30,841 matches
-
independență de la 4 iulie 1776. Text ca al unui alt imperiu roman, mutat aici, lîngă Long Island... Brațul drept ridicat, lung de 12 metri și gros de trei, ținea sus torța uriașă cu făclia electrică imensă măsurînd aproape zece metri. Degetul arătător, trei... Treaptă cu treaptă (168), ajung în capul Zeiței. Urcușul, în spirală, este istovitor. Abia mai răsuflu; sus, mă gîndesc la Calul troian al mirmidonilor, în frunte cu Ulisse... Achile. Nici vorbă de vreo minciună... Dacă omenirea a căpătat
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
în ziua aceea nici nu aveam asupra mea vreunul. Ca bursier, aveam doar niște bonuri de bancă, nominale. Cum să-i fi explicat negrului un asemenea lucru? Ar fi fost de tot rîsul. Omul insista, cu palma întinsă, mișcîndu-și nervos degetele, în semn de nerăbdare. Pe loc, judecați situația. Cum, adică, și-o fi zis negrul, cum să nu-i dau eu, un alb, un dolar, lui, care fusese atît de prigonit în istorie? Chit cu eliberarea aia, de formă. Auzisem
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
el, negrul, să-mi spună de ziua lor darnică a Recunoștinței: "Na, omule, un dolar, să ai, acolo, că nu mai e mult și trece!" Negrul începu să rîdă că îl refuzam. Se uita în jur și rîdea, arătîndu-mă cu degetul. Pe urmă a țipat tare, la mine: "Skimpy! - zgîrciobule - și a plecat în culmea furiei.
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
viața veșnică. Un elev se întreba: Care carne las eu să învie, cea cu păcate de la 20 de ani sau cea fără de păcate de la 80? Îmi vine în minte o întâmplare hazlie. Tatăl poetului Flurin Camathias și-a amputat un deget tăind lemne. S-a dus repede acasă, l-a pus într-o cutie și l-a îngropat. El credea încă în învierea trupului și nu voia să renunțe la un deget. Abia după aceea s-a legat la rană. Ești
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
hazlie. Tatăl poetului Flurin Camathias și-a amputat un deget tăind lemne. S-a dus repede acasă, l-a pus într-o cutie și l-a îngropat. El credea încă în învierea trupului și nu voia să renunțe la un deget. Abia după aceea s-a legat la rană. Ești scriitorul romanș cu cele mai multe lucrări traduse în românește (cinci romane, nuvele, poezii), ce știi tu despre România și ce legături ai cu ea? Când eram student la Fribourg se făceau procesiuni
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
milenara pădure/ în vasul ales al ființei mele/ ca untdelemnul unduit-ai Rimaya:/ știi Nirvana cărnii mele/ vasul cel ales lumina/ orgoliul umilinței: yoghin fericit:/ mai rezistă un perete subțire/ pieliță feciorelnică amară ca migdala/ virginitatea singurătății nubilă/ îți strînge degetele pe ochi/ risipindu-ți în urechi/ un pumn de melci: ghici cine-i?/ Maria dar Maria din Magdala/ mult îți va ierta căci mult o ai iubit - /greu atîrnă gurii tale/ Timpul - lacătul impudic/ roșie gura ta îndură centura/ castității
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
care nu se află în termeni prea buni, să îl contrazică și să-l asigure că n-a fost învins? Mă îndoiesc. Spera domnia-sa ca ziariștii să-i dea dreptate și să anunțe că în sfîrșit președintele a pus degetul pe rană? Iarăși e greu de crezut. Dl Constantinescu a avut prilejul să se convingă de faptul că editorialiștii și analiștii politici nu-și riscă propria credibilitate pentru a susține cauze care coboară alarmant în sondajele de opinie. Sau le
Gafă sau strategie? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17274_a_18599]
-
tineri decît bossul din America, cultivă - din păcate - același umor slinos. Textul introductiv, Cap de afiș, face un tur de orizont al numărului. Despre o proză a lui Horia Gârbea, Millennium Digital Sex, sîntem avertizați hîtru: "Vă veți linge pe degete!" "Pictorialul următor este în stare să vă gîdile simțul dumneavoastră estetic" (s.m.). Fraza, pînă una-alta, ne irită simțul nostru sintactic. Tot ce v-ați închipuit (și dorit) în legătură cu sexul oral este detaliat expus în examenul pe care îl veți
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
cu bun-gust din cele treisprezece volume ale autorului: Turnul înclinat, 1966, Antù, 1968, 13 iluzii, 1971, Arheopterix, 1973, întrebați fumul, 1975, De neatins de neatins, 1978, Jurnal de noapte, 1980, Un civil în secolul douăzeci, 1980, Fericit prin corespondență, 1982, Degetul de gheață, 1984, Arma anatomică, 1985, Mașina de uitat, 1990, Binemuritorul, 1996. Textele, așezate în ordine cronologică, după anul de apariție al volumelor, au o valoare în sine și, în același timp, ilustrează o evoluție. Există și trei poeme traduse
