1,546 matches
-
descrețită, Să tăiem tot în cale cu spada ascuțită... Destul purtat-am masca. Sus inimă, jos mască! (s-aud rugăciunile la ieșirea sufletului) Acela de acolo curând o să sfârșească. (ascultă la ușă) Ei, cîntă-mi, cîntă-mi, popo, mereu de ale tale: Deșertăciunea lumii ș-a patimelor sale. Colo în scrin, coroana... să-i iau cheia din sin Să văd cum mi-a sta mie... Cum stai închisă-n scrin Vei fi văduvă astăzi de pletele-i cărunte, Vei fi mireasă mâne pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
De mii de ani povestea răsună în urechi... Nu vezi tu ce răsplată virtutea are-n lume: Un giulgi și patru scânduri. Pentru așa comoară Treci însetat pe lângă a vieții vii izvoară... Și-atunci... atuncea popii vorbit-au foarte drept: Deșertăciuni sânt toate când moartea ți-i în piept... Aicea, -n picătura de vreme-n care sîntem, Brațul și isteția au oarecare preț... Și ce preț pot să aibă... decât să te faci mare... Tu știi că a mea mamă lăsatu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lumea. Dar oare Dumnezeu Nu are drept asupră-mi? Cealaltă jumătate E ca, fiind în viață, pre Dumnezeu să-mpac. Preaînalțate Doamne, cer să mă depărtezi, Căci grea [mie] îmi este și sarcina vieții Și mă dezbrac acuma de-orice deșertăciuni. Iertare-mi cer, boierini, de la voi de la toți, Iertare de la tine, ce-mi ești Domn pre pământ... Căci vreau să intru-n slujba Domnului meu din ceri. BOGDAN Roman Bodei, un altul șezând în locul nostru Alături el ți-ar face
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pot veni! De ce? Vin, cupare!... (pe jumătate beat) Ș-apoi de ce să cuget trist, de ce să schimb frumosul vis al beției cu cugetarea cea rece și posomorâtă despre aieve?... Din contra... îmi place să visez, căci lumea-i vis! Armele - deșertăciune!... Iubirea - deșertăciune!... Lumea - deșertăciune!... E bine să fim deșerți ca gândirile unui amant și nențeleși ca suspinele unei fete ce nu știe de ce suspină!... Și ce-i beția alta? 2262 O nebunie zveltă, frumoasă, gânditoare, Un cântec fără arpă, o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
De ce? Vin, cupare!... (pe jumătate beat) Ș-apoi de ce să cuget trist, de ce să schimb frumosul vis al beției cu cugetarea cea rece și posomorâtă despre aieve?... Din contra... îmi place să visez, căci lumea-i vis! Armele - deșertăciune!... Iubirea - deșertăciune!... Lumea - deșertăciune!... E bine să fim deșerți ca gândirile unui amant și nențeleși ca suspinele unei fete ce nu știe de ce suspină!... Și ce-i beția alta? 2262 O nebunie zveltă, frumoasă, gânditoare, Un cântec fără arpă, o rază fără
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cupare!... (pe jumătate beat) Ș-apoi de ce să cuget trist, de ce să schimb frumosul vis al beției cu cugetarea cea rece și posomorâtă despre aieve?... Din contra... îmi place să visez, căci lumea-i vis! Armele - deșertăciune!... Iubirea - deșertăciune!... Lumea - deșertăciune!... E bine să fim deșerți ca gândirile unui amant și nențeleși ca suspinele unei fete ce nu știe de ce suspină!... Și ce-i beția alta? 2262 O nebunie zveltă, frumoasă, gânditoare, Un cântec fără arpă, o rază fără soare, Amor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
plânge, Și-i frumoasă ca nealta... Cum e albă plângătoarea, Haina neagră [î ]i stă bine și o prinde de mirare... Și la nuntă și la moarte e totuna, orice-ați spune, Un amestec e de lacrimi, de vis și deșertăciune. (soldații aduc coșciugul și-l depun pe o năsălie) {EminescuOpVIII 219} Boieri, acum vă dau drumul, pe la [casa] voastră mergeți Și icoana mohorâtă voi din minte să o ștergeți... Să veniți doar la chemare-mi - Lăpușneanu așa este, Iar în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o domină, Nedând nimic pe ele, să faci din ele scară, Spre-a te urca pe dânsa l-avere și mărire. Prefă-te numai cumcă tu prețuiești acele Mari calități s-alese (numește-le cum vrei), C-o frază lingușește deșertăciunea lor Și pe-umeri te vor duce, sacrificând averea, Viața pentru tine. Dar spune-li-adevărul: Te-or răstigni pe cruce, te-or huidui cu pietre Și te vei stinge mizer de nimenea jălit. Se vede Că puteau șireții ca să găsească-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fie stăpîniți? Nu vezi că stăpînindu-i le împlinești dorința? Mai de dorit ce soartă pot ca să aibă-n lume Decât să-i ducă-n turme sunetul unui nume? Ei nici nu-s pentru alta decât ca să trăiască, Să moară-ntru-mplinirea unei deșertăciuni. Ș-apoi nu vedeți voi Că ei admiră toate ce le-aduce pieire? Omoară fericirea unui popor întreg, Liniștea unui secol, și ești numit erou, Beată de bucurie mulțimea te primește, Cu lauri te-ncunună... O ginte ce se-nalță
