2,891 matches
-
de sociologie et de criminologie, București, feb. 1914, nr. 1 133. C. I. Parhon, Asupra constituției somatice la alienați, în Congresul psihiatrilor români, Cluj, 1920, și Revista medicală Sibiu, 1920. 134. C. I. Parhon, Bătrânețea, senilitatea, psihoza vârstei și involuția, demența senilă, demența arteriosclerotică, publicată la Facultatea de Medicină, Iași, 1925. 135. C. I. Parhon, Psihozele afective. Mania, melancolia, psihozele intermitente sau periodice, circulare, ciclotimia, psihozele alterne. Concepția psihozei manaico-depresive, publicată de Facultatea de Medicină, Iași, 1925. 136. C. I. Parhon
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
et de criminologie, București, feb. 1914, nr. 1 133. C. I. Parhon, Asupra constituției somatice la alienați, în Congresul psihiatrilor români, Cluj, 1920, și Revista medicală Sibiu, 1920. 134. C. I. Parhon, Bătrânețea, senilitatea, psihoza vârstei și involuția, demența senilă, demența arteriosclerotică, publicată la Facultatea de Medicină, Iași, 1925. 135. C. I. Parhon, Psihozele afective. Mania, melancolia, psihozele intermitente sau periodice, circulare, ciclotimia, psihozele alterne. Concepția psihozei manaico-depresive, publicată de Facultatea de Medicină, Iași, 1925. 136. C. I. Parhon, Par quel
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nu se găsește sugestia". 135 "Ce este și ce nu este isteria", Noua revistă medicală, București, 1936, nr. 1. 136 Bulletins et mémoires de la Société médicale des hôpitaux de Paris, 1930, nr. 15. 137 "Cercetări asupra conformației somatice la alienați (Demență precoce, epilepsie, paralizie generală)", Comunicare prezentată la al II-lea Congres al psihiatrilor din România, Iași, 25 septembrie 1921, publicată în Buletinul Asociaților psihiatrilor din România, 1922, an I, nr. 1. 138 "Raportul dintre psihiatrie, știința dreptului și criminologie", în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
predispoziția genetică și scăderea fluxului sangvin cerebral. Depopularea neuronală și gliala are loc în cortexul cerebral (în special ariile asociative) și hipocamp. Depopularea neuronală și glială are loc în cortexul cerebral (în special ariile asociative) și hipocamp. Rezultatul este instalarea demenței; in functie de etiologie există mai multe tipuri de demențe: Alzheimer (cu determinism genetic), vasculare, posttraumatice, de cauza infecțioasă, anoxice, toxice, carențiale, dismetabolice. Psihopatologic, în sindromul demențial au loc scăderea atenției (amneziei antero- retrogradă) și alterarea comportamentului (dezorganizarea activității cognitive
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
gliala are loc în cortexul cerebral (în special ariile asociative) și hipocamp. Depopularea neuronală și glială are loc în cortexul cerebral (în special ariile asociative) și hipocamp. Rezultatul este instalarea demenței; in functie de etiologie există mai multe tipuri de demențe: Alzheimer (cu determinism genetic), vasculare, posttraumatice, de cauza infecțioasă, anoxice, toxice, carențiale, dismetabolice. Psihopatologic, în sindromul demențial au loc scăderea atenției (amneziei antero- retrogradă) și alterarea comportamentului (dezorganizarea activității cognitive cu producții delirante, tulburări de vigilență și afectivitate). Are loc
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
mai rar, afectarea de tip piramidal. În special la vârstnici, ateroscleroza și hipertensiunea arterială sunt cauze principale pentru accidentele vasculare cerebrale, care pot afecta cortexul, caz în care clinic apare o neurastenie cu mici semne neurologice, ulterior bolnavul evoluând spre demență vasculară, nucleii bazali, consecința fiind sindroamele extrapiramidale sau pseudobulbare, parezele, spasticitatea, hiperreflectivitatea miotatică la nivelul membrelor, trunchiul cerebral, situație în care se manifestă un sindrom pseudobulbar fără râs sau plâns spasmodic ori tulburări sfincteriene, în schimb cu tulburări cerebeloase, amiotrofii
