1,243 matches
-
trimiși să aducă robi stăteau acum, Iahuben mai fusese. Dar în inima deșertului înfricoșător avea să intre întîia oară. Armatei i se dăduse un răgaz de două zile, pentru odihnă. Fiecare făcea ce putea. Unii dormeau, alții se plimbau, ori depănau amintiri. Alte desfătări nu aveau la îndemînă. Iahuben se plimba acum printre corturi. I se păru destul de nefiresc să vadă mereu printre căpitani și sfetnici pe un rob negru, al cărui cort era întins chiar lângă cortul din mijlocul taberei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
este bine să-și lase mama liberă pentru a-și putea primi rudele și vecinii ce urmau să vină la colindat. Bătrâna doamnă, într-adevăr se mulțumi să rămână singură cu gândurile ei, așteptând pe cei mai vârstnici, pentru a depăna amintiri și mai ales pomenindu-i pe cei plecați în veșnicie, pentru care acum ea se ruga așa cum făcea de obicei în această Sfântă seară. Acum aflându-se toți patru în sufragerie, Livia își recăpătă din nou veselia, cu care
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ceva, de aceea nu ți-am răspuns la salut. Acel tânăr a fost coleg de liceu cu Radu iar fata era prietena lui, acum el fiind cu serviciul în Simeria. După ce își destănuiră unul altuia modul de viață și muncă, depănară câteva amintiri din adolescență, amândoi considerând-o un vis frumos care a zburat cam repede. După ce Radu se despărți de fostul lui coleg, gândurile i se mai limpeziră puțin, privind lucrurile cu mai multă realitate putea face față situației prin
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ovăz și secară, date în copt și care așteptau batozele mari și înalte ca niște girafe. La apus nori negri prevesteau o ploaie rapidă de vară. Fulgere puternice brăzdau cerul, iar tunetele puternice își stingeau ecoul în depărtări. Tăcuți, ne depănăm în minte întâmplarea de azi. Am fost treziți din visare de stropii mari de ploaie ce loveau geamurile mașinii ce ne ducea spre casă, spre cei dragi. Huliganism la camping Era la jumătatea lunii iunie 1980. O dimineață de vară
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
soțului și a copiilor ei. Subt mâna ei viața este ca un cearșaf alb, care zilnic trebuie clătit în apă și lumină și călcat cu fierul cald, pe cutele cuvenite, cu horbotele la margini. Prin degetele ei trebuie să se depene zilnic, ca un fir, sănătatea, veselia și cinstea familiei."133 În plan ontic, principiile călăuzitoare au ca sursă forma practică, țărănească și nealterată a credinței religioase, ceea ce face din poetul cu vocație de moralist un susținător al familiei tradiționale în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
curând, / Când vom fi siguri, îți voi tălmăci / De-a-fir-a-păr ce s-a ntâmplat“; și, mai încolo: „Aștept cu nerăbdare / Povestea să-ți ascult, căci îmi închipui / Că-i plină de minuni“, „Voi spune tot“, „căci sunt un hronic / Ce-l depeni zile-ntregi, nu snoave spuse / ce numește „magia grosolană“, de care acuma se desparte, poate cel mai nobil gest al acestui om bătrân, liber și el de tot ce va fi fost, gândindu-se la moarte. Irosit din lumea lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
-l încurajeze... dar nu putea; ar fi vrut, chiar, să plângă... să facă ceva care să-i descleșteze gheara care i se înfipsese în gâtlej. Dar, nici o lacrimă, măcar, nu-i venea. E groaznic când nu poți plânge...! Amintirile se depănau cu repeziciune... îi era rușine de feciorul lui... „am îmbătrânit în viața de pădurar, n-am cunoscut frica, nu mi-a tremurat glasul ori mâna niciodată, iar acum?!“... ei acu‟ alta‟i treaba!“, își răspunse tot el gândului. O neliniște
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dar, Fă-ți un șal din coadă de cometă, Îți promit să cânt și să te încânt Cu o piesă simplă, desuetă. Oamenii bat nuci, tu să nu te duci Înainte mea, în altă lume, Te-am visat plângând, lacrimi depănând Printre toate grijile comune. Pregătim în doi viața de apoi, Ca să ne iubim pe pat de brumă, Râd și mă închin, scufundat în vin, Iar chefliul Bachus mă îndrumă. 22 septembrie 2011 Amintiri am venit pe lume cu nesomnul sub
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
și de moarte. Cu Shakespeare stau și mor încă o dată, Ne ceartă Poe când n-avem bani de-o viață, Bacovia-i doar plumb în dimineață Și Topârceanu vrea s-o facem lată. Francois Villon ne cântă la ureche, Iar Păunescu deapănă verdicte, L-am vrea pe Labiș strâns între edicte Și suntem veseli, chiar cuprinși de streche. Doar Eminescu ne mai dă speranțe Când lăutarii cântă despre casă, Poeții lumii plâng și nu le pasă De nopți pierdute printre mari restanțe
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
i-a dăruit mere domnești, s-a îmbrățișat cu mama Safta, l-a ajutat pe fratele Vasile să stivuiască lemnele aduse din pădure, fratelui Costică i-a oblojit rănile ș apoi s-a întins la sfat cu mamae, soacra ei, depănând amintiri de mult trecute.
