1,786 matches
-
101 În evident contrast cu viziunea caragialiană care promova invariabil mult mai verosimila imagine a imuabilității mascaradei politice, acest final profetic pune din nou în evidență, așa cum am observat și în analiza piesei Domnișoara Nastasia, caracterul prometeic al raportului de descendență Caragiale-George Mihail Zamfirescu. Domeniul tematic luat în posesie de Caragiale prin acte doveditoare precum schițele Om cu noroc, Mici economii, Cadou, Lună de miere, ca să nu mai vorbim de comediile sale, este cel al familiei burgheze care se complace în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în măsura în care pot fi văzute ca instrumente de care se folosește, de această dată, "comicul creat de limbaj" conform clasificării menționate în partea introductivă a studiului și, mai ales, în măsura în care actualizările acestor componente se adaugă recurențelor tipologice și tematice, rotunjind imaginea descendenței caragialiene. Întrucât aspectele definitorii ale formei artistice caragialiene sunt numeroase și diverse, propunem de la început o departajare strictă a elementelor care țin de arta lui Caragiale de cele care ar trebui raportate nu la stilul său, ci la cel pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Chistol, moașa cu nume care trimite aluziv și la "superioritatea" corecției în cazul infidelității. În scrisoarea cu savoare dialectală moldovenească pe care primejdioasa Aglae o întocmește pentru "respectivul" ei, același Jenică Dezghețatu, sunt aglomerate multe alte indicii care-i legitimează descendența din carnavalul caragialian: Jenică, să te ferească Dumnezeu să fie adevărat ceam auzit să nu crezi tu cai săț baț joc de mine că eu nus de râs Jenică. Ai uitat când ai venit la mine gol pușcă cu două
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca nule și neînfundate"153, "trenul 1001 venea din sex contrariu"154, "neavând galoși că i-a furat unii de la alții rămânând cleptomani la picioare"155, "corpul delicat"156 (în loc de "corp delict"), "o semnez personal și grafolog"157 etc. În descendența lui Rică Venturiano, Diomed S. semnează o scrisorică de amor în care neologismele (parțial înțelese) și structurile prețioase coabitează comic atât cu derizoriul conținutului, cât și cu flagrantele dezacorduri, cacofonii, pleonasme, toate cufundate în pâcla anacolutului: Dar în clipa în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
propagarea mitului și chiar al cultului "înaintemergătorului"2 Urmuz de către mișcarea românească de avangardă, precum și de revendicarea lui drept precursor de către Eugen Ionescu. În același timp, ar trebui să îndrăznim, nu din patriotism, ci dintr-un fel de "melancolie a descendenței"3, să demonstrăm că, din formele benigne ale absurdului, surprins în instantanee comice de Caragiale, au răsărit, în noile condiții ale climatului interbelic, asemenea unor "flori ale răului", plăsmuiri urmuziene care își îmbracă tragicomedia într-un absurd malign, apocaliptic. Fireasca
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
teritoriul indivizibil cel mai vast, integrănd parodia, comicul absurdului, caricatura, grotescul, ironia, alegoria, paradoxul, comicul derivat din onomastică, aluzia, concizia, neutralitatea și detașarea, precum și procedeele antiliteraturii. Este necesar să precizăm de la început că nici unul dintre aceste elemente care pot sugera descendența caragialiană a lui Urmuz, nu poartă stigmatul epigonismului ci, dimpotrivă, dezvăluie transmutația creatoare ce dă măsura profundei originalități prin raportarea la prototip. Totuși, dacă, în ceea ce privește raportul dintre Urmuz și Kafka, sau Urmuz și Morgenstern, se poate vorbi de coincidențe de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
chiar prin lipsa motivației, sau prin disproporția între aceasta, frica, de pildă, cum credea G. Călinescu, și soluția aleasă. Cu toate acestea, dacă acordăm importanța cuvenită faptului că Eugen Ionescu însuși, îndeobște acreditat drept reprezentant al literaturii absurdului, își recunoștea descendența atât din Caragiale, cât și din Urmuz, vom recunoaște că există argumente pentru a-i considera pe ambii scriitori precursori ai acestei literaturi. Astfel, așa cum am demonstrat, plasarea lui Caragiale în rândul marilor spirite anticipatoare ale schimbărilor majore impuse de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
