1,009 matches
-
reciproc în identificarea amenințărilor dar și a țintelor. La nivel operațional, apărarea asigurată de aviația de vânătoare s-a dovedit mult mai sofisticată. Defensiva RAF se baza nu doar pe capacitatea de luptă a Fighter Command. La fel de importante ca „dinții” defensivei erau și „ochii și urechile” sale - un sistem complex care obținea informații și le livra în mod eficient „dinților” (aviația de vânătoare). În vara anului 1940, rețeaua de radare locale de-a lungul țărmului Angliei și Scoției era capabilă să
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
interceptarea de către avioanele de vânătoare care patrulau pe linia Canterbury-Margate line. La ora 13:01, bombardierele au zburat prin dreptul orașului Ashford, inaintând nestânjeniți următoarele 40 de mile până Biggin Hill, unde erau așteptate de patru escadrile de vânătoare din defensiva aeroportului. Când "9 Staffel" a zburat în dreptul litoralului britanic, avioanele germane au fost atacate cu mitralierele antiaeriene aflate la bordul vaselor de patrulare ale Royal Navy, dar fără vreun rezultat. Observatorii aerieni ai postului K3 situat pe vârful Beach Head
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
atace un hangar, când a fost atins de tirul antiaerienei și a fost ucis. Reacția rapidă a navigatorului de 28 de ani, Wilhelm-Friedrich Illg, a salvat echipajul. El a preluat controlul asupra aparataului, a luat înălțime pentru ca să scape de focul defensivei și a ordonat membrilor echipajului să se parașuteze. În timp ce bombardierele erau în plin atac, soldatul D. Roberts aștepta la capătul nordic al aeroportului să lanseze rachetele cu cabluri. Trei bombardiere s-a îndreptat spre zona în care se afla Roberts
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
a dispus ca două Hurricane din Fighter Interception Unit (FIU) care aveau în dotare radare să intre în acțiune. Paza de coastă RAF s-a alăturat de asemenea efortului de luptă ordonând decolarea escadrilei 235, dotată cu avioane Bristol Blenheim. Defensiva britanică se baza în special pe cele 68 de avioane de vânătoare Spitfire și Hurricane. În acel moment, raportul de forțe era de un avion de vânătoare RAF pentru fiecare patru bombardiere sau avioane de vânătoare germane, sau un avion
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
vechi, în contextul . Treisprezece dintre acești evadați au putut apoi documenta tentativa Aktion de a ascunde dovezile crimelor în masă. Când Germania a început să piardă războiul și frontul s-a apropiat de Lituania, germanii au început să pregătească o defensivă la Kaunas, inclusiv cu utilizarea cetății. Râul Nemunas a fost etichetat „linie de catastrofă”, iar Adolf Hitler a cerut să fie apărat cu orice preț. La 1 august 1944, Kaunas a fost capturat de Armata Roșie. Structurile rămase din cetate
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
strânsă cu belgienii pentru apărarea granițelor estice ale celor din urmă, ceea ce creștea șansele succesului unui atac german pe acea direcție. Francezii depindeau de gradul de cooperare al belgienilor. Neutralitatea belgienilor îi lipsea pe francezi de răgazul dat de o defensivă puternică în țara vecină, care ar fi întârziat atacul diviziilor mobile de tancuri ale germanilor. Franța a luat în considerare posibilitatea invadării Belgiei de îndată ce Germania ar fi declanșat un atac. Pe de altă parte, belgineii, fiind conștienți de amenințarea reprezentată
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
concepuseră așa-numitul „Plan Dyle” pentru sprijinirea Belgiei. Cele mai bune unități aliate, printre care și cele mai bune divizii blindate franceze, urmau să înainteze spre râul Dyle ca răspuns la o invazie germană. Planul urma să asigure întărirea linie defensive belgiene în estul țării, pe linia Meuse-Canalul Albert și păstrarea controlului asupra Estuarului Scheldt. Se realiza astfel o legătură a liniilor defensive franceze din sud cu forțele care apărau Ghentul și Anvers. Slăbiciunea acestui plan consta, cel puțin din punct
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Meuse, Scheldt și Canalul Albert. Protecția frontierelor estice, bazată în principal pe distrugerea unor drumuri, a fost dată în sarcina unei noi formații de grăniceri cicliști, „"Chasseurs Ardennais"”. Până în 1935, pregătiriel defensive fuseseră terminate. Chiar și așa, se considera că defensiva era deja depășită. Era nevoie de o rezervă mobilă cu efective importante pentru păzirea zonelor din spatele fortificațiilor și ca atare s-a ajuns la concluzia că protecția împotriva unui atac fulger german nu este suficientă. Era nevoie și de rezerve
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
