1,932 matches
-
recunoască trupul neînsuflețit, pretinzînd că nu avea nici un copil. Foarte ciudat mi se pare mie. Aproape Împotriva naturii. Nu există pe lume tată care să facă așa ceva. Orișicîtă dihonie ar exista Între ei. Moartea presupune lucrurile astea: toată omenia se deșteaptă din sensibilitatea exacerbată. Dinaintea unui coșciug, toți vedem numai partea bună și ceea ce vrem să vedem. Ce citat mare ați rostit, don Gustavo, interveni Fermín. Vă supărați dacă Îl adaug În repertoriul meu? — Pentru orice există și excepții, am obiectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să recurgă În lipsă de altă soluție, să-i Îndeplinească ultima dorință. — Ai să-l găsești pe Julián Carax și ai să-l ucizi. Jură-mi. Într-o dimineață, cu două zile Înainte să ajungă la Buenos Aires, Jorge s-a deșteptat și a constatat că patul lui taică-su era gol. A ieșit să-l caute pe puntea pustie, presărată cu ceață și cu silitră. I-a găsit halatul abandonat la pupa vaporului, călduț Încă. Siajul navei se pierdea Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acela era un joc de marionete. Doi oameni au Încărcat trupurile agenților morți și i-au sugerat barmanului să uite de cele Întîmplate, sau avea să Întîmpine probleme serioase. Să nu subestimezi niciodată talentul de a uita pe care Îl deșteaptă războaiele, Daniel. Cadavrul lui Miquel a fost abandonat pe o străduță din Raval, douăsprezece ore mai tîrziu, pentru ca moartea lui să nu poată fi pusă În legătură cu a celor doi agenți. CÎnd trupul a ajuns, În cele din urmă, la morgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
orașului, Însă, chiar și așa, mulți voiau să creadă că războiul era tot departe, că era o furtună ce avea să ne ocolească. Dacă se poate spune astfel, așteptarea a dus la inevitabilul „și mai rău“. CÎnd durerea s-a deșteptat, n-a mai fost loc pentru milostenie. Nimic nu hrănește uitarea așa cum o face un război, Daniel. Toți tăcem, Încercînd să ne convingem că ceea ce am văzut, ceea ce am făcut, ceea ce am Învățat despre noi Înșine și despre ceilalți e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să găsească o stradă sau un pasaj pe care să-l reboteze În memoria lui. Trupul său a fost singurul găsit În fosta vilă a familiei Aldaya. Trupul Penélopei și cel al fiului ei n-au apărut niciodată. M-am deșteptat În zori. Îmi amintesc lumina de aur lichid revărsîndu-se peste cearșafuri. Nu mai ningea, iar cineva Înlocuise marea de dincolo de fereastra mea cu o piață pustie În care se Înălțau cîteva scrînciobe și cam atît. Tata, adîncit Într-un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și că n-am să-l mai văd niciodată. Ceea ce n-am uitat este ce i-am spus eu. L-am rugat să ia stiloul acela, care fusese al lui dintotdeauna, și să se reapuce de scris. CÎnd m-am deșteptat, Bea Îmi răcorea fruntea cu o batistă umezită cu colonie. Tresărind, am Întrebat-o unde era Carax. M-a privit, Încurcată, și mi-a spus că Julián Carax dispăruse În furtună, cu opt zile În urmă, lăsînd doar o dîră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
suflet am promis, Ascultând tăcerea-n șoapte, Fac somnului compromis. Și mă rog cu stăruință Să-mi insufle Domnul vers Și prin roade de credință Să-mplinesc acest demers! Inima deschisă așteaptă Să primească har divin, Iar în minte se deșteaptă Versuri, rime care vin. Un răspuns la rugăciune Văd în poezia mea, Noaptea s-a întâmplat minune, S-a aprins în suflet stea.
