1,930 matches
-
măceluri printre raze; Zvon aprig, necurmat, în tâmple, / dăruitor de vechi extaze, / aduce lunecarea frântă”. Asemenea lui Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion Pillat, V. Voiculescu, autorul Poemelor depărtării (1977) valorifică, mai ales în ciclul Jienești, elemente de folclor ezoteric, compune descântece, evocă vârcolaci și pe „muma ploii”, dă „în bobi”. Contraponderea o susțin orațiile cu tentă expresionistă, unele cu ecouri din Ilarie Voronca: „Vai ție, naivă și mult prea-ncrezătoare / planetă, atât de îndrăgită de / cei mai pesimiști poeți! / Curând va
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
tradiționale (1875), pledoarie pentru cercetarea ei ca expresie a spiritualității românești. Arhaitatea și originalitatea tradiției vorbesc despre vechimea și caracterul poporului (Din datinile vechi ale Transilvaniei, 1868). G. Barițiu reproduce balade din colecția lui V. Alecsandri. Se publică colinde, proverbe, descântece din Banat, povești, jocuri de copii (culese de Ion Pop-Reteganul, G. Todica, Enea Hodoș, Grigore Sima al lui Ion), Cântece haiducești (adunate de Iosif Vulcan), studii având ca subiect Moșii ori Petrecerea mortului (Simion Mangiuca). După 1900 cercetarea vieții colective
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
Banat (1968), îmbogățită simțitor prin îndelungate și răbdătoare strădanii, de unde se detașează, ca având o valoare aparte prin „coloratura eroică”, balada Trei păcurari, o variantă a Mioriței. Volumul este alcătuit din colinde, orații și cântece de nuntă, cântece de înmormântare, descântece, balade, cântece de dragoste și dor, cântece de jale și înstrăinare, cântece satirice și strigături, povești, legende și snoave. Acestea au fost culese între 1906 și 1961 de prin comunele și satele bănățene și crișene pe unde folcloristul a copilărit
UGLIS-DELAPECICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290324_a_291653]
-
și Duică C. Buleandră, alese din volumul Din goana vieții al lui Al. Vlahuță, și la două poezii, În seara de Crăciun și La Anul Nou, semnate R...a. Mult mai bogată este secțiunea „D-ale poporului”, cu lirică populară, descântece, chiuituri, ghicitori, orații (de nuntă, de înmormântare, de Paște, de Crăciun), colinde, doine, balade ( Femeia vândută, Ana Ardeleana, Fata neamțului, Gruia lui Novac), culese de Vasile Rebreanu, Traian Moldovan, Alexiu Viciu ș.a. Din rețetele terapeutice, intitulate generic Medicini populare românești
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
nuntă, de înmormântare, de Paște, de Crăciun), colinde, doine, balade ( Femeia vândută, Ana Ardeleana, Fata neamțului, Gruia lui Novac), culese de Vasile Rebreanu, Traian Moldovan, Alexiu Viciu ș.a. Din rețetele terapeutice, intitulate generic Medicini populare românești, însoțite uneori și de descântece adecvate, s-ar putea alcătui aproape un manual de leacuri tradiționale. Lungi studii, unele întinse pe mai multe numere, sunt Monumente limbistice ale Măhaciului din comitatul Turda-Arieș (în principal despre Codicele Sturzan), Elemente ungurești în limba română (pe baza Lexiconului
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
pentru definirea frumosului este folosită o serie de substitute. În sfera sublimului intră colindele și sărbătorescul. În ansamblul ei, Etnoestetica propune o strategie sugestivă a receptării literaturii orale. Cazul Mărie sau Despre frumos în cultura orală, structurată pe analiza unor descântece, colinde, paremii și basme, este o carte despre apariția frumuseții (nașterea Afroditei), despre mituri (mitul apei, legenda focului), estetica elementelor (frumusețea naturii, frumosul uman), peisaje celeste, peisaje terestre, modele de frumusețe și portrete eroice, geografia imaginară a iadului, geografia raiului
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
