1,654 matches
-
ei, ca și bărbații din clarobscurul clan. Femeie care, ghicind natura curată a insului curtat de masculi, îl convertește, are perspicacitatea de a-l (re)aduce la normalitate. Și, de data aceasta, chiar vedem cum se consumă faptele, vedem ce delicii firești poate procura o legătură care se revelă nu doar la pat, ci și în... anima celor doi parteneri. Dacă e să urmărim pînă la capăt povața finuță a poveștii, atunci putem conchide că homosexualitatea a pierdut cu 1-0 în fața
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
paharul plin e cel cu vodcă, cel pe jumătate, cu apă: pentru păcălirea curioșilor. Soarbe și trage din țigara fără filtru, soarbe, soarbe... Trăim într-o lume a văicărelilor. Ziarele și televiziunile întrețin permanentă frăsuială agresă, mizeria și deriziunea fac deliciul condeierilor de toată mîna. Dacă reușești să te sustragi măcar și pentru o clipă acestei infestări programate, lumea, chiar și lumea noastră ți se pare întrucîtva respirabilă. În Gara de Nord, totul e pus la punct, în locul tarabelor sordide, localurile sclipesc elegant
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o bunădispoziție debordantă. Doar în pînzele spaniolilor Murillo și Ribera mai văzusem așa ceva: amestec de sordid și de veselă demență. O singură dată am urmărit scena în care cei doi erau politicos (mde, politețe franțuzească!) îndemnați să-și părăsească locul deliciilor. Polițaii noștri n-au prea fost educați în duhul politețurilor, dar ar putea, în sfîrșit, să le practice acum cu brio. Iar orașul n-ar mai arăta ca un imens Maglavit. Un pic de muzică. Recent, în timpul concertului Filarmonicii, unui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sărbători ce nu-i permis! Ar mai rămîne de văzut care ar fi insula în stare a mă primi cu cele 10 tablouri. Care? Poate chiar atelierul meu din Armeană. (De unde, iată, vă trimit calde urări de an bun.) 2003 Deliciile dictaturii soft 6 ianuarie My friend. Refren de operetă de pe Broadway, nu? Nu. Geniul să nu spun vorbă mare e singuratic. Nu caută, nu găsește în celălalt avantajele cuplului. Atît de propice mediocrilor și atît de profitabile, la urma urmei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
subsoluri. Cu Ceaușescu apar și "nuanțările". Predecesorul, aplatizîndu-i relieful, îi ușurează ambițiosului pantofar dezbrăcarea tunicii stalinist-maoiste și trecerea la costum. Iar cînd paranoia se va instala definitiv, costumul va fi asezonat cu sceptrul monarhic. Într-o imagine ce a făcut deliciul, sincer (!!!), al unui paranoic de data asta de geniu pictorul Dali. Ceaușescu n-a mai avut nevoie de Canal (decît doar cosmetizîndu-l), de Pitești, de Gherla, reușind performanța de a transforma întreaga țară într-o închisoare. De altfel, liber consimțită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
alt component al „podghiazului” și beneficiar al strălucitului prilej prin care detașamentul istoricilor ieșeni gustase din „dulceața Europei luminate”, rămâne referențial pentru inteligența sclipitoare, pentru inventivitatea, spontaneitatea, umorul și farmecul celui care nu se sfia, îndeobște, să se autoironizeze spre deliciul interlocutorilor. Același memorialist mai nota, perfect îndreptățit, că în numeroase alte împrejurări, cumva asemănătoare, petrecute împreună, „fie la colocviile ocazionale în jurul unei sticle de Cotnari, fie în «crama» primitoare a prietenului comun Petrișor Cazacu, trecut și el prea devreme în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
competența de om al scenei, Regulamentul de bloc prinde relief și prin nervul și fluența replicii, de reconfortantă alură bărbătească. Ar mai trebui poate adăugat așa cum în Calul verde dialogul, păstrîndu-și aplombul, nu evită cu totul un nume fals, exprimînd deliciul, de o simpatică pedanterie, al filosofării, întîlnim și dincoace, pe alocuri, gustul, solemn, pentru sentențios. Dar nu-i mai puțin adevărat că autorului nu-i lipsește vocația pentru enunțul aforistic. Dacă, mizînd pe iradierea în spectru politic a textelor sale
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
să zicem că este poreclit, privit cu dușmănie, otrăvit - precum Socrate sau, de ce nu, Împușcat - cum se Întâmplă azi prin America). Ca să-și continue totuși treaba, face pe plac elevilor săi, scăzând ștacheta sau trecând În registre care să facă deliciul acestora. Normal că devine un profesor trădător - dar Își salvează, momentan, dorita reputație. Dezamăgirea este adusă și de realizarea de către magistru a distanței dintre așteptări și realizările concrete ale discipolilor. Acesta descoperă aproape subit că cel cu care se lucrează