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
tablou. Pe mine mă ucid în fiece clipă"), alteori el izbucnește cu o impetuozitate decorativ-blasfematoare: "numai poetul stă în casa lui și moare trist la 33 de ani,/ după care trăiește ca un mort plimbat pe străzi și/ arătat cu degetul,/ sau, mut și transparent într-un parc, sfidător de absent,/ ca Dumnezeu....." (Poetul stă în casa lui și moare trist). Un corectiv, la fel de romantic, al acestui curs "mereu împotriva vieții" ce străbate poezia în cauză, îl constituie visul. Un vis
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
lui Eminescu (Editura Floare Albastră, 1995). Dl Georgescu este un bun cunoscător al poetului și publicistului, începînd cu manuscrisele și sfîrșind cu textele publicate. Cred că, mai ales după moartea lui Petru Creția, eminescologii noștri nu sînt mai numeroși decît degetele de la o mînă. Partea proastă, în legătură cu dl Georgescu, pe care îl prenumăr fără să ezit printre eminescologii valoroși, este că, în loc să ne dea o biografie sau o ediție nouă, s-a lăsat ispitit de o interpretare ciudată a vieții și
Potriveli și mașinațiuni by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17312_a_18637]
-
severă luare-aminte și oferind, deocamdată, privirilor un piept lat, sub podoaba albă a maxilarului de jos - nici barbă plină și stufoasă, nici cioc napoleonian. Pare bine legat, îndesat și rezistent, ceea ce mărește surpriza să observi că mîinile sunt mici și degetele sunt "fuselés", ca la femei... Titu Maiorescu vorbește cu un glas așezat și egal, alb ca o zi de toamnă acoperită de nouri... În vorba lui se dă pe față o multiplă și greu de analizat preocupare. Vorbește nu ca
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
publică, în traducerea regretatului poet și eseist Cezar Baltag (stocul de scrisori către Cezar Baltag e memorabil), întîiul volum din Istoria credințelor și ideilor religioase, urmat, apoi, de celelalte. Dar, acum, Eliade era rău bolnav de artrita lui reumatismală, cu degetele și încheieturile mîinilor inflamate și dînd dureri mari. Se cam plictisise de tot și de toate, deși se bucura că îi apar, în românește, cărțile (în 1978 dl Eugen Simion a făcut să apară, la Editura Cartea Românească, masivul volum
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
astfel de stihuri purtau o impenitentă încărcătură opoziționistă: "colb alb de penet/ gușă plină de vînt/ copil al cuvintelor mele/ în taină purtînd aripi nemărginite/ ți-e somn și ți-e milă de ele// eu mîna mi-o trec cu degete vii/ prin coama ta dulce de sare/ ții minte mereu mireasma de vis/ a ierbii pălite de soare// acolo în munți va fi s-adormim/ țesut pat de sticlă ne cere/ cu tine petrec mesteceni-aluni/ în umbra lor verde de
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
la loc/ s-o țină în viață...// ea-și zdrelea gingiile în lună/ ea-și spărgea dinții în ficatul lui/ ea ronțăia garful lui, sorbea măduva lui/ folosea ca vibrator o eprubetă plină cu sângele lui/ folosea ca suzetă un deget al lui" Ce anume are cartea antipatic Faptul că un grup de tineri și foști tineri și-a făcut de cap la Tescani, într-o vacanță de vară, poate fi privit cu simpatie (deși lui Mircea Cărtărescu și nici chiar
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
reperele argumentației lui y Gasset. Presupun, sper că sînt și reperele reformei învățămîntului din România. Să fim precauți, însă: să nu ne lăsăm seduși de o asemenea remarcabilă actualitate, să nu cedăm în fața unei retorici care are forța apropierii, a degetului pus pe rană. Eu una m-am străduit să rămîn atentă la logica discursului, să-i urmăresc articulațiile fără a abdica din prea mult entuziasm de la rigorile criticii. Y Gasset este, astăzi cel puțin, citit retrospectiv, un orator înainte de toate
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
trecătorilor apostrofîndu-i:/ "De unde vii orbule? Și-n alcoolurile crîșmei și-n duhoarea/ odăilor tenebrele sînt la fel...".// În fond de ce n-ai intra într-o crîșmă, străinule. E ca/ o ceață a unei aureole. Intri în ea și pipăi cu degetele:/ în locul trupului sîngerînd - paharul gol. Asta crede/ prietenul meu Ioachim și le strigă celor de pe ringul de dans:// "Vă scufundați tot mai adînc, bezmeticilor,/ în luturile poemului meu: aveți deja nămol la picioare,/ în mlaștina lui sînteți, orbeților!...".// Cuvintele lui
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