model ilustru prin rescriere elogioasă sau, dimpotrivă, prin discreditare, parodia și chiar și pastișa pot deveni forme de hibridizare artistică, în sensul pozitiv, de fortificare și revigorare a seminței textuale primare. Într-o carte de referință cu titlul semnificativ Melancolia descendenței, Monica Spiridon sublinia raportul dintre parodie și preocuparea pentru ascendență, pentru recuperarea modelelor și legitimare paradigmatică: "Conservatoare și înnoitoare în același timp, reverențioasă dar și distructivă, parodia rămâne un gen ambiguu și deschis, formula ideală pentru artistul doritor să-și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
își dezvăluie caracterul inepuizabil pe măsură ce se scrie. Refacem la capăt de drum etapele unui traseu anevoios, fascinant și copleșitor deopotrivă. Trecerea în revistă a principalilor reprezentanți ai modurilor comicului din literatura română postcaragialiană a fost necesară pentru delimitarea incipientă a descendenței caragialiene. Am plecat de la ipoteza că această descendență trebuie căutată în primul rând în teritoriul guvernat de comic, întrucât acesta este marca cea mai pregnantă a operei lui Caragiale. Am decupat așadar secțiunile corespunzătoare modurilor, pentru a observa densitatea de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la capăt de drum etapele unui traseu anevoios, fascinant și copleșitor deopotrivă. Trecerea în revistă a principalilor reprezentanți ai modurilor comicului din literatura română postcaragialiană a fost necesară pentru delimitarea incipientă a descendenței caragialiene. Am plecat de la ipoteza că această descendență trebuie căutată în primul rând în teritoriul guvernat de comic, întrucât acesta este marca cea mai pregnantă a operei lui Caragiale. Am decupat așadar secțiunile corespunzătoare modurilor, pentru a observa densitatea de ipostaze literare ale satirei, parodiei, ironiei, grotescului și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Eugen Ionescu, în privința absurdului și cu reprezentanți ai "Școlii de la Târgoviște" și ai generației 80', din perspectiva postmodernismului românesc, prezența caragialismului în literatura veacului trecut credem că a reieșit cu prisosință. Am putut constata astfel că termenul-umbrelă de "postcaragialian" caracterizează descendența caragialiană atât ca tendință literară, cât și ca o constelație de texte care pun în lumină, prin forța lecturii intertextuale, diferitele aspecte constitutive din paradigma caragialismului, revigorând-o. Aplicat scriitorilor, atributul se referă nu atât la autorii care au urmat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ci la vigoarea semințelor sale textuale, care au germinat și au străpuns câmpul literaturii pe o arie vastă, înflorind mereu. În acest sens, de "urmaș literar al lui Caragiale", termenul de "postcaragialian" trimite la cel de "caragialism" cu înțelesul de "descendență literară" specifică. Nu este vorba însă de o echivalare a acesteia cu epigonismul, întrucât toți scriitorii amintiți, situați pe trepte valorice diferite, rămân totuși originali, chiar dacă lasă la iveală mai multe indicii care le atestă "conștiința succesoratului"2. În cazul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Jaap, Punctul de vedere. Încercare de tipologie narativă, trad. de Angela Martin, Editura Univers, București, 1994. Maté, Gavril, Universul kitsch-ului, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1985. Plett, Heinrich, Știința textului și analiza de text, Editura Univers, București, 1983. Spiridon, Monica, Melancolia descendenței. O perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice în literatură, ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 2000. Vianu, Tudor, Estetica, Editura Orizonturi, București, 1996. Vultur, Smaranda, Infinitul mărunt. De la configurația intertextuală la poetica operei, Editura Cartea Românească, București, 1992. Yule, George
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
