997 matches
-
clopoțelul furios al tramvaiului. Vagoanele s-au șters de noi. Mama a rămas încremenită, suspinînd și tremurînd, după care și-a venit în fire. Pe refugiu, mi-a pus șosetele și pantofii. Probabil a aruncat o privire îngrijorată în direcția depoului de tramvaie, o privire implorînd iertare, pentru că acolo se afla tatăl meu. Cu mîna pe ceafa mea, mă împingea înspre casă, burta ei lovindu-se din cînd în cînd de mine. Nu-mi puteam imagina că ieșisem vreodată de acolo
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lacrimi. Stăteam în pat, cu ochii larg deschiși, pînă tîrziu în noapte. Uneori zgomotele năvăleau înăuntru prin fereastra dormitorului. Trecători ai căror pași păreau amplificați de zidurile de cărămidă, o propoziție din conversația lor. Clopoțelul unui tramvai apropiindu-se de depou, și uneori din depărtare un crîmpei dintr-un zgomot neclar care părea a fi muzică. Lumea era plină de lucruri care se întîmplau, iar eu nu eram parte din ea. Îmi striveam brațele, coapsele și gambele ca să simt dacă deveneam
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să se îndepărteze și să nu se mai întoarcă niciodată, nimic mai mult decît ordinea artificială a unui hotel. Doar tramvaiele erau aceleași în fiecare parte a orașului, ele legau toate aceste lumi laolaltă, iar cînd tramvaiele erau trase în depou după miezul nopții, cei care făceau curat și supervizorii găseau adesea un ziar aruncat între scaune, mototolit și singur, fără să intre în conversație ori să alarmeze pe cineva. Sînt sigur că tatăl meu nu vedea într-o astfel de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
paralelism infinit, cad pe gânduri. Petru a urcat în vagon, Dumnezeu i-a tăiat bilet, chiar dacă a fost navetist toată viața între două inimi, între două bătăi de clopot, între două ape. La miezul nopții, o locomotivă albastră sfredelea întunericul. Depoul, un cimitir de linii moarte. Când se pleacă, într-un colț de prosop se pune un ban: Să aibă cu ce plăti vămile", spun babele și fac cruce ca și cum ar bate într-o poartă închisă. Gara este și ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bine calea spre Dumnezeu; înfigea viața colții până la os în carnea stelelor o haită de lupi făcea țăndări Carul Mare; se strivea viața precum o cochilie de melc pe șina de cale ferată prima gara, lângă o rădăcină de brusture, depou într-o frunză de plop; cobora Petru în piatră și piatra i se așternea pat, și piatra i se întindea masă, și piatra îi încălzea inima. Oglinda, este cea mai încăpătoare patrie. Poți sări șotronul înainte și înapoi în oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de-a curmezișul destinului. Ultimul rând s-a desprins de pe hârtie, după el a mai tras unul și apoi altul, spovedania se deșira ca un pulover putred, ca o zăpadă dintr-o aripă de înger, ca un tren ieșit din depou. Au lunecat rândurile pe masă, pe pervazul ferestrei, peste cerdac. Dumnezeu schimba macazul. 53. Mămuța Lențuca, bunică-sa, sfânta satului, a murit într-o dimineață ploioasă de toamnă. Ulițele, țesături de artere, șiroiau nămol și apă tulbure. Țăranii săpau șanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mă întorc sub umbra ta salcie. În fiecare zi vin și mă închin ție, Dumnezeul meu cu hainele prăfuite de cretă, cu ochii albaștri cât să ascunzi cerul cu tot cu păsări, cu spice de grâu împletite-n cosițe! Dumnezeul meu vatman, depoul cât un salon de reanimare, tramvaiul cu venele tăiate necesită o transfuzie: locomotivele, mereu incompatibile (Carul Mare are sânge hepatic, bicicletele sunt pentru îngeri). Mă închin apoi mă abandonez lumii ca o pătimire. Arlechinii târgului modelează Golgote din zahăr topit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Masochistă, percepția morții sub ruinele bisericii. Sfinții s-au exfoliat precum frunzele în metamorfoza omizilor primăvara.) Într-o dimineață de mai, două șine de cale ferată s-au rupt din pavajul Copoului și au fugit, de nebune, cu tot cu tramvai în depoul lui Dumnezeu. Într-o noapte de Duminica Tomii, în cer, deasupra bisericii, creșteau iriși galbeni, despletiți iriși creșteau sub roțile Carului Mare. Imponderabilă era cenușa sfinților, ceață pe ochii lui Dumnezeu. Nimic mai relativ ca focul pus sub închipuire. Ardeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
