1,049 matches
-
cercetător, au urmat o succesiune prezisă și nu una din succesiunile alternative foarte probabile, cazul individual poate deveni baza inițială a deducțiilor cauzale. Comparația cu alte cazuri, precum și luarea În considerare a amenințărilor la adresa validității vor consolida și mai mult deducțiile. Condiții pe scurt ale analizei seriilor de timp. Oricare ar fi natura stipulată a seriilor temporale, obiectivul cel mai important al investigației este examinarea unor Întrebări relevante din seria „cum” și „de ce” despre legăturile dintre evenimente de-a lungul timpului
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
putea aduna datele Într-adevăr relevante de la bun Început și le veți putea analiza În mod corespunzător. În schimb, dacă investigația se limitează doar la analiza tendințelor temporale, cum s-ar Întâmpla dacă ați folosi o metodă descriptivă, În care deducțiile cauzale nu sunt importante, va fi poate mai relevantă o strategie care nu se bazează pe cazuri - de exemplu, analiza economică a tendințelor prețurilor de consum de-a lungul timpului. De asemenea, observați că În lipsa oricăror ipoteze sau predicții cauzale
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
se bazează pe cazuri - de exemplu, analiza economică a tendințelor prețurilor de consum de-a lungul timpului. De asemenea, observați că În lipsa oricăror ipoteze sau predicții cauzale, cronologiile devin cronici - descrieri valoroase ale evenimentelor, dar care nu se concentrează asupra deducțiilor cauzale. Modelele logice Această a patra tehnică a devenit din ce În ce mai folositoare În ultima vreme, mai ales În realizarea de evaluări ale studiilor de caz. Modelul logic stipulează În mod intenționat o Înlănțuire complexă de evenimente În timp. Acestea sunt incluse
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
magice, religioase, războinice, vânătorești, amoroase, de muncă, de prestigiu, alimentare... Prin imaginație sau prin interpretare, se ajunge să se conceapă cum erau acestea activate pentru "a pune la lucru" cultura în grupurile sociale. Aici, etnograful se apropie de demersul de deducție al arheologului; • dimensiunea ideală privește simbolurile, miturile, credințele și reprezentările. Unii văd în Mauss unul din inițiatorii analizei sistematice asupra dimensiunii simbolice a culturii (Camille Tarot, L'Invention du symbolique, La Découverte, Paris, 1999). Doar el scria: "Oamenii nu pot
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
prima, dar mai dezvoltată" (C.P.5.316) În afară de activitatea taxinomică, decisivă pentru înțelegerea universului semnelor, contribuția lui Peirce are în vedere și caracterul gradual al aspectelor semnice: "Orice sinsemn implică unul sau mai multe qualisemne" (C.P. 2.245) sau "orice deducție este de natură diagramatică, adică noi construim un semn iconic al reprezentărilor noastre mentale" (C.P. 5.162). Orice activitate cognitivă implică și componenta taxinomică, ce vizează stabilirea (prin jocul identitate/diferență) obiectelor semiotice (clasate în ansambluri co- și subordonate), iar
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
opoziția "tare" mamă/tată în raport cu opoziția "slabă" a rîde/a surîde). Descoperirea și dezvoltarea semioticii peirciene repre-zintă un cîștig epistemologic și metodologic indubitabil: textul ca hipersemn, abducția "tropism al spiritului către adevăr" ca tip valid de inferență alături de inducție și deducție, semioza infinită ca modalitate de aprehensiune a lumii ca totalitate sub semnul unor potențialități de dezvoltare. Semiotica nu este doar un simplu instrument noțional susceptibil să ne ajute în analiza diverselor semne care compun universul nostru social; devenim noi înșine
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
acest caz avem de-a face cu o tranziție de fază în sensul fizicienilor de la semnificația convenționalizată la cea literală (infra iv, v, vi). Glumele extralingvistice pun în evidență stereotipii inferențiale, mai precis eșecul unor operații cognitive: implicație (infra vii), deducție (infra viii), argumentație (infra ix) sau subminează anumite stereotipii comportamentale (infra x, xi): i) O fetiță spune prietenei sale care sare coarda: "Lasă-mi și mie puțin". Profesoara care tocmai trece pe acolo o corectează: "Lasă-mă și pe mine
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de competență, iar creativitatea care schimbă regulile (rule changing creativity) de performanță. DECONSTRUCTIVISM Mișcare intelectuală născută în filosofie (Derrida) care a influențat teoria literară și semiotica. Acest demers vizează demontarea mecanismelor ce au generat categoriile de gîndire moștenite prin tradiție. DEDUCȚIE (opus lui inducție) Raționament sau operație mentală care decide pe baza unui principiu general asupra unei propoziții particulare subsumabile acelui principiu. DEIXIS Mod de actualizare a componentelor spațiale, temporale, personale în raport cu situația de enunțare. Termenul de deixis desemnează atît referința
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
