9,503 matches
-
Stai liniștit. O să fie bine. Iar eu am crezut-o așa cum nu mai crezusem nici odată pe nimeni. Fără nici o ripostă sau întrebare. M-am ridicat, destul de amețit și am îngenuncheat la marginea patului. Iar poezioarele au început să-mi danseze prin minte, amestecându-și versurile. De atunci, nu m-am mai rugat niciodată. Poate doar arar, cu câte o floare ofilindu-se în soare pe piatra de pe mormântul Ilenei. Ovidiu Cobălcescu La păianjen Uite, pe ăsta cu Del Piero îl
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
rugat-o eu. Mie mi-e teamă să merg. Din anumite motive, pe care nu ți le pot spune, nu pot să merg. Și ea de ce să poată? se încăpățână Miluță, gelos. Să se agațe toți de ea, s-o danseze, să... Ei și ce-i dacă se distrează și ea. E tânără și n-are nici o obligație. "Bine, dar eu!" vru să spună băiatul, dar își mușcă limba. Doamne, ce dezgustată mă simt de toate! Mă întorc! strigă pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu pantalonii reiați de catifea argintie, vestă și haină închisă la doi nasturi, cu un cap mai înalt decât toți și-o privire seniorială, prefectul vorbea cu generalul, balansându-se cu mâinile la spate. Orchestra cânta pe-un podium. Perechile dansau. Spuma șampaniei sfârâia în cupe de cristal. Pe mese tronau munți de fleici și cornuri prăjite. Dinții mușcau vârtos, nesățios, ca din miezul însuși, mustos și picant, al vieții. O tristețe de moarte-l doborî, căci viața aceea nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mirosurile de mărar și ouă topite-n ulei. E Toma-n oraș, îi șopti și se-ntoarse să plece, dar se trezi asaltată din toate părțile. Cântă-ne ceva! Nu pleci de-aici până nu ne cânți și nu ne dansezi, îi strigă plutonierul. Vorbești serios? Foarte serios. Te rugăm! Ei, așa e mai convingător. Hai, acuma! Cât e soacra, să te vadă! Sunteți niște neciopliți! Știe toată lumea, babornița-i cu ochii pe mătăluță. Ei, ușor, ușurel, nici chiar așa! protestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aspru ca o perie. Se uită la toți fără să-i vadă, cu chipul neclintit, cu ochii limpezi, albă de furie și indignare. Brusc, parcă s-ar fi dezlănțuit în ea un vârtej care-o luă pe sus, începu să danseze. Dansa strecurându-se printre mese și privea prin culoarul ce se deschidea în fața sa cum bătrâna sta în ușă și-o urmărea. Obrazul ei stăpânit și uscat, cu crețuri mărunte în jurul ochilor, și ochii ei clipind mărunt, de uimire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ca o perie. Se uită la toți fără să-i vadă, cu chipul neclintit, cu ochii limpezi, albă de furie și indignare. Brusc, parcă s-ar fi dezlănțuit în ea un vârtej care-o luă pe sus, începu să danseze. Dansa strecurându-se printre mese și privea prin culoarul ce se deschidea în fața sa cum bătrâna sta în ușă și-o urmărea. Obrazul ei stăpânit și uscat, cu crețuri mărunte în jurul ochilor, și ochii ei clipind mărunt, de uimire și încântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
da, oftă el, Știam eu că n-ai fantezie! N-ai fantezie! Ho, prostule, se alintă ea. Ba tocmai că am, tocmai că am. Vreau rochie cu trenă ca pe vremea bunicii, o caleașcă cu cai albi și să trecem dansând pe-un covor de petale roșii de mac. Așa începu și rămase pentru ei întipărită în minte noaptea aceea care se anunța ca oricare alta, dar avea să fie numită mai târziu noaptea unei cotituri istorice. Pe neașteptate, în bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de nichel. Pianele mecanice sunt niște instrumente ciudate. Nu sunt o priveliște neliniștitoare clapele astea care se mișcă singure? Nu stă oare acolo un strigoi care cântă dansul? Domnul Goodman din Aurora nu-și face astfel de probleme. Domnul Goodman dansează foxtrot cu o frumoasă parteneră. Cunoscătorii apreciază c-ar semăna (dacă n-ar fi chiar ea în persoană!) cu frumoasa Louise Lawshon, vestita "hostess" din New York, divina cu piele albă și rotunjimi afrodisiace, creatoarea de atmosferă din lumea miliardarilor, asasinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
