1,118 matches
-
ajunul Sfinților Mihail și Gavriil. Mantinela cocea ceva la bucătărie. Bătrânul Afinoghiu aranja pe o măsuță de la fereastră un portret al Regelui Mihai I, un buchet de flori uscate, într-o vază roșie, o bucată de bentiță tricoloră și câteva decupaje din presa anilor ’30-’40, în care erau fotografii ale ale Marelui Voievod de Alba Iulia, cum se intitula pe atunci viitorul ultim rege al românilor, împreună cu tatăl său, Carol al II-lea. Între ele și una mare, cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
noiembrie 1938. Goncea recunoscu dintr-o privire caleașca. Era aceeași în care se plimbaseră și Nicolae și Elena Ceaușescu, în vizita lor din iunie 1978 în capitala britanică. - Vă pregătiți de... zâmbi Goncea, apropiindu-se de măsuță și cercetând amuzat decupajele. Chiar mângâie ușor petecul de gazetă cu trăsura regală, ca și cum ar fi vrut să o pună cât mai bine în lumină. - Cum trec anii, oftă mai apoi, ducându-se spre pat. Netezi cuvertura vărgată și se așeză tolănit între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
deosebit interes, n-aș spune cè Vlad junior ar fi strèin de sentimentul importanței cu care atenția mea îl mègulește, observ o formè de lemn în care sunt decupate câteva figuri geometrice, copilul probabil cè trebuie sè introducè în fiecare decupaj formă geometricè corespunzètoare, cubul la cub, triunghiul la triunghi și sfera la, e un joc care probabil le dezvoltè capacitatea de a fixa în forme date obiectele, Dar unde sunt figurile? îl întreb, îmi spune ceva pe limbă lui, Copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
un plic mare și maro, cu timbre de Londra. Inima mi se oprește în loc când mi-l dă, numai dar nu e de la Ben. E de la Geraldine, aș recunoaște oriunde scrisul. Rup plicul, îl deschid și scot din el un decupaj dintr-un ziar și un bilețel de felicitare. „Jemima Jones! Ca de obicei, tușa Geraldine a venit să te salveze, și scuze, știu că nu voiai să-i spun lui că ai rămas acolo, dar a trebuit. În plus, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ha! Te iubesc și te sărut tare de tot, Geraldine. Xxxxxxxxxx“ Zâmbesc, pentru că aproape c-o aud pe Geraldine cum vorbește și apoi citesc totul din nou și mă întreb de ce mi-a scris Geraldine, și nu Ben. Apoi, dacă decupajul alăturat e de la Ben și nu de la ea, de ce s-a deranjat să-mi mai scrie ea, și... o, Doamne, nu prea mă simt bine, luminița de la capătul tunelului începe să se micșoreze, așa că iau decupajul, după care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu Ben. Apoi, dacă decupajul alăturat e de la Ben și nu de la ea, de ce s-a deranjat să-mi mai scrie ea, și... o, Doamne, nu prea mă simt bine, luminița de la capătul tunelului începe să se micșoreze, așa că iau decupajul, după care trebuie să mă așez foarte repede. Ce este? spune Lauren, așezându-se lângă mine, așa că încep să citesc cu voce tare, dar șovăielnic, pentru că nu-mi vine să cred. ― „Ben Williams este rezervat în subiectul dragostei“, citesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
poporul, ca de obicei, vor doini, a dor mult și jale multă. Desigur că bătălia se va da în comisia electorală, acolo unde PD-L, UDMR și UNPR vor avea majoritate și deci vor putea impune tipul de scrutin și decupajul colegiilor. Desigur că vă întrebați pe bună dreptate cum se pot "salamandriza" 300 de colegii? Nu e atât de greu. Și la o adică nici nu e nevoie de un decupaj în care PD-L să își asigure 60% din
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și deci vor putea impune tipul de scrutin și decupajul colegiilor. Desigur că vă întrebați pe bună dreptate cum se pot "salamandriza" 300 de colegii? Nu e atât de greu. Și la o adică nici nu e nevoie de un decupaj în care PD-L să își asigure 60% din colegii câștigătoare. Chiar cu 15% din opțiuni PD-L își poate asigura în felul arătat mai sus 35% din colegii câștigătoare. Restul până la 51% vor fi colegiile UDMR și UNPR. Spre
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și postfețe la diverse volume de literatură contemporană. Textul Simonei SORA, cu PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA Bibliotecile spitalelor mele Trebuie să fi remarcat cineva legătura între critica literară și chirurgie. Într-una, ca și-n cealaltă, ai reguli stricte (încadrare, decupaj, reconstituire, pronostic), ai protocol obligatoriu și timpi (operatori), ai o tradiție în lipsa căreia ești mort și inovații fără de care nu poți fi viu. În critică și în chirurgie trebuie să-ți „faci mâna“, după ce mai întâi ai înțeles mecanismul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