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e-nvidiată? Răsplată prea frumoasă: un giulgi și patru scânduri Ți-e îndemînă-n nuntru și scapi de multe gânduri, De gânduri fără noimă... Pentru așa comoară Treci însetat pe lângă a vieții dulci izvoară... Și-atunci... atuncea popii vorbit-au foarte drept: Deșertăciuni sunt toate când moartea ții în piept. Dar să vedem acuma în lungi secolii tăi Ce crudă răsplătire păstrat-ai celor răi? Omoară fericirea unui popor... alungă A veacurilor pace pe vreme îndelungă Și ești erou... Fii mândru, închipuit, dar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
oase. Învie, măgulește tu patimi dușmănoase, Invidia și ura botează-le virtuți, Numește brav pe gâde, isteți pe cei astuți, Din patimi a mulțimei fă scară de mărire Și te-or urma cu toții în vecinică orbire. C-o frază lingușește deșertăciunea lor, Din risipite roiuri atunci faci un popor. Fii dinainte sigur, la rele el urma-va, Cu sânge și cenușă pământul presăra-va. Ferește-te de una:... Să te ferească ceriul Ca-ntr-un moment de-uitare să li spui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ardea-n a lui chilie negrită-n părăsire; Pe căi necunoscute gândirea lui pribeagă Străbate cu-aripi mândre nemărginirea-ntreagă; De gânduri uriașe, de rugi a pus cătușe Pe inima-i bolnavă... A presărat cenușă Pe flacăra dorinței. În van... deșertăciuni Au ars și mai departe sub spuză, ca cărbuni... În van în a lui urmă s-a-nchis a lumei poartă: Inima-i tot de flacări și minte-i tot deșartă... Retrasu-s-a la mare, gonit de vis și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
s-ar crede Și, spun drept, mă tem de moarte. LAIS Oare tu vorbești acum? CHALKIDIAS Ce-am făcut, ce v-am zis vouă nu-mi mai place nicidecum. Au fost fapte ușurele de copil lăudăros Ce-n a lui deșertăciune se mândrește cu prisos. M-am convins că umilința de acum mi se cuvine Și căință de purtarea mea cea fără de rușine. BOMILKAR Dacă ții atât la viață, așa scumpă o socoți, Nu se cuvenea a face chiar cu moartea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de mâna {EminescuOpXIV 96} unui alt membru trădător al familiei. Acuma se puse-n fruntea regatului al treilea din frații Asanizi, anume Ioanițiu sau Kalojoannes, om hotărât și c-un spirit cumpătat de întreprinderi, dar și c-un adaos de deșertăciune și de cruzime, un regent care ridică statul româno-bulgar la culmea măririi lui și jucă un rol foarte însemnat, aproape decisiv, în acel război greco-latin care avu de rezultat cucerirea Constantinopolei. În anul 1200 Ioannițiu întreprinse cu o oaste numeroasă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care se concentrase ca într-un focariu atâta curaj, putere și încredere în sine, se simțea foarte lipsa unei aspre discipline, a unei orânduieli generale, a unei conduceri unitare, în locul cărora predomneau în mod fatal o neastâmpărată ambiție și o deșertăciune nemăsurată, mai cu samă în partea francejilor, cari prin rang și merit se credeau în drept de-a da tonul. Bătălia de la Nicopoli. Surprinși prin repejunea și tăinicia sosirii armiei de căpetenie a osmanilor, căpitanii franceji cerură pentru sine în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
clar pătrunde și însemnătatea lor la urechea noastră. Astfel u servește cu preferință la simțământul celor întunecoase și îngrozitoare, o trezește mai mult intuițiunea a ce e solemn, sărbătoresc și măreț, a intuițiunea clarități și a plinătății curate, e a deșertăciunei relative și a lipsei de fond, i trezește intuițiunea celor (împungătoare, tăietoare) ascuțite si vehemente. Noi abia am putea observa cumcă aceste vocale esprimă numai un analogon a acestor intuițiuni. Însă, dacă luăm sama la impresiunea lor, atuncea însemnătatea lor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și celebra întrebare cu care se socoteau oamenii a împinge pe logici la strâmtoare și de a-i aduce acolo încît ori să se [dea] prinși asupra unei mizerabile dialele, ori să mărturisească ei înșii neștiința lor, și cu asta deșertăciunea artei lor întregi, e aceasta: "Ce este adevărul? " Explicația nominală a adevărului, că [este] coincidența unei cunoștințe cu obiectul ei, se presupune și i se dăruiește, ci cereau să știe care este criteriul general și sigur al adevărului oricărei cunoștințe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Căci contra atacurilor cineva se-narmează spre apărare și-și pune și mai mult capul de-a reuși cu pretențiile sale. Un compt general însă a averei sale întregi și convingerea rezultată din el a siguranței unei mici proprietăți, pe lângă deșertăciunea unor pretenții mai mari, ridică orice ceartă și înduplecă la mulțămirea păciuită cu o proprietate hotărâtă, dar necontestabilă. Îndreptate contra dogmaticului necritic, care n-a măsurat sfera minții sale, prin urmare nu a determinat după principie hotarăle cunoștinței sale, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asta signitatea * sa mai nobilă, și cu drept cuvânt se numește bun-ton împrejurarea când sociabilitatea nu se dezonoră prin nici un fel de licențiozitate, prin nici o disonanță morală. Acest bonton n-ar putea să esiste fără respectul celor convenabile, și astfel deșertăciunea, care vrea să placă și să se recomande prin asta, este cum se vede un stâlp fundamental al societății". Nu putem să încheiem această considerațiune fără ca să observăm, repetând că, deși aprobăm această din urmă sentiță a onor. C. P.
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
footnote> Omul ce se complace în păcat se ostenește zadarnic să minimalizeze importanța acestuia, cu toate acestea, și pentru el rămâne o realitate adânc înfiptă în viața omenească și senzația tulburătoare a prezenței lui dă vieții moderne gustul amar al deșertăciunii care sapă temeliile oricărei bucurii curate, adevărate. Omul copleșit de cele trupești se teme să se confrunte cu sine, se teme să privească sincer în propriul lui suflet și fuge de sine însuși prin toate distracțiile pe care și le
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
pictorul evreo-maghiar stabilit la București Constantin Daniel Rosenthal, prieten cu Maria și C.A. Rosetti, era la curent cu practicile de intoxicare cu diverse „tutunuri”. Într-una din picturile sale, datată 1848, o natură moartă de genul vechilor reprezentări Vanitas („Deșertăciune”), Rosenthal închină un soi de „odă fumatului” (215). Este un tablou din colecția Muzeului Național de Artă al României, pe care l-am folosit ca ilustrație pe coperta unui volum anterior (270). Rosenthal pictează cu sute de detalii un „altar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
viața lui a făcut numai politică găsind relele sociale acolo unde nu sunt și fiind cu totul orb pentru izvorul lor adevărat. D. C. A. Rosetti își ia adio de la alegători, le strânge mâna, poate a renunțat la mărire și deșertăciuni și cu toate astea nu se - ndură să-și calce pe inimă să spuie odată verde care e cauza răului, pe care trebuie s-o fi cunoscând. Daca d. C. A. Rosetti ar iubi această țară și acest popor măcar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de multe mijloace nu inventează oamenii spre a-și face viața grea și dureroasă! 250 {EminescuOpXIII 251} S-ar crede că cu cât cunoștințele înaintează, cu cât omul câștigă convingerea despre nimicnicia lui și despre mărimea lui Dumnezeu ar scădea deșertăciunea care este izvorul urei și al dezbinărilor; că încredințîndu-se că nu numai nimic este, ci chiar mai puțin decât nimic, de vreme ce viața omenirei întregi este ceva accidental și trecător pe coaja pământului, mintea lui va fi izbită cu atâta adâncime
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
coală de hârtie între el și cetățeanul onest. Astăzi... roșii, doctori în științele evitate de morală, au în adevăr privilegiul de-a intra, pe când omului onest [î]i rămâne cel mult datoria de-a o solicita intrarea, desigur nu din deșertăciune, ci pentru cuvinte cu mult mai grele. Daca nu ne-ar fi din cale afară silă, am spune noi cine sunt aciia și... acelea a căror moravuri, pretinse private, sunt de-o publicitate atât de pronunțată încît ar trebui să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ei înfundă cu copiii lor institutele statului, pentru a scăpa cât de curând și a nu le mai duce grija. Ei bine, le știe acestea d. Ioan Brătianu și cu toate astea își zice: Daca n-ar exista asemenea oameni deșertăciunea mea s-ar fi putut urca atât de sus într-o țară serioasă? Acești oameni [î]mi sunt trebuincioși. Eu le dau ce vor, ei îmi dau ceea ce-mi trebuie: o poziție și un renume nemeritat. Suntem chit. Oameni
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]