1,962 matches
-
retorică în poezie. E nevoie de o întoarcere la starea naturală. Când nu mai e posibil să ne comunicăm nimic esențial, de ce să nu stăm muți și să vorbim numai prin ochi, prin gesturi, prin trupuri? Silă Azi m-am deșteptat mai devreme din cauza durerilor foarte mari de burtă care m-au apucat din senin: îmi simt măruntaiele forfotind continuu, parcă am în mine ceva străin ce nu aparține trupului meu. Mirosul de hoit mă tot urmărește de când am descoperit omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
despre moarte și nemurire. A strecurat în mine dorința uriașă de a ajunge în patria lui Zalmoxis. Duioșie La Roma, pe timpul nopții, motanul meu mieuna uneori atât de tare, împins de nevoia aprigă a acuplării, încât ar fi putut să deștepte și morții din Hades. În actul amoros, după aceea, era incredibil de tandru. Rafinate perversități pisicești. Citise Ars amatoria. Sarpele casei Astăzi am văzut un șarpe alb, ieșind de sub pragul casei ca să bea apă. M-a cuprins o spaimă teribilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
locurile acelea și luam parte concret la faptele pe care le povestisem. Am avut o senzație anume, de parcă tocmai mă dedublasem, mă transformasem în două ființe autonome ce se desprindeau din același corp, lunecând încet una pe lângă cealaltă. M-am deșteptat de spaimă, fără să mai reușesc să adorm. În zorii zilei următoare, am primit vizita unui pretorian care m-a invitat să-l urmez. Deci trebuia să mă confrunt cu Augustus exact cum premeditasem; prietenul meu pesemne că vorbise. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
punct de sprijin Azi-noapte am visat că mă cățăram pe o culme. Alunecam la fiecare pas și, disperat, trebuia să găsesc un punct de sprijin consistent. Când am simțit că trupul mi se prăvălește vertiginos în abis, frica m-a deșteptat brusc. Gândul, conștiința că trăisem un vis, m-au întărit mult; de aceea, am închis din nou ochii, căutând în somn același vis, ca să-i aflu deznodământul. Nu s-a reîntors. Slab Cu siguranță că o ciudată telepatie m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
există ceva indestructibil în descompunerea celor ce sunt uniți unii cu alții.” Și noi suntem „doi atomi indestructibili”, spune Aia. Poiesis Cu ocazia unei procesiuni nocturne la care-am fost invitat, am auzit, înfiorat, imnurile sacre închinate lui Zalmoxis. Au deșteptat din nou în mine magia poeziei. Parcă-aș fi ascultat, încă o dată, „versurile de aur” ale lui Pitagora, pe care le memorasem când am călătorit la Delphi. Ritual Marele preot al lui Zalmoxis ședea pe o piatră dreptunghiulară, orientată către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
esențiale, independent de conștiința sau de voința mea. Obosit Sunt obosit. Nu pot să mă mișc. A trăi devine cu fiece zi mai complicat. Aș dori să scap de corvoadă. Vreau să mor. Mamă Într-o noapte, Aia s-a deșteptat la plânsul meu, tare și disperat. Puteam să mor de atâta gol interior, dacă ea nu mi-ar fi fost aproape. Dacă nu mi-ar fi dovedit că ține la mine și mă iubește, așa lamentabil cum sunt. M-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
iată că narațiunea posibilă e înlocuită de o viziune orfică: descrierea metaforică a ritualului înmormântării. Păstorul va ajunge în ceruri ca mire al unei stele; soarele și luna îl vor cununa. Complexitatea acestui cântec, născut sub un cer „barbar”, a deșteptat în mine o adâncă nedumerire. Păstorul pune accentul pe dimensiunea zalmoxiană, asumată, a morții, neglijând orice preocupare subiectivă de răzbunare. Înec Am ațipit puțin după-amiază și am visat ceva foarte ciudat. Mă aflam în pendularea mea obișnuită de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în juru-mi, în timp ce se grăbesc să-mi umple mintea cu gânduri tandre, legate de clipe demult trăite. Memoria îmi e încă vie. Deseori, când mă descoperă în această stare de extaz adânc, Aia începe să mă zgâlțâie violent ca să mă deștepte. Zice că nu e sănătos, cât ești încă viu, să-ți trăiești exclusiv trecutul. Medeea Medeea a sfârșit prin a se distruge pe sine; copleșită de acea energie erotică ieșită din comun, ea refuză viața stereotipă și rigidă care-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ci de ceva cu mult mai monstruos. Capetele de cal mâncau fructul acesta și se transformau în capete de șerpi, în timp ce trupurile de bărbați deveneau trupuri de femei ce-și unduiau coapsele în ritmul unei melodii suave. Deodată m-am deșteptat și-am