lui memorialistică sunt valorizate, de asemenea. În anii ’90 V. se orientează către cercetarea sociologică, precum în studiul intitulat Sistemul culturii țărănești (2000). În baza unui dosar de „fapte” etnografice și folclorice care conservă oralitatea (colinde, strigături, orații de nuntă, descântece, hore etc., dar și relatări ale informatorilor despre diverse obiceiuri și practici arhaice), dosar alcătuit cu ajutorul unui chestionar aplicat în județul Cluj, se argumentează coerența spirituală a universului arhaic. SCRIERI: Onisifor Ghibu, educator și memorialist, Cluj-Napoca, 1983; Coresi, București, 1985
VEDINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
prelucrate de Gr. Sima al lui Ion, snoave și anecdote adunate de D. Stăncescu și de N. D. Popescu, folclor bucovinean strâns de S. Fl. Marian. Studii asupra folclorului publică Virgil Onițiu (Straturi în poezia noastră populară) și Mihail Strajanu (Descântecele). O preocupare constantă a fost mai buna cunoaștere a istoriei țării, ilustrată în evocări sau în studii aparținând lui I. Slavici, N. Iorga și Emanuil Grigorovitza. Se insistă, de asemenea, prin prezentarea ținuturilor de peste munți (Licee românești și biserici din
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
În 1924 termină Facultatea de Drept la Universitatea din Iași, înscriindu-se apoi în Baroul de Ilfov, dar fără să profeseze, iar un an mai târziu, în 1925, scrie la „Lumea” ieșeană și debutează editorial cu volumul de proză scurtă Descântecul și Flori de lampă. În pofida unor anunțuri privitoare la iminenta apariție a unei cărți de poeme (în 1919 Tristan Tzara atrăgea atenția asupra unui titlu, La Poupée dans le cercueil, și în 1924 era semnalată culegerea Moartea de cristal), aceasta
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
toate „impuritățile” structurale ale operei literare - elementul senzațional, textura documentară, psihologismul -, încât literaturii nu îi mai rămâne decât să se concentreze asupra a ceea ce îi este primordial constitutiv: poezia. „Esențialismul” estetic al scriitorului se conturează încă din textele reunite în Descântecul și Flori de lampă, unde granițele dintre genuri sunt suspendate, iar obiectivismul mimetic al descrierii este înlocuit cu subiectivismul impresionist al „viziunii” și „vedeniei”. În Descântecul, arendășoaica Sultana, părăsită de amantul care este și logofăt al moșiei - dispărut cu câștigul
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
primordial constitutiv: poezia. „Esențialismul” estetic al scriitorului se conturează încă din textele reunite în Descântecul și Flori de lampă, unde granițele dintre genuri sunt suspendate, iar obiectivismul mimetic al descrierii este înlocuit cu subiectivismul impresionist al „viziunii” și „vedeniei”. În Descântecul, arendășoaica Sultana, părăsită de amantul care este și logofăt al moșiei - dispărut cu câștigul obținut din ultima recoltă -, încearcă să îl întoarcă pe bărbatul infidel cu ajutorul vrăjilor, închipuind o păpușă de ceară și arzând-o în timp ce dansează goală în jurul focului
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Poezia se zbuciumă în spațiul unei personalități închise, care se devoră mereu pe ea însăși. Răspunzând parcă peste secol lui Eminescu, Vinea arată că nici în „cercul strâmt” al existenței omenești „norocul” nu-l „petrece” pe om. ELENA ZAHARIA-FILIPAȘ SCRIERI: Descântecul și Flori de lampă, București, 1925; Paradisul suspinelor, cu gravuri de Marcel Iancu, București, 1930; Ora fântânilor, pref. Mihail Petroveanu, București, 1964; ed. pref. Matei Călinescu, București, 1967; Lunatecii, I-II, București, 1965; ed. pref. Magdalena Popescu, București, 1971; Poeme
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
cu privirea o haită în mijlocul căreia căzuse, dintr-un copac, un orășean (În mijlocul lupilor). Undeva, într-un sat de munte, cineva strânge prund de aur într-o blană de berbec așezată în râu. Un vrăjitor scoate purecii din casă prin descântec. Îndrăgostit nebunește de o tânără femeie, naratorul află de la vrăjitoarea locală că aceasta îi făcuse farmece și, când o revede, tânăra se preschimbă subit într-o babă respingătoare (Iubire magică). Sakuntala reface povestea din poemul lui Kalidasa. Ducându-se, după
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
