2,039 matches
-
spirale, cercuri, lanțuri, ele sunt semne ale mentalității, ale preferinței și ale problematicii vieții, ca o proiecție a ființelor, un comportament al începutului și al sfârșitului. Mâna creează cercuri prin mișcare, figuri geometrice plane, formate din mulțimea tuturor punctelor egal depărtate (mișcările mâinii pot să fie ascendente sau descendente, stagnante sau progresive). Am selectat cercul ca simbol al mâinii, simbol aproape universal, prin care o ființă divină se manifestă prin cer, sugerând reglementarea unei alte ordini de tip cosmic, simbol complex
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
sunt torsionate, există o oarece vulgaritate. O mână scurtă presupune o personalitate cu percepție rapidă. Doamnele cu mâna îngustă au dificultăți la naștere. Dacă mâna este deformată și degetele sunt torsionate, există o oarece vulgaritate. Forma mâinii indică personalitatea (indexul depărtat de police arată un om care ordonă, ori un independent, mica distanță între police și index denotă o personalitate prudentă), degetele suple și agile trimit spre o personalitate similară; proporționalitatea dezvoltării mâinii sugerează ordonare; dacă mâinile se pot întoarce cu
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
centrul, ca în cazul crucii. Grafic, numărul cinci este reprezentat de pentagon, fie sub forma lui regulată, fie sub cea stelată (pentalfa). În aceasta din urmă, se înscrie mai cu seamă omul, cu brațele întinse în cruce și cu picioarele depărtate. De aceea numărul cinci este un simbol al microcosmosului, fapt remarcat încă de pitagoricieni și mult folosit de artiștii renașterii. El simbolizează și cele cinci simțuri. Trimiterile spre degete se referă la fiecare dintre prelungirile mobile, alcătuite din falange, cu
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
de ochișorii mei Pe-unde îmblă ei? Inima-n mine-i bolnavă, (275) Floare de dumbravă, Și vai lacrimile mele, Cum le vărs cu jele! Du-te greer, du-te greer, Pân-la munte-n creer (280) Și privește - nduioșată Zarea depărtată, Lumea - ntreagă o colindă, Mergi la noi în grindă, Spune-i mamei: Ce-am făcut (285) De m-a mai născut, Căci ar fi făcut mai bine Să mă ia de mâne, Prefăcută că mă scapă Să m-arunce-n apă, (290
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vezi cărare, De și-ar pierde urmele Ciobănași cu turmele. La temei de codri deși Nu-i cărare ca să ieși Ci-i o rariște de brazi Și un ochiu voios de iaz Și doi tei ca niște frați, La tulpină depărtați, La vârfuri amestecați. Iar la umbra celor tei Mi s-arată un bordei, Frunza cade de pe ei Scuturată, resfirată Pe cărare aruncată. Iar pe prispă singurea, Văduvioară tinerea, C-un picior îmi legăna Copilaș înfășățel, Ce îi râde frumușel. 84
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n Carpați. {EminescuOpVI 292} {EminescuOpVI 293} {EminescuOpVI 294} {EminescuOpVI 295} URATU Aho!. aho! Sara lui Sfîntu Vasile o-nserat, Și noi cu plugușoru ne-am luat, Căci multe sate am îmblat, Multe mări am treerat Și mări și sate Și țări depărtate, Și-am ajuns și pe la D'voastră boeri mari, Cu casa de mărgăritari, Cu nouă iepe suruiepe De nouăsprezece ani sterpe, Cu copitele crăpate Cu sârmă de fier legate. Pe unde ele călca, Broasca făcea oacaca! Ia trăgeți flăcăi, Hăi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
EminescuOpVI 302} ORAȚIE DE NUNTĂ - Bună ziua, socri mari. - Mulțămim, băieți plugari. Ce îmblați, ce căutați, Samă cerem să ne dați. - Ce îmblăm, ce căutăm, Samă n-avem să ne dăm. Multe mări am trecut, Multe țări am pe Multe sate Depărtate, Și orașe Drăgălașe, Colindat-am, colindat, Nimeni samă ne-a luat - Cine sunteți Dumneavoastră Să ne luați sama noastră? Parc-ați fi cu vămile De ne luați sămile, Luați-o cu-ncetișorul Și-ntrebați cu binișorul, Că atunci vă vom răspunde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
șumuiag de paie și pornește. Îl întreabă - un om: - Unde te duci, cumătre? - Mă duc s-astup borta vântului, că mi-a luat făina din căuș. - Da unde-i nimeri-o? - Unde-a fi acolo mă duc. Mergând el loc depărtat a ajuns pe Dzeu și sf. Petrea (erau pe pământ pe-atunci). - Unde te duci omule? - Mă duc s-astup borta vântului, că mi-o luat făina din căuș. Da D-zeu i-o zis așa: - Omule, nu te mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