neagră, în sus. Trenul se puse în mișcare, Profesorii din Turnul de Control schimbară pe panoul electronic macazul și boul de fier porni în marșarier până când botul locomotivei cu farurile aprinse dispăru la curba dinspre Gara orașului. Trebuia parcat în depou, fie direcționat pe traseul altor timpuri de fier cu posibile aceleași legi. Când un tren se abătea de la grafic, ca să dezvăluie secretele altor timpuri, era declarat machina non grata și expulzat de pe șine în abis. De la margine Profesorii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fugit de la 15 ani În lumea largă, părăsindu-și mama și o pisică birmaneză, l-a Întâlnit pe Antoniu. Trecuseră zece ani de la fuga ei În lume, timp În care părăsise școala, fusese violată de trei netrebnici noaptea, Într-un depou dezafectat, se drogase scurt timp numai din curiozitate, locuise câteva luni Într-un adăpost pentru adolescenți, frecventase câteva canale Împrietenindu-se cu șobolanii, se Îndrăgostise, fusese pe moarte din cauza unui avort, Începuse să scrie un jurnal, În care nota În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ani care-l Învățaseră legile aspre ale străzii, și ale ghetourilor, ani În care viața Îi fusese pusă În pericol de multe ori, Antoniu nu cunoscuse un asemenea amestec de nemernicie, violență și ură. Până la abominabila crimă, fusese angajatul unui depou de tramvaie. Cu siguranță, creierul lui defect cocea acum o nouă crimă. Pentru asta, făcea antrenamente dure, ca un sportiv de performanță. Își făcea nevoile În Încăpere, În lighean, și-l obliga pe Antoniu să le deșerte, biciuindu-i auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ar plăcea. Prin anii șaizeci vedea în ei, în Ossie și Martina, cuplul ideal. O ajuta întotdeauna să coboare din Landrover, după care înalta pereche intra, ținându-se de mână, în cort sau în foaierul unui teatru, sau într-un depou transformat, sau pe ușa restaurantului preferat, sau într-o cârciumă ordinară, sau într-o patiserie unde mâncau plăcintă și țipar. Toate privirile se îndreptau spre ei. În parte, farmecul lor consta din faptul de necontestat că erau un cuplu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lui fericire, până la plecarea prin străini, pentru a-și dezvolta, cum o da cel de sus, viața. Și, după cum se va vedea, n-a dat chiar rău. Adică, nu mai rău decât pentru mulți alți logofeți. A ajuns într-un depou de locomotive. Acolo, a făcut el cum a făcut, și, ascultător din fire, cum era, s-a dat pe lângă mecanici. Ca un soi de ajutor de fochist, de aprovizionare cu cărbuni, a gurii de foc a locomotivei cu aburi, existentă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
intrarea în hol zăvorâte de iederă. În aceeași zi, peretele sudic al cinematografului Fremont, un zid de cărămidă și beton gros de un metru, s-a prăbușit peste o sală plină până la refuz. În aceeași zi s-a surpat și depoul subteran de autobuze. Nu se știe exact unde a început să prindă rădăcini Hedera helixseattle, dar nu e greu să ne imaginăm. Dacă o să căutăm prin colecția ziarului Seattle Times, o să găsim următorul anunț din pagina de divertisment de pe data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
culoar se fuma, se râdea. Destinsă după trecerea acceleratului, lumea aștepta semnalul de plecare. Șuieratul locomotivei Întârzia totuși. Printr-un geam, deschis pentru că nu se putea Închide, se zvonea că locomotiva se defectase și că se aștepta una bună de la depou. Păi, acum câteva minute mergea, fire-ar ea a dracului, strigă unul În timp ce izbea cu fruntea geamul securizat. Orice tren civilizat are două locomotive. Când una se defectează, intră În funcție aia de rezervă. Aici nu e vorba de civilizație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai deranja. Poate că și ceilalți trăiau acel miracol și se bucurau. Tovarășii săi de drum Însă tremurau, se ghemuiau În haine, suflau În pumni, tropăiau Încetișor. Erau la capătul puterilor. Doar soldatul sforăia. Și dacă n-au locomotivă la depou? Găsesc la următorul. Nu ne lasă ei În drum. O stație, două, am putea merge pe jos. Ne mai dezmorțim. Până atunci vine locomotiva și ne culege de pe drum. Prin nămeți? Cu biletul În buzunar? Nu cadrează. Rămânem pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care pământenii bănuiau că dă într-o încăpere dădea, de fapt, într-un bulevard feeric luminat, intens circulat și zgomotos, pe laturile căruia se înșirau mulțimi de baruri, de cinematografe, videoteci, biblioteci, cinemateci, franzelării, marochinării, horincii, carmangerii, cazinouri, tripouri, bistrouri, depouri, restaurante, crame, snackuri, biguri, cosmicării, solduri, taverne, crâșme, spelunci, tarabe, teatre, ba chiar, imediat pe stânga, cum treci de singurul semafor veșnic verde, și-o ceaprăzărie mică, dar curată. Dromiket 4 și Stejeran 1, care nu mai ieșiseră până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
activitatea în răceala generală. Cum erau prinși, ieșeau șifonați, demascați, ciomăgiți. Organizația F.A.M. avea grijă. Contrafăcuții erau încurajați să se apuce de strungărie. Fiilor, le spunea cîte-un F.A.M., Dolănescu ar fi mai fericit să vă știe retrași la depou. Ori suportîndu-vă, cu bărbăție, operațiile de chirurgie. 212 DANIEL BĂNULESCU Lopăta prin locurile cele mai discrete și umbroase pretinzând, în glumă, că avea un ton albinos. Cine i-a vârât, domnule, mură în gură, compatriotului nostru, Tristan Tzara, ideea, curentul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
buzunarele cât căruța, ale lui Arvinte. Și, din bârfă în bârfă, până la mijirea zorilor, sorbiră și pisoiul de juma' coniac, pe care-l descoperi Regele, inspectând boxele de placaj ale locatarilor. Când pântecele de fierătanii ale primelor tramvaie scăpate din depou hâțânară străduța, degajară și ei locul și o tuliră, pe lumină, în Calomfirescu... Din noaptea aceea, se gândi, se răsuci din nou, în planurile sale, IF-ul, și hotărî de-acum că, dacă doreau într-adevăr să haiducească și chiar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
furat - oricare dintre acestea ar fi putut duce la arestarea lui. Am accelerat la drum deschis către Sotogrande, pe cînd o mare trîndavă clipocea lîngă nisipul ciocolatiu al plajelor pustii. FÎșia litoralului era o Întindere nedefinită de grădini de zarzavaturi, depouri de tractoare și vile În construcție. Am trecut pe lîngă un Aquapark construit pe jumătate, viitoarele sale lacuri excavate arătînd ca niște cratere selenare, și pe lîngă un club de noapte dezafectat de pe un deal artificial, al cărui acoperiș În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
muiere. Era bun. Ei, lacomi, ar mai fi vrut. La plecare, își strânseră traistele și își dădură ghionti. Pe maidan sticlea lumina nopții. Vântul spulbera zăpada. La cumătră, Beghe a găsit lampa stinsă. Au trecut degeaba groapa, la ceferiști. Ocoliră depoul pe niște ulițe strâmte și oarbe. Trenurile se auzeau aproape. Printr-un gard de fier, plin de polei, văzură locomotivele negre, învăluite în aburi fierbinți. - Ia te uită ce de trenuri! spuse țâncul vecinului. Li se făcuse frig, mai mușcară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ca o zvârlugă, prin salcâmii Cuțaridei toată ziua, sau lângă focurile gunoierilor, pe groapă. Nimeni nu-i dădea cincisprezece ani și un vecin îi zisese în glumă aia mică și aia mică i-a rămas numele. Taică-său lucra în depou pe Ștefan cel Mare, repara motoare. Era unul dârz, cu privirea dușmănoasă, parcă tot îi trăsnea și-i fulgera. Altfel, bărbat de comitet dacă-l cumpărai. Făcuse multe pentru cartier, că-l știau și primarii, el îi lua în colți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
crescut, bărbate... - Asta voiai să-mi spui? Tu nu vezi că-i cât un mosor? - Da nu știi ce-i în capu ei... - Mai taci dracului din gură! Ai îmbătrînit și tu ca alte cumetre... Și-a plecat repede la depou, c-avea treabă și nu era chip să întîrzie. Trecuseră câteva luni. Întomna. O lumină de început de septembrie, pierită, albă, împînzea curtea. Pomii lăsau o umbră rară în țarină. Mirosea a gutuie pârguită. Procopie ședea și se uita la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mic de cărți de vizită. Scrisesem pe ele trebuie să discut cu tine și numărul meu de telefon. Strecurasem cărțile de vizită pe sub ușile marcate ACCESUL PERMIS DOAR PERSONALULUI AUTORIZAT de pe aleile dosnice ale docurilor părăginite din Hull și ale depourilor mânjite de ulei din Sheffield. Le presărasem prin toate coridoarele întunecoase marcate ACCES INTERZIS și ÎNTREȚINERE care împânzesc partea din spate a marilor complexe comerciale și a supermagazinelor din nordul Angliei. Lăsam câte o carte de vizită în orice loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aceeași situație, se culcă. Întors acasă, nea Pandele reclamă familia Văleanu la administratorul blocului, care-l trimite la constructor. Acesta, la rândul lui, Îl trimite la proiectant, de unde ajunge la primărie. De acolo, e pasat la RENEL, casa de sănătate, depoul tramvaiului 4. În peregrinările sale prin Bacău, nea Pandele descoperă din Întâmplare „Service-ul planetei Pământ“ la parterul unui bloc de patru etaje din cartierul Tache. Un japonez plictisit de la tejghea Îi cere garanția la axa planetară. Nea Pandele n-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]