kimono subțire, cu modele mari, și o manta lungă, decorată cu brazi și flori de cireș. Părul lung și negru atârna pe jos. Pe măsură ce obloanele erau deschise, prin fereastră se vedea un cer matinal de culoarea campanelelor, aproape ca un decupaj din hârtie. Briza care adia înăuntru fremăta prin părul negru al femeii și răspândea mireasma de aloe până în locul unde se opriseră pajii. — Veniți încoace. Pajii auziră sunetul apei curgând și alergară în direcția bucătăriei. Preoții templului încă nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cheie de mașină, John? Ce spui? — Lorne? Vedem noi! — Nu, nu. Tu o să vezi. Da, da o să vezi. Clac. Am pus receptorul la locul lui și mi-am fixat privirea în poală. Acolo se afla o pungă de plastic cu decupaje din presă despre Guyland - acolo îi scrisesem numărul de telefon. Aruncându-mi ochii pe unul din comentarii, am văzut că Lorne interpretase, la vremea lui, pe scenă sau pe ecran, rolul lui Gingis Han, Al Capone, Marco Polo, Huckleberry Finn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aici n-or să fie probleme. E drăguț; am fixat scena morții lui Lorne, dar Spunk îl poate ucide cum vrea el - hipnoză, karate. E clar că nu trebuie să deranjăm spectatorii cu chestii de felul ăsta. Se pot folosi decupaje și extrase mixate toate la masa de montaj. — Dea. — Ce s-a întâmplat, John? Nu prea ești în apele tale. Așa că i-am povestit totul, despre Fiasco. Uneori îmi vine să cred că răspunsul la marile probleme ale vieții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
veșnic cu degetele pătate. Scrierea caligrafică, atribut onorant al învățătorilor de odinioară, am învățat-o folosind tocul cu peniță. Multe alte imagini din trecutul îndepărtat se ordonează și se înșiră ca într-un film al copilăriei, așteptând să fie developate. Decupaje Omul chibzuit trăiește gospodărindu-se după propria opțiune dar cu gândul și la viitor, mai ales la cel îndepărtat, care se numește sfârșit. Așa au procedat generațiile dinaintea noastră, așa facem și noi, trăitorii de azi. Bătrânii care până în decembrie
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
poet de azi”, Ludo deplînge faptul că „literatura simbolistă a devenit un sport în mîinile unor imberbi, cari ar fi făcut mai bine să fi început cu altceva decît cu o meserie care cere talent”. „Generația de la 1914” Dacă abandonăm decupajul cronologic potrivit căruia secolul al XX-lea începe la 1901, trebuie să admitem că un nou saeculum apare odată cu „fractura” Primului Război Mondial. Intrarea în noul ev industrial e anunțată de acele fine seismografe care sînt întotdeauna artiștii transgresivi: lunga lîncezeală, destabilizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
e plasat în vecinătatea unui poem în limba germană, autor: ex-dadaistul Hans Arp (Zürich). Cel mai adesea, decorul și pretextele „depoetizante” sau hipermoderne sînt măști ale unei - după expresia fericită a lui Șerban Cioculescu - „tristeți organice”. Nu numai „cerebralitatea”, „intelectualitatea” decupajului, știința construcției imagistice și a ritmului in blue caracterizează aceste poeme, ci și replierea interioară într-o singurătate angoasată. Nu prea departe de lamento-urile lui Vinea sînt poemele proaspăt „înstrăinatului” B. Fondane, unele urmînd a fi incluse în volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Vinea, accentuat cu trecerea timpului și sancționat de mai radicalele Integral și unu, nu este, credem, fără legătură cu acest complex. Voi urmări în continuare evoluția notei „identitare” care particularizează identitatea Contimporanului în raport cu toate celelalte publicații avangardiste din România interbelică. Decupajul are în vedere mai ales ecourile avangardei românești în străinătate și imaginea României în afară. Preocuparea pentru traducerea și promovarea artei românești moderne apare chiar din primul număr al revistei la B. Fundoianu („Ferestre spre Occident“), care va reveni, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
într-o semnalare despre revista constructivistă A.B.C., citim despre un manifest funcționalist al lui Vladimir Tatlin. Pagina de „Note. Cărți. Reviste” a nr. 70 (nov. 1926) conține o prezentare sumară și neutră a literaturii sovietice prin intermediul revistei franceze Vouloir. Decupajul lasă să se întrevadă postulatul „colectivist” al artei proletare constructiviste vs „onanismul individualist” al artei burgheze: „Vouloir revista junimei din Lille aduce în ultimul său număr un studiu foarte complet al ideologiei literare artistice și sociale a Rusiei sovietice. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cărui poeme (cu sau fără dedicații către „contimporani”) și manifeste „ilustrează” frecvent paginile revistei unde este un fel de colaborator permanent. Un studiu comparativ între poemele sale și cele semnate de Ion Vinea ar scoate la iveală similitudini surprinzătoare, de la decupajul versurilor pînă la cerebralitatea și tonul elegiac, reținut, al acestor compoziții lirice, diagrame „simultaneiste” ale tristeții în decor cosmopolit. Același Linze s-a ocupat, după cum am văzut, de vizita artiștilor plastici din Belgia la marea expoziție internațională de la București. Textele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tare pe producător, încît a refuzat să o mai difuzeze... În 1930, același Fondane, angajat al studiourilor Paramount și producător în serie de scenarii, regizează filmul românesc Televiziune, turnat la Paris cu actori români, iar în 1937 filmul Rapt (scenariu, decupaj și text), în regia lui Dimitri Kirsanov, după un roman al lui Charles Ferdinand Ramuz. În anii următori, Ilarie Voronca va lucra la o companie cinematografică, iar despre Tristan Tzara aflăm chiar din Integral că „lucrează la un scenariu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
insideri ai mișcării, antologiile „de gen” (antologia supra-exhaustivă, inaugurală a lui Sașa Pană, cea „modelizantă” a lui Marin Mincu, antologia „canonic-reprezentativă” - pentru uzul publicului francez - realizată de Ion Pop, cea „recuperatoare” - pentru publicul german - alcătuită de Eva Behring, dar și decupajul din unghiul „comicului absurd” realizat de Iordan Chimet sau cuprinzătoarele antologii didactice realizate de Gabriela Duda și, respectiv, Nicolae Bârna), „caietele” dedicate fenomenului și numerele tematice ale unor reviste de cultură, numeroasele contribuții (inclusiv internaționale) incluse, uneori, în cadrul unor demersuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care anarhismul erotizant se contaminează de realismul socialist), Gheorghe Dinu (fostul avangardist Stephan Roll, devenit publicist de orientare comunistă) sau Miron Radu Paraschivescu (autor de poeme „revoluționare” whitmaniene, cu mesaj comunizant) sînt ilustrative. Prezentul demers propune un alt tip de decupaj decît cel istorico-literar tradițional. El cantonează, mai întîi, în anumite zone ale tranziției, de la estetismul parnasiano-simbolist la avangardism, examinîndu-i implicațiile; totul - încă o dată - prin prisma amintitului complex al periferiei: obsesia „provinciei” este de altfel centrală în România sfîrșitului de secol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dintîi să ia act de ele și să le asimileze. Postsimboliștii Ion Vinea, B. Fundoianu, F. Aderca, N. Davidescu și alții (majoritatea influențați de estetica subiectivistă a lui Rémy de Gourmont) au contribuit, cu mijloacele lor, la acest proces. În decupajul periodizant pe care îl propune lucrarea de față, avangarda istorică autohtonă a fost segmentată în trei faze distincte de evoluție (deși, firește, orice periodizare e mai mult sau mai puțin arbitrară). Primul „val” are drept bornă inaugurală anii de dinaintea Primului Război Mondial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
creștet să-și anine o coroniță absurdă, un belciug mai lărguț, 238 DANIEL BĂNULESCU Fermecătoarele surori Stamatescu își petreceau acum vremea, împingîndu-se, cu palmele desfăcute, în tăblia mesei de mahon și încercînd figura cu ridicatul în picioare. Era cald. Prin decupajele savante ale transperantelor, lumina scăzuse. Spoturile de raze ce erau împărțite de aici, ca un pachet de cărți de joc, hașurau încă salonul. În gălăgia lor luminoasă, hoardele firișoarelor de praf, între care și Ho diábolos, susținând pe umăr un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
femeie pictat de Georges Braque în 1942 ? Sia Strihan ceruse în repetate rânduri opinia tinerei studente asupra acestei replici, peste timp, date lui Piero. „Forfecare de jumătăți care nu-și mai găsesc suprapunerea“, astfel definise, iritată, studenta, răspunsul lui Braque. Decupaj nocturn, lunar : fața nevăzută și cea văzută, inseparabile. Fâșii de nud, secante și rupte, rotite. Fețe și profiluri care devin perpendiculare și degajă așteptarea întregirii misterioase. Ca și în Cleopatra de la Chantilly, cu vipera înfășurată în jurul gâtului ? — Compoziția modernă, o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cadavre Întinse În sepia pe măsuțe murdare de marmoră. Se văd plăgi Împușcate. Plan detaliu: chipul unui mort angelic. Tăiat la: Cadru exterior: Masă de oameni În extremă agitație. Dansează, cîntă, aruncă căciuli În aer, au fețele transfigurate de bucurie. (Decupaj dintr-o filmare făcută pe 22 decembrie 1989, București, ora 16 : 15.) Sonor: „Ole, ole, ole, ole, Ceaușescu nu mai e”. Pe fundal, simfonia a 10-a de Mahler (neterminată), Adagio. Tăiat la: Cadru interior: Sufrageria. Acum goală. La televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]