născători. Giaba că m-ați legănat Acum sunt și depărtat, Ah! rău că fuge acel ceas Când m-ați pornit de acas'. V-am lăsat doi născători Și grădinița cu flori Ca să fiu ca ceilalți frați Ce-s cu totul depărtați. Plângeți, voi, patru păreți Că de mine rămâneți, Că aș-am fost rânduit Până în sfârșit mâhnit Să fiu depărtat de tot Și cu negre să mă port; Și să sprijin mintea-n sus Având nădejde supus La un alt mângâitor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cel mai teribil pirat-criminal al ciclului lui Pratt, dezertorul Rasputin. Dar jocul piraților lasă loc adevăratului mare joc, al jocului în care sunt prinse, rând pe rând, puterile ce se ambiționează să domine întinsul de ape și de ostroave. Din depărtatul Sarajevo până în tăcuta Melanezie, Marele Război traversează granițe, limbi și mistere. Dar Baladaă nu este doar romanul unei aventuri con sumate în ritmul de marș militar al patriotismului, ci și cronica unui absurd ce invadează și pervertește destine. În această
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
rangul de aristocrat îi oferea privilegiul meditației, decât această tihnă care se întinde luni și ani de-a rândul, fără ca nici un nor să întunece cerul de la Moulinsart. Din când în când, vizitând camerele din castel, Haddock resimțea, ca o umbră depărtată a unei muzici stingându-se încet, nostalgia aventurilor pe care le trăise. Propria sa imagine i se înfățișa în nuanțe sepia, ca fragmentul dintr-un album de familie pe care îl răsfoia din ce în ce mai rar. Ceea ce rămânea, după aceste exerciții de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în lumina rece și feerică până la masa de răchită acoperită cu o pânză galbenă. Bătrânul nu mi-a întins mâna. Mi-a făcut semn să mă așed pe celălalt fotoliu, fixat în dușumea, încît nu putea fi nici apropiat, nici depărtat. ― Ei, zise el, așteptând în mod vădit ca eu să încep conversația. Dar mie mi se încleștase gura. Nu știam ce să spun. Tăceam și mă uitam la omul din fața mea. Era destul de robust, dar uzat de vârstă, cu obrazul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
neglijabilă de șobolani morți. Orașul a răsuflat ușurat. Totuși, exact în aceeași zi către prânz, doctorul Rieux, oprindu-și mașina în fața blocului, îl zărește la capătul străzii pe portar, care se apropia greu, cu capul aplecat, cu brațele și picioarele depărtate, cu o înfățișare de marionetă. Bătrânul ținea de braț un preot pe care doctorul îl cunoștea. Era părintele Paneloux, un iezuit erudit și activ pe care îl mai întâlnise uneori și care era foarte prețuit în orașul nostru chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
încercarea pe care o fac în momentul de față. Nu mă rog decât pentru sănătatea mea fizică, spre a-mi permite și această realizare. Când te afli la capăt de viață, nu poți gândi la un viitor mai larg, mai depărtat, ci te miști din aproape în și mai aproape - așa cum am spus în subtitlul volumului actual. Deci, pornesc la drum cu încrederea că efortul meu va fi înțeles și situat la nivelul de acceptare ca și volumele anterioare... Unele spicuiri
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
aceea îmi plac tipii mai în vârstă. Câți ani o avea? se întrebă el. Dar nu-i venea în minte cum să o întrebe, fără să pară prea direct. Ea își ridică palmele în sus și le studie, cu degetele depărtate. — Tocmai mi-am făcut unghiile, spuse ea. Îți place culoarea? — Da. E o culoare foarte bună. — Tatei nu-i place deloc când îmi fac unghiile. I se pare că mă maturizează. Dar eu cred că e o culoare frumoasă. Dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de acord. Nu e nici o grabă, dacă, dimpotrivă, Noaptea e a noastră, și cine spune noaptea spune după-amiaza sau ziua de mâine, femeia mai mult ca sigur va prefera ca actul amoros să înceapă printr-o conversație tihnită, odihnitoare, și depărtată pe cât posibil de ideea fixă care, zumzăind ca un titirez, se învârte în capul bărbatului. Ca un urcior adânc care se umple treptat, femeia se apropie de bărbat încetul cu încetul sau, mai vorbind cu mai multă proprietate, îl face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vibrează, atinge epidermele cenușii de unde, ca și din interiorul masiv al trupurilor, aproape toată apa se evaporă grație curentului și adierii, iar acum, peste cavitate, în lipsa unui grătar mai potrivit acestui scop, Cipriano Algor pune, nici prea apropiate, nici prea depărtate, așa cum arată cartea, niște bare înguste de fier, printre care va cădea jăratecul rezultat din rugul pe care olarul îl încinge. Erau așa de fericiți că descoperiseră cartea