1,517 matches
-
patruzeci și patru patru sute patru patruzeci și patru sute patru sute patru patruzeci și patru... și așa mai departe, vocea asta mi-a venit Într-o dimineață pe la ora patru cînd cerul era un fel de budincă mov În care insectele lăsau dîre tremurătoare... patru patruzeci și patru... o voce... O VOCE... și odată cu ea se auzea un sunet complex, două tonuri Împletite, unul ascendent, celălalt descendent, unul urca și celălalt cobora, și invers și tot așa, perfect sincronizate și diametral opuse, formînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ar fi fost o buruiană otrăvitoare pe care se străduia s-o smulgă din rădăcina. Mașina se înclină într-o parte, poticnindu-se și derapând pe pietrele denivelate, iar luminile celui mai apropiat felinar țâșniră în parbriz, brăzdându-l cu dâre înstelate, în timp ce ploaia sălta în jur și împroșca totul, de parcă mașina ar fi fost un câine ud care se scutură. George simțea că se sufocă, avea impresia că i se urcase tot sângele la cap și avea să-i plesnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
discutăm, ne face praf nervii. Și nu pot suporta să fiu atât de aproape de dumneata, să mă simt atât de aproape... și totuși fără... — Pleacă, te rog, chiar acum. Hattie sări de pe scaun. Obrajii îi erau aprinși și pătați de dârele lacrimilor, întocmai ca fața unui copil. Nu-și împletise părul, nici măcar nu și-l pieptănase, și îl încâlcise tot, învârtindu-și, în timpul discuției, șuvițele în jurul degetelor. Rochia îi era strâmb încheiată. Ii tremurau buzele și bărbia, mâinile îi erau nesigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce-ai de gând să faci cu banii? Nu știu... Încă nu m-am gândit. Trebuie să vorbesc cu... cu ea. Poate o să călătorim. Sper să fie totul bine. ...Lucian aprinde o lumânare. Vântul culcă flacăra și o stinge. O dâră subțire de fum urmează grăbită calea șerpuitoare a vântului. O aprinde din nou. Vântul tresare plin de viață... În căsuță au rămas capetele de lumânare de la vizitele anterioare. O aprinde și pe cea de-a doua și închide ușița. DRAGOȘ
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mor pe deal, înnebunit de vânt, / curgându-mi din brațe vin. / am fost apucat de minte, zgâriat pe stern / când cu grele picioare coboram dealul vertical / împleticindu-mă de bătrânețe ca un somnoros / iar din labele picioarelor mele zdrelite / curgeau dâre de vin (...). De aceea, câmpul semantic al sacrului este diseminat în toate poemele, prin trimiterile directe sau indirecte la fecioara bibliotecilor; la sfinți, la steaua-călăuză a magilor, la miel, la Paști, la liturghie în sfântă carte, la sihăstrie, la chilie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
foenul ultimele vedenii rămase nepironite... Știu pe de rost jocul ― În curînd voi termina treaba asta Începută-n evanghelii... Mă voi arunca În brațele celuilalt, Îmi voi juca Încă o dată fecioria pînă la capăt, Îmi voi șterge de pe gură dîra de sînge cîinesc, mă voi juca pe parchetul lucios, cu oasele scapulare ale preafericitului tată. Carnavalul se anunță Întotdeauna cu o clipocire la tîmplele mele..., și atunci, cu siguranță, știu că trebuie să mă fardez În profet, să mai fac
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Țin minte fiecare amănunt... Era chiar înaintea echinocțiului de primăvară. Aerul se încălzise brusc. Cerul se limpezise. Plutea peste oraș o lumină vegetală, cum îmi plăcea mie, care mă îmbăta și promitea o primăvară înaltă. Un vânt călduț ștergea ultimele dâre de frig. Lumea zâmbea pe străzi și se simțea în aer că miracolul începea. Ce mai, afară erau prezente toate argumentele filosofiei mele... În timp ce frizerul mă tundea, vedeam în oglindă, la garderobă, o femeie cam de patruzeci de ani, cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cineva însetat de dreptate va avea totdeauna ceva de făcut. Niciodată nu va ajunge la capătul pasiunii sale. Niciodată nu-și va epuiza șansele. Va eșua, dar o va putea lua de la capăt, chiar dacă nu va lăsa în urma lui nici o dâră de dreptate, ci numai una de sânge. Așa a început să mă obsedeze din nou dreptatea, după ce renunțasem de mult la cariera de judecător. Probabil, mi-am zis, toți trăim sub o crustă de sticlă, datorită ei nu auzim și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ziua aceea, când a venit, arătam, cred, ca o mașinărie căreia i s-a rupt arcul. Mai țin minte trei lucruri din ea. Mai întîi că a zburat pe lângă mine o lăcustă lăsând în urmă un sunet uscat, ca o dâră, și că sunetul respectiv m-a obsedat multă vreme. Apoi că s-a înnorat și a început să plouă. Era o ploaie meschină, cum nu prea se întîlnește vara. Una din acele ploi care putrezesc în aer și te scot
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
înainte nu-l auzisem, iar aspectul ceasului m-a crispat și mai mult. M-am dus în sala de așteptare și, căutîndu-mi un loc cât mai ferit, deoarece ploaia pătrundea pe alocuri prin acoperișul de tablă ciuruit de rugină lăsând dâre mari pe pereți, m-am ghemuit pe una din bănci încercînd, bineînțeles în zadar, să adorm. Întâmplarea era un semn că ieșirea din letargie nu înlăturase primejdiile care ne amenințau moralul. Într-adevăr, peste apa fântânii, care trebuia curățată din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
urma urmei, oricât de îndreptățite ar fi obiecțiile împotriva lor, fanaticii sânt mai necesari decât înțelepții. Nu atât adevărul unor idei a influențat lumea, cât convingerea cu care aceste idei au fost rostite. Surâsul fin al scepticilor n-a lăsat dâre de sânge, dar nici de lumină. El n-a incendiat decât oglinda în care ne privim. Și numai credința dusă până la capăt reușește să are destul de adânc pământul ca sămânță să rodească în el. Cât privește surâsul înțelepților, el a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sala de așteptare simt în clipa asta miros de fân. Poate e un semn că funcțiile mele vitale încă n-au intrat în letargie. Mirosul acesta mă leagă de lume acum, el e o punte... Da, da, e ca o dâră mirositoare prin aer. Dacă aș închide ochii, m-aș putea duce după ea. Nu am nevoie de altă călăuză. Aș ajunge cu siguranță dincolo de mlaștini sau dincolo de pădure. Mirosul acesta e sunetul meu de clopot, profesore. Știi ce? Să fii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mlaștini sau dincolo de pădure. Mirosul acesta e sunetul meu de clopot, profesore. Știi ce? Să fii fericit că n-ai uitat sunetul de clopot de care mi-ai vorbit. El e puntea dumitale. Urmând sunetul de clopot, iar eu urmând dâra mirosului de fân, vom ajunge înapoi în lume. Vom ieși din grotele în care am nimerit. Vom găsi crăpătura din zid. Te vei întreba: "de ce-mi înșiră toate astea?" Pentru că mi s-a întîmplat ceva foarte bizar, un lucru
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Și de ce se mira că nu l-ai recunoscut? În lipsa altei explicații, mi-am zis că îmblînzitorul era, poate, Frica. De aceea se va fi mirat că nu l-ai recunoscut. În concluzie, știu că în lume nu există numai dâre de mirosuri de fân. Sânt și câini și dresori. Sânt și elefanți orbi care se sinucid strivind. Dar eu vreau să trăiesc, să simt mirosul de fân. Ții minte ce mi-ai spus odată? Că omul este singurul animal care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de gânduri, ce păreau însă absente de la ceremonie, iar Rim, pe măsură ce serviciul devenea mai lugubru, căpăta o expresie de neplăcere vădită. Se simțea acum nevoie de aer. Vitrajul vioriu al lui Mini se deschise și pătrunse dungi de lumină și dâră de răcoare. Toți respirară. Pe Mini acum o ipnotiza colțul acela de cer. Prohodul surprinse neplăcut toată asistența înturnată de la beatitudinea zilei de primăvară. Isonul pomenirii făcuse pe Rim să tresară; găsea că Sia fusese rău inspirată, procurîndu-i astfel de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
gura căscată. - În razboi ești „irou” când ai ocazie, afirma el. Odată eram noi patru inși din Gura pe frontul sârbesc. Burnițá din ceață că fleșcăise toate ponoarele și ne murase ca pe guzgani. Pe deasupra trăgea „antileria”. Prin pâclă trecea dâre roșii de obuze, cu cearcăn. De miros și de fum, aerul se îngroșase. Ca ploaia, când slăbind când întărindu-se, s-auzeau împușcături. Deodată a răpăit o mitralieră. Când a stat, din spatele nostru s-a ridicat un ramăt de parcă ar
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
zvârlit o mână de apă râdeai să prelungești clipa peste răcoarea instaurată, broboanele îți succedau trupul felii continuam s-arunc pumni cu licoare. Adiacent se umplea laguna țestoaselor apa îți licărea printre sâni Vezuviul și Etna deportați trasau pe cer dâre de fum cenușii care-ți țâșneau prin gură, unindu-ne Secvențial, altădată, ningea cu fulgi mari, fierbinți, albăstrii așteptam în cameră și număram zilele rămase în frunze și stele. Lmina felinarelor despărțea starea unui aion sălbatec, depășit, zăpada îți scârțâia