9, septembrie, 1988, reprodus în idem., pp. 368-369. 45 Vasile Gogea, Vocația succesorală, "Ateneu", nr. 11, noiembrie, 1988, reprodus în idem, pp. 356-357. 46 Michael Riffaterre, L'intertexte inconnu, "Littérature", nr. 41, februarie 1981, p. 4. 47 Monica Spiridon, Melancolia descendenței, O perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice a literaturii, Ediția a II-a, Editura Polirom, 2000, p. 11. 48 Gérard Genette, Palimpsestes. La litérature au second degré, Edition du Seuil, 1982. 49 De exemplu, în ultimul act din piesa Căruța cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Unu", nr. 31, noiembrie 1930, reprodus în Literatura românească de avangardă, antologie, prefață, postfață, tabel cronologic, note, comentarii și bibliografie de Gabriela Duda, Editura Humanitas, București, 1997, pp. 81-83. 3 Sintagma apare în titlul studiului semnat de Monica Spiridon, Melancolia descendenței. O perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice în literatură, Editura Polirom, Iași, 2000. 4 Nicolae Balotă, Literatura absurdului, ediția a II-a, Editura Teora, București, 2000, p. 471. 5 Aflăm astfel de detalii din memoriile Elizei Vorvoreanu, sora lui Urmuz (Eliza
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
devenirii absolutului... Esențialul indefinibil Așa cum arborele este infinit, așa cum orice familie are mamă, tată, copii și strămoși, la fel și familia spirituală a prezenței divine ar trebui să implice multiplicarea, o latură feminină, o latură masculină și o ascendență și descendență la infinit...dacă am raporta divinul la divizarea și diversitatea acestei lumi amestecate... dacă am vedea arborele ca ramificat și nu rotund întreg indivizibil... însă a spune că spiritul are gen sau formă sau definiție înseamnă a anula perfecțiunea care
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ca să remarce frumusețea unei fete ce tocmai trecea pe strada noastră; o frumusețe ieșită din comun, străină, greu de reperat În realitate (de fapt, era venită de undeva, era o alogenă; prin Însăși proveniența necunoscută, ea se Înscria Într-o descendență fictivă, ce captiva imaginația noastră: nu ne Îndrăgostim de o fată, mai ales În adolescență, despre care știm totul), mersul ei țeapăn, rigid; un mers afectat de contesă, ce se știa privită din orice unghi și de către orice băiat, trezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de a face ca toți să trăiască neliniștiți și pradă unei aspirații arzătoare“, spunea Unamuno. Îl îngrijora soarta persoanei în carne și oase, a propriei nemuriri aici pe pământ, prin opera spirituală și prin cea carnală - perpetuarea în trup, prin descendență biologică și prin operă, dar și a nemuririi în Împărăția care nu e din lumea aceasta și pentru a cărei venire, creștinește, zilnic ne rugăm, cerându-ne, așadar, moartea noastră nemuritoare („vie împărăția Ta“). Existențialism, așa cum a fost cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
romanului umanității. În care se include, ca episod, ceea ce se numește amurgul Occidentului și finalul civilizației noastre. Să mai evoc o dată finalul odei lui Carducci „Pe Monte Mario“? Descriindu-ne cum „până când, pripășită la ecuator, la chemările căldurii fugare, vlăguita descendență nu va mai avea decât o singură femeie, un singur bărbat, care, stând în picioare printre ruine de munți, prin pădurile moarte, livizi, cu ochi sticloși te vor vedea, o, soare, peste imensa gheață apunând.“ Apocaliptică viziune, ce-mi amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
familiei. Devenish aducea un mesaj de la dna Domville (nu mama lui Guy, care era moartă, ci o văduvă mai vârstnică din familie și amanta lui Devenish) cum că lui Guy Îi revenea datoria de a se Însura și a asigura descendența. După dezbateri chinuitoare, dna Peverel, care vedea deschizându-se o portiță pentru ea Însăși, Îl convingea pe Guy că această obligație avea Întâietate asupra vocației religioase, iar el se pregătea să plece imediat Împreună cu Devenish pentru a intra În posesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dumnevoastră preferate din lumea lui Dieterling și va fi un adevărat refugiu pentru cei tineri și cei cu inima tînără. Ed se uită lung la tatăl lui: cincizeci și șapte de ani, pensionat la patruș’cinci, polițist dintr-o lungă descendență de oameni ai legii, ținînd acum un lung discurs Într-o vilă din Hancock Park, În fața unor fripturiști care renunțaseră la Ajunul Crăciunului după un singur semn al său. Oaspeții aplaudară. Preston arătă spre un munte cu vîrful Înzăpezit. — Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care distanța dintre Devon și Londra să le stânjenească. Ducându-mă cu gândul Înapoi, bănuiesc că Îl deranjase experiența distincțiilor sociale din lumea satului, flerul acela străvechi pentru diferența dