșit nimic bun pe pământ și că Încă sunt cuprinși de slăbiciuni și neputințe, Își asumau suferințele trimise de Dumnezeu pentru răscumpărarea păca‑ telor, uneori chiar rugându‑se lui Dumnezeu ca, În
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
uneori chiar rugându‑se lui Dumnezeu ca, În cazul În care doar prin suferință s‑ar putea purifica și mântui, să le‑o Îngăduie sau să le‑o trimită Dumnezeu, Însă să le dăruiască și tăria pentru o purta. Acești cuvioși, adevărați mucenici ai răbdării, aveau credința că este mai bine să sufere aici pentru păcate și să părăsească aici pe pământ păcatele, ispășindu‑le, răscumpărându‑le prin suferințe și să dobân‑ dească astfel Împărăția luminii și a bucuriei veșnice decât
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pot exercita efectul restaurator al naturii primordiale chiar acolo unde lipsește un astfel de sacrificiu voluntar devine evidentă din pilda evanghelică despre săracul Lazăr (Luca 16, 20 sq)194. Dacă aceste Încercări ale vieții erau atât de necesare pentru cei cuvioși, ca ei să nu uite de Dumnezeu și să nu se răcească iubirea lor față de El, cu cât mai mult sunt Cum se raportează sfinții și părinții duhovnicești la boală 159 acestea de trebuință și mântuitoare pentru noi, creștinii de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Bolnavilor care sunt chinuiți În ultima parte a acestei vieți de durerile teribile ale vreunei boli incurabile și dece‑ sul le este previzibil, consider că le‑ar aduce măcar o mică ușurare lectura unei minunate și insolite Întâmplări din viața Cuviosului Părinte Paisie Aghioritul († 1994) care a repetat În nenumărate rânduri că sfinții din vechime și‑ar fi dorit să trăiască În vremea noastră, pentru a lupta cu feluritele ispite, Încercări și suferințe mai mari și mai Înșe‑ lătoare parcă decât
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și mai mari. După această Întâmplare, timp de trei zile nu am putut să fac nimic. Tresăltam de bucurie și slăveam neîncetat pe Dumnezeu. Nu puteam nici să mănânc, nici nimic altceva să fac ... doxologie neîncetată”. În alt loc, același cuvios părinte, Într‑una din epistolele sale, a adăugat : „În toată viața mea nu‑mi voi putea plăti marea mea datorie față de Sfânta Eufimia care, deși Îmi era necunoscută și fără să aibă vreo Îndatorire față de mine, mi‑a făcut această
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
bească În ea și prin ea, va fi deschis În a vedea mâna lui Dumnezeu la lucru În această nenorocire. Pentru creștini, Dumnezeu lucrează la fel de mult prin eșec ca și prin succes, prin suferință la fel de mult ca și prin bucurie. Cuvioșii părinți, atinși de nenumărate boli, mulțumeau lui Dumnezeu și le considerau pe acestea ca fiind „iubirile lui Dumnezeu”. În acest sens, Cuviosul Părinte Porfirie menționează : „Mulțumesc lui Dumnezeu că mi‑a dat multe boli211. De multe ori Îi spun : «Hristoase
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Dumnezeu lucrează la fel de mult prin eșec ca și prin succes, prin suferință la fel de mult ca și prin bucurie. Cuvioșii părinți, atinși de nenumărate boli, mulțumeau lui Dumnezeu și le considerau pe acestea ca fiind „iubirile lui Dumnezeu”. În acest sens, Cuviosul Părinte Porfirie menționează : „Mulțumesc lui Dumnezeu că mi‑a dat multe boli211. De multe ori Îi spun : «Hristoase al meu, iubirea Ta nu are hotar !ă. E o minune cum de mai trăiesc. Printre alte boli ale mele, am și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ai Domnului suntemă (Romani 14, 8). Moartea este puntea care ne va duce la Hristos. Îndată ce Închidem ochii, Îi vom deschide În veșnicie. Ne vom Înfățișa Înaintea lui Hristos. În cealaltă viață vom trăi «mai Întipărită harul lui Dumnezeu”213. Cuvioșii părinți considerau că Îngăduirea suferinței sau a bolii de către Dumnezeu este o adevărată cercetare dum‑ nezeiască și un dar dumnezeiesc. „Un călugăr bătrân spunea : A fi bolnav este pentru cineva o cercetare dumnezeiască. Boala e cel mai mare dar de la
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
arătând ce mare e În fața lui Dumnezeu cel ce rabdă bolile cu mulțumire, a zis : „Undeva sunt trei oameni. Dacă unul practică isihia, al doilea bolește și aduce mulțumire, al treilea slujește cu gând curat, tustrei Împlinesc aceeași lucrare”228. Cuviosul Paisie Aghioritul precizează chiar că „dacă am ști ce folos câștigăm din boli, n‑am vrea să devenim sănătoși, ci am prefera să rămânem bolnavi, să răbdăm, ca să primim un loc mai bun În Rai”229. Tot el concluzionează că
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Într‑o zi de slava Sa cerească și Își conformează Întreaga viață după preceptele evanghelice. Într‑una din convorbirile sale duhovnicești, Mitropolitul grec Atanasie din Lemesos povestește un mic episod din viața sa. Se afla la mănăstirea unde viețuia și cuviosul părinte grec Iacov Tsalikis (1920‑1991). Acolo s‑a Întâlnit cu o femeie care avea o Încercare mare În familia ei. Plângea dinaintea părintelui Iacov și‑i cerea să se roage pentru ea. „Îmi aduc aminte - precizează cu exactitate Răbdarea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
mers primul pe drumul suferinței, ca să ne Înarmeze pe noi cu Sfânta Cruce. Așa că locul tău și al meu nu poate fi altundeva decât pe Cruce, tocmai pentru că acolo este locul lui Hristosă”244. Mai redăm o minunată butadă. La cuviosul părinte protosinghel Nicodim Măndiță de la Mănăstirea Agapia (1889‑1975), a venit un om tulburat și i‑a spus : — Părinte, au venit peste mine multe necazuri și nu le mai pot răbda. Dă‑mi un cuvânt de folos. — Nu te tulbura
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
să umblăm și noi Întru Înnoirea vieții” (Romani 6, 4). Bolile, suferințele, Încercă‑ rile, necazurile, marcate de durere și angoasă, apar ca o transpunere a Pătimirilor Domnului, dar nădejdea, „mica Înviere”, nu lipsește acestei stări, așa după cum remarcă și Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul că cei ce s‑au făcut „părtași asemănării morții Lui prin pătimirile lor, se vor face părtași și Învierii Lui”252. Și Cuviosul Paisie Aghioritul remarcă faptul că viața aceasta „nu este locul nostru de sălășluire. Are bucurii
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Pătimirilor Domnului, dar nădejdea, „mica Înviere”, nu lipsește acestei stări, așa după cum remarcă și Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul că cei ce s‑au făcut „părtași asemănării morții Lui prin pătimirile lor, se vor face părtași și Învierii Lui”252. Și Cuviosul Paisie Aghioritul remarcă faptul că viața aceasta „nu este locul nostru de sălășluire. Are bucurii, dar și tristeți. Loviturile Încercă‑ rilor și ale strâmtorărilor sunt indispensabile pentru cură‑ ția sufletului nostru. Orice Încercare și mâhnire s‑o răbdați cu bucurie
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de 9 Noiembrie. Fericitul ierarh Nectarie a fost un mare isihast și un mare lucrător al rugăciunii lui Iisus, care i‑a adus multă pace, bucurie, blândețe și Îndelungă răbdare. Pentru viața sa Îmbu‑ nătățită, Dumnezeu l‑a Învrednicit pe Cuviosul Nectarie de harul Duhului Sfânt. Pentru aceasta mulți bolnavi și săraci alergau la biserica mănăstirii din Eghina și cereau ajutorul lui. Aceștia se vindecau cu rugăciunile fericitului Nectarie, căci Dumnezeu Îl Învrednicise de darul facerii de minuni. Multe sunt minunile
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
tras În portul Eghina. La bord se afla Ioannis Kriaris, un membru al echipajului, Împreună cu soția lui, Katherine. Aceștia locuiau În Atena. El făcea un pelerinaj la mănăstirea sfântului pentru a se Închina moaștelor lui. Primise o mare binefacere din partea cuviosului Nectarie și dorea să ofere În dar un vapor mic din aur realizat pentru a comemora un eveniment minunat. El a povestit următoa‑ rele : În martie 1956, vasul cu aburi ieșise din apele Italiei când s‑a produs o ruptură
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Acum, ca și atunci când era În viață, sfântul este neobosit În a Împărți binefaceri pentru cei care se află În nevoi sau În suferință, Întotdeauna Întru slava lui Dumnezeu. Creștinii imploră intervenția minunată a ierarhului și făcătorului de minuni, Sfântul Cuvios Nectarie, și pentru a ocroti pe ortodocși de atacul ereziei, Împotriva căreia, În timpul vieții sale, a luptat și cuviosul părinte din greu pentru a‑i păzi pe cei credincioși. Prin urmare, noi cinstim pe acest iubitor de virtute, care apare
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
În nevoi sau În suferință, Întotdeauna Întru slava lui Dumnezeu. Creștinii imploră intervenția minunată a ierarhului și făcătorului de minuni, Sfântul Cuvios Nectarie, și pentru a ocroti pe ortodocși de atacul ereziei, Împotriva căreia, În timpul vieții sale, a luptat și cuviosul părinte din greu pentru a‑i păzi pe cei credincioși. Prin urmare, noi cinstim pe acest iubitor de virtute, care apare și În vremea noastră ca vin‑ decător al tuturor tipurilor de boli, izbăvitor, salvator În orice situație și grabnic
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
care nutrea următoarea convingere : „De va răbda cineva cele Întristătoare, va dobândi și pe cele Îmbucurătoare, că cel ce este tare Întru cele amare, acela va dobândi și pe cele dulci”281. Marele duhovnic al Moldovei și al țării noastre, Cuviosul părinte Ilie Cleopa revelează cuvintele Sfântului Efrem Sirul care zice : „«Dumnezeu de la omul bolnav, două lucruri cere : să mulțumească lui Dumnezeu pentru boală și să se roage neîncetată. Numai atât. Nu cere post, nu priveghere, nu plecare de genunchi, nu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
vindeca Antonie, ci rugându‑se și chemând numele lui Hristos, spre a fi tuturor vădit că nu era el cel ce făcea aceasta, ci Domnul, Care Își arăta iubirea de oameni prin el și vindeca pe cei ce pătimeau. A Cuviosului Antonie „era numai rugăciunea și nevoința, de dragul căreia șezând În munte, se bucura de vederea celor dumnezeiești”297. Chiar Sfinții Apostoli cereau credincioșilor să se roage pentru ei (cf. Coloseni 4, 2‑4 ; I Tesaloniceni 5, 25). La fel și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de tratarea omului bolnav, deci atât a medicilor cât și a rudelor sau celor apropiați bolnavilor. Pentru ca Preabunul Dumnezeu să asculte rugăciunea noastră și să‑l tămăduiască pe cel bolnav, ea trebuie săvârșită cu durere, osteneală și jertfă de sine. Cuviosul Paisie Aghioritul ne Învață chiar „să ne rugăm cu asemenea pornire : «Dumnezeul meu, fă‑l bine pe acela și dăruiește‑mi mie boala !ă. Și Bunul Dumnezeu, văzând neputința noastră de a purta boala, Îl face bine și pe acela
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
care i-a plasat pe cercetători pe calea originalului elin este o prelucrare, destul de liberă, dar motivată, a formulării de început a versiunii tipărite la mănăstirea Kutein, sub patronajul lui Petru Movilă: Istoria sau descrierea adevărată [...] despre viața sfinților prea cuvioșilor părinți Varlaam și Ioasaf [...] din nou din grecește și slavonește în limba rusă tradusă. Nici călugării de la Kutein nu au tradus romanul „din grecește și slavonește”, cum pretind, ci direct din latinește, folosindu-se de ediția pariziană a lui Jacob
VARLAAM SI IOASAF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290432_a_291761]
-
recolte bogate, erau pentru țărani activități mai importante chiar decât muncile agricole desfășurate În zilele de lucru. Pe de altă parte, este de presupus că sătenii se temeau Într-o mai mare măsură de mânia divină dacă lucrau de ziua cuviosului Sisoie sau a vreunui alt sfânt apocrif, decât În duminicile prescrise de „religia oficială”. Universul lor cultural era Însă total diferit de cel În care erau redactate textele savante care vorbeau despre ei (chiar dacă, fără Îndoială, după cum ne Învață Roger
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]