simțit ceva lunecos și rece ce-mi înconjura pântecele. Era un șarpe. Am urlat ca un nebun, lovindu-l cu un băț ce se găsea pe-aproape. Era șarpele casei. A fugit imediat fără să fie agresiv. Voia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a rezolva această dilemă. Nu mai aveam altă posibilitate decât aceea de a-l scurta cu o seceră pe care-o foloseam ca să tai grâul cu ocazia secerișului. Când am început această operație, am simțit o durere cumplită. M-am deșteptat și mi-am văzut membrul ridicat care ieșea printr-o spărtură a învelitorii. Pe când visam, mă rănisem în țesătura aspră, cu fire tari. Am avut o îngrozitoare senzație de neplăcere. Mi l-am strâns puternic cu degetele, până a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mai mult: să regăsim drumul către casă. Așa că, fără să ne dăm seama, am adormit sub pom, obosiți de atâta umblet. Fetița aceea purta o rochiță subțire, care-n somn i se trăsese în sus, descoperindu-i pântecele. M-am deșteptat primul și-am rămas uimit de vederea sexului aceluia mic, abia înmugurit. Era asemenea unei flori care îmbobocea inexplicabil într-o cochilie misterioasă. Un suspin ciudat mi-a străbătut trupul și sexul mi s-a ridicat, devenind tare. Colega mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ca acum, am fi aprins lumânări, (de sufletul ateului ZOMBI) și am fi cântat ceea ce după 22 decembrie ’89 a devenit imnul național, “Deșteaptă-te române”. Un verb “regulat”, conjugat în clasa a șasea la modul optativ. N.n. - Cântecele patriotice : Deșteptă-te române, Tricolorul, Peal nostru steag, Pui de lei, Voința neamului, Imnul eroilor etc, au fost reintroduse în circuitul repertorial al poporului român în 12 aprilie 1968, la plenara extraordinară a pcr . Pag. 245 - Interviu . Redactorul - Un alt contraargument invocat
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
dur. După aceea Monica Lovinescu mi-a spus că acesta era stilul lui, că și pe ea o luase la fel, cu două generații înainte. „Cine ești ? Ce faci ?“ Ca pe urmă să spună : „Eu nu știu cum ai ajuns tu așa deșteaptă“, adică nimic din ce-i relatam eu nu corespundea cu ce aștepta el. „Ești foarte deșteaptă, dar nu ai formația care trebuie. Jurnalismul este o totală pierdere de vreme. Vino la mine la club, să ne cunoaș‑ tem. Tu trebuie
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
prin gama tuturor dezmierdărilor. Haide, fă puțin sluji și nu mai râde, javră!“ Finalul este la fel de intim: „Poate am să ațipesc. Noapte bună. Pa, javră răsfățată, Cora. Bună dimineața, Beldie. E atât de frig acum de tremur toată. Lumea se deșteaptă și devine gentilă. N-aibi nici o grije.“ Scrisoarea din Timișoara, datată 9 august 1922, a fost publicată fără Început și sfârșit: „Măgarule de Beldișor, Poate că Înainte ca aceste rânduri să se aștearnă cinstitei privirii tale, Marioara Gheorghiu să fie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pilotă nu prea groasă, îmbrăcată într-o pânză frumoasă cu buchete de trandafiri roșii, iar acestea îi făcea să se simtă confortabili și relaxați. Apoi pentru prima oară adormiră unul în brațele celuilalt. Mâncaseră din mărul păcatului. Dimineața, când se deșteptă, avea senzația că era mai puțin viguroasă, mai slăbită fizic decât fusese înainte cu o noapte. Cele două camere de la etaj erau demult inundate de lumina strălucitoare a dimineții, iar soarele își trimitea câteva raze pe covorul din mijlocul camerei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
rușinat, ostenit și considera că acea zi era una nefericită din viața lui. Se dezbrăcă la iuțeală de halat, grăbindu-se parcă să ajungă în cea mai mare grabă undeva și zise ca pentru sine: - Ce pacienți ciudați! Se vor deștepta ca și mine, mâine dimineață și le va face plăcere să își amintească ziua de azi, iar peste ani de zile vor povesti altora isprava lor. Intrând în dormitor cu Alin îl găsi într-o stare perfectă de curățenie, aranjat
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
1942, f.949 955). Evenimentele actuale sunt privite cu optimism de populația română care dă dovadă de încredere în puterile Axei în faptul că armata română este evidențiată pe întreaga presă aliată pentru participarea glorioasă la luptele contra bolșevismului ce deșteaptă mândria ei. Nici bombardamentul inamic din 14 aprilie ce a avut loc în restul țării nu a influențat cu nimic starea populației. prezența trupelor germane în țară este socotită ca ceva natural nu dă loc la nici un comentariu. Scumpetea, lipsurile
