1,028 matches
-
de ușurare se atenua. Metoda venusiană de apărare era atât de specială, atât de bine calculată pentru a-i afecta pe cei străini de non-A, încât numai prezența lui salvase nava. Deci, i se arătase că Venusienii posedau o defensivă invincibilă. Dar dacă nu s-ar fi aflat la bord. nu ar fi existat bruiaj pentru a o deruta pe Leej. Ea ar fi prevăzut atacul din vreme și nava ar fi scăpat. În același fel, și flota lui Enro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nu trebuia să conteze pe asta. Ajuns la acest punct, spiritul său reveni la ceea ce spusese Leej cu puțin timp în urmă. Dădu din cap, reprezentându-și situația. Apoi spuse: - Trebuie să mai încercăm, pentru că trebuie să trecem prin această defensivă. Acum sau niciodată. Deja, într-adevăr, se forma în mintea lui imaginea roboților defensivi, care se împotriveau flotei uriașe a lui Enro în al șaselea decant. Și dacă s-ar putea găsi o metodă de accelerare a reacțiilor lor, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
oranj aprins. Roboperatorul, pentru prima dată, emise un urlet tânguitor. - Bombe atomice, frontal! Cu un deget, Gosseyn readuse levierul în poziția inițială și similariză nava la nouă sute unsprezece ani-lumină în direcția Gelei. A doua sa tentativă de a pătrunde prin defensiva lui Venus eșuase. Gândindu-se deja la detaliile celui de-al treilea atac, Gosseyn o reanimă pe Leej. Ea își recăpătă cunoștința și scutură din cap. - Nici vorbă, zise ea, sunt prea obosită. El vru să spună ceva, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
uzanțe. - Știu, zise Gosseyn. Nava pe care mă aflam a intrat în contact cu unele din rezultatele lucrărilor voastre. Armstrong se opri când ajunseră la distorsor. Privirea îi îngheță și se albi la față. - Vrei să spui, întrebă el, că defensiva noastră nu este bună de nimic? Gosseyn șovăi: - Nu sunt încă sigur, dar mă tem că așa este. Trecură prin întunericul distorsorului Când Armstrong deschise ușa cabinei, se găseau la capătul coridorului Porniră iute, Gosseyn în urma celuilalt, până într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
treizeci și șapte de minute de la propunerea lui Elliott, robotul receptor îl chemă și-i furniză patru sugestii principale, în ordinea priorității. 1) Pe o linie, între Venus și Gela, baza de unde vor veni navele galactice, să se concentreze toată defensiva în așa fel încât reacția roboților să se producă la interval de două sau trei secunde. Distrugerea completă fiind celălalt termen al alternativei, nădejdea lor era într-o linie de apărare de acest gen, care, luând dușmanul pe neașteptate, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
acest gen, care, luând dușmanul pe neașteptate, să fie suficientă pentru capturarea primei flote în întregime, cu Prezicători sau nu; 2) Să fie aduse Leej și distrugătorul și să se vadă de ce este în stare un Prezicător cunoscător al specificului defensivei: 3) Să se abandoneze planul ridicării secrete împotriva lui Enro în favoarea Ligii și să se ofere Ligii toate armele secrete fără a se pierde din vedere că aceste informații ar putea fi prost utilizate și că o pace impusă de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fi prea diferită de predarea necondiționată a lui Enro. În schimb, să se ceară primirea emigranților venusieni. 4) Să se abandoneze planeta Venus. * Gosseyn reveni în distrugător și se făcură utimele pregătiri pentru a treia încercare de a se penetra defensiva. Ar fi dorit să rămână la bord, dar Leej însăși refuză. - Încă o secundă de bruiaj și suntem pierduți. Ai putea să afirmi că nu va fi? Gosseyn nu putea. Într-o anumită măsură, era capabil să utilizeze noua sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de control ordonă tuturor roboților să întrerupă urmărirea. Gosseyn se similariză la bord, reluă comenzile de la Leej, extenuată, și duse nava până la depozitul secțiunii Industrie militară. Nu le făcu nici o observație venusienilor. Trecerea navei era grăitoare. Prezicătorii puteau să depășească defensiva. Trei ore mai târziu, în timpul cinei, ea încremeni: - Nave! zise. Preț de câteva secunde rămase pe loc, rigidă și apoi se relaxă. - Acum e bine, zise ea, au fost prinse. Aceasta se întâmplă cu un sfert de oră înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
