1,339 matches
-
s-a dovedit, și flacăra șovăielnică. Ar trebui poate păstrată o opinie cumpătată despre rolul, pe nedrept ignorat, al artiștilor mediocri ? Ale căror existență și mici îndrăzneli și abuzuri fulgeră brusc și despică noaptea din care vor răsări viitorii mari dăruiți, marile miracole. O luptă câștigată, împotriva ei înseși, a delăsării care ar fi vândut-o nu doar dușmanilor, ci dușmanului care zăcea într-însa tolănit în noroiul singurătății și-al unei deznădejdi elementare. În celula umedă, obligată să se descopere
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scăpare, fie ce-o fi ! Ortansa își aprinde o nouă țigară. Intervenția ei este scurtă și neutră : — Ura e la toate nivelele, slugi și șefi, slugile altor șefi. Oamenii simpli, buna linie de mijloc, cum spui, sau cei într-adevăr dăruiți, iluminați au măreție în nenorocire. Ar trebui cineva să-i învie. Se oprește ; preferă să asculte. Ortansa s-a oprit, ascultă. — Chiar dacă nu m-am băgat în mocirlă, am respirat minciuna, ipocrizia în care mă complăcusem. Riduri în plus, ticuri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
rugarea spusă vouă. Nu bunătăți cari se trec în pripă "Să îi menească sfânta voastră gură, Nu bunătăți supuse la risipă. "Puternici, mari, frumoși atâția fură, "Înțelepciuni, comori le-ați dat multora "Și toate, vai, cu vremea se pierdură. "Lui dăruiți ce nu ați dat altora, Un dar nespus de scump ce n-are nume " Ca să răsar-asupra tuturora... Atunci la ruga ne-nțeleptei mume, Zâna privi adânc și trist ca s-o priceapă: Știi tu ce dar îi cei și știi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
oară despre Iași, orașul a existat cu multă 22 vreme înainte. Același lucru îl putem spune și despre existența viilor la Iași... După acest act ce vine de la Măritul Ștefan voievod, întâlnim nenumărate documente care vorbesc despre viile Iașilor, vândute, dăruite sau moștenite. Îmi stăruie în minte o întrebare, prietene, numai că nu apuc să o pun. Facă-se pe voia ta, vere. Ascult întrebarea. În actul despre care tot am vorbit se pomenește de o prisacă „numită Balica”. De unde până
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ai dormit, ci te-ai documentat pentru toate cele pe care le vom întâlni în drumul nostru de astăzi. Numai că și mandea știe câte ceva. Ei? Sper să știi că pe acest loc s-a aflat Monumentul Reîntregirii, sculptat și dăruit Iașilor - cum am mai spus - la 29 mai 1927, de către prințesa-sculptor Olga Sturza, cu următoarea dedicație înscrisă pe monument: „Neamului românesc întregit și Iașului leagănul Unirilor închin această lucrare a inimii și mâinilor mele”. Dar aceiași reprezentanți ai „ciumei roșii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
zece pogoane de vie le-a vândut lui Iordache, logofătul Mitropoliei. Și nici n-a cerut prea mulți bani, ci numai 2500 de lei! Apoi aceștia erau bani la vremea aceea, nu șagă, vere. Acuma, socotind suprafața viilor vândute și dăruite aici în podgoria Copoului, ar cam ieși vreo 32 de fălci și jumătate, plus 142 de pogoane. Îl ascultam pe ieșean făcând aceste socoteli, dar priveam peste întinderea dealurilor Copoului, dincolo de care soarele se rostogolea ca o minge de foc
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
la condiția umană precară, orientând masele-gloata spre conștientizarea opțiunii politice în fața urnei. Înzestrat cu un profund spirit umanist, Stelian Baboi militează pentru eliminarea răului din societate, arzând cu fierul roșu al cuvântului clasa Neputincioșilor incapabili să readucă pe Pământ condițiile dăruite inițial de Inteligența universală, respectiv cele trei elemente: energie divină, energie erotică și energie sapiențială. Stelian Baboi scrie o carte moralizatoare și de profund umanism și dacă omenirea ar aplica învățăturile autorului, ca singurul remediu de îndreptare a lumii, atunci
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
de drum Dumitru Radu Într-un alt poem, apare și mai tranșantă ipostaza În care se află orbul. Exprimarea este ambiguă și pune accentul pe singurătatea orbului, dar interpretarea balansează Între căinarea comună a celui lipsit de belșugul luminii (exterioare) dăruită tuturor celorlalți și noianul luminii interioare pe care el nu-l poate oferi nicicum altora. orbulrămas singur În atâta lumină... Lucian Suciu Mai subtil: ninge, un orb Îmi trece mâna prin păr Ioan Milea poemul de mai sus transfigurează atingerea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
e un dar al vorbirii Tatălui în Fiul Său, sau despre El înainte de întrupare, și după întruparea Lui. Dar e un dar ce se adresează, prin vorbirea Tatălui, libertății sufletului. Ca atare, credința e puterea de percepere a înțelegerii Fiului dăruită de Tatăl ... (n.s. 702, p. 390) footnote>”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a Patra, cap. 1, în PSB, vol. 41, p.389-390) „Pentru ce Pavel numește credința duh al credinței (II Cor., 4, 13)? Pentru că
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Socotește ca lege nemijlocită a poruncilor credința care lucrează în inimă. Căci din această credință izvorăște toată porunca și ea produce luminarea sufletelor. Iar roadele acestor suflete din credința adevărată și lucrătoare sunt înfrânarea și dragostea, iar sfârșitul este smerenia dăruită lui Dumnezeu, care este începutul și întărirea dragostei<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Sfântul Grigorie apropie până la identificare poruncile și credința. Porunca, mai bine zis puterea pentru înțelegerea și împlinirea ei, izvorăște din credință, care lucrează nemijlocit în inimă. Credința
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cele mai bogate de la Dumnezeu. Căci va fi atât de plin de darurile venite prin Duhul, încât se va îmbogăți de ele nu numai mintea lui, ci ele se vor revărsa și în inimile altora, ca undele unui râu, binele dăruit lui de Dumnezeu trecând și la aproapele lui. Aceasta le-a dat-o chiar ca o poruncă Sfinților Apostoli, zicând: În dar ați luat, în dar să dați (Mt. 10, 8)<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Darurile dumnezeiești nu ne vin
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cele întunecoase șiînspăimântătoare, pe de o parte, și cele ocrotitoare, pe de altă parte,odată cu intrarea sa în starea eliberată de legăturile trupului, sufletul se va vedea înconjurat de prezențe distincte. De-a dreapta sa,se va afla îngerul păzitor, cel dăruit lui la Botez și al cărui glas a avutprilejul să îl audă în adâncul conștiinței sale, prin îndemnul cătretoată fapta cea bună, dar al cărui chip îl vede pentru prima datăacum, în toată frumusețea și strălucirea sa. Tot acum el
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Arginteanu (c) MARIA ARGINTEANU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Maria Arginteanu Ediția a doua, revăzută și adăugită EDITURA JUNIMEA IAȘI 2010 Cu o deosebită considerație, pentru eforturile lor și sacrificiile depuse pentru a putea dărui altora. Pentru că, prin lumina cunoașterii dăruită de ei, neau ajutat în această cunoaștere și dezvoltare, pentru ca noi, la rândul nostru, să putem lumina și ajuta pe alții. Mii de mulțumiri pentru: Prof. univ. dr. Irina Holdevici cea plină de har, care a pus o "sămânță" unei
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
rabdă". Această descriere a iubirii o reprezintă pe cea adevărată, cea care dă atâta flexibilitate personalității umane. Dacă lipsesc doar câteva elemente din descrierea apostolului, deja ea nu mai este dragostea pură, adevărată. Iubirea reprezintă o frântură din forța divină dăruită omului, ce aduce cu ea, pentru noi oamenii, vitalitate, putere, transformare. Ea este forța dăruită sufletelor ființelor umane, umplându-le de frumusețe și diversitate. Din perspectiva oamenilor, această zestre imaterială face să pară aproape incredibilă întreaga sa putere existențială. De
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
personalității umane. Dacă lipsesc doar câteva elemente din descrierea apostolului, deja ea nu mai este dragostea pură, adevărată. Iubirea reprezintă o frântură din forța divină dăruită omului, ce aduce cu ea, pentru noi oamenii, vitalitate, putere, transformare. Ea este forța dăruită sufletelor ființelor umane, umplându-le de frumusețe și diversitate. Din perspectiva oamenilor, această zestre imaterială face să pară aproape incredibilă întreaga sa putere existențială. De multe ori, suntem chiar dependenți de iubire, de cea prin care de multe ori obținem
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
dacă s-ar fi păstrat, l-ar fi impus chiar creatorul anatomiei științifice prin fidelitatea funcțional-descriptivă a liniilor. Se spune că, genialul Leonardo ar fi scris chiar un tratat de anatomie pe care-l păstra în manuscris în castelul Clos-Lucé, dăruit artistului de renascentistul rege Francisc I și situat aproape de vestitul Ambroise a cărui nouă arhitectură aparține autorului Giocondei (tablou oferit regelui în 1516). Principiul medical al lui Leonardo da Vinci (m.1519) era că experimentul bine interpretat trebuie să descopere
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
casă din cuvinte în camera de la stradă va mirosi răscolitor a poezie 1 octombrie 2011 Pictată în mine cesaria cântă desculță despre dragoste legănată pe valuri de nisip deasupra noastră se prăvălește cerul toamnei ne spălăm gândurile într-un ocean dăruit furtunilor (viață și moarte) pielea ta fierbinte seamănă cu o pânză așteaptă pătimașă penelul (buze mușcate până la sânge) fur culori din asfințit trag tușe groase apoi te închid între coastele mele prizonieră a unui ultim vernisaj 2 octombrie 2011 Sfârșit
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Misenum, care nu avea să uite niciodată brațul Împăratului care-i înlănțuia umerii. Dormea întotdeauna singur. Servitorii spuneau că nu primise pe nimeni în camerele silențioase alese pentru nopțile petrecute pe Palatinus. Patul său - cu tăblia de aur și fildeș dăruită de Liga orașelor siriene - era gol, mai mulți paznici și servitori erau postați în fața ușii închise, inaccesibile. Somnul îi era ușor, fragmentat. Ferestrele erau orientate spre răsărit, către cea dintâi licărire a zorilor. Când se trezea, știa imediat ce oră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sunt bucuros că ai venit!“. Nu, nu se Întâmplă așa. Transcendența Supremă se uită chiondorâș la sărăcia lui Cain, În timp ce așteaptă mieii cu mireasmă de grăsime proaspătă de la Abel și atunci se bucură foarte, arătându-și fățiș plăcerea pentru carnea dăruită. Prin aceasta, el Îi dă Învestitură socială numai lui Abel, transformându-l În cel avut, și-l condamnă pe Cain să devină un revoltat și un revoluționar, fiindcă acesta este mai neajutorat. Și ce poate face acela care n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei care mă primea abandonat și mare. Făceam un efort să-mi înfrâng spaimele care păreau să fie numai ale mele, în fața acelui trup atât de schimbat care mă făcea să mă simt minuscul și inoportun. Era un sex blând, dăruit unei cărni deja gravide. M-aș fi lipsit cu plăcere de asta. Dar Elsa pretindea să mă ocup de ea și atunci îi făceam pe plac. Intram în ea, între voi două, ca un musafir dezorientat așezat pe o strapontină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
exprimare străină și neliniștea mea începu să crească. Reporterul nu reținuse nimic din aventura călătoriilor pe care le făcuserăm la așezările acelea de demult, nimic despre ploaie și vânt, despre eforturi și intemperii, despre frumusețea copacilor de pe mal, despre privirile dăruite pământului sau apei, despre fericirea când un obiect din trecut ieșea la iveală și, iată, se afla chiar în palma mea. În loc de asta se puteau citi acolo lucruri pe care nu le făcuserăm niciodată. Armin era „cercetătorul incoruptibil“, eu „capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
trecea prin urechea acului; pe urmă ședeam iar la masa din Cöln, pusă de mama, tata găsea că ne ajunsese atâta „muzică de negri“ și știrile ne anunțau încă de la al treilea semnal progresele exacte ale „omului alb“ în ce privește cuceririle dăruite omenirii: submarinul atomic american Nautilus submersese pentru prima oară ghețurile Polului Nord, URSS lansase un nou satelit, având-o la bord pe cățelușa Laika, primele reactoare BOAC deschiseseră drumul unor zboruri transatlantice regulate și între electroni și nucleul de „Atomium“ - modelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
arcuite în aripile nasului ușor coroiat, cu gurița adusă la colțuri, cu buza de sus ușor înălțată și crestată parcă de cuțit, părea uluitoarea capodoperă a unui descreierat genial. Zâmbetul meu cel mai blând și cel mai plin de bunătate dăruit atunci, o făcu să-mi înțeleagă admirația. Ca să mă uimească și mai mult începu să-mi vorbească. - Mă cheamă Amidé, spuse dânsa fără să o întreb. Pronunțase vorbele fără efort, parcă fără a întrebuința aerul plămânilor, construind o gamă surdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de valoroși; dar sprijinul lor era, la urma urmelor, de la sine Înțeles, iar laudele aduse operei lui trebuiau luate cu un dram de rezervă. Nimic nu era mai dulce pentru orgoliul rănit decât tributul adus de un tânăr inteligent și dăruit, deferența arătată de discipol maestrului. Morton Fullerton ducea omagiul la extrem, imitând stilul lui Henry atunci când Îi scria, incluzând fraze Întregi dintr-un articol publicat Într-o epistolă proprie, fapt pentru care Henry se simți dator să Îi administreze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
facă pe ucenicul lui Isus Cristos mai iubit înaintea Tatălui. De fapt, el cuprinde toată credința în Dumnezeu și numai în Dumnezeu, o detașare de toate cele pămîntești care ne par plăcute, pline de tărie și strălucitoare, o curată dragoste dăruită cu totul lui Dumnezeu cuprinde o vie credință, sigură de faptul că toate lucrurile din lume, mari sau mici, sînt deopotrivă în mîna Tatălui care este în Ceruri și se înfăptuiesc numai după cum hotărăște El pentru atingerea înaltelor sale țeluri
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]