semăna (dacă n-ar fi chiar ea în persoană!) cu frumoasa Louise Lawshon, vestita "hostess" din New York, divina cu piele albă și rotunjimi afrodisiace, creatoarea de atmosferă din lumea miliardarilor, asasinată în piscina din locuința ei. Domnul Goodman din Aurora dansa foxtrot cu această superbisimă parteneră. Tocmai trecea pe lângă ușă, când intrară în local cinci necunoscuți. Erau îmbrăcați în haine impecabile și făcea o impresie ciudată faptul că unul ducea pe umeri o mitralieră. Domnul Goodman este desfăcut de parteneră, înșfăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fost izvor al fericirii și sprijin de neclintit la necaz și nevoie. A început în studenție. Aveam 20 de ani. Eram o studentă bună, nu studiam ce dorisem, dar, interesant, și acest alt domeniu îmi plăcea. Eram o fată obișnuită: dansam și cântam cu plăcere, citeam cărți și vedeam filme, mă plimbam cu prietenii și colegii, eram un bun camarad (sunt și acum sociabilă) și râdeam foarte mult (și frumos, spun unii, pentru că mulți au râs la râsul meu). Stăteam în
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
la un moment dat și-l văd pe tata în poarta cimitirului: era mult mai înalt și mai legat decât fusese în corp fizic și eu m-am bucurat foarte, m-am repezit spre el și l-am invitat să dansăm, că nu mai dansaserăm demult împreună (trebuie să știți că tata era un dansator deosebit și el m-a învățat să dansez). Dar el a făcut un gest categoric de refuz cu mâna și mi-a replicat: Nu, de acum
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
și-l văd pe tata în poarta cimitirului: era mult mai înalt și mai legat decât fusese în corp fizic și eu m-am bucurat foarte, m-am repezit spre el și l-am invitat să dansăm, că nu mai dansaserăm demult împreună (trebuie să știți că tata era un dansator deosebit și el m-a învățat să dansez). Dar el a făcut un gest categoric de refuz cu mâna și mi-a replicat: Nu, de acum nu mai dansezi, că
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
corp fizic și eu m-am bucurat foarte, m-am repezit spre el și l-am invitat să dansăm, că nu mai dansaserăm demult împreună (trebuie să știți că tata era un dansator deosebit și el m-a învățat să dansez). Dar el a făcut un gest categoric de refuz cu mâna și mi-a replicat: Nu, de acum nu mai dansezi, că ai dansat deja prea mult! Vii cu mine și ai să urci muntele ăsta până sus (dar muntele
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
mai dansaserăm demult împreună (trebuie să știți că tata era un dansator deosebit și el m-a învățat să dansez). Dar el a făcut un gest categoric de refuz cu mâna și mi-a replicat: Nu, de acum nu mai dansezi, că ai dansat deja prea mult! Vii cu mine și ai să urci muntele ăsta până sus (dar muntele era așa de abrupt și alunecos, ca o claie de paie). N-am să pot urca, pentru că am să alunec, am
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
împreună (trebuie să știți că tata era un dansator deosebit și el m-a învățat să dansez). Dar el a făcut un gest categoric de refuz cu mâna și mi-a replicat: Nu, de acum nu mai dansezi, că ai dansat deja prea mult! Vii cu mine și ai să urci muntele ăsta până sus (dar muntele era așa de abrupt și alunecos, ca o claie de paie). N-am să pot urca, pentru că am să alunec, am replicat eu. Ba
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
fi o "coborâre printre oglinzi", plină de fast și strălucire: Printre oglinzi, la ora cinci, am să cobor, În haine negre, cu ochii stinși, zâmbind ușor..." (Domnul Amărăciune) Tanatos-ul poate fi asimilat unui ceremonial mioritic. Sărbătoarea este perfidă, li-niștea aparentă: Dansați în cete un joc galant, cântați, lăute, arcușuri seci, viori pustii, de ce stați mute? Apar șoapte insidioase: Amărăciune, urând viața, mi-a spus în șoaptă: Să te ferești!" Totul ține de o anume regie a coborârii printre oglinzi, al cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un prieten bun nu strică niciodată, iar Silviu poate fi un bun prieten mai mare, care Îi poate da sfaturi bune. Sunt tineri, s-ar plictisi numai baie, plajă, masă, plimbare și somn. Asta este pentru părinți, ei trebuie să danseze să iasă În grup, noi am mai pierdut din entuziasmul tinereții. Este adevărat, fiecare vârstă are preocupările ei. Teia căzuse ușor pe gânduri, nu știa dacă să-i spună Andreei despre prietena din capitală a lui Silviu, sau să-l