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
sfat: indiferent care vor fi rezultatele artistice, să scrie. Scriind se pot salva. Benedetta Craveri: Fără îndoială, Dumneavoastră ați afirmat, de asemenea, că numai scriind aveți un sentiment de oarecare "provocare". Cioran: Pentru mine a provoca înseamnă a trezi, a deștepta, a smulge pe cititor din somnolență. Pentru că, în fond, lumea doarme. Și asta se poate realiza numai în condițiile provocării, ale descătușării unei reacții la cititor. Merită efortul să comunici un adevăr. Se scrie pentru a crea oarecare incomoditate a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
azi nu înțeleg de ce... Mai târziu, când m-a îndemnat să fac sport, ca să nu mă ofilesc cu nasul mereu în cărți, m-a înzestrat cu două perechi de schiuri, apoi cu două rachete de tenis! Întâia copilărie care îmi deșteaptă amintiri se leagă de casa din Strada Călugărițelor, însă primii doi-trei ani din viață i-am petrecut totuși la Oradea, într-o locuință amenajată în incinta cazărmii unde tata își făcea serviciul. Aici, memoria e nevoită să recurgă la cele
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
din el după moarte mi s-a părut inacceptabil, confuz, iresponsabil, fără prezent și viitor, și nu-i pot înțelege pe cei care îl cultivă. Să-mi lipsească mie sondele cu care să mă scufund în mâlurile ideației? Mâlurile pot deștepta voluptăți ale simțurilor, nu ale gândirii. Într-a doua clasă primară, părinții m-au trecut la școala din strada Bob, destul de departe de casă, însă fuseseră informați că aici condițiile de învățământ sunt superioare. Clădirea școlii era ascunsă vederii de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fi trebuit să mă simt flatat, căci nu-i lipsesc căldura și grația și-i lipsește parcă găunoșenia naționalismului acelor vremi. Dar ideea vinei noastre cea de toate zilele, apăsat și insistent prezentată acolo, s-ar fi cuvenit să-mi deștepte amintirea, confirmându mi o reală, îmbucurătoare și de mirare continuitate după atâtea decenii - cât o lungă viață. Nu m-am recunoscut însă decât în metafora ce-l cuprindea pe Sfântul Sebastian. Adolescența mea, fascinată de imaginea frumosului martir, al cărui
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Alexandru Lăpușneanul... În proza Balta-Albă a lui V. Alecsandri, narând peripețiile unui pictor francez sosit la noi în 1847, un tânăr moldovean îi înfățișează oaspetelui resursele inspiratoare ale peisajului autohton: „Iată, domnule, zicea el, o lume nouă, vrednică de a deștepta închipuirea d-tale de artist. [...] Iată o lume ce în ochii d-tale pare a fi sălbatică, dar care are soiul ei de civilizație deosebită. Aici ne găsim în împărăția contrasturilor celor mai originale; aici luxul și sărăcia, durerea și
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
indiferent care vor fi rezultatele artistice, să scrie. Scriind se pot salva. Benedetta Craveri: Fără îndoială, dumneavoastră ați afirmat, de asemenea, că numai scriind aveți un sentiment de oarecare "provocare". Emil Cioran: Pentru mine a provoca înseamnă a trezi, a deștepta, a smulge pe cititor din somnolență. Pentru că, în fond, lumea doarme. Și asta se poate realiza numai în condițiile provocării, ale descătușării unei reacții la cititor. Merită efortul să comunici un adevăr. Se scrie pentru a crea puțină incomoditate a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
văzut, citind-o mai târziu de câteva ori, nu numai că e cea mai completă desfășurare metodică a comicului, umorului și tandreței, dar și că e, după Gargantua & Pantagruel, a doua capodoperă suprarealistă. Luarea aminte și curiozitatea mi le-a deșteptat Eliade afirmând de-a dreptul că Laurence Sterne e un geniu (subl. m.) și scriind în alt loc : „Sunt opere pe care nu știm încă să le privim, cum să le privim. Fără îndoială că o bună parte din frumusețea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Isus, susține el, este adevăratul Dumnezeu al lui Israel, dar trebuie provocat la o atitudine directă. Acest lucru nu poate fi obținut decât prin Împingerea Lui În mijlocul arenei, adică prin predarea Lui În mâinile lui Caiafa. Atunci El se va deștepta și va elibera poporul de sub tirania romană. Dacă Isus este cu adevărat Dumnezeu, atunci El va pricepe, și nu numai atât, dar va și legitima fapta lui Iuda, răsplătindu-l cum se cuvine. Trădarea este, În ultimă instanță, un gest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]