1,200 matches
-
și, implicit, față de misterul lumii ce le-a făcut posibile. Pentru a aborda unitar nucleele cărții, dar și pentru a aduce la suprafață strategiile ce au făcut posibilă alăturarea organică a componentelor ei, trebuie menționată traiectoria abordărilor românești a corolarelor decadenței și decadentismului. În cultura română, secolul modern începe târziu, foarte posibil odată cu Macedonski, cel care "provoacă [prin apariția Literatorului în 1880] prima falie care ajunge să despartă două epoci". Critica antebelică, bine articulată, se concentrează tot mai mult asupra problemelor
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cu cât acest periplu se realizează fără a ignora partea obscură, întunecată a interbelicului, marcată de mutații ideologice și deviații naționalist-antisemite. Complementar, capitolul al VI-lea prezintă o serie de "recuperări simbolisto-secesionisto-decadente", urmând momentului maximal al "ideologizării radicale a criticii decadenței", broșura lui Sorin Toma, publicată în 1948, Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei. Ultimul capitol, al XVIII-lea, este și cel mai consistent sub aspectul exegezei concrete, al contactului cu textul literar. Autorul se angajează în misiunea de a recupera spectrele
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în dialog cu Dan C. Mihăilescu, Editura Humanitas, București, 2013. * Gabriel Liiceanu, Mircea Ivănescu, Măștile lui M.I. Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu, Editura Humanitas, București, 2012. * Marta Petreu, Acasă, pe Câmpia Armaghedonului, Editura Polirom, Iași, 2011. * Angelo Mitchievici, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene (sfârșitul secolului al XIX-lea, prima jumătate a secolului XX), Editura Curtea Veche, București, 2011. * Dan Lungu, Radu Pavel Gheo (coord.) Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism, Editura Polirom, Iași, 2008
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de o nouă interpretare paradigmatică, ci de o nouă situație socială, care cere o nouă conceptualizare. Dar terenul nu era neexplorat, exitau deja mai mulți precursori. De exemplu, cu un deceniu înainte în țările scandinave au fost efectuate studii privind decadența aristocrației. Ideea că întotdeauna guvernează o minoritate datează din scrierile clasice. Această remarcă nu diminuează cu nimic construcțiile magistrale ale lui Mosca și Pareto. Construcții care nu au fost considerate decât mai târziu drept "paradigme" elitiste, capabile să contracareze paradigma
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
geografice, sistem social, iar prin felul În care unul sau altul dintre aceste două substantive sunt accentuate, epoca Își arată, Își trădează coloratura și prioritățile. În epoca de culminare a burgheziei europene, noțiunea de „valoare” părea a fi determinantă; În „decadența” ei, În societatea postindustrială, „succesul” este nu numai dominant, dar se confundă cu Însăși valoarea. Nu puțini artiști, ei Înșiși scriitori români sau stăini - ce să mai vorbim de editorii lor, cei care vând cartea! - confundă valoarea literară chiar cu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a spiritului (știință, artă, filozofie sau litere, muzicăă, este Înlocuită mai iute, mai „decis” cu Utilitatea, cu Tehnica, cu Vizibilul și Practicul. Nu e cumva această adulare a utilului, a „practicului”, nu altceva decât o formă evidentă și generalizată a decadenței, „formă” anunțată deja de un Nietzsche la sfârșitul secolului al XIX-lea, profet teribil al scufundării sale europene și nu numai, Încă o dată, În adorarea acelui vițel de aur pe care Aaron a reușit să-l re-Înalțe pe piedestalul credinței
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
esențiale; vițelul de aur, azi, dar probabil și „atunci” și oricând, la marile intersecții ale istoriei omului, Înseamnă mai mult, mai profund și mai distrugător decât Îi sugerează profilul și semnul: e, cum o spuneam mai sus, apariția și victoria „decadenței”, așa cum a trăit-o și acea comunitate evreiască rătăcitoare, abia scăpată nu numai din sclavia egipteană, dar și din cea infinit mai amplă, mai veche, mai „Înjositoare”, a nevoii de „zei vizibili”! Și, În clipa, În ceasurile În care Moise
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și această necesitate a Abstractului absolut ca „Înlocuitor” al tuturor zeităților istoriei nu e cumva primul Semn al Omului, specie ciudată rătăcită de alte specii, chiar și „Învecinate, familiale”, pornit pe o cărare „sinucigașă”, presărată Însă de surprize infinite?! Această „decadență a lor”, dar și a celor care, cu o anume ritmicitate istorică, recad În Ea, divinitate ea insăși, se pare, nu e cumva, Încă o dată, „oboseala” noastră de a trăi În vecinătatea abstractului Viu, a puterilor fără formă, substanță și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