salvatoare încât tatăl și fiica nu și-au dat seama că ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în zid, arta criptografului constă în a ști să le apropie, să elimine ce le separă, va veni mereu un moment când ne vom întreba dacă visul, ambiția secretă a secretelor n-o fi, în fond, posibilitatea, chiar vagă, chiar depărtată, de a nu mai fi secrete. Cipriano Algor se dezbrăcă, stinse lumina, se gândi că va avea o noapte de insomnie, dar după cinci minute căzuse într-un somn atât de adânc, de opac, încât nici măcar Isaura Madruga n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în lumina rece și feerică până la masa de răchită acoperită cu o pânză galbenă. Bătrânul nu mi-a întins mâna. Mi-a făcut semn să mă așed pe celălalt fotoliu, fixat în dușumea, încât nu putea fi nici apropiat, nici depărtat. — Ei, zise el, așteptând în mod vădit ca eu să încep conversația. Dar mie mi se încleștase gura. Nu știam ce să spun. Tăceam și mă uitam la omul din fața mea. Era destul de robust, dar uzat de vârstă, cu obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dă seama. Mă Întorc către Saint-Merri. Alte râsete de fete. Nu vreau să văd pe nimeni, dau ocol bisericii prin rue du Cloître Saint-Merri - o ușă a transeptului, veche, de lemn cenușiu. La stânga se deschide o piață, marginea cea mai depărtată a Beaubourg-ului, luminată ca ziua. Pe platou sunt expuse „mașinile inutile“ ale lui Tinguely și alte invenții multicolore care plutesc pe apa unei piscine sau a unui mic lac artificial, Într-o prefăcută dezgărdinare de roți dințate, iar În fundal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
reinterpretare a arhitecturii prin ochii iubitori ai unui venetic Înțelegînd că Într-o țară a autostrăzilor autostrăzile fac istoria. Al doilea, cînd făceam dragoste În mașină am simțit puterea ce Înfiora navetiștii puterea artiștilor care-și rupeau lanțurile În țări depărtate, inclusiv În a ta, fosta mea. Am Îmbinat eroicul cu ludicul. Și al treilea, proiectul de recreare a lumii potrivit liniilor directoare ale iubirii din 1968 pare foarte fezabil chiar și decenii mai tîrziu. Și astfel, ca dintr-un lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
asemeni, cînd nu e corectată și adăogată de colecționari, e cea mai scutită de subiect și de logică narativă, dar cea mai construită și mai plină de atmosferă dintre poezii. Iată-ne întorși, din pivnițele capitalului, pe căi simple și depărtate, la vatră” („Modernism și tradiție“). Idee similară - pînă la un punct - celei formulate în același an de un pictor „gîndirist”, Francisc Șirato: „Arta țăranului român e de invențiune, de concentrare, pătrunzînd prin sentiment pînă la esențialul formei. El nu copiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
articol intitulat „Măștile lui Urmuz” și apărut în Contemporanul, 1970, nr. 17, p. 3, Antoaneta Tănăsescu identifică în textele urmuziene un „sentiment disperat de înstrăinare, de alienare a ființei umane, într-o lume, dacă nu direct vrăjmașă, cel puțin distinctă, depărtată, indiferentă, sentiment devenit dominant pentru conștiința modernă”. Și exemplele pot continua... Într-o secțiune a eseului despre Urmuz din volumul Formă și deschidere, Editura Eminescu, București, 1980 („Fotografia mișcată sau împărăția semnelor motivate”, pp. 41-59), semioticianul și hispanistul Victor Ivanovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fumul - înaltul! Stau acu iarăși cu fața spre țară. Întoarcerea va să rămână un vis, să nu calc o nespusă poruncă sau poate fiindcă făpturii așa-i este scris. Numai noaptea, în fiece noapte, somnul mai vine, sosindu-mi din depărtatele plaiuri mi-aduce un pic de-ntuneric, ca un pumn de țărână din patria mumelor, din cimitire de raiuri. [1937] * ANNO DOMINI Intrat-a noaptea-n burg, fără de vamă. Și-i dat să ningă iar sub ore sure. Tânjesc pe
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
scoarță în jurul unui lăuntric suspin. Pe toate potecile zilei cu surâs tomnatic se răstignesc singuri Cristoși înalți pe cruci de arin. Grele din înălțimi cad ciocârlii ca lacrimi sunătoare ale dumnezeirei peste ogor. Pe drumuri pornit iscodesc semnele întregului rotund depărtat: pretutindeni e o tristețe. E o negare. E un sfârșit. Pe urmele mele coapte moartea își pune sărutul galben și nici un cântec nu mă îndeamnă să fiu încă o dată. Fac un pas și șoptesc spre miazănoapte: Frate, trăiește tu, dacă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]