care stă la baza acestei împărțiri este de natură logică. Conform acestuia avem de-a face cu divinația naturală (intuitivă) și cu cea artificială / experimentală. Semnificația numeroaselor semne din actul prezicerii se sprijinea pe o serie de procedee precum: inducția, deducția, analogiile. În esență, procedeele ar consta în interpretarea unor semne provocate prin experiment (auguratul sau ghicitul în bobi etc.) sau care survin în mod natural (visele sau profeția). Întregul efort de tălmăcire, de interpretare devine expresia unei cunoașteri deosebite a
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
identificare, echivalență, calificare, discriminare etc.) și prin coeziune sintactică, realizată prin dispunerea logică a ideilor, prin reluarea termenilor tematici și prin utilizarea unor proforme/deictice; - sunt utilizate strategii și tehnici informative: demonstrația, explicația, exemplificarea, respectiv enunțarea, explicarea, acumularea/progresia, compararea, deducția, reluarea. 2.3.2.Textul argumentativ Textul argumentativ se structurează ca demers logic prin care este justificat un punct de vedere, este confirmată ori infirmată valoarea de adevăr a unei opinii/aserțiuni pe baza unor raționamente și a unor ilustrări
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
polemice (se exprimă dezacordul față de un anumit punct de vedere), strategia discreditării (se contestă probitatea, competența unor oponenți sau se combat posibile contraargumente), strategia comparației sau a metaforei argumentative etc.; tehnica citatului, a interogației argu mentative, tehnici asociate gândirii logice: deducția, inducția, analogia, inferența, de monstrația, explicația, reducerea la absurd etc. Tipurile de argumente utilizate mai frecvent sunt: - argumentele logice: se adresează rațiunii, apelând la operațiile fundamentale ale gân dirii (analiza, sinteza, comparația, generalizarea, abstractizarea și concretizarea), eviden țiind categoriile adevărat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
numit "Dumnezeu". Plăsmuind imaginea lui "Dumnezeu", mitul definește simbolic sensul vieții. Definiția aceasta metafizică nu este însă la urma urmei decît un mijloc de deducere a sensului practic și moral al vieții: relația dintre simbolul Dumnezeu și om. Datorită acestei deducții, simbolului metafizic al "Dimnezeului-Creator" i se adaugă simbolismul etic "Dumnezeu-Judecătorul omului, cel care împarte recompense și pedepse". Cea de a doua parte a lucrării de față va fi dedicată analizării semnificației psihologice a acestui nou simbolism. Descifrarea acestui simbolism etic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
la trecut. Se spune că un expeditor de la Mathematical Reviews a spus odată că mai bine de jumătate din teoremele publicate în zilele noastre sunt esențialmente adevărate, deși demonstrațiile publicate sunt false. Cum se poate întâmpla asta, când matematica este deducția riguroasă a teoremelor din postulatele asumate și rezultate anterioare? Ei bine, este evident pentru oricine nu este orbit de afirmația autoritară că matematica nu este ceea ce profesorii din școala elementară ne-au spus că este. Este, cu certitudine, cu totul
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
sa cea mai obișnuită (și aceasta este forma comună a doctrinelor intelectuale sofisticate care tind să se plimbe prin peisajul intelectual), doctrina formalistă spunea că matematica constă pur și simplu în manipularea formală a simbolurilor neinterpretate, sau în raționamentul prin deducție formală (el însuși redus pur și simplu la manipularea simbolică) din oricare dintre ipoteze, atât timp cât acestea ar putea fi prezentate într-o formă explicit simbolică. (Pentru a cita un binecunoscut aforism al lui Russell: "Matematica este obiectul în care habar
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
și iar. Rezultatul muncii creatoare a matematicianului este un raționament demonstrativ, o demonstrație; dar demonstrația este descoperită printr-un raționament plauzibil, prin presupunere. Dacă învățarea matematicii reflectă, la orice nivel, invenția matematicii, trebuie să fie loc și pentru presupunere, pentru deducția plauzibilă. Așa cum am mai spus, există două feluri de raționament: raționamentul demonstrativ și raționamentul plauzibil. Dați-mi voie să vă atrag atenția că cele două feluri de raționament nu se contrazic, ci, dimpotrivă, se completează unul pe altul. În raționamentul
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
produs o descoperire, deoarece nimeni nu poate ști cu adevărat acest lucru. Voi încerca, totuși, să născocesc câte o povestioară despre cum s-a întâmplat acea descoperire. Voi încerca să scot în evidență motivele care au stat la baza descoperirii, deducția cea mai plauzibilă care a condus la ea, pe scurt, tot ceea ce merită a fi imitat. Bineînțeles că voi încerca să-mi impresionez cititorii; aceasta este datoria mea de profesor și de autor. Și, totuși, voi fi întru totul onest
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
din urmă. Filozofii din zilele lui nu au reușit să infirme paradoxul. Deși erau conștienți de faptul că respectiva concluzie era greșită, nu au izbutit să găsească nici o greșeală în raționamentele lui matematice. Arma principală a filozofilor era logica, însă deducțiile logice păreau inutile împotriva judecății lui Zenon. Fiecare pas părea irefutabil, iar dacă toți pașii erau corecți, cum ar fi putut concluzia să fie greșită? Grecii au rămas uluiți de această problemă, însă până la urmă au descoperit cine o generează