e „iluminată” decât de o „refracție” a unei alte minți cercetătoare și Însetate, neliniștite de misterul „realului” și al „ființei”! Și astfel, ei, cei „vechi”, cei de-dinainte-de-Socrate, despre care Nietzsche afirma că erau singurii și adevărații filozofi, după ei urmând decadența (școlii socratice și platoniciene!Ă, ce Îmbinau intuiția cu concluzia, cu „cercetarea”, ei, În care, În spiritul cărora, cum spuneam, pentru prima oară ceea ce ne cade sub simțuri și ceea ce suntem se reflecta În Întregime, au creat „o epocă” sau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lectorul curios și dezbărat de unele prejudecăți, ceea ce „nu poate fi ocolit”! Cum este, nu-i așa, sintagma arogantă, truistică și fals-misterioasă pe care am pus-o În fruntea acestor scrieri - Sensul vieții! Într’ adevăr „fals-misterioasă”...?!Ă Defineam mai sus decadența contemporaneității - anunțată, prorocită de un Nietzsche cu mai bine de un secol În urmă! - prin „semnul” fugii de singurătate. Acea singurătate care i-a asistat și, mai știi, poate i-a vegheat pe toți cei care, fugind de talazurile vieții
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
azi de nu puțini era, se pare, și semnul creației, al abundenței și al perspicacității individului singur, Împotrivindu-se nu rareori, În ridicolul și sărăcia sa, prinților și militarilor, dictatorilor, preoților, băcanilor miliardari și poliției secrete! Un alt „semn” al decadenței ce cutreieră azi ca un taifun lumea contemporană, artele, muzica, literatura, ar putea fi, În optica noastră, ceea ce am numit mai sus „spaima de neînțelegere” a lumii moderne și postmoderne sau postindustriale. Absența radicală a unei „candori a Înțelegerii”! A
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
contra celuilalt și, după cum știm, au fost epoci În care știința era „disprețuită” - vezi epoca „alchimică” a medievalității timpurii și altele În care știința a devenit „modelul” major al activității și cercetării umane; sau tehnica, cum o vedem azi, „sărbătorind” decadența Poeziei și a „artelor inutile”. Dar noi, aici, „În colțul nostru”, ne simțim regi și avem convingerea profundă, ca o formă a unei altfel de religii, a necesității noastre pe pământ, În Univers chiar, noi, cei care nu ne Înfricoșăm
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu un patos pe care l-au avut doar unii mari Greci. Un „păgân” deci, care, În oceanul de scepticism de care era invadat secolul său - ca și al nostru! -, revalorizează existența umană, un gânditor care semnala prin fenomenul de decadență de care modernitatea care ne Înconjoară și care ne formează este tot mai mult impregnată, tocmai slăbirea elanului vital, a elanului creator - a „voinței de putere”. Iar moartea este nu numai un element esențial, constitutiv, al acestei vieți „fenomenale”, dar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
greacă la Universitatea din Basel, Înainte de a deveni un „filozof errant”, un marginal al universităților germane, un fel de apostol și „profet” al unei alte filozofii, cea a „viitorului”, un real revoluționar al gândirii europene, care-și arăta deja semnele decadenței. Aceste „semne” sunt azi mai vizibile decât oricând și criza prin care trece filozofia se semnalează nu numai prin Încifrarea extremă a limbajului, prin incapacitatea sau refuzul de a trata temele esențiale ale metafizicii - cum este cea care dă titlul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
române, care au fost dintotdeauna Țăranul, Biserica și Cultura. (Când Nichita Stănescu Încerca să-mi fac o teorie a supremației și nobleței nației române - În același moment În care Noica Își Învăța talentații săi ucenici că Occidentul se află În decadență spirituală! -, Îl Îndemnam pe prietenul meu să vorbească mai Încet, pentru că cerberii puterii ceaușiste s-ar fi putut folosi de ideile sale! - Bine, spunea Nichita, dar sunt ideile mele! Aceasta e autenticitatea mea! - Foarte bine, Îi răspundeam, dacă statul polițist
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
multora după un ideal național. Dar și cei care au creat o anume confuzie În deceniile șapte, opt și nouă, sub dictatură și care clamau idealurile naționale - protocroniștii din jurul lui Edgar Papu și ai revistei Luceafărul - sau cei care veștejeau „decadența Occidentului”, din jurul luminatului și contradictorului C. Noica și al „Școlii de la Păltiniș”, dând, vrând-nevrând, apă la moara demagogică și reacționară a puterii politice. Iar „tinerii, inteligenți și insolenți” care s-au grăbit, după ’89, să atârne pe umerii statuii naționale
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
noțiunii de "bacovian". Totul pare cunoscut, "folosit" și chiar originalitatea subțire provine dintr-o substanță poetică reciclată, care produce un copleșitor sentiment de "déja vu". Și totuși, Bacovia rămâne unul dintre poeții noștri fundamentali. Dacă poezia sa reprezintă evoluția spre "decadență" (fără nimic peiorativ) a "pesimismului" eminescian, atunci, la fel ca poezia eminesciană, opera lui Bacovia este intraductibilă. În Complexul bacovian, Theodor Codreanu ne oferă nu numai un Bacovia de gradul II, pentru că epuizează descrierea biografică a întregii exegeze dedicate "poetului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin echilibru, consecință a rigorii argumentative și acribiei documentaristului. Complexul bacovian este cartea care ajunge la soluționarea tendințelor contrarii una alteia și amândouă spiritului bacovian: minimalizare, pe de o parte, punctul comun al teoriilor din această zona hermeneutică este ideea decadenței; pe de altă parte, idealizarea, entuziasmul naiv, pe linia prejudecății descendenței simboliste. Titlurile din Complexul bacovian sunt în sine elocvente și fiecare capitol poate fi considerat o carte: structură exigentă, situare diacronică și sincronică a tezei elaborate, dezvoltare concentrică a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să plătească un tribut pentru a evita invazia. În sfîrșit, dispunînd de-o flotă mediocră, Basi-leul nu poate să-i împiedice pe pirații genovezi sau de alte seminții să-și înmulțească atacurile de coastă și să ocupe cîteva insule. Pradă decadenței și anarhiei, Bizanțul devine ținta tuturor dorințelor. Aceasta este situația în ceea ce mai rămîne din Imperiul de Răsărit în momentul în care Papa Inocențiu III lansează ideea unei noi cruciade, predicată încă din 1198, și la care se asociază trupele
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a face ordine și de a aduce pace în regatul său. În timpul domniei sale, mai mult decît în timpul celei a lui Ludovic cel Sfînt, monarhia franceză tinde să joace în Europa rolul principal, înlocuind, în acest sens, Sfîntul Imperiu a cărui decadență se accentuează. Filip a știut să se înconjoare de sfetnici de marcă: Pierre Flote, Enguerrand de Marigny, Guillaume de Nogaret, "legiș-tii", numiți astfel pentru că erau experți în drept roman. În virtutea acestei competențe, ei au dedus numeroase lucruri, proclamînd faptul că
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
naționalitate / 298 3.5.4. Memoria național-comunistă: desovietizare, autohtonizare, hiperbolizare / 300 3.6. De la postcomunism la postnaționalism (după 1989) / 328 3.6.1. Cadrul politic / 328 3.6.2. Sistemul educațional / 335 3.6.3. Concepția despre naționalitate: resurgența și decadența etnicității ca marker identitar / 339 3.6.4. Memoria (post)națională: de la inerție, prin anticomunism, spre europenizare / 345 3.6.5. Memoria istorică românească "sub specie Europaea" / 370 Capitolul 4. Reglarea conturilor cu trecutul comunist: politicile tranziționale ale memoriei / 389
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
R. Ilie (1936), recurg la o diviziune cvintuplă a trecutului românesc: • perioada veche, "care începe cu primele știri privitoare la pământul românesc și merge până la 1300"; • perioada formării și organizării Principatelor (1300-1400); • perioada luptelor pentru apărarea granițelor dunărene (1400-1600); • perioada decadenței politice (1600-1821); • perioada luptelor de libertate și unitate (1821-1919). Pragul simbolic reprezentat de anul 1600 își face apariția ca moment de fractură a istoriei românilor, marcând climaxul eroismului românesc și totodată începutul decadenței politice pe măsură ce statele române intră din ce în ce mai adânc
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
luptelor pentru apărarea granițelor dunărene (1400-1600); • perioada decadenței politice (1600-1821); • perioada luptelor de libertate și unitate (1821-1919). Pragul simbolic reprezentat de anul 1600 își face apariția ca moment de fractură a istoriei românilor, marcând climaxul eroismului românesc și totodată începutul decadenței politice pe măsură ce statele române intră din ce în ce mai adânc în zodia dominației otomane, a cărei maximă expresia va fi în ceea ce R. David (1937) a numit "Culmea asupririi turcești: Epoca Fanarioților". Din nou, ponderea Transilvaniei este neglijabilă: viziunea regățeană este cu atât
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acestui manual inedit în tradiția literaturii didactice prin discursul său novator și deliberat provocator, nu mai putem vorbi despre o ariergardă a discursului didactic în care se condensează consensul societal asupra trecutului. 3.6.3. Concepția despre naționalitate: resurgența și decadența etnicității ca marker identitar Doctrina pură a comunismului nu poate fi decât antinaționalistă. Am văzut cum, încă din Manifestul Partidului Comunist, Marx și Engels au făcut o concesie tactică ideii naționale, ca proptea utilă și necesară în construcția comunismului, care
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
asigure loialismul național (solicitând solidaritatea exclusivistă a individului cu comunitatea națională definită pe criterii etnice), acum literatura didactică difuzează un umanitarism, reflectat în responsabilitatea morală și solidaritatea socială față de umanitate în general, nu doar față de aproapele național. Semne indicatoare ale decadenței paradigmei etniciste a identității naționale sunt reperabile în clar scrutând nou apărutul gen al literaturii didactice, introdus în postdecembrism, al "culturii civice". Estomparea etnicității ca factor decisiv al definirii identității naționale vine ca efect al promovării unei noi concepții despre
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]