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
adevăratul dialog al Electrei cu cei din mormânt, un dialog care o absoarbe cu totul și o îndepărtează de lumea celor vii. În această lipsă de măsură, în această trăire excesivă a doliului, Crisotemis și corul văd un soi de demență. Una la care Electra nu renunță și pe care și-o cultivă chiar cu obstinație. Fiindcă i s-a interzis să meargă la mormântul tatălui, Electra a înălțat în sufletul ei un alt gorgan funerar, încărcat de întreaga forță pe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nebunia. Alte tenebre, un alt chip al lui Gorgo. Lussa, fiica întunericului, va avea rolul de a-i lua mințile și de a dezlănțui în Heracles, prin dansul ei frenetic, acompaniat de flaut și asociat ororii unei vânători sălbatice, furia demenței criminale. Corul nu se înșală în această privință: „E Gorgo, fiica nopții, înconjurată de viperele ei cu o sută de limbi șuierătoare, e Lussa, a cărei privire te împietrește”. Ca și Gorgo, ca și eriniile, Lussa e indisociabil legată de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și cunoașteretc " Delirul tragic\: rătăcire și cunoaștere" Acest spațiu aflat în plină sălbăticie - sau acest spațiu al limitelor și al frontierelor care îl mărginesc sau îl înglobează - este el însuși ambivalent. Teritoriu al morții sau al vânătorii nemiloase și al demenței criminale, el are, în același timp, statutul de spațiu al inițierii, al unei cunoașteri la care nu poate ajunge oricine. Acesta este, de altfel, punctul unde se întâlnesc cele trei zeități mascate - Gorgo, Artemis și Dionysos -, punctul unde se precizează
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
imaginilor unui măcel de o extremă cruzime: corpuri spintecate, capete retezate și înfipte pe creneluri... Un Macbeth aducător de moarte și care poate privi neînfricat moartea în față, dar și un Macbeth care, în cele din urmă, cade pradă unei demențe ucigașe: ambivalența e menținută până la capăt. O regăsim, de pildă, la începutul actului al patrulea, în îndemnurile celor trei apariții: a doua îi spune „Be bloody” („Fii crud și sângeros), iar a treia, „Fii un adevărat leu”. Macbeth e predestinat
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ce freamătă neștiute în fiecare dintre noi: „Noi plăsmuim fantomele, fantomele care ne trec prin minte... iar ăsta nu e un joc, ci o realitate miraculoasă în care trăim detașați de toți și de toate, cu o intensitate împinsă până la demență”. Desigur, e vorba despre ceva ce nu s-ar putea petrece decât într-un spațiu al extremelor, al ultimelor limite, cum e această vilă a lui Cotrone, unde te afli parcă „la încheieturile vieții”, spațiu-frontieră în care, „la o poruncă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
public de teatru este, crede Genet, „acela care se simte în stare să se plimbe noaptea printr-un cimitir ca să întâlnească misterul și să-l înfrunte”. Un gest lipsit de orice frivolitate sau presupunând, la rigoare, „o frivolitate vecină cu demența”, ca aceea a lui Hamlet, bunăoară, ascunsă sub masca nebuniei în dialogul cu Ofelia, sau în scena „teatrului în teatru”, moment în care Hamlet mizează totul pe o carte. Dacă Genet își dorește un teatru „printre morminte”, e pentru că moartea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ciclotimiei, face precizările următoare privind debutul afecțiunii: „În general doar aproape de vârsta cuprinsă între doisprezece, treisprezece sau paisprezece ani această structură capătă aspectul clinic descris... Afecțiunea circulară persistă pe tot parcursul existenței fără a ajunge niciodată să se transforme în demență și prezintă exacerbații ce coincid în general cu perioada pubertății...”. Desigur aceste constatări clinice erau incluse într-un model teoretic în care prevalau noțiunile de degenerescență și de stare constituțională care sunt probabil motivul omiterii lor. Nu mai era mult