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ca temei pentru a afirma existența lui Dumnezeu. Totuși, conceptul de scop al naturii "ne interzice să amestecăm știința naturii și ocazia pe care aceasta ne-o oferă pentru aprecierea teleologică a obiectelor sale cu considerațiile despre Dumnezeu, deci cu deducția teleologică"94. De altminteri, acceptarea lui Dumnezeu ca instanță generatoare a finalității ar deschide și alte probleme, chiar dacă El ar fi conceput ca simplă subzistență, iar obiectele naturii nu ca efecte ale unui plan, ci ca accidente ale acesteia. Astfel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
atat de important, singularitatea abordării, atât de manifestă, încât autorul "Corbului" destăinuiește, nu fără o anumita notă de infatuare - "Între tratatele asupra Universului stelar, cu adevarat limitat, deși se presupune dintotdeauna că este nelimitat, nu cunosc nici unul care să garanteze deducțiile din individualitatea viziunii" [s.n]11. Apropiată de abordarea să, după cum el însuși recunoaște, este Kosmos [Cosmosul], de Alexander Von Humboldt (vol. I-II, 1845, 1847), o sinteză a opiniilor kantiene asupra unității fenomenelor naturale, căruia scriitorul i-a dedicat
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
intuitiv, convinși că un sistem prevalează în univers 97. Rezolvarea estetică nu este, însă, o intuiție nemijlocita, ci o "intuiție intelectuală"98, obiectivă, sau, cum spune chiar poetul american, în poemul sau cosmogonic, o intuiție născută din "acele inducții și deducții ale căror mecanisme sunt atat de obscure încât scăpa conștiinței, eludează rațiunea și sfidează capacitatea noastră de expresie"99, cu alte cuvinte, sunt o sinteză între artă și știința - "Poetry and Truth are one" [Poezia și Adevărul sunt unu]100
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
accentul cade pe semnificația faptelor și a comportamentului personajelor, iar în descriere, pe imaginea artistică, adică pe: a. spațiu; b. linii; c. culori; d. forme; etc. - presupune neapărat o succesiune (!! unde nu există succesiune nu există nici narațiune, ci: descriere, deducție, efuziune lirică etc.); - cere o integrare în aceeași unitate de acțiune (!! altfel nu ar exista narațiune, ci: o simplă cronologie, enunțarea unor fapte neconcordante între ele etc.); - structurarea spațială și temporală nu poate avea loc (!! excepțiile sunt puține) decât în legătură cu
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
subtilă știință a minimalizării adversarilor și a impunerii propriului adevăr. Indiferent de domeniu (inclusiv în corespondența cu congregația De Propaganda Fide sau cu episcopul Ioan Bob), M. scrie pagini vii, convingătoare, în care stringența logicii, inteligența inventivă și asociativă, subtilitatea deducțiilor, efervescența spirituală sunt dublate de o ironie savuroasă, ce incendiază tonul până la pamflet și invectivă. Un ingenios joc al aluziilor și insinuărilor, al disimulării, urmat brusc de revelarea adevărului, folosirea doctă a figurilor de stil, dar și a expresiilor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
pentru Kant, aceea de a indica limitele discuției teoretice. Deoarece însă ceea ce aparține discuției teoretice este ceea ce se poate spune în genere prin limbaj, cercetarea acestei limite este «cercetarea» logicii limbajului, care arată «logica lumii». Concluzia: ceea ce intenționează să realizeze deducția transcendentală a lui Kant va fi realizat prin analiza logică a limbajului.“17 Folosind instrumentele analizei logice a limbajului, Wittgenstein ar fi realizat programul lui Kant: identificarea condițiilor posibilității experienței în genere. Pe altă cale și cu alte mijloace, el
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
este o distincție kantiană. „Știința se sprijină pe o metafizică fundamentală, care nu este o extindere a științei.“19 Ca și Kant, în prima sa Critică, Wittgenstein cercetează fundamentele cunoașterii bazate pe experiență. Ceea ce se urmărește în Tractatus este „o deducție a priori a structurii esențiale a cunoașterii empirice, în stilul lui Kant“20. Și alți comentatori au afirmat că gândirea Tractatus-ului este de inspirație kantiană, iar nu empiristă, cum este cea a lui Russell. Problematica kantiană apare în lucrarea lui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sfârșitul cursului cu acel profesor și reprezintă suma vectorială a celorlalte două tipuri de credibilități. Aceasta se poate situa la un nivel mai ridicat sau mai scăzut decât cea dintâi 95. Dacă explicațiile profesorului se bazează numai pe afirmații inferențiale (deducții personale, observații empirice), fără a face apel la informații faptice (statistici, studii longitudinale, experimente, cercetări), elevii vor pune la îndoială informațiile transmise și credibilitatea profesorului. ▪ persuasiunea se referă la puterea de convingere a profesorului și arta de a crea emoții
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]