113,833 matches
-
limbaj radical diferite, unul literar (cel poetic), altul nonliterar (cel al românului). Studiul lui Lodge mi-a prilejuit și cîteva reflecții care ar putea avea darul să precizeze unele aspecte ale dezbaterii cu pricina. Unul este chiar acela de a defini corect limbajul literar, accentuînd pe a doua parte a sintagmei și nu pe cea dinții. Altfel spus, limbajul este literar fiindcă aparține literaturii și nu fiindcă implică o anumita normă lingvistică. Aceasta înseamnă că va trebui să descoperim în afara limbii
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
Alex. Ștefănescu Comedia limbajului Mihail Gălătanu s-a înfățișat de la debut că un "poliglot în limba română" (pentru a folosi o inspirată sintagma prin care Nichita Stănescu s-a definit pe șine). Prima sa carte, Știri despre mine, apărută în 1987 la Editură Litera, conține versuri scrise la 17-18 ani și echivalează cu o demonstrație de virtuozitate stilistica. Pentru tânărul poet, dicționarul limbii române este o vioară Stradivarius, la care
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
marginea culorii, a construcției suficientă sieși, a imaginarului ca materie primă pentru lumea reală, Vasilica Chifu își deconspira, de fapt, coordonatele unei existente morale. Desprinderea de contingent, refuzul modelului și inaderenta la ordinea perisabila sînt tot atîtea modalități de a defini o aspirație unică: spre incoruptibilitatea materiei, spre transcendență formei, spre polisemia visului.
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
ancorat în prezent nu putea avea acces. Dar Casanova nu ar mai fi Casanova dacă nu ar trăi tocmai în clivajul care există între prezentul absolut, cu efemeritatea lui, și viitorul absolut, cel etern chiar prin abstracțiunea lui. Aventură se definește, la Simmel, printr-un paradox similar: ea reprezintă o enclavă grefata în plină existența noastră, o clipă de rătăcire și de nebunie, în care ne comportăm altfel decît am face-o de obicei și sîntem de nerecunoscut, dar o clipă
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
față de un obiect de studiu, iar semnalul acestei distanțe e tonul narativ de o omniscienta neimplicare. În fine, eroul românesc - mai puțin un individ cât un ătipă - este ținut să asculte de un determinism strict, pe care Hippolyte Taine îl definește drept conjugarea a trei factori: la race, le milieu, le moment. Atitudinea autorului față de nouă convenție - s-o numim a ănon-fictionalitătii romanuluiă - este aceeași că fata de intrigă de tip picaresc: o adoptă în chip de ăcitată rétro, cu un
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
claritate, în cunoștință de cauză, peisajul cultural și politic al epocii. Autorul are un admirabil simt al nuanțelor (ceea ce nu înseamnă că se împotmolește în nuanțări interminabile). Junimismul, considerat de alți cercetători, în mod simplist, o expresie a conservatorismului, este definit de exemplu de Z. Ornea că "un liberalism de tip prusac, reprezentând nu interesele unei societăți noi împotriva uneia vechi, ci interese înnoite în cadrul unei societăți învechite. Sau altfel spus - adaugă istoricul literar - junimismul va opune legatului revoluționar pașoptist (acum
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
cea a investigațiilor legate de o retorică a comportamentului în diverse epoci și a felului în care ea exprimă sau influență anumite moduri de gîndire. Normele de conduită ale Occidentului, departe de a fi doar ceremonial exterior și pasager ce definea la un moment dat ritualul unei civilizații date, dar care se presupune că fie s-ar fi putut dispensa de el, fie ea însăși îl socotea marginal în peisajul propriei sale organizări, reprezintă ecoul unor reflexe de gîndire, pe de
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
gesturile au o semnificație simbolică, pe care cei cărora le sînt destinate o înțeleg, o contesta, sau și-o disputa cu alții, înseamnă că ele fac parte dintr-un cod cultural riguros. Așadar, ele sînt nu numai mișcări ale trupului, definite în sensul cel mai larg, ci un capital simbolic pus în circulație (pentru a folosi un limbaj bourdian mai degrabă) de relațiile sociale. Gesturile reprezintă forme de comunicare, însă, spre deosebire de limbajul scris ele angajează întreaga persoană fizică a cuiva, stabilind
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
secol și jumătate, intervalul 1800 - 1940, de pictură belgiană și românească. Expuși alături, în cadrul aceleiași perioade istorice, a aceleiași teme și, pe cît posibil, al aceluiași subiect, pictorii români și belgieni au fost oarecum constrînși să se autodefinescă, să se definească prin vecinătăți și, mai mult decît atît, să circumscrie, prin extrapolări cărora nu au cum să li se sustragă, un anumit spirit pe care, mai mult sau mai putin întîmplător, îl reprezintă în context. Însă pe lîngă faptul că, din
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
într-o lume intermediară, populată de umbre, de anticipări și amintiri. Cînd este la Paris, lumea lui e de fapt cea londoneză, dar odată întors la Londra va redeveni un parizian. Aici stă originalitatea lui Jankélévitch, în felul în care definește nostalgia în absență conceptului de "dor de casă". Nu importă de unde vii, ci faptul că întotdeauna te afli altundeva decît ai putea fi, sau altundeva decît ai fost înainte. Că și iubirea, nostalgia e nemotivata. Inutil erau nedumeriți medicii secolului
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
a celui care și-a părăsit țara (alo-image). Iată de ce românele sale reprezintă interesante nuanțări ale lumii postmoderniste contemporane, o lume a globalizării și suprapunerilor, reflectată prin perspectiva pe care Rushdie însuși o simte unică în felul ei și o definește drept "stereoscopica" (Imaginary Homelands, p. 19). Datorită ei, orașul Bombay poate fi surprins în tridimensionalitatea să pozitivă, negativă și fantastică. Aspectul benign al orașului este reprezentat de deschiderile sale infinite, pe care Moraes Zogoiby învăța să le citească pentru a
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
tău!" Era dascăl la Butucani, sat bun și mare, cu oameni cu stare și socoteală, pomeni și ospețe de om bogat." Dascălul este, prin urmare, un om al "lumii de ieri". În Die Welt von gestern Ștefan Zweig încerca să definească "lumea de ieri" - lumea întemeiata înaintea primului război mondial. Înainte de primul război mondial, scrie memorialistul, moartea nu aducea după sine dispariția individului. Omul era înlocuit greu: trebuia să treacă o vreme până când cel mort era uitat de cei din colectivitate
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
imposibil, să izbutească ăștia, se duce Rusia! Ce ma înfricoșează la ei e inaptitudinea lor la dragostea de oameni, pe care ii disprețuiesc, facultatea lor rece de nimicire și devastare, uscăciunea de suflet. Le lipsește un organ pe undeva, care definește omul, si aceasta absența a unui esențial enigmatic le dă o tenacitate fioroasa. Rîvna lui Ulianov e să stăpînească poate că mai puțin Împărăția decît fracțiunile celelalte revoluționare, ca să le anihileze. Voi nu știți ce-i comunismul rusesc. Regimul de
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
condiția ei de existență îi prescrie să se consume instantaneu. Din acest statut paradoxal provin toate manifestările ei literare că iubire nefericită, disperată, pierdută etc. Rezolvarea morală a unui asemenea impas estetic se află în căsătorie, dar numai în căsătoria definită pe baza premiselor ontologice ale iubirii romantice. Că exercițiu filozofic, o asemenea re-statuare a căsătoriei e spectaculoasă: condiția ei fundamentală este să presupună iubire (deci sînt excluse de la bun început, ca inestetice, căsătoriile din interes, sau strict bazate pe raționament
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
absolut, el nici nu este un pictor în sensul comun al cuvîntului, ci doar folosește pictură sau, mai exact, strategiile consacrate ale acesteia, pentru a se apropia de viață inaparentă a lumii vizibile și a celei imaginare, pentru a se defini pe sine în marea economie a realului tangibil și a visului și, nu în ultimul rînd, pentru a comunica, aproape în stare de inocentă, un segment din experiența acestei apropieri de miracol. Fire dinamică și reflexiva, pămînteana și eterica, animată
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
expresiei, componente formale cu funcții spiritual-simbolice și articulații organice ale unei structuri care crește asemenea unui organism viu. Expoziția lui Ilea apare că un mic tratat de ontologie prin care se dezvăluie întregul scenariu al devenirii unui cosmos foarte clar definit și cu o puternică legitate internă. Primul nivel este acela al materialelor perisabile, al panourilor de hîrtie obținute prin colaje oarecum aleatorii și care semnifică volatilul și amorful, substanța vulgara și materia spirituală necoagulate încă și fără un vector formal
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
de ce să ne scandalizam cînd elevii nu pot admite că metaforele sînt interpretabile? Sau că fiecare cititor în parte poate raporta aceeași metaforă la alt sistem particular de referință - profitînd de o ambiguitate și de un surplus de sens, care definesc însăși poezia ca mod de expresie?... În sfîrșit o altă boală care cangrenează manualele este tipăcul formularistic sever și complet arbitrar în care sînt depozitate informațiile. Producția lui Eminescu, de pildă, este împărțită gospodărește între compartimente redundanțe că: Timpul, Cosmicul