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ceea ce-mi stăruie în minte e starea de perplexitate, de uimire, privindu-mi degetele arse și nu înțelegeam de ce? Și pentru prima dată am fost pus atunci în fața lumii, Am tot stat și te-am tot așteptat să-ți depeni amintirile copilăriei, dar încă n-ai avut curajul să pui degetul pe rană, Ai prins iarăși glas, glasul meu! Chiar mă temeam că mă lași singur, Dar cum să plec tocmai acum când începe spectacolul?! Scutește-mă de ironiile tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
orice alt diminutiv al lui Elizabeth folosea la momentul respectiv. Am rumegat în sinea mea tristă mărturie. — Despre ce discutați cu Betty? — În general doar ascultam ce-mi spunea ea, răspunse Marjorie. Stăteam aici și ascultam la radio, iar Betty depăna amintiri. Povești de dragoste cu eroi de război - locotenentul Joe, maiorul Matt și așa mai departe. Știam că nu sunt decât fantezii. Câteodată îmi povestea că vrea să devină vedetă de cinema, de parcă tot ce trebuia să facă pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tăvălesc cu Madeleine în toate motelurile cu ora. În cele patru nopți nici un membru al familiei n-a părăsit vila. Toate cele patru mașini au rămas parcate pe aleea circulară. Mă tot întrebam ce-or fi făcând, ce amintiri or depăna, care sunt șansele ca vreunul din ei să pomenească de un polițist care a luat cina cu ei în urmă cu doi ani. În seara a cincea Madeleine, îmbrăcată în pantaloni de casă și jerseu roz, s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de amatori și care în vara ce avea să vină va fi divorțat de săraca Adele, închizându-i cu o îndârjire avocățească robinetul privilegiilor, de la o zi la alta, fără milă și fără rușine. Dar viața este dulce, pentru că se deapănă în timp și ne lasă timp pentru toate. Adele, în seara aceea, departe de viitorul ei, își scutura capul și-și arăta unul după altul cerceii în formă de vârf de săgeată care-i împodobeau urechile. — Vino aici, chirurgule! îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
abisul înspăimântător al eternității. Eternitatea nu este viitor. Când murim, moartea ne silește să ne-ntoarcem cu o sută optzeci de grade pe orbita noastră și să o pornim îndărăt, spre trecut, spre ceea ce a fost. Și așa, la nesfârșit, depănându-ne sculul destinului, destrămând tot infinitul pe care ni l-a plăsmuit o eternitate, pășind în nimic, fără a ajunge niciodată la el, căci el nici n-a existat vreodată. Pe sub acest curent al existenței noastre, în interiorul lui, există alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
În pas cu mine Elenă Marin Alexe Încerc să țin pasul cu mine, dar piciorul îmi alunecă în dânsul deșuchiat al gândurilor reci care nu iartă dezlănțuirea cugetului. În sarabanda nopților de nesomn, sau în vise ce își deapănă nefirescul alintat, plânsu-mi este prieten. Tresar mângâiata de mână Creatorului, gata oricând să-mi liniștească bătăile inimii adunându-le la piept, într-un gest definitiv și simplu. Prea simplu pentru o veșnicie, Prea complicat să îl pot pricepe.