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ci felul cum se leagă aceste fapte În lanțul Întâmplărilor de zic cu zi ale persoanelor În cauză și greutatea semnificației reieșită de aici. Pentru unii, o simplă frunză căzândă sau zâmbetul inefabil al unui prieten pot constitui faptul esențial, deliciul unei stări excepționale, aducătoare de noi mutații și reinstaurări spirituale. Pentru alții, sumedenii de fapte bune sau accidente rele, survenite Într-un interval de timp (câștiguri materiale, avansuri profesionale, căderi personale, dispariții ale unor persoane dragi, devieri comportamentale), nu mai
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cancer, se va stinge în conacul de la Mircești. A fost o zodie norocoasă aceea în care s-a născut scriitorul. Cu firea lui senină și echilibrată, A. pășește prin viață lin, cu nonșalanță, gata oricând să guste o plăcere, cu delicii de rafinat epicureu. E înclinat spre confort și reverie, dar tânjește mereu să cutreiere prin ținuturi cu un soare blând și învăluitor. Dacă pare uneori infatuat și distant, mai ales în raport cu tânăra generație, față de cei apropiați se arată mereu afectuos
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
mai mari tc " Filfizoni mai mici, mai mari " Înghesuindu-se În foaierele teatrelor și ale Operei, forfotind la ore fixe prin parcurile și bulevardele șic, Împânzind cafenele și cluburi, indiferent de numele pe care Îl poartă, dandy-i gustă toate deliciile a ceea ce se cheamă „viață pariziană”. Ei reușesc să stilizeze cotidianul cu atâta frivolitate și inconsistență, Încât Își atrag o puzderie de porecle: gandins, gants jaunes, cocodès, petits crevés1. Grandoarea Leilor pare să se fi stins, dispărând În spatele unor biete
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
imbecililor”. Recapitulând Împreună cu acesta starea nobilimii franceze, aproape ruinată, nu se poate abține să nu comenteze pișcat de invidie luxul pe care și-l pot Îngădui totuși un Boni de Castelane sau cei din familia Montesquiou. Biografii care caută cu delicii de colecționari amănuntele doveditoare ale dandysmului matein vor fi răsplătiți pe deplin. Portretul pe care i-l face Ion Vartic În Clanul Caragiale e atât de bine compus din asemenea detalii, Încât l-am transferat aproape În Întregime, cum se
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pe care îi cunoaște de o viață. Și cum vecinii își pot da în petec din când în când, observatorul moral (în fapt, criticul literar) îi sancționează cu severitate. Așa procedează exegetul în cazul lui Moș Nichifor Coțcariul, cunoscutul personaj, deliciul multor critici. Pentru moralistul sever care este C., harabagiul Nichifor este un personaj negativ, un șarlatan - cum îi spune și numele -, un șmecher, un seducător de profesie care, pe deasupra, mai și trăncănește. Nu-i un soț exemplar și ingratitudinea lui
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
a poeziei și a întregii literaturi implica adoptarea de principii romantice: prețuirea naturii, valorificarea folclorului și a istoriei naționale. Nu e fără semnificație faptul că talentul său s-a exprimat plenar în clasicele prin compoziție pasteluri, că proza sa procură delicii de felul celor oferite de literatura clasică memorialistică, iar teatrul său comic include personaje și situații de tip molieresc, în timp ce Fântâna Blanduziei construiește o viziune vrednică de dramaturgia clasică. O natură prin excelență clasică este C. Negruzzi. El debutează în
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
M. Eminescu ca epigraf în poemul Strigoii), sugestiilor auditive folosite în Zodia racului li se adaugă, aici și în alte locuri, o fantezie plastică puțin obișnuită. La B. pot fi aflate versuri pline, meșteșugite, somptuoase uneori, alerte alteori, cu vădite delicii de coloratură lexicală și cu virtuozități de rimă și ritm. Și în proză scriitorul este ispitit de elementul fantastic. Ciclul Heptameron (1861) cuprinde câteva povestiri care utilizează înscenarea fantezistă, narațiunea rămânând, de fapt, în planul real, ca mai târziu la
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
însemnele unei civilizații în extincție, fisurând ideologia comună asupra mahalalei - un mediu „insular”, vitalist, înăbușindu-și ecourile, dar sfârșind, inevitabil, prin a se „deschide”. Scriitorul fixează cu rafinament și voluptate, reabilitând argoul, momentul agonic al unei „lumi”. Groapa etalează și deliciile de gourmet ale autorului, fastul sărbătoresc al enumerărilor, luxurianța inventarului. B. crede în puterea cuvintelor, în forța lor incantatorie și generativă. Dar cărțile imediat următoare, Șoseaua Nordului, Facerea lumii, Războiul undelor (1974, în colaborare cu N. P. Mihail) ori Atac
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
-P. e o plămadă aparte, de ins cumva demoniac și cabotin deopotrivă. În „Seara”, ziar stipendiat se pare de Puterile Centrale, al cărui director și proprietar a fost în 1913 și 1914, publicistul mânuiește un condei incisiv, încercând un anume deliciu, aproape că artistic, al ponegririi. Cinicul vede în juru-i, și încă supradimensionate, păcate de care el însuși nu pare să fi fost străin. E, în causticele lui ieșiri moralizatoare și justițiare, un alibi subtil și, poate, dincolo de exercițiul retoric, un
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
ton care pare a fi sunetul unui clopot, sau un cântec, sau altăceva...... atunci începe viața mea cea adevărată, atunci mă primblu prin cameră și stau câteodată locului și ascult. Ah! atunce simțesc adese cum se îmflă un râu de deliciu în anima mea bolnavă...; se mișcă ceva în camera alăturată. "Aceea e Iulia", strig și deschid ușa. Lumânările joacă și o șoptire lină merge prin casă... "Iulio, Iulio! tu nu m-ai uitat" zic și apoi mă pun în pat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai sigură pentru mănținerea păcii decât concesii unilaterale, menite a ne câștiga poate simpatiile unuia, dar cu atât mai proprii pentru a stârni rivalitatea celuilalt. [10 septembrie 1882] [""ROMÎNUL" COMENTEAZĂ ASEMENEA... "] "Romînul" comentează asemenea unul din pasajele noastre, care făcuse deliciile "Telegrafului" în curs de o săptămână, un pasaj pesimist, n-o tăgăduim, prin care arătăm că toată pseudocivilizațiunea noastră, stearpă economic și intelectual, s-a tradus în o cumplită apăsare fiscală și administrativă a țăranului și că sub statul național
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
titlul de reacționari, fără a o fi, credem că putem suporta fără pagubă și pe acesta. Unde-a mers mia, meargă și suta. Din nou ni se spune bunăoară că dorim întoarcerea stării de lucruri înainte de 1700, că "vorbim cu deliciu de un Domn român de sânge, înconjurat de-o aristocrație istorică", ba "Romînul" are chiar aerul de-a ne face o imputare din aceasta. Să ne-nțelegem: nu dorim nici una, nici alta. Dar de ce n-am aminti cu iubire trecutul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să ascundă adevărata natură a lucrurilor, Abatele se aplecă asupra unui exemplu. ― Aloim!? Te-ai întrebat vreodată unde se întîlnește gândirea Sfântului Augustin, episcopul de Hippona, cu cea a întemeietorului Abației noastre? Tânărul ridică din umeri. ― Știi bine că las deliciul unor asemenea dantelării teologice în seama celor mai învățați. ― Ei bine, din multitudinea celor care ar fi de spus, o să-l amintesc pe acela care ar trebui să te mulțumească și care este în sine un mare secret. Spre marea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
monocristal imens, rezistent probabil la proiectile și opac pentru laseri. Pătrunseră liniștiți în ceea ce se dovedi a fi un fel de prăvălie. Expuse pe pereți sau direct pe pardoseală, se puteau vedea sute de artefacte pământene, dintre cele care făceau deliciul colecționarilor. Barna schiță un zâmbet când ochii îi căzură pe ceea ce el știa sigur că era un coș de pâine, care fusese umplut cu capace de bere. Ghiontul scurt pe care-l primi între coaste îi atrase însă atenția spre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Astfel, aceste comunități socio-economice atrag, gestionează Și utilizează intenția resurselor umane (ca idee, ca punct comun de apartenență la arealul respectiv), pentru ca mai apoi să livreze intenția de a face afaceri aceleiași resurse. Nu am părăsit societatea, omul (savoarea Și deliciul spectacolului social), ci am restrâns sfera spre gestiune, spre genul proxim al Științelor sociale - contabilitatea. Și credem cu tărie acest lucru! De ce? Pentru că similitudinile „om-creație umană” au însoțit istoria de veacuri a societății umane. Entitatea economică este o creație a
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
definește ca fiind emanația provenită din inteligibilul pur. Pe principiul metaforic, el utilizează registrul spațiului - punct, linie, plan, volum - pentru a se exprima în acela al timpului - clipă, zi, an etc... Delirul miroase puternic a platonism și regăsim în asta deliciile filosofiei, în mod deosebit ale teologiei, ale lui Timaios. Acești Eoni funcționează în cupluri: un mascul, o femelă. Doctrina afirmă că ei, sunt în număr de treizeci, nici unul mai mult, nici unul mai puțin. Unul dintre ei se numește de altfel
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
puternici nu-l impresionează, care nu se teme de autoritate și care, liber fiind, se bucură de libertatea sa ca de bunul cel mai de preț. -2Filosoful preafericit. Numai personajele beatificate de Biserică merită de obicei această calitate, în așteptarea deliciilor sfințeniei catolice, apostolice și romane. Despre Anaxarh din Abdera pare greu de spus astăzi prin ce, cum și de ce a fost numit Preafericitul. Desigur, el se bucură de sine ca electron liber ce este îceea ce, evident, procură o reală
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]