Flash-uri by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83710_a_85035]
-
un blestem. El are puterea. Czinczar nu-i dădu atenție. Era vorba de propriul său secret și nu mai putea fi vorba de nici o întârziere. - Gărzi, - spuse el - aduceți cutia acolo. Era udă leoarcă când au adus-o. Lăsa o dâră murdară de apă pe covorul neprețuit și începuse să se formeze o băltoacă în locul unde fusese pusă. Se vedea că avusese loc o întârziere, în timp ce bărbații asudați forțau capacul. Până și gărzile de la ușile îndepărtate se uitau atent, să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
era îmbrăcată într-un taior roz. Îmi aminteam parfumul acela inconfundabil, îmi aminteam și femeia aceea, o știam de fapt foarte bine! Când, rămas cu gura căscată, m-am uitat peste umăr, vederea femeii care se-ndepăr tase, dar a cărei dâră de parfum încă ajungea până la mine, mi-a provocat o nouă răbufnire, o nouă sfâșiere. Cred, de fapt, că această senzație fără nume seamănă cel mai bine cu suferința intensă a unei iubiri neîm păr tășite sau pierdute. Cu greu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o rochiță albă. În picioare avea sandale decupate, crăpate și prăfuite, peste catarama cărora se lăsau șo setele cu model de purceluși. „Haide“, îi spusese, „of, ce greu te lași!“ Ținut al umbrelor și al nebuniei! Luminatoarele din acoperiș puneau dâre lungi de lumină peste palie rul singuratic. Liniștea țiuia în urechi. Ingrid râdea îmbujorată. „Acum o să ne jucăm de-a doctorul, dar nu trebuie să spui nimănui“, îi zise băiatului, care privea imensele uși ale celor care locuiau acolo și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
volatilă de fero moni. În camisola asta de fero moni intra și în mare, mereu numai pân-la genunchi, mereu îm pin gân du-și sânii-nainte, pictându-și gurguiele și rotunji mea dulce de sub ele pe azur. Apoi înainta pe dâra de aur, se apleca și ridica-n palme câte-o meduză, știind că toți o privesc, că e miezul mie zului mării. Când se-ntindea din nou lângă mine (vai, cu același metru de nisip și scoici sparte-ntre noi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și neputința ei de a înțelege evidența. E mai curat, pur și simplu. De fapt, fiica lui nu se uitase niciodată înapoi. După opt ani își construise singură un computer din componente. La optsprezece ani îl folosea deja ca să analizeze dârele luminoase văzute prin telescopul din curte. Acum, la treizeci de ani, când trăia în California, statul cel mai abstract, câștiga finanțări de la NSF ca să găsească noi planete, dintre care cel puțin una se va dovedi cu siguranță mai curată decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acum nu mai are privirea ațintită asupra dușmanului său, ci asupra licăririi diabolice a cilindrului de oțel albăstrui din fața lui; Își ține brațele Întinse Înainte, orb și inutil, În timp ce dușmanul său se apropie, iar fața neagră, brăzdată la Început de dîre de roșu aprins, se transformă Într-o masă zdrobită și sîngerie pe măsură ce bîta izbește Întruna cu același scrîșnet elastic și cumplit: — Mă... lepădătură... neagră... blestemată! răsună glasul gros, Încordat, cleios, Înecat de pornirea ucigașă. Te-nvăț eu minte... - trosc! cartilajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dinți albi, albi și strălucitori, aveau cînd zîmbeau... dar ce miros, vai de mine! mirosul ăla de negru, care nu se ducea cu nimic, mama nici nu putea să-l sufere, i se făcea rău, cînd treceau prin cameră rămînea dîră În urma lor... și dracii ăia de copii le făcuseră chipurile punînd niște pietricele din rîu drept dinți și, Închipuie-ți... să-i spui așa ceva unui copil de doi ani... mi-am zis că-s chiar Willy și Lucindy Patton... „Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
curând de la creanga pe care tot trebuiseră s-o atingă pentru a se încălzi. De asemenea, se așezau pe rând cu picioarele pe partea mai groasă a crengii pentru a și le-ncălzi. Așa că, în curând apăru în urma lor o dâră neagră de cenușă. Și urmele se impregnau negre în zăpadă. Gosseyn încercă să nu-și atingă hainele largi cu care era îmbrăcat; dar, când mai alunecau pe porțiunile mai abrupte, se întâmpla și acest lucru. Curând ajunseră la malul râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]