1,535 matches
-
la nivel cosmic. Lumina sugerează absorbția spre absolut a ființei îndrăgostite. Poezia construiește un mit ce restructurează identitatea paradisiacă a ființei, o recuperare către "situații mitologice și sublime, cum este bunăoară aceea a fructului oprit sau a glasurilor divine și demonice prin frunzișul de rai" (L. Blaga). Erosul "reactualizează timpul și spațiul mitic" (I. Pop), e un centru generator de ordine și sens, o revelație a iluminării. Biografie Poezia Biografie păstrează reflexe ale expresionismului metafizic. Ea pune problema destinului poetic, în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
primare, un alter-ego al meșterului, pe care-l pune în contact cu iraționalul (Anton Nicolae); este înzestrat cu forță telurică și putere vizionară, stopând zona instinctelor elementarului; pare a fi bântuit de coșmaruri și prevestiri apocaliptice". Bogumil este un spirit demonic, un confident al meșterului, un slujitor al dogmei bogumilice, opunîndu-se rațiunii, nefiind de acord cu Manole, care încerca să evite crima printr-o soluție științifică: "calculul e un joc necurat". El îl împinge pe meșter la jertfă. Întreaga piesă stă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al dogmei bogumilice, opunîndu-se rațiunii, nefiind de acord cu Manole, care încerca să evite crima printr-o soluție științifică: "calculul e un joc necurat". El îl împinge pe meșter la jertfă. Întreaga piesă stă sub semnul "demonului creației" (George Gană), demonicul fiind cheia întregii viziuni a lui Blaga. Acțiunea se desfășoară pe Argeș în jos, în timp mitic românesc. În acest cadru, se ivește Bogumil, apariție demonică, între Dumnezeu și Stanail: "numai jertfa cea mare poate să ajute". Manole devine extatic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
împinge pe meșter la jertfă. Întreaga piesă stă sub semnul "demonului creației" (George Gană), demonicul fiind cheia întregii viziuni a lui Blaga. Acțiunea se desfășoară pe Argeș în jos, în timp mitic românesc. În acest cadru, se ivește Bogumil, apariție demonică, între Dumnezeu și Stanail: "numai jertfa cea mare poate să ajute". Manole devine extatic, vizionar până în momentul când se prăbușește din clopotniță, își "teatralizează" propria sfâșiere lăuntrică. Din acest scenariu expresionist se rețin semnele rău-prevestitoare: zidirea bisericii durează șapte ani
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din Junii corupți, răzvrătitul din Înger și demon, proletarul comunard din Împărat si proletar, îndrăgostitul din Mortua est. Lumea în care se deplasează acești eroi lirici este una searbădă, nedreaptă. Eroul lui Eminescu este neadaptabil, neconformist, singuratic, răzvrătit cu chip demonic (Înger si demon), luptător pretutindeni înfrânt, căderea (moarte, singurătate amară, consolare prin cunoaștere filosofică) se îmbină cu răzvrătirea. Acum se conturează opera eminesciană dominată de motivele romantismului european și ale folclorului românesc: pesimism, viața ca vis (după Schopenhauer), atmosfera sumbră
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de creația populară, M. Eminescu a cules folclor și l-a prelucrat, între altele și mitul Zburătorului, pe care l-a versificat în poem, prin visul fetei de împărat, care-și imaginează întruparea tânărului în ipostază angelică și în ipostază demonică. Acest mit este un imbold pentru visare, aspirație, revelația idealului, care colaborează cu motivul Luceafărului (astru simbolizând spiritul pur) și se integrează marilor valori romantice. În poem, filosofia populară (credințe, practici magice, tradiții) se contopește cu viziunea mitică despre nașterea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Conștientă că nu are acces la viața veșnică, fata de împărat motivează: "Căci eu sunt vie, tu ești mort". După trei zile și trei nopți, fata își amintește în somn de Luceafăr (mitul oniric), îl ademenește, iar acesta ia înfățișare demonică, născându-se din soare și din noapte: "Și soarele e tatăl meu,/ Iar noaptea-mi este muma". De astă dată i se oferă fetei cosmosul, în care ea să fie cea mai strălucitoare stea, dar aceasta refuză. Metamorfozele Luceafărului (înger
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cel veșnic, din care răsare tot șirul de oameni trecători..." (G. Călinescu). De la dascălul Ruben, Dionis află despre deosebirea dintre om și Dumnezeu, cel din urmă având în el "toate neamurile ce or veni și ce au trecut". Sub semnul demonic, Ruben și atelierul său se metamorfozează într-un infern de alchimie, cu diavoli în fiole de experiență. Dan intră în dialog cu umbra și se dedublează (motivul umbrei), vrea să plece din lumea dominată de ipocrizie. Și Maria, chemată de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
readus la condiția de muritor. Caracterizarea lui Dionis Dionis, eroul din prima nuvelă fantastică românească, are numele zeului Dyonisos din mitologia greacă. El încearcă să atingă absolutul în cunoaștere, nu reușește și este nefericit. Portretul fizic: tânăr de o frumusețe demonică ("fața era de o dulceață vânătă-albă", "ochii triști în forma migdalei"), înzestrat cu o fire melancolică, tristețe, inocență, aspirații spre idealuri superioare. Dionis avea aproape 18 ani, se retrăgea în visare și singurătate, moștenea doar un portret de la tatăl său
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
deși are o înfățișare blândă, e un adevărat Mefisto, care-i explică ucenicului, deosebirea dintre Dumnezeu și om. Dumnezeu e vremea însăși, iar omul ocupă numai un loc în vreme. Omul și umbra sa își pot schimba firile. Având intenții demonice, Ruben îl inițiază pe călugăr și-l îndeamnmă să aspire spre cunoașterea absolută. Folosindu-se de cartea magică, Dan se desparte de umbră și află că sufletul său a trăit în pieptul lui Zoroastru. Dan întoarce câte șapte foi din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Emilia Răchitaru, un "client" cu "relații", autorul remarcă la el delicatețea, loialitatea. Doamna T. îl iubește sincer, îi simte sensibilitatea superioară. Tânărul are suficiente calități, dar nu face parte din categoria învingătorilor. Unica împlinire în care crede este dragostea ireală, demonică, devastatoare, nelumească. George Demetru Ladima G.D. Ladima este un personaj static, multidimensional, un alter-ego al autorului. Portretul fizic: "înalt, slab, cu ochii rotunzi și orbitele mari, adâncite... cu mustață de sergent-major și cărare de frizer". Pentru Fred Vasilescu: "un om
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Protagonistul e un om slab, lipsit de voință, care parcurge drumul de la cizmarul cinstit la cârciumarul terorizat de bani. Obsedat de avere, Ghiță intră în degringoladă morală odată cu sosirea lui Lică Sămădăul, la hanul Moara cu noroc. Având o fire demonică, acesta din urmă îl obligă la complicitate pe cârciumar și-i pregătește treptat finalul tragic. Dar fondul său pozitiv nu dispăruse complet și avea uneori remușcări. Nu numai Ghiță, ci și Ana, soția lui, devine o victimă a lui Lică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
două evenimente înfiorătoare: jefuirea arendașului și uciderea femeii tinere. După ce Ghiță a fost umilit de Lică, până și în viața de familie, s-a hotărât să se răzbune pe acesta și să-l dea pe mâna jandarmului Pintea. Dar personajul demonic le scapă. Gelos că Ana și-a petrecut o noapte în brațele lui Lică, o ucide și este ucis la rândul lui de Răuț, omul lui Lică Sămădăul. Acesta din urmă, ca să nu fie prins de Pintea, se sinucide izbindu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
intră în contact, îi umilește, simte slăbiciunea lui Ghiță pentru bani, îl înfricoșează: "Acu nu te mai las să pleci; ai stat până acum din încăpățânare; trebuie să stai de aici înainte de frică". Lică Sămădăul are o putere de "seducție demonică" (Mircea Zaciu). Mai marele porcarilor o seduce și pe Ana, căreia îi impune un sentiment de frică și de dispreț. În final, în timpul unei furtuni cumplite, Lică Sămădăul simte că se apropie pedeapsa lui Dumnezeu și disperarea care îl cuprinde
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Alexandru Ioan Cuza", Iași, 1997. .Doinaș, Șt. Aug., Despre modă poetică, în Poezie și modă poetică, Editura Eminescu, București, 1972. Doinaș, Șt. Aug., Orfeu și tentația realului, Editura Eminescu, București, 1974. Doinaș, Șt. Aug., Lectura poeziei. Urmată de Tragic și demonic, Editura Cartea Românească, București, 1980.. Dragomirescu, Mihail, Mihai Eminescu, Editura Junimea, Iași, 1976. Drăgan, Gheorghe, Poetică eminesciană, Editura Junimea, Iași, 1989. Drăgan, Mihai, Mihai Eminescu: interpretări, Editura Junimea, Iași, 1982. Dragolea, M., În exercițiul ficțiunii. Eseu despre Școala de la Târgoviște
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să identifice în ficțiunea lui Daneliuc reminiscențele lecturii din Cezar Petrescu trebuie să se recunoască, practic, învins. Pe scheletul epic din Omul din vis regizorul articulează un spectacol cinematografic fără nici un precedent românesc, care stă, indiscutabil, sub semnul alunecării insinuante, demonice înspre o moarte care nu dovedește practic nimic. Căci în Glissando totul curge, într-adevăr, conform principiului enunțat, discret, de protagonist ("Lucrurile alunecă, domnule Ordeanu!"), totul glisează între realul terifiant și oniricul nu mai puțin coșmaresc, între o viață asfixianta
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
vivante ale unei dictaturi abstracte 13". Într-adevăr, fiecare detaliere a cronotopului excelent ales (un fel de sanatoriu-închisoare, amintind în special de spațiul torturant din Zbor deasupra unui cuib de cuci, dar și de diverse exploatări literare ale spațiilor demonice anatemizate în Vechiul Testament), fiecare metaforă-simbol ce polarizează atenția privitorilor (fotografia și portretul, nu atât că depozitare ale memoriei într-un Timp necruțător, cât că ipostaze ale unei alterități neliniștitoare; fereastră și oglindă că spații de trecere înspre un dincolo ambiguu