trebui să spună despre politica central-europeană a Ungariei la conferința liber-democrată de la Seghedin (1993). Frazele în general scurte, bătrânește cântărite parcă în nodurile de la batistă mi-au creat o anume iritare și impresia că autorul lor le socotește adevărul pe degete. Atâta interes trudit, pentru idei dintre care destule îmi păreau banale! Și cu toate acestea, spre final m-am simțit cu mult mai lămurit decât eram înainte, printr-un efect discret, dar viguros, de reconstituire a unei imagini generale din
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
pe proști de genii. Parcă o inimă comună bate în pieptul fiecăruia și apelul la interesul național, anihilând mai micile sau mai marile deosebiri dintre oameni, produce o salvatoare egalizare și fraternizare a tuturor. Un fitecine își poate îndrepta atunci degetul acuzator împotriva indiferent cărui reprezentant al elitei intelectuale, în numele pretinsei dragoste de țară, comandamentelor ei supreme. Numai așa un Dumitru Bălăeț îl poate pune în încurcătură pe un H.-R. Patapievici, pentru că altminteri, pe un alt teren, cel al vocației
Cabala mediocrilor by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17387_a_18712]
-
alte guri... Umilința e soțul și soția/ mama noastră și a părinților noștri/ fiica pruncilor noștri vii și a celor/ pe care nu i-am lăsat să se nască.// Umilința e sărutul așteptat cu anii/ respins de ceara sleită între degete/ sexul fotografiat ce pare atît de ireal/ și cel blestemat pentru veșnica sa puritate.// Umilința se cuibărește în craniile pustii/ în buzunarele goale în inimile deșarte/ ea ne intră în măduva oaselor/ ne suge sîngele ne roade visele.(...)// Fii umil
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
cum spun anglo-saxonii, cu un cuvînt calchiat și în română recentă) sau mijlocul poeziei sau românului este constituit de limbaj. Cu toate acestea, nici poezia, nici, cu atît mai rar, românul n-au fost abordate stilistic. Excepțiile se numără pe degetele de la o mînă. Întreaga noastră critică interbelică (de la Lovinescu la Călinescu) a rămas insensibila la limbaj: impresionista, dogmatica, istorista, sau estetică a preferat să evite verbalitatea textului în favoarea impresiilor, ideilor, ambiantei culturale sau valorii literare deductibile din el, ca niște
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
mâlc. Ba mai mult, le spune generalilor din NATO ce filme să vadă. Bine că nu am intrat în NATO că le și făcea program de bibliotecă. Același ziarist pufăie la Clinton că acesta își apără soldații și amenință cu degetul poporul sârb. Rămâi trăznit nu altă! Ce-ar fi vrut să facă președintele? Să le spună: omorâti-i dom^le!? Când președintele țării a declarat că intervenția NATO este necesară și legitimă, grămadă de politicieni de mai înainte, și cea a
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
cu ochi senini/ din care izvorăsc și curg/ atâtea mâini atâtea mâini// (de prin tavanul palid/ de prin pereții palizi și subțiri/ ca niște țurțuri lungi și albi/ și plini de trandafiri)// și-n hăul nopții pieri/ și semn cu degetul îmi faci:/ să nu mai faci/ să nu mai faci" (Azur - elegie). Este o mare distanță între asemenea comicării și imnurile pentru orgă (chiar pentru orgă!) din anii tinereții. Bineînțeles că, din când în când, se reeditează magia de altădată
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
ce vede în sumisiune un semn de noblețe. Ființă "plină de taine" se confundă cu lucrurile, într-un simțămînt al zămislirii comune: "De lumină din pielea zăpezii/ mă las absorbita/ teamă de a fi efemer/ își scurge cenușă lin/ printre degete// drumul pe care alunec/ e sigur/ chiar dacă orbit de pacea/ din jur// oboseală inimii/ ea însăși zăpadă" (Lumină de iarnă). Din această comuniune cu fenomenologia naturii rezultă, firește, o comunicare a regnurilor. Nu o "democratizare" a lor, cum se întîmplă
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
mele/ rătăcesc prin locuri/ roase pînă la sînge/ de amintiri" (Popas). Odată obținută această performanță, d-sa trăiește liric (prin delegație!) în locul lor: "Îngerul meu/ singur și el/ asculta noaptea hohotind prin unghere// sînt păsări de întuneric/ șoptesc/ socotind pe degete orele/ oprite în loc//în răstimpuri/ cartea citită de noi amîndoi/ tresare// e și ea o ființă/ îmi spune Îngerul/ și se face nevăzut printre file" (Înger îngerașul meu). Ori: "Picătură de ceai/ luminează palid chipul ferestrei/ cu sfiala ating liniștea
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]