chiar crudului ultim rege shang, care a adus multe sacrificii zeilor celor mai de jos să îi înles nească vânătoarea și să îi dăruiască victorii în războaie, e foarte greu să te lupți în afara grădinii suspendate a dragostei tale, unde defensiva este atât de bine organizată, totuși nu te neliniștești, anxietatea te poate paraliza, continui să alergi, ajutată câte un pic de roiul de albinuțe superpolenizatoare din talie, uf, măcar dacă te-ai fi încălțat cu sandalele tale cu aripi, primite
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
spre Tennozan, Mitsuhide fusese distras de trei lucruri: trădarea lui Tsutsui Junkei; ordinul său de a întări Castelul Yodo - apreciind greșit repeziciunea atacului lui Hideyoshi; și un defect al propriului său caracter - era nehotărât. Să intre în ofensivă sau în defensivă? Până la înaintarea spre Onbozuka nu se decisese. Bătălia începuse aproape accidental. Ambele armate își petrecuseră dimineața printre trestii și stuf, înțepate de țânțari și tăuni. În tot acel timp, se priviseră față în față, așteptând ordinele generalilor. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
genul ei și dovedea o ușurință pe care de obicei o posedă doar oamenii cu foarte bună educație. Totuși Marie o simți febrilă, inutil elocventă doar pentru a-i explica Mariei că Aude nu era acasă, și de asemenea În defensivă. Se hotărî să se folosească de avantaj și dădu la iveală un lănțișor de prins la Încheietura mîinii de care erau agățate vreo zece brelocuri. Unul din ele era un talisman de la botez pe numele Aude Pérec. ZÎmbetul care lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
al meu. Se pare că ai făcut alegerea corectă. Numai să ai grijă - trebuie să există un sâmbure de adevăr în toate nebuniile alea pe care oamenii le povestesc despre ea, nu? — Nu știu, am spus, simțindu-mă neașteptat de defensivă. Cred că e judecată incorect. Vivian nu vrea decât ca oamenii să muncească din greu și să pună pe masă idei bune. Ea se dă peste cap pentru ca divizia să aibă succes și vrea o echipă care să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ratat week-end-ul ăsta? Am ridicat încheietura cu brățara de aur și instantaneu am tresărit. Până și eu îmi dădeam seama cât de neconvingătoare eram - dar atitudinea pro-Luke a mamei și a prietenei mele celei mai bune mă făcuse ciudat de defensivă. Niciodată nu mă așteptasem ca ele să vadă în Luke un potențial romantic - nu când îl aveam pe Randall, prietenul meu perfect, cu care locuiam în aceeași casă. Eram totalmente ieșită de pe piață. — Ce drăguță e! a zis Beatrice veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aruncate din tribune, de la monede, tirbușoane, tocuri de ochelari, pînă la umbrele și pălării. Forțele de ordine încep să se agite, să devină mai vigilente. Sînt minutele cînd atacul Ceaușeilor are o sclipire care este de ajuns să facă șah-mat defensiva Milițienilor. Unu la zero, și bineînțeles că Securitatea este nevoită să riposteze dacă vrea să salveze situația. Unul din secunzi, echipat într-un trening cu dungi, se ridică de pe bancă, înaintează pînă la linia de tușă și începe să dea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
DANIEL BĂNULESCU Cel Adevărat. Adevăratul deținător al prerogativelor pontificale. Aceasta este o taină. Spre deosebire de cel mediatizat, care nu depășește, în tainica ierarhie, rolul unei subrete papale. Mulți ani, Adevăratul Papă, cel Secund, a preferat să se reculeagă într-o binecuvântată defensivă, precum și în grădinărit. De abia după anii Marelui Război, mâhnit de fervoarea cu care se măcelăriseră catolicii între ei, Adevărata Sa Sanctictate a conces ca, punând în practică o mai veche propunere a lui Robin, să unească Europa într-un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Franța. „În Anglia, dandy-i se recrutează de cele mai multe ori din Înalta societate. Fapt care se Întâmplă deseori și În Franța, doar că aici diferitele convulsii sociale au alterat sensibil moravurile, iar aristocrații pursânge sunt rareori un exemplu. Aflați În defensivă din punct de vedere social și ideologic, ei sunt sclerozați, fără strălucire. Or, un dandy nu ar putea să fie tern... În consecință, Leii decid să se facă gentlemani”1, iar modelul englez se impune Încă o dată. Eugène Sue este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