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
început prin neputința omului de a fi modest. Dumnezeu i-a cerut să fie umil, să stea liniștit, să nu se ocupe de nimic, insă omul, pentru că e "un băgăcios și un nepoftit", a nesocotit acest sfat, "este principiul lui demonic, iar dacă nu acceptăm acest principiu, nu acceptăm Istoria. Omul a fost corupt de la bun început. Nu cred în păcatul originar în maniera creștină, fără el, însă, istoria universală nu poate fi înțeleasă. Natura umana era coruptă încă din germene
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Bollon, "un héréthique, un diable". Richard Reschika surprinde 50 un Cioran care se detașează de arhetipul demonului: În capacitatea specifică a omului de a voi neapărat să facă, să schimbe ceva, Cioran nu vede decât stigmatul imperfecțiunii, prezența unui principiu demonic"51. Cioran îl bănuiește pe om, chiar și atunci când, aparent, face acte de bine, de intenții distructive, care vorbesc despre nemulțumirea funciară a omului vizavi de lumea creată de Dumnezeu, pe care ar încerca să o cârpească. Nu ne putem
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
epilepsia la Dostoievski. De aceea, pe Cioran nu-l interesează decât cei care suferă, cei care trec prin experiențe la fel de delirante că el. Pentru el, Dostoievski, cu personajele sale fără credință, asasini, tâlhari, epileptici, cu luciri de sfințenie ce ating demonicul, este Scriitorul; omul normal nu are acest conținut interior și, ca atare, pentru Cioran, este "fără substanță". De aceea scrie Cioran, cărțile lui fiind, de fapt, sinucideri ratate. El se vede lucid pe sine însuși că "un bolnav fără boală
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și înaintării în moarte înseamnă luciditate extremă, înseamnă a privi viață și moartea eliberate de iluzii. Viața că o lungă agonie sau, cum consideră Sábato și Cioran, ca "o călătorie spre mormânt", este de fapt o altă formulare a dialecticii demonice a vietii care naște forme pentru a le distruge într-o succesiune irațională; problemă salvării, a mântuirii nu este valabilă pentru Cioran, în schimb la Sábato, salvarea constă în speranța. Speranța se naște când omul este nefericit, când ne simțim
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
unei clase sociale, vechea aristocrație roasa de nebunie și incest în Despre eroi și morminte, unde apar noi dimensiuni ale râului, de data aceasta categoric sabatiene: organizarea râului într-o putere subterană care guverneaza prin intermediul Sectei Orbilor și agravarea caracterului demonic al lui Fernando 88, care înlocuiește irascibilitatea lui Castel cu un sinistru complex: furia împotriva celorlalți, disprețul față de sine însuși și orgoliul de a fi o canalie, culminând cu degradarea generalizată din ultimul român sabatian, Abaddón, Exterminatorul, care îl atacă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
9 Dumnezeu o creație a supraconștientului își dezvăluie dorințele prin mijlocirea Fiului. Prin intermediul celor două personaje testamentare vorbește, de fapt, vocea sufletului uman. În cazul lui Iisus, ea parcurge drumul transfigurării subconștientului tenebros în supraconștientul majestos. Mîntuitorul "a învins tentația demonică (subconștientul) și a realizat elevația divină (supraconștientul) a naturii umane..."10 Iisus a devenit susține Paul Diel în deplină contradicție cu tradiția dogmatică omul "divinizat" simbolic, "omul-dumnezeu".11 Interesantă îmi pare a fi simbolistica subiacentă discursului și textului teologic pe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
10 Iisus a devenit susține Paul Diel în deplină contradicție cu tradiția dogmatică omul "divinizat" simbolic, "omul-dumnezeu".11 Interesantă îmi pare a fi simbolistica subiacentă discursului și textului teologic pe care Diel o "desconspiră" cu eleganță și măiestrie. Astfel, tentațiile demonice sînt simboluri ale subconștientului, iar "elevația divină" simbol al supraconștientului. La rîndul său, "Cerul" testamentar ar fi semnul manifest al contemplării supraconștiente. Convingerea lui Paul Diel este că toate textele evanghelice conțin referințe secrete, oculte, la misterele vieții psihice omenești
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
diferit de "Dumnezeul-om" al teologilor, a fost asumat și argumentat de inginerul Kirilov, unul dintre personajele Demonilor lui Dostoievschi. Kirilov se va "sinucide pedagogic" (A. Camus), lăsînd astfel celorlalți șansa de a deveni (la rîndul lor) "oameni-dumnezei". O cale demonică, din punctul meu de vedere, indicată de un personaj demonic al magistralului roman dostoevschian. 12 Paul Diel, op. cit., p.155. 13 Ibidem. 14 Ibidem, v. 175. 15 Ibidem, p. 14. 16 Ibidem, p.42. 17 Ibidem, p.14. 18 Ibidem
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]