spre sud-vest, acoperind direcția Liege-Namur. Armata belgiană beneficia în plus și de sprijinul Armatei I franceze, care urma să înainteze spre Gembloux și Hannut pe flancul sudic al BEF și să acoperer sectorul Sambre. Francezii acopereau spațiul liber rămas între defensiva belgiană de la pozițiile de pe linia planului Dyle până la Namur. Mai la sud, Armata a IX-a franceză acoperea frontul de la axa Givet-Dinant până la râul Meuse. Armata a II-a franceză era responsabilă pentru ultimii 100 km de front - Sedan, cursul
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
plan putea să se încheie cu un eșec, dacă germanii nu ar fi reușit să înainteze suficient de repede în Belgia, astfel încât să îi preseze pe aliați între două fronturi. Canalul Albert și Frotul Eben-Emael erau cele două puncte ale defensivei de care se puteau împiedica atacul german. Cucerirea a trei poduri peste Canalul Albert erau de importanță vitală pentru păstrarea vitezei mari operaționale ale Grupului de Armată B. Podurile de la Veldwezelt, Vroenhoven și Kanne din Belgia și orașul Maastricht din
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
restul campaniei, belgienii au executat misiuni în strictă coordonare ce restul aliaților și conform unor planuri comune. Ariergarda belgiană a fost angajată în lupte înverșunate ca să ofere un răstimp unităților deja ajunse pe Linia Dyle să organizeze o mai bună defensivă în breșa Leuven-Anvers. Două regimente au acoperit retragerea Diviziilor 4 și 7 belgiene, distingându-se în timpul luptelor de la Tirlemont și Halen. Dată fiind retragerea pe noua linie defensivă, care era acum sprijinită de britanici și francezi, regele Leopold a emis
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de britanici și francezi, regele Leopold a emis o proclamației pentru ridicarea moralului belgienilor după înfrângerile de pe malurile Canalului Alert. Pentru aliați, incapacitatea belgienilor să își apere frontiera de est a fost o dezamăgire. Se apreciase mai înainte de răzoi că defensiva belgiană va rezista cel puțin două săptămâni. Șefii statelor majore aliate ar fi dorit să să evite luptele cu formațiuni mobile fără să aibă în spate poziții defensive fixe puternice. Aceste poziții defensive ar fi urmat să fie stabilite în
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
luptă pentru emiterea unor ordine. În ciuda tuturor dezavantajelor evidente, tanchiștii germani au reușit să domine frontul în dimineața zilei de 12 mai, încercuind mai multe batalioane franceze. Divizia a 2-a mecanizată franceză (2e DLM) a reușit însă să spargă defensiva germană și să elibereze unitățile franceze încercuite. În ciuda unor păreri generale, francezii au obținut victoria tactică la sfârșitul primei zile de lupte, împiedicând Wehrmacht să spargă frontul și să înainteze spre Gembloux sau să cucerească orașul Hannut. A doua zi
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
5 km adâncime între orașele Wervik și Kortrijk. În timpul zilei, beneficiind de superioritatea numerică și de controlul spațiului aerian, și-au asigurat controlul ferm al capului de pod. Această victorie tactică a fost cucerită însă cu pierderi importante provocate de defensiva puternică a belgienilor. Patru divizii de infanterie belgiană venite în sprijinul apărării (1, 3, 9 și 10) au declanșat mai multe contraatacuri locale, reușind să captureze 200 de prizonieri din rândul trupelor germane. Atacurile infanteriei și artileriei belgiene nu au
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
a luptelor nu le-au asigurat sprijinul aerian necesar. Capul de pod german amenința flancul de răsărit al Diviziei a 4-a britanice. Montgomery a mutat în această zonă câteva unități din cadrul Diviziei a 3-a de infanterie pentru întărirea defensivei. O slăbiciune critică a „Planului Weygand” și al celor britanice pentru declanșarea unui atac spre sud a fost aceea că retragerea anglo-britanicilor pentru ofensivă lăsa amata belgiană să acopere un front prea lung, pentru care nu avea suficiente efective. Prăbușirea
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
18 nave de război, nouă nave de transport și 15 nave de transport trupe cu 3.400 de soldați. Când a încercat să asalteze Fort Royal flota sa a fost adăpostită, permițând forțelor franceze puternic depășite numeric să își întărească defensiva. În ziua următoare, noile estacade amplasate l-au împiedicat pe De Ruyter să intre în port. Cu toate acestea, soldații olandezi au debarcat fără sprijinul tunurilor flotei și au fost măcelăriți în încercarea de a ajunge la fortificațiile franceze situate
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