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
acumulare, ele determina și liniile de forță ale unei problematici a poeticii. Călin-Andrei Mihăilescu le prezintă cu limpezitoare conciziune în postfața pe care o semnează: ideea că literatura e o structură, că ea are un caracter (non) mimetic (în funcție de cum definim mimesisul), că are o functie epistemologica (prin capacitatea să de a-și crea propria reprezentare) și că se află într-o relație specială cu limbajul. Cele patru teme, sau moduri, la rîndul lor, nu există simultan, ci sînt stabilite treptat
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
de prestigiu. În 1939, Călinescu, mare critic literar și autor a doua române, dintre care Enigmă Otiliei era remarcabil, îi răspunde polemic lui Camil Petrescu, cu eseul Camil Petrescu, teoretician al românului. Partizan al românului realist de tip balzacian (cel definit de dl. Nicolae Manolescu, în Arca lui Noe, de tip doric), din 1935, de cînd pregătea Enigmă Otiliei, cronicile sale literare erau aglomerate de pledoarii pentru românul realist, fiind evident că nu agreează opera lui Proust și entuziasmul pentru creația
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
simte, comunicarea dintre ei realizîndu-se fără vorbe). E - de asemenea - singura frază care vorbește despre fiu, care ar trebui așadar să îl constituie ca Subiect; prin structura ei - propoziția secundară este totodată o propoziție logică - ar trebui chiar să îl definească. "Tu ești..."? Nu. Invers, în această lumea-pe-dos, mama îi neagă fiului existența ("tu n-ai fost niciodată"), chiar dacă numele predicativ ("...copil") pare să atenueze sentința. Între atîtea ezitări și rostiri amînate, incerte, fraza spune o certitudine ("desigur..."), singura certitudine a
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
marxist izvora din ăncredintarea că totul se leaga an vederea unui scop. Idee pe care o considerăm inacceptabilă. L-am citit mult mai tarziu pe Popper care identifică an relația dintre cauzalitate și finalitate an istorie eroarea capitala a marxismului, definindu-l, ăn Căutarea neterminata, drept "o profeție istorică ămbinată cu un apel implicit la următorul comandament moral: contribuie la realizarea inevitabilului." Aceasta este chiar "idioțenia periculoasă" la care se referă titlul articolului meu: validarea unui curs necesar al istoriei care
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]
-
la varsta de 40 de ani are an față anca o carieră iar romancierul Călinescu, după cele două cărți din 1933 și 1938 (despre ele Edgar Papu mi-a spus ca Vianu nu a vrut să se pronunțe) nu se definise "pe deplin" că romancier caracterizat. an fapt, G. Călinescu intervine reparator la un an după apariția primului volum al Esteticii (vezi "Adevărul literar și artistic" din 29 decembrie 1935) cu un omagiu formulat pertinent. El vede an lucrarea lui Tudor
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
un act de slăbiciune cauzat de faptul că amandoi se temeau sa ramana izolați ăntr-o vreme de mari negari. Studioși marginalizați, concentrați, asociați pe materia literaturii, Ț. Vianu și G. Călinescu amplifica - an contra curentului - atitudinea estetică. Pentru a-i defini să spun, repetăndu-mă, că nu avem an față un exercitiu demonetizat, posibil pe timpul Junimii, gruparea ce opunea golului spiritual voința de construcție. Cred că lucrurile cele mai grave au nevoie de atari exemple de complementaritate unită cu ănalta viziune a
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
parcurge întregul eseu al lui Marin Tarangul. Merită.) * Hazardul face ca, după revista sibiana, să le vină rîndul la lectură "caietelor botoșănene" HYPERION nr. 4, unde peste ce titlu dăm? Orgoliul, structura liniștită și neagresiva a ființei mele - asa se definește Ilie Constantin într-un dialog cu Gellu Dorian. Întrebat printre altele cum privește retrospectiv "concurență" să cu Nichita de la începutul anilor '70, cînd critică îi așeza pe același podium, Ilie Constantin răspunde: "O luptă pentru primul loc în generație, între
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
își asumă, încă din titlu, o ascendentă flaubertiană, eu îl văd pe Mihai Zamfir mai aproape de postura unui Nabokov al literelor române. (Dar scriitorul rus de expresie engleză nu se lașase oare, la vremea lui, sedus de Doamna Bovary?). Ceea ce definește, dintru început, aceste două simptomatice istorii de amor (spun simptomatice, fiindcă circumscriu mentalități și moravuri atât de caracteristice nouă) este lipsa apriorica de șanse a îndrăgostiților. Din start, totul le stă împotriva. Chiar și în condițiile libertății redobândite după decembrie
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]