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
mama Andreei și-i pusese o mână pe umăr, la fel și pe umărul tatălui său și spusese: Noi asta ne-am priceput, asta am făcut, de aici depinde numai de voi. Apasă pe aceelerație tată... Noi ne ducem să dansăm. O luase de mână pe Andreea și plecaseră râzând amândoi de Încurcătura În care-i puseseră pe cei doi părinți și ștergând ketchupul cu șervețele. Se bucurau de isprava lor. Teia, crede-mă că nu am știut absolut nimic de ce
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
mine, tu ce-ți dorești Teia? Eu? Eu Încerc să mă dezmeticesc, dar dacă este un vis...aș vrea să nu se sfârșească. Nu am sperat niciodată că În viața mea va apare vreodată un om ca tine. Hai să dansăm și noi. S-au amestecat printre perechile ce se legănau În ritmul muzicii. Iată că au luat o decizie Îi șoptise Silviu la ureche Andreei, acum dansează. Vezi ce bine se potrivesc? Încă de la barieră mi-a fulgerat prin mine
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
că În viața mea va apare vreodată un om ca tine. Hai să dansăm și noi. S-au amestecat printre perechile ce se legănau În ritmul muzicii. Iată că au luat o decizie Îi șoptise Silviu la ureche Andreei, acum dansează. Vezi ce bine se potrivesc? Încă de la barieră mi-a fulgerat prin mine că dacă voi sunteți singure și noi singuri... poate că putem schimba această stare de lucruri. Ce nebun ești și ce idei trăznite ai. Ce a vrut
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
viu, șerpuind peste perna de puf. Eroare, pereții s-au măcinat; am ascultat cum vâjâie la colțuri dezordinea vântului, sau respirația mea cu obrazul ciupit de vărsat, destramă zbârcit, cenușiu brâul care a fost cândva colorat și viu. Spori microscopici dansează pe zid, un miros de alge îmi atinge fața când dorm; un vrăjitor lărgește vârstele tăiate-n pereți, se joacă cu-ndoiala în miros jilav și ascuțit de cloroform. * * * Lui Sabin Opreanu, poetul Nu putea dormi decât în lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
rouă în negura nopții atât de luminată și bruma ce acoperea pielea goală a toamnelor sfâșiate de ghearele ploii, beată de alcool, de viscol întors, spre iarna ce-a fost. În ce grote ale memoriei stă adânc năluca strigoiului? Versul dansa fără grai, râu ce curgea leșios și negru, greu de pești așteptând doi ochi ai luminii oare mai trăiești? * * * Răcoare și larmă de vânt coboară aerul pe pământ. Mișcarea clatină miere și patimă. Grație, miraculoasă făptură culori peste sâni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
adus atâtea gânduri, ar fi oprit inima ta ce încă încearcă să vie, dacă l-aș fi chemat, gândul, în chip de rege, s-ar fi încoronat. * * * Cât a ținut bucuria mea, șaptesprezece ani, lângă o stea. Am râs, am dansat, m-am reprezentat, mi-am strivit semnele înainte de somn să nu mai adorm cu ele apăsată de vise. Puritatea dulce din copilărie am prefăcut-o fără să știe într-o lume secretă, atât de discretă, încât am trăit fără ispite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cicoare; prin ele mi-a trimis semnul albastru din apa de mare, întunecat și violet mă învăluia în haina de dantelă încet. Eram frumoasă, se spune cât va ține apa și nori și luna, până vor cădea stelele și vor dansa pe pământ ca ielele. Rămân zidiți anii în amintiri cât vor sta în loc, în brâul ce se scurge cu izvorul la mijloc. * * * Singurătatea este grea ca și pământul, care peste noapte mă acoperea. Câte speranțe veneau spre mine, mă îmbrățișau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
coboară învăluind în ceață, și-n umbre de fier, durerile mele! Am sa încerc să rup o floare! În cât timp moare petală cu petală? Câteva zile trec triste prin glastră, cu fața tot mai albastră, se apropie de stele, dansând noaptea ca niște iele. Am fost un pacient prea docil și victima unei nedreptăți, până și ziua mi-am sărbătorit făcând loc speranței, a trecut și timpul care ne desparte cu vorbe deșarte. Cine sunt eu? Nu mai știu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]