executat debarcarea din Normandia și au deschis al doilea front. După ce trupele aliate au părăsit Normandia, "Wehrmachtul" german a suferit în perioada iulie-august o serie de înfrângeri grele, printre cele mai importante fiind cea din punga Falaise. După aceste înfrângeri, defensiva germană și nordul și vestul Franței s-a prăbușit, ceea ce a dus la o retragere grăbită spre teritoriul național. Înaintarea rapidă pe frontul de vest și victoriile de pe frontul de est ale Armatei Roșii au făcut ca Înaltul comandament aliat
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
la Schmidt. Pozițiile defensive erau ocupate de Divizia a 275-a, care, deși slăbită, era formată din soldați cu experiență. Unitățile germane, care suferiseră pierderi grele, nu mai puteau oferi o rezistență la fel de puternică ca la începutul lui noiembrie, dar defensiva fusese bine pregătită, terenul accidentat și câmpurile minate provocând mari pierderi americanilor. După cinci zile de lupte, americanii nu au reușit să înainteze decât 2,5 km, dar pierduseră deja 1.500 de oameni. În același timp, germani au schimbat
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
și Kleinhau, declanșând atacul pe 21 noiembrie. Înaintarea Diviziei a 8-a fost continuă, dar înceată. Divizia a 4-a a reușit să ajungă la Grosshau pe 25 noiembrie, dar nu a reușit să cucerească localitatea datorită rezistenței puternice a defensivei germane și proastei colaborări cu unitățile de blindate. În același timp, unitățile de blindate de rezervă au încercat să desfășoare un atac direct asupra Hürtgenului, tentativă care s-a încheiat cu un eșec total în fața puternicilor poziții antitanc germane. În
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
în această zonă a frontului o nouă mare unitate - Divizia a 340-a Volksgrenadier - pentru apărarea localității Jülich. Trupele proaspăt sosite în această regiune trebuiau să sprijine Divizia a 246-a, care suferise pierderi importante. Datorită rezervelor venite în ajutorul defensivei germane, înaintarea americanilor din Diviziile a 29-a și 30-a de infanterie a fost oprită, mai mult chiar, au fost obligați să se retragă din Bourheim. Ultima linie de apărare din fața orașului Jülich se întindea acum între Bourheim, Koslar
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
de trupe de rezervă (Diviziile de infanterie a 9-a și a 83-a). După reorganizare frontului, atacul a fost reluat pe 10 decembrie spre orașul Düren și cursul Rurului. Efectivele germane erau foarte reduse în acest moment al luptelor, defensiva sprijinindu-se în special pe efectuarea unor puternice baraje de artilerie. În nord, Diviziile a 9-a și a 104-a, sprijinite de Divizia a 3-a blindată, au înaintat fără să întimpine o rezistență importantă. Germanii din Divizia a
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
militarii săi sunt obosiți după o luptă grea de două zile la Stonne și că a pierdut peste jumătate din tancuri și o treime din transportoare în timpul bătăliei de mai sus și ca urmare a atacurilor RAF. Punctul central al defensivei orașului Calais era o citadelă, care data din secolul al XVI-lea, dar care fusese renovată, modificată și întărită de câteva ori de-a lungul timpului. Se pare că cel mai important obiectiv al orașului era din punctul de vedere
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
împotriva invadatorilor germani, Vasili dovedește o abilitate de ochire impresionantă - învățată de la bunicul său când era mic - pentru a se salva pe el însuși și pe comisarul Danilov (Joseph Fiennes). Nikita Hrușciov (Bob Hoskins) sosește în Stalingrad pentru a coordona defensiva orașului și cere idei pentru îmbunătățirea moralului. Danilov, acum locotenent, sugerează că poporul are nevoie de eroi pe care să-i idolatrizeze și publică relatări despre faptele lui Vasili în ziarul armatei prin care îl prezintă ca un erou național
Inamicul e aproape () [Corola-website/Science/332035_a_333364]
-
frontierei, a canalului Albert și a River Meuse]] pentru cel puțin o săptămână. Germanii au declanșat Blitzkriegul pe 10 mai 1940. Grupul de Armate B de sub comanda lui Fedor von Bock a intrat în forță în Belgia. Punctul central al defensivei belgiene, Fortul Eben-Emael, a fost cucerit în urma unei acțiuni a forțelor aeropurtate în dimineața zilei de 10 mai. Până pe 12 mai, 35 de divizii aliate, dintre care 10 ale BEF, ajunseseră pe aliniamentul râului Dyle conform planului. Unitățile avansate ale
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
Force” compusă din Divizia a 51-a infanterie, cea mai mare parte a Diviziei I blindate și Divizia Beauman. Divizia a 52-a infanterie și Divizia I de infanterie canadiană fuseseră trimise la Cherbourg după declandșarea atacului german pentru sprijinirea defensivei franceze. Aceste două divizii trebuiau ca, în cazul în care apărare franceză ceda presiunii atacului, să creeze o „redută” în peninsula Bretania. Generalul Alan Brooke a fost rechemat la Londra pe 29 mai, fiind numit la comanda trupelor din sud
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]