Steaua din suflet. In: CĂLĂTOR SPRE VEȘNICIE by Veniamin V. Boțoroga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/540_a_831]
-
privească, gândind că n-avea nevoie să se grăbească, deoarece o credea prinsă în vraja sa și cufundată în somn. Numai că inelul pe care-l purta a aparat-o și un mic zgomot sau altceva a facut să se deștepte, chiar în clipa aceea. Domnița scoase un strigăt de spaimă și a dat fuga la fratele ei să-l trezească. Apoi, cu ajutorul vrăjilor ei, s-au aruncat amandoi asupra magicianului legându-l cobză, și punând mâna pe cartea lui, au
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
este visul meu”. Dar, visul său se dovedi a fi o realitate, în împrejurări prea puțin dorite. Ferrau, care-l ucise pe Argalia, răsări ca din pământ, turbat de gelozie și imediat cei doi cavaleri s-au luat la luptă deșteptând-o pe domniță. Înspăimâmtată de cele ce vedea,ea se repezi la armasarul sau, și, în vreme ce cavalerii se băteau, a luat-o la fugă prin pădure. Adversarii au continuat lupta până ce au fost întrerupți de către un mesager care-i aduse
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cadavrul prințului Darniel; cu ochii scăldați în lacrimi și inima sângerând, el l-a recunoscut după pătratele de alb și roșu ale scutului său. Înăbușindu-și lacrimile, nu pentru el căci nu prețuia viața, ci de teamă să nu se deștepte careva și să-i împiedice a-și aduce la îndeplinire pioasa lor datorie. El a propus tovarășuluiu său să poarte cadavrul lui Darninel împreună, pe umeri, împărțind astfel povara scumpelor rămășițe pământești. Mergând cu pași repezi cu prețioasa lor sarcină
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a-i tulbura apele. În cele din urmă, vlăguit de atâtea sforțări, plin de sudosre și cu răsuflarea tăiată, Roland s-a trântit gâfâind la pământ, zăcând în nesimțire trei zile și trei nopți. A patra zi când s-a deșteptat, și-a făcut armura praf. Coiful și scutul au fost aruncate cât colo, cuirasa și celelalte vestminte, rupte în bucăți și risipite. În cele din urmă,el a căzut pradă unei nebunii furioase și până într-atât și-a pierdut
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ce nu piere? După orice moarte naște o înviere!” (Autorul) Moartea înseamnă nemurire, veșnicie... moartea nu e o osândă dată unei categorii de oameni, căci atunci ar fi vai de noi! Moartea e un privilegiu dat omului de către Dumnezeu și deșteaptă în noi tresărirea din urmă: scopul final al omului e învierea. Iată de ce bunul creștin făptuiește pe pământ binele și primește cu bucurie pătimirea pentru a câștiga liniștea eternă, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin... Gândul la moarte
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
e gravă. Ea cere luptă și sacrificii. Dușmanii Crucii și ai neamului lucrează cu temei. Trăim clipa când pe cel pasiv și îndepărtat de Dumnezeu îl doboară iadul. Trăim în umilință și nedreptate. Noi pătimiri mocnesc. Noi chinuri ne pândesc. Deșteaptă-te române! Vrem alte dimineți. „Cel ce intră în această luptă trebuie să știe de mai înainte ce va avea de suferit. După suferință vine întotdeauna victoria. Cel ce va ști să sufere, acela va învinge. De aceea noi, legionarii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
veneam eu să te trezesc, ai fi întîrziat la sigur! N-a cântat deșteptătorul? Mă-nroșii până în vârful urechilor. De cu seară pusesem să mă trezească la timp un ceasornic deșteptător, care, nu din întîmplare, desigur, cânta la ora hotărîtă: "Deșteaptă-te, Romîne!" Ceasornicul, de o precizie matematică, își făcuse datoria, însă cântase atât de dulce și eu eram atât de obosit din ajun, încît nu auzisem nimic. ― Așa ai de gând să te scoli în fiecare zi? ― Nu, tată, dar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
rost aici și vă rog s-o ștergeți cât mai repede! Frumos vă stă să chiuliți, mă, amărîților? Am să vă iau numărul și să vă reclam lui Balaurul (Balaurul era Ion Roman, directorul de la Mihai Viteazul.) ― Iete, mă, ce deștepți! Voi să ne reclamați lu' Balauru, că am chiulit?! Da' voi ce cusur aveți? Parcă noi nu putem să vă dăm pe mâna lu' Barbă! Dar n-apucă să termine vorba, că un val de apa îl plesni drept în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