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și a auzit-o pronunțînd cuvîntul „Ialdabaot” (căruia textul Îi dă o etimologie fantastică). Din cauza formei sale leonine, Arhontele este numit și Ariael, de la ebraicul ‘Arî, „leu”4. În AJ5, Ialdabaot se desprinde de Sophia concomitent cu Ignoranța (Agnoia) sau Demența (Aponoia), care l-a generat și care Îi va rămîne tovarășă la zămislirea celorlalți locuitori ai cercurilor inferioare, creați sub forma unor perechi de gemeni de sexe opuse. Ialdabaot are Înfățișarea unui „șarpe cu chip de leu, cu ochi de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
grecescul a-damao). Am văzut deja că Samael derivă din aramaicul samâ, „orb”. Care sînt Însă etimologiile celorlalte nume Întîlnite pînă acum? Sakla(s) vine dintr-un alt cuvînt aramaic (sakla’), Însemnînd „nebun”: Arhontele Își dovedește asemănarea de frate geamăn cu Demența!27 În ceea ce Îl privește pe Ialdabaot, ne vom cruța cititorii de majoritatea ipotezelor avansate pînă acum În legătură cu numele său28. Cea mai convingătoare dintre ele este, de departe, ipoteza oferită de Mathew Black: Ialdabaot derivă din expresia aramaică valda behût
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un tron - tronul lui Yahweh - În mijlocul unui nor luminos, care este „palatul gloriei lui Yahweh”. Însă Ialdabaot nu rămîne acolo și Își făurește singur „un eon Încins de foc strălucitor”. Împerechindu-se apoi cu el, sora sa geamănă Ignoranța sau Demența dă naștere la „doisprezece Îngeri, fiecare din ei În propriul său eon, asemenea eonilor nepieritori”: cele douăsprezece semne ale zodiacului 39. Urmează crearea celor șapte planete; dacă acestea vor apărea enumerate ca fiind douăsprezece, este din cauză că cinci dintre ele au
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
2); ură (2); vagabond (2); adoptat; adversar; Ady; are; armă; asumare; aur; autobuz; ban; banul; Băsescu; bătrîn; de bijuterii; bogat; bolnav; boț; bou; bucătărie; bun; bunuri; buzunare; case; călugăr; cătușe; căutat; de ce?; ceas; ciorditor; condamnat; conștiincios; criminal; cunoscut; dăunător; defect; demență; deputat; derbedeu; dezaprobare; dezgust; egoist; fărădelege; fiară; foamete; fraier; frate; frumos; frustrare; frustrate; fur; te fură; furătură; furiș; furtună; Gavroche; golan; gratii; hacker; hapsîni; hoț; idiot; incapabil; individ; inegalitate; infracțiuni; inimă; inteligent; iscusit; iute; împrumută; îndrăzneț; însușire; înșelăciune; lacrimi; lașitate
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
binefacere; blajin; blînd; bolnavi; bube; bun la inimă; bunăfacere; bunica; cadou; cald; calitate; caritate; de cămilă; a cerși; nu cerșetorie!; cerșit; de cineva; cinste; cîine flămînd; de cîine; cîinișor; compasiuni; credincios; cuget; cumsecade; darnic; datorie; dărui; a dărui; de; deasă; demență; demnitate; dezabilități; doare; doi; domn; a dona; Domnului; drag; drăguț; dreaptă; drum; dumnezeiască; dur; pentru dușmani; e pentru proști; de el; emoție; enorm; este; nu există; fată; față de cei săraci; făgăduință; de fier; firav; foame; generos; generozitate; gingășie; grijuliu; homeless
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