dor), fragmentate tipografic de punerea în pagină, în secvențe de câteva strofe fiecare, lectura fiind astfel ritmată, în mod fast, prin pauze obligatorii ce stimulează iscodirea sugestiilor propuse de text. Rezultă un fel de litanie în tonalitatea și cu recuzita descântecului popular, în versuri scurte, cu rimă uneori căutată. Salamandra („Lacerta salamandra salamizah”, precizează, cu ironic-afectată pedanterie, poetul) comportă o valoare simbolică multiplă, reunind contrariile, mediul acvatic și combustia. La S. ea revine obsesiv, în imagini de viermuială, conotând teluricul și
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
concisă, cel mai adesea de catren. Rostită, de obicei, în tactul muzicii, s. prezintă un ritm specific de emitere, menit să întărească acompaniamentul instrumental. Termenului consacrat îi corespund, în diferite zone etnofolclorice ale țării, numeroase alte denumiri: chiotitură, chiuitură, ciot, descântec, iuitură, horire, strigare, țipătură, țipuritură. În unele zone, cum ar fi Bihorul, Țara Oașului, Bucovina, s. se cântă pe o melodie monotonă, arhaică. Clasificarea se face în funcție de conținutul afectiv, de cadrul ocazional în care este spusă și de funcționalitate. După
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
articolul-program se afirmă că revista apare „pentru adunarea, rânduirea și darea la iveală a folclorului oltenesc, precum și pentru cercetarea și punerea lui în legătură cu tot ce cunoaște știința folcloristică”. În consecință, se publică credințe, superstiții, legende, snoave, povești, balade, cântece, ziceri, descântece, vorbe oltenești, folclor țigănesc etc. Materialele care alcătuiesc sumarul sunt asigurate îndeobște de membrii asociației. I. D.
SUFLET OLTENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290013_a_291342]
-
în "Memorii Geografice", arată că apele acestei mări sunt albe, iar numele antic i-a revenit de la furtunile sale și pirateriile care se practicau pe ea. În mitologia românească, Marea Neagră este numită simplu Marea sau Apa Mare, ca în unele descântece legate de ritualuri magice neschimbate de-a lungul timpului 16. Totuși, în balade și colinde, desigur mai noi, este numită Marea Neagră, precum în colindul "Mînăstirii Albe", de pe "prundul" Mării 17. Pentru Dimitrie Cantemir, cărturar român de la începutul secolului XVIII, numele
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
existenței prin moarte, prin creație și jertfă, cuprinderea rapsodică, în cadru de baladă, prilejuiesc reușite pagini și atunci când poetul reface mari mituri folclorice - Miorița și Meșterul Manole. Singurătatea artistului ca ființă de excepție, un „ales”, fatalitatea cu rezonanțele ei de descântec („Trecea nesimțind/ În inimă cum/ Trandafir de fum/ Negru se tot suie/ Fără cărăruie,/ Negru înflorește/ Nalt, împărătește”) din Baladă, Cioban murind, Manole vorbește zărilor, și, deopotrivă, reînvierea unui etos eroic, ce nu apune odată cu moartea lui Avram Iancu sau
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
câte un nesăbuit înecându-se, la propriu, în licoarea revărsată din butoaie (Dușmanul). Creierul le e năclăit nu doar de aburii alcoolului, dar și de superstiții și eresuri. Cred în blesteme, așa cum, intrați în vreun impas, își anină speranța în descântece, în datul în bobi, în leacurile băbești („Tot făcut mi-a fost”, Diplomata din Vădeni, Doctorul și baba). Precum nefericita mamă din schița Izbăvirea blăstămului, care, având o fată mută și cu mintea inertă, își explică tragedia prin lucrături haine
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
al lui Liviu Rebreanu, intitulat Geneza romanului meu „Adam și Eva” (4/1942), scrisori inedite ale lui I. L. Caragiale (8-9/1942), altele ale lui D. Țichindeal (1, 4, 5/1936), amintiri, folclor (poezii populare din război, balade, doine, colinde, strigături, descântece, obiceiuri de Crăciun). Alți colaboratori: Paul I. Papadopol, Dan Smântânescu, Gh. I. Neagu, Mia Frollo, V. Lainiceanu, Gallia Tudor, C. Goran, Șerban Cioculescu, I. Șiadbei, Al. Tzigara- Samurcaș, Romulus Demetrescu, D. Iamandi, Augustin Z. N. Pop, Cicerone Theodorescu, Ioan C.