după cum îl rugase Jujucă, dar chiar ne-a protejat, fiind atât în comisia examinatoare, cât și secretarul acesteia. CAPITOLUL XV VINGT ANS APRES ― Mă, ăsta care a-ncremenit pe bancă, în fața liceului, într-o poziție contemplativă și pitorească, nu e Băjenaru? ― Deșteaptă-te, Griguță, din somnul cel de moarte, în care te-adînciră atâtea amintiri! Am tresărit ca dintr-un vis plăcut, într-o dimineață de primăvară timpurie. ― Nicu și Costache!? Ge faceți, mă? Veșnic nedespărțiți... Oreste și Pylade! ― Ce facem noi?! Ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lege Într-un sistem coerent. În vreme ce cancelariile europene făceau previziuni despre anul 1476, Ștefan Începea să aibă certitudini. Era firesc să fie așa, fiindcă țara lui era cea mai amenințată. Victoria incredibilă de la Vaslui nu ucisese monstrul, ci doar Îl deșteptase. Mahomed apreciase ca excepțională capacitatea Moldovei de a se apăra În fața unei invazii. De aceea trimisese peste o sută de mii de războinici, sub comanda vestitului Soliman. Înfrângerea acesteri forțe Îl adusese pe sultan Într-o criză pe care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Lenorei, frîngîndu-se în aer, desprinse de trupul zvârcolit. Ciudat! Visase și limbi de foc care ieșeau din întunericul boschetelor de pini, și în ele capul de faun parcă, dar de o perfectă asemănare, a lui Mika-Le! 12 . . . Atunci Mini se deșteptase; își descurcase cu anevoință capul de umbre; deosebise întunericul perdelelor ermetice, de noapte și ștersese de pe ochii, acum deschiși, vedeniile. Nu și pe aceea a lui Mika-Le! Abia atunci se întrebase de ce nu fusese la dejun și cum nimeni nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
spune Linei, în chiar momentul cel mai nepotrivit: - Nu mai plecăm odată? - pe un ton de reproș. - Ba da ... ba da ... răspunse din treacăt biata Lina, cu o nouă grijă parcă, pentru Mini, pe care o și uitase. Lenora se deșteptase și porni în surdină o dojana plângătoare împotriva întîrzierei lui Hallipa: - Să plece! Vreau să plece! Să nu mai stea un minut' repeta ca un leit-motiv. Mini auzi șoapte despre cai și trăsură: - Orice ar fi! Nici un minut! Totuși, nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
consecințe ... Eu sunt de vină. Trebuia s-o scap cu orice preț. Ii era frică. Frică să nu moară! Să nu se ducă de lângă Doru. Frică să nu se mire Hallipa de ceva și să bănuiască. Curiozitatea lui Mini se deșteptă mai viu. Ce italian? Lenora asta așa de pasionată în căsnicie încît o revolta, o dezgusta! Ca o fotografie aburită, fizionomia așa de caracterizată a Lenorei îi fugea în noaptea transparentă din conștiință, fără să-i poată suprapune alta. - Cum
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
suflete albe, oameni continentali dovediți acvatici și cu rudiment felah în fata Lenorei clin Mizil. Așa se ating locurile și vremurile, unde cu altele! - Ce o fi făcând Rim? zise. Totodată stele mici, ascuțite, îi înțepară privirea nebuloasă. Se 32 deșteptă din închipuiri și nimic nu o mai interesa decât cerul acela nou, iv,'. ac ilo la orizont. --- So vede! zise răgușit moșul. în adevăr, era Cetatea vie. Mii de lumini mici punctau întunericul. Mini se scula, se așeza nerăbdătoare, deranjând
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în detaliu timpul perpetuu; pe de altă parte, subt apele atmosferice, auzul vieții îi fusese învăluit și pulsul ei slăbit. I se părea că orașul nu mai e acela la locul cunoscut și că ele nu mai ajung. Totuși se deștepta treptat, și cu toate că orașul era numai un pâlc obscur cu mucuri gălbuie care afumau orizontul, el creștea mereu și legea omului, așezarea lui își reluau însemnătatea covârșitoare. Adineaori, natura domnea prin simpla atitudine a luminei. Luna stăpânea și transforma tot
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
bănuitor și în special pe Doru. în loc de forma mânioasă cu care îl chinuise până atunci, acum se socotea victimă. Credea că Hallipa duce o întreagă campanie de înțelegeri ascunse cu Elena și Mika-Le, cu disprețul voinței ci. Avea insomnii si deștepta pe bărbatu-său pentru a-1 neferici cu plângeri fără de sfârșit, în care revenea același leit-motiv: toți în jurul ei petrec, complotează, se îmbogățesc, și ea e lăsată pe drumuri. Elena acapara toată averea și Mika-Le consuma restul. Coca-Aimee, părăsită de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
degrabă osîndiți-le. 12. Căci e rușine numai să spunem ce fac ei în ascuns. 13. Dar toate aceste lucruri, cînd sunt osîndite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală, este lumina. 14. De aceea zice: "Deșteaptă-te tu care dormi, scoală-te din morți, și Hristos te va lumina." 15. Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți. 16. Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele. 17. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
Pe trupul meu flămând renasc palmele tale, Văpăi de dor atâta vreme surghiunite, Dragostea-și cerne peste noi albe petale, Buze arzând șoptesc tăceri indefinite. Nici ieri, nici mâine nu există în iubire, Pe firul timpului stau clipe suspendate... Ne deșteptăm în zori zâmbind a împlinire. Ninsorile de altădată sunt uitate! Liniște neliniștită într-un amurg de gând Am rătăcit un vis, Aud stele plângând... Mi-e sufletul proscris. Tăcute rime dorm Sub măști de carnaval Cu zâmbet slut, diform, Visând
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]