3); deosebit (3); distracție (3); el (3); fără minte (3); handicapat (3); inconștient (3); psihiatrie (3); suferință (3); turbat (3); urît (3); aventură (2); balamuc (2); bucurie (2); calm (2); cap (2); clovn (2); creativ (2); curaj (2); defect (2); demență (2); durere (2); dus cu pluta (2); geniu (2); glumeț (2); ingenios (2); inteligent (2); iubire (2); îndrăzneț (2); lucid (2); lunatic (2); naiv (2); nefericit (2); neînțelegător (2); neobișnuit (2); persoană (2); problemă (2); psih (2); sadic (2); sănătos
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
i se întâmpla și în tinerețe. Abia ajuns la Paris, îi scrie lui Jeni Acterian, pe 28 noiembrie 1938: „De dimineață până seara mă preumblu printre emigranți, neinteresanți și imbecili, și zac prin cafenele într-o aiureală acordată la gama demenței. Când te gândești că am ajuns să împiedic pe alții de la sinucidere, deși eu sunt mai aproape de ea ca oricine Ă ce zic? Ă sunt după ea! De n-aș cunoaște setea infinită de tristețe, de n-aș iubi cu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în deznădejde, nu m-aș mai putea suferi și mi-aș ucide cugetul fără milă și fără îndurare” (481). În timp, boema invocată aici e stăpânită chiar de corp. Corpul îl va obliga pe Cioran, neeroicul, să treacă de pe marginea demenței în inima precauției. De asemenea, să-i vindece pe alții de sinucidere, după ce-și transformase nefericirea în ispită. La drept vorbind, până și boemul Cioran are precauții nebănuite. Iată: „Continui să mănânc la cantină, fiind mult mai ieftin decât
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să mă justific și mă înfurii mai ceva decât cucoana. Ajuns aici, ca-ntotdeauna, senzație de rău fizic. Hotărât lucru, nu voi atinge indiferența decât după moarte” (II, 123). Iată-l, deci, pe Cioran chinuit de ce altceva decât de demonul demenței. Sunt momentele pe care le numește de „epilepsie” (I, 35) Ă pune el însuși cuvântul între ghilimele Ă, când se simte „supărător de aproape de sfântul Pavel” (idem). E, firește, un nou prilej de a se nega pe sine: „Afinitățile mele
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
eu însumi” (I, 255). În joc, e, de altfel, condiția propriei existențe. De n-ar avea accesele de furie, Cioran știe că n-ar mai fi el însuși. În fond, în spatele scenelor de furie pe care le trăiește uneori până la demență se află, oricât de discret sau de alienat, și un spectator. Georges Poulet îl somează pe Cioran să se calmeze, să nu se mai zbuciume, să nu mai fie deopotrivă „torționar și torturat”. Continuă Cioran: „Sunt în conflict cu Creațiunea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
bolnav) Bine, bine... (pleacă) Costache: (așezîndu-se pe locul unde era înainte de venirea securistului) Acum spune-mi tu dacă am fost securist... sau n-am fost... Octav: (impresionat de scena la care a asistat) Dumnezeule, și cînd te gîndești că toată demența și absurditatea aia erau menite, chipurile, să construiască un om nou! Costache: Și culmea e că au construit un om nou... Uită-te la mine... Octav: Tata, eu zic să renunți la prototipul ăsta Costache: De acord, dar cum? Octav
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
al avariției sale, dar și obsedat de iubirea nevestei Ana (personaj inexistent în nuvela lui Caragiale interpretată de Valeria Seciu) pentru fratele lui mai mic, Iancu (Ion Caramitru), hangiul Stavrache (Liviu Rozorea) va fi bântuit de imaginea acestuia, până în pragul demenței. Când până și viscolul ajuns în culmea nebuniei făcea să trosnească zidurile hanului bătrân. Alexa Visarion aplică nuvelei-sursă același tratament ca și "năpăstuiților" din piesă: toate detaliile pitorești sunt îndepărtate rând pe rând, precum foile de ceapă, până la miezul esențializat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]