PREOCUPARI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289009_a_290338]
-
întrucât s-ar fi descoperit în unele versuri aluzii critice și remarci directe la persoana regelui, după cum mărturisește mai târziu, în anii exilului, poetul. Aceeași soartă a avut-o și „manuscrisul unei culegeri folclorice, de câteva sute de cântece și descântece”, întocmită în colaborare cu profesorul Gavril Ionescu, volum care, aflat în pragul tipăririi, a fost distrus, se pare, în perioada ocupației sovietice a Bucovinei. De altfel, acum P. se refugiază la București, continuându-și activitatea literară și jurnalistică la „Cuvântul
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
ș.a. În domeniul folclorului publică unele contribuții notabile Elena Sevastos: anecdote, cântece populare din Țara Oltului, cântece populare și strigături din Ardeal, precum și fragmente din studiile Nașterea la români și Înmormântarea la români și Elena Niculiță-Voronca: observații despre povești și descântece. O încercare de exegeză asupra operei lui Titu Maiorescu, semnată Alexandrina, a rămas neîncheiată, întrucât, din motive pecuniare, revista și-a încetat apariția. I.H.C.
RANDUNICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289132_a_290461]
-
e nealterat - forma așa cum am auzit-o; am căutat să le scriu totuși în felul cum le spun povestitorii.” Folcloristul se apropie în colecția alcătuită încă din 1913, rămasă în manuscris și apărută postum, Literatură populară, volumul I: Cântece și descântece ale poporului (1986), de exigențe ale cercetării moderne a creației populare, îndeosebi prin atenția acordată culegerii mai multor variante ale unui cântec, aspect chiar teoretizat („S-au trecut atâtea variante pentru a se vedea cum - la depărtări nu prea mari
RADULESCU-CODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289107_a_290436]
-
snoave din popor, București, 1926; Nevasta leneșă și alte povești, legende, pilde, snoave din popor, București, 1926; Literatură, tradiții și obiceiuri din Corbii Muscelului, București, 1929; Povești, îngr. și pref. Virgiliu Ene, București, 1957; Literatură populară, vol. I: Cântece și descântece ale poporului, îngr. Ioan Șerb și Florica Șerb, pref. Dan Simonescu, București, 1986. Repere bibliografice: I. Bianu, „Comorile poporului. Literatură, obiceiuri și credințe”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIX, 1906-1907; Vasile Bogrea, „Muscelul nostru”, DR, 1922-1923; Dan Simonescu, În
RADULESCU-CODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289107_a_290436]
-
la „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară”, „Săptămâna”, „Viața românească” ș.a. Versurile din Ceasul umbrei trasează liniile generale pentru dezvoltările lirice următoare. Într-o structură tripartită, fiecare grupaj fiind circumscris, cel puțin teoretic, câte unui citat semnificativ (Imaginea răzbunătoare - sub semnul unui descântec akkadian, Dezlegarea de mare - sub cel al unui extras din opera lui Dimitrie Cantemir, Ceasul umbrei - cu un moto din Pascal), se valorifică trimiteri livrești variate, adecvate cu precădere asocierii dominante dintre eros, femeie și mare. Alături de aceasta, o sferă
MOTOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]