?n pas cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83267_a_84592]
-
dar Să-nflorească floarea iar Peste tot cântarile Să inunde zările Îmi plec fruntea și adorm În frunzișul de sub pom Timpul să m-acopere Dorul să-mi astâmpere Pe sub gândul adunat Stau cu sufletul la sfat Printre visele din zori Depănate în culori
Dor de verde by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83268_a_84593]
-
braț al destrămărilor unde niciodată moartea nu mă va găsi singură pentru că în trecerea anilor, singurul meu prieten mi-a fost și îmi este POEZIA. De aceea doamne, oprește-mă pe mine în fața unei COLI ALBE să pot să-mi depăn amintirile una câte una, astfel încât să nu mai fiu tristă. Să fiu Eu și Noaptea din mine, Să fiu Eu și gândul, ce-mi cutreeră toate iubirile pierdute Să fiu Eu și timpul, glacial al dorințelor și poate într-un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
noastre înfrigurate de absența chipului tău transformat în ruină... Suntem între două vise ca doi fulgi de zăpadă sensibili și în realitate aceeași dorință de a suspina în plânsul sfânt al destinului. LUMINA ABSOLUTULUI Domnule, aș fi dorit să-ți depăn nopțile una câte una, să ți înverzesc trupul, să-ți caut zorii sufletului și să-ți sărut tâmplele obosite ale dragostei pentru a sacrifica somnul tăcerilor ce vine din vremelniciile nașterii. Nimeni nu vrea să mă recunoască deoarece am o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
poți fi singur dacă-n gândurile tale deții cea mai frumoasă idee despre iubirea absolută. Ea este ca o credință ce pătrunde-n toate depărtările, uneori și-n suflet de piatră pustie. Nu poți fi singur prin clipa memoriei când depeni cu sfințenie toate emoțiile prin care ai lăsat să se întrezărească DRAGOSTEA, dar EA poate fi acea vindecare a umbrelor, acea putere a vieții ce-ți țipă din toate măruntaiele nopților, iar tu ești ca un fulger de gând. Din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mă simți cum mă dizolv în noapte, în paradisul așteptărilor. Prin imense păcate am ascuns patima anonimă dintre oameni. Pădurea îmi ascundea ruinele oarbe ale lunii unde numai trupul meu prăbușit se clătina ca o beznă de lumi pierdute. Îmi depănam amintirile luminate-n arderea Adevărului. Mă întrebam de unde vin? Cine sunt și ce caut în această libertate de timp apăsătoare, unde ideile mele țineau în mâini clipele transformate-n adâncuri? Și mi se păreau străine, pentru că nu te cunoșteam prea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
braț al destrămărilor, unde niciodată moartea nu mă va găsi singură pentru că în trecerea anilor singurul meu prieten mi a fost și îmi este POEZIA. De aceea Doamne, oprește mă pe mine în fața unei coli albe să pot să-mi depăn amintirile una câte una astfel încât să nu mai fiu tristă. Să fiu Eu și Noaptea din mine, Să fiu Eu și gândul ce-mi cutreeră toate iubirile pierdute Să fiu Eu și timpul glacial al dorințelor și poate într-un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
FULGER DURUT. Dar las’ ca noaptea să mă alinte Pe o distanță dintre lumile albe Vei veni poate într-un târziu ca un fior să-mi dezlege Sufletul meu din sufletul viu de înalturi. Și ca o melodie să-mi depăn furtuni Înghețate în zările arse de somnuri De ce nu ești, de ce nu vrei să mă iubești în GENUNI Să fii tu PRINȚUL MEU, din MIANDRE DE DORURI. 15-12-2007, 1645h AȘCHIE DE SOARE Domnului avocat DAN BUCHIDĂU AȘCHIE DE SOARE M-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Uneori luna suspină alb și vine, în noapte târziu plânge și ea cu mine. Până spre zori stau prinsă de cerul curat, să mângâi stele ce încă nu le-am aflat. Printre degete îmi trec uneori zile, cartea vieții tainic deapănă file.
R?t?cesc by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83292_a_84617]
-
desprinse de pe alt tărâm, când inima se zbate-n șoapte, de plânge floarea pe salcâm. În taină, banca din gradină, mă-ndeamnă ca să mai rămân, dar întunericul m-alungă și doru-n versuri mi-l îngân. Pe cer puzderia de stele deapănă raze ce se sting și mă întreb ce rost mai are când oful nu pot să-mi înving? O pasăre întârziată, călătorind pe-al nopții drum, pe-o creangă-și plânge menuetul, sub flori ce picură parfum. De-aș strânge
Arome de salc?m by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83288_a_84613]