avea decât un contract pe trei ani. Toți ceilalți trebuie să și-l reînnoiască în fiecare an. Ridică din umeri. Suntem în anii nouăzeci. După cum mă așteptam, Margery își arcui ușor spatele. — Păi, eu sunt administratorul, nu? zise ea, în defensivă. Doar nu ne apucăm să tăiem în stânga și-n dreapta în fiecare an. N-ar mai înțelege nimeni nimic. Făcu semn către camera unde se afla arhiva. — Ia gândește-te cum ar fi să inventezi un nou sistem la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fi deja câștigată în momentul în care cele două tabere își fac apariția în cameră. Trebuie să pășești victorios, încrezător în argumentele tale, să domini încăperea. Dacă șovăi când intri, ca și cum nu ai vrea să fii acolo, vei fi în defensivă, fiind silit să reacționezi tot restul timpului. Maggie încerca să impună toate aceste cunoștințe mușchilor și oaselor sale îndurerate în timp ce intra pe ușa automată a hotelului, când îl văzu pe Uri plimbându-se prin hol cu capul plecat. Nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pentru siluetele lor, am știut că indiferența aparentă a lui Stacey ascundea aproape sigur o conștientizare nefericită a propriei lipse de atractivitate. M-am gândit că un compliment nu ar trece drept jignire, ba chiar ar putea știrbi ceva din defensiva pe care o purta în jurul ei ca pe un șal impenetrabil. Ce inel drăguț! i-am zis eu cam la a șaptea vizită la magazin. Pe degetul mijlociu al mâinii drepte purta un ineluș de aur, care îmbina un filigran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Ce pot face? Tot ce am e-al tău, doar să-mi spui. — Vreau să fiu slabă. Aproape că mi-a frânt inima când a spus-o - arăta atât de tristă și de vulnerabilă, dar în același timp atât de defensivă, de parcă se aștepta să râd de ea. — N-am mai văzut privirea asta de pe vremea „cupug“, Stacey. Liniștește-te, iubito. Mie îmi poți spune orice, promit. Dar tu ești adorabilă, Stacey. Nu trebuie să-i iei în seamă pe oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
colegii mei și, ca dezastrul să fie total, aproape mă mândream cu modul meu rudimentar de a fi. Aveam o timiditate arțăgoasă. În zadar, au încercat unii colegi să mă includă în atmosfera clasei. Am răspuns bunăvoinței lor cu o defensivă agresivă. Câțiva m-au invitat să-i vizitez. Am refuzat, sub diverse pretexte. Eram convins că mă chemau îndemnați de părinții lor să se arate gentili cu mine și n-am suportat niciodată compasiunile. Când mă întreba vreunul ceva în legătură cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dezvolt nici un gînd). Căci înțelepciunea e plină de restricții: să nu faci, să nu dregi, să te abții. Or, dacă reținerile ar avea valoare, ar însemna că eu am fost de mic înțelept. Lipindu-mă de ziduri, stând mereu în defensivă, am făcut ce recomandă înțelepții. Și ce-am reușit? Să trec niște "bălți". Am pierdut nenumărate ocazii de a ieși din bârlogul vieții interioare. M-am umplut de melancolii, precum câinii de purici. M-am ales cu înțelegerea ireparabilului. 11
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
văzut-o de atunci? — Nu, n-am mai văzut-o, cel puțin atât cât să merite să vorbesc despre asta. Cam ciudat, nu? În cât timp? În opt ani de relații cu editura. De fapt, am spus eu, acum în defensivă, am zărit-o în fața clădirii de birouri acum câteva luni, coborând dintr-un taxi. — Parcă îmi amintesc, spuse Findlay îndreptând spre mine scobitoarea, că atunci când mi-ai spus prima oară povestea asta, mi-ai oferit și o scurtă descriere. — Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din cap ca să scape de pânză. Venit În fugă din spate, Hernandez apucă un colț al pânzei și i-o scoase ușor de pe corn. Taurul se luă după el, Într-un semiatac și apoi se opri În loc. Iar intrase În defensivă. Manuel se-ndreptă spre el, cu sabia și cu muleta. Îi agită muleta-n față. Taurul refuza să atace. Manuel se poziționă lângă animal, țintuindu-l cu spada. Taurul nu se mișca, părea mort pe picioare, incapabil să mai atace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
continuare în mâinile Bourgognilor. încurajat, proaspătul rege a hotărât să încerce eliberarea Capitalei. Parisul era, însă, foarte bine apărat, iar armata regală nu se afla, toată, în subordinea unor comandanți iscusiți și devotați. Oscilând între adepții ofensivei și cei ai defensivei, Charles a prins a da semne că bate în retragere. Cum Jeanne era de partea ofensivilor, opoziția s-a ridicat și mai mult împotriva ei. „Parisul nu este Orléans” erau cuvintele care se strigau în gura mare. Mișunând până atunci
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]