139,825 matches
-
german nu are de-a face cu teritoriul ci cu limba și cultura. A fi american are de-a face cu teritoriul. R.B.: Ați observat că opiniile dumneavoastră, mă refer și la beletristică și la eseistică, irită uneori? R.W.: Da, și într-un caz și în celălalt, din pricina întîmplărilor povestite, a temelor și motivelor pe de-o parte, dar și din cauza registrelor discursive pe de alta: ironia, sarcasmul sunt adesea fals înțelese în Germania, respectiv prost înțelese sau mai degrabă
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
poate era vina ta, trebuia să încerci să devii mai luminat. Aici situația este inversă și cred că este un mare dezavantaj. Cei care nu pot să "citească" sunt convinși că nici nu este necesar să învețe să o facă. Da, am făcut acest gen de experiențe... R.B.: Nu v-a fost din cînd în cînd dor și de unele situații, împrejurări sau locuri pe care le-ați trăit, pe unde ați călătorit sau unde ați dori să călătoriți? Care au
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
din 27 iulie cîteva reflecții, ca de obicei profunde și originale, ale domnului Cristian Bădiliță. într-un interviu acordat Simonei Chițan, dl B. mărturisește că, spre deosebire de snobii noștri intelectuali, d-sale i-au plăcut "realmente" Harry Potter și Codul lui Da Vinci. O fină a d-sale de 9 anișori a savurat Harry Potter (mă rog, primele două volume, ca să fim exacți, despre celelalte n-avem mărturia prețioasă a junei cititoare și nici pe a nașului său de botez). Codul lui
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
Vinci. O fină a d-sale de 9 anișori a savurat Harry Potter (mă rog, primele două volume, ca să fim exacți, despre celelalte n-avem mărturia prețioasă a junei cititoare și nici pe a nașului său de botez). Codul lui Da Vinci e "un policier foarte reușit", pe care iubitorul de teme mari care este dl B. l-a comparat într-un articol reluat în ultima sa culegere cu mai puțin binecunoscutul roman despre Iisus al lui Saramago, și l-a
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
Iași, o școală ilustră. Sfîrșitul studiilor liceale era o perioadă foarte tulbure și dramatică. Scăpaseți ca liceean de apropiata bătaie a ceasului năucitor și devastator al reformei învățămîntului din 1948, dar se simțeau semnele unei rupturi tragice pentru societatea românească. - Da, într-adevăr, a fost un moment de răscruce în viața culturală și literară a țării, conturat cu și mai multă claritate în anul următor absolvirii liceului, în 1948. Dar întreaga perioadă, în care am făcut eu liceul, n-a fost
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
marii noștri intelectuali. Pot fi date multe nume, de la profesorul Gheorghe Ivănescu la Petre Caraman, sau Teofil Simenschi, pentru a cita doar pe cîțiva. A fost o vreme extrem, extrem de traumatizantă pentru învățămîntul academic. Mai rămăsese ceva din prestigiul Universitătii? - Da, rămăsese. Prin cîteva nume, cum sînt cele ale profesorilor Alexandru Dima și N. I. Popa la literatură și marele lingvist Gheorghe Ivănescu. Toți mi-au fost profesori. Ei puteau servi ca modele, dar în alte împrejurări. N-au fost decît parțial
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
din literatura română scriitorii din perioada veche. - Poate s-a revărsat prea mult subectivism și fantezie în locul unei rigori, ce este de neînlocuit într-o asemenea chestiune? - E vorba și de grabă, cu siguranță. - Sînteți adeptul respectării cronologiei? - Bineînțeles că da. Pentru elevii din clasele a X-a pînă la a XII-a s-a introdus, așa cum este firesc, un criteriu al cronologiei și singurul lucru cu care nu sînt de acord, este că se face pe genuri. Într-un an
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
aleagă după preferințele lui, ale elevilor, eventual, și o serie de nume, de opere, care, facultative fiind, interesează poate uneori mai mult decît celelalte. - Aceste corijări s-ar putea face și manualele vor răspunde mai bine nevoilor educației. - Sigur că da. Dacă se va reduce numărul, și după cîte am înțeles asta a început să se întîmple, fiindcă se ajunsese la niște aberații, ca în cazul manualelor de istorie, cred că vor fi premise pentru a intra în normalitate. Ideea asta
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
Un scriitor francez lua partea vitalității contra aristocratismului estetic (el reprezentându-l). De câte ori venea vorba de vreun roman nou, acesta declara cu vulgaritatea inșilor obosiți de atât rafinament: că el preferă scrisul... care miroase a popor, a mațe și sudoare.... Da. Dar... Fiindcă tot el, mai zicea despre realismul socialist, portdrapelul populist, că este făcut ca pentru bibliotecile roz ale domnișoarelor, de totdeauna, fie burgheze, ori proletare... Norocul... (și nenorocul)... nostru e că, în dramatica înfruntare de astăzi a inteligențelor umane
Despre roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10411_a_11736]
-
dom' Sebastian ? Te pomenești că s-o fi autosechestrat în vreo gară după ce a pierdut procesul cu dom' Becali... -Cori, dragă, abandonează soacră-sa Etno Tv-ul cu flebețea sa, Nicolae Guță - iar ai băut prea mult... -Eu ? Adică, E-U! Da, el... Dar, trăim zile de vară toridă. Mulți telespectatori se prind frați de cruce cu codrul lăsându-i la despărțire, prin poieni, semnele civilizației, ca să priceapă și el, codrul, că ei, telespectatorii, înțeleg să-l pregătească pentru asaltul final spre
Miroase groaznic a stereotipie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10444_a_11769]
-
în istoria patriei și a relațiilor româno-maghiare, nu ? Dar și pentru prietenul Haralampy care urlă entuziasmat speriindu-ne pe toți și mai ales pe soacră-sa, care mângâie micul ecran fix în dreptul zâmbetului larg al lui Nicolae Guță: -Bravo! Uraaaaaaa! Da', schiuzmy, îmi șoptește: cine e Marina asta ? Adică "Marina-invitata", care tocmai zice: -,Peter e născut în Zalău, pe lângă Satu Mare..." -Aha!, o face prietenul pe priceputul. Înseamnă că geografii noștri trebuie să tragă învățătură și mai des cu urechea la B1
Miroase groaznic a stereotipie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10444_a_11769]
-
Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvântul al II-lea de laudă la Sfântul Mucenic Roman, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 405) „Vrei să spui că chinurile au fost dureroase și groaznice? Da, e drept dar au Ținut o clipă, pe când odihna de pe urma chinurilor Ține veacuri fără de moarte. Dar, mai bine spus, chinurile nu au fost dureroase nici chiar o clipită de vreme pentru mucenici, căci ei priveau la bunătățile cele viitoare și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
a condamnat. Căci este învingător cel ce obținut ce a dorit. Sub ochii generalului, ce soldat n-ar înfrunta primejdia cu cea mai mare îndrăzneală? Nimeni nu primește răsplata înainte de a fi pus la încercare. Un general însă nu poate da ce nu are, adică nu poate prelungi viața soldatului, poate însă să-i acorde distincții militare. Soldatul lui Dumnezeu nu e părăsit în durere, nici nu sfârșește odată cu moartea. Creștinul poate părea nenorocit, dar realitatea este alta”. (Minucius Felix, Dialogul
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
ei ne mustrau amarnic. Căci ei rezervau acest nume numai lui Hristos, singurul martor adevărat și credincios, cel dintâi născut din morți, începutul vieții în Dumnezeu. E drept că își aminteau de martirii trecuți din această lume și ziceau: Aceia da, sunt într-adevăr martiri, pe care Hristos i-a învrednicit să-i ia la Sine prin mărturisire, pecetluind cu moartea mucenicia lor, pe când noi abia dacă suntem niște bieți și smeriți mărturisitori. Rugau chiar cu lacrimi pe frați, ca unii
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
e cu nimic mai prejos decât tabăra de îngeri „Tabără și oaste de mucenici, cu nimic mai prejos decât tabăra de îngeri pe care a văzut-o patriarhul Iacov (Fac. 32, 1-2), ci în întrecere cu ea și egală ei. Da, numai cu numele se deosebesc mucenicii de îngeri; în fapte sunt uniți, în cer locuiesc îngerii, dar și mucenicii. Neîmbătrâniți și nemuritori sunt îngerii, dar mucenicii vor fi la fel. Vrei să-mi spui că îngerii sunt fără de trup? Și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Iulian, IV, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 485) „Bărbați care și după moartea lor dau multă siguranță orașelor care îi au! Da, trupurile acestor sfinți ne apără orașul mai bine ca un zid de diamant, care este un zid de nesfărâmat. Ca niște stânci înalte, așezate pretutindeni în fața orașului, trupurile acestor sfinți nu zdrobesc numai atacurile dușmanilor văzuți, ci și uneltirile dracilor
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
să ne exercităm ca pentru vreme de mucenicie. Au disprețuit aceia viața? Disprețuiește și tu plăcerea! Au aruncat aceia trupurile în foc? Aruncă și tu acum averile în mâinile săracilor! Au călcat aceia pe jăratec? Stinge și tu flacăra poftei! Da, e greu, dar și cu câștig! Nu te uita la greutățile din față, ci la bunătățile viitoare! Nu la greutățile din față, ci la bunătățile nădăjduite! Nu la suferințe, ci la premii! Nu la osteneli, ci la cununi! Nu la
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
surprinde prin concepția lucidă privitoare la locul pe care îl ocupă minciuna în scrierea cărților: Problema minciunii în scris este iarăși o problemă foarte interesantă și complicată. De pildă, în scrisul autobiografic, sinceritatea se simte. Un cititor inteligent își poate da seama dacă rezonanța textului este una sinceră sau, chiar, una sincer nesinceră. De multe ori, scriitorul se autoadulează, se eroizează sau, la cealaltă extremă, se pedepsește pe sine. Foarte rare sînt cazurile de autenticitate. ș?ț Cred că în scris
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
instinctul elementar de autoprotecție, care mă făcea să răspund că nu, ceea ce simțeam pentru Marcos nu era dragoste, nici durere, răspuns prin care credeam că nu risc nimic, că n-aveam ce pierde, nici ce câștiga, așa că am fost sinceră: - Da, îmi place. E foarte frumos. Mi-ar plăcea să-l pictez. Jaime a izbucnit în râs la mărturisirea mea sinceră. - Și el te place - a adăugat încet, pe un ton confidențial -, dar pentru că e atât de timid... n-ar ști
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
timid... n-ar ști de unde să înceapă. Așa că m-am hotărât să-i dau o mână de ajutor. - O mână de ajutor? Atunci n-am priceput nimic. Aveam să pricep și mai puțin înainte de a înțelege totul dintr-un foc. - Da, o să vezi - s-a întrerupt văzându-l pe Marcos care venea spre noi -, lasă-mă pe mine. Numai că atunci am început să vorbim, nu mai știu cum, despre De Kooning, pe urmă Jaime a mai vrut un hamburger, a
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
unei judecăți critice privind valoarea rezultatelor altor autori. Distincția margine-centru se atenuează și în cele din urmă dispare. Chiar publicațiile românești la care se referă dl Baumgarten contribuie la acest proces, ne aflăm deci pe aceeași lungime de undă. Putem da multe exemple în care specialiști români care au acceptat regulile jocului global au fost numiți în comitete editoriale ale unor reviste internaționale, în comitete de program ale unor întâlniri științifice internaționale, în comisii de doctorat sau de promovare universitară în
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
permanență la varii probe cu obstacole și mai ales aruncată pe orbita pândei conform căreia ceea ce a fost valabil pentru toți la un moment dat (serialismul, de pildă) are acum toate șansele să fie fals. De aici strașnicele ciocniri între da și nu. Și tot de aici contradicțiile care se manifestă ca o specie aparte de repetiție a mai multor fenomene, în esența asemănătoare, pregătite a se distruge în virtutea similitudinii lor. în relativ, Damien Charron nu agreează contradicția, evitând pe cât posibil
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
la I.A. Candrea (Dicționarul Enciclopedic "Cartea românească", 1931), intelectualul apărea ca "persoană care și-a cultivat mintea și se servește numai de inteligență spre a judeca lucrurile". Definițiile mai vagi din dicționarele străine sau din cele românești interbelice (în DA: "persoană care muncește cu intelectul, care cultivă manifestările inteligenței") au fost înlocuite în perioada comunistă cu un sens marxist, în variantă pur administrativă: intelectualitatea fiind o pătură socială (ca în lozinca, destul de rară, "Trăiască intelectualitatea patriei noastre!"), iar intelectualul o
Despre intelectualitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10455_a_11780]
-
revoltătoare a fost poziția din CSAT a ministrului Apărării, Teodor Atanasiu. La remarca lui Traian Băsescu privitoare la angajamentele internaționale ale României, mai-marele peste bocancii soldățești și peste imperiul de gamele, obuze și tancuri s-a crezut extrem de spiritual replicând: "Da, și ce dacă? Ne putem și răzgândi!" Fără să știe pe ce buton sensibil apasă, dl Atanasiu a readus în minte câteva momente jenante din istoria țării. Din nefericire, am cam prins penibilul obicei al "răzgândirilor": și în primul Război
Schisme și cinisme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10466_a_11791]
-
de fochist, astfel încât, în viteza acceleratului, apucasem să îmi amintesc femeia bătrână cu o plapumă roșie în cârcă, de la vulcanii noroioși, de la Nehoiu, de pe lângă Buzău, pe care o salutasem trecând pe lângă ea... Bună ziua, coană Marioară! - Bună să-ți fie inima - da^ cum îmi zisăși, de unde știi, că parcă n-ai fi dă p-aici - se-ntorsese ea spre mine cu palpumă cu tot - (în Muntenia, nu riști dacă unei femei necunoscute, la țară, îi spui Marioara...). îmi adusese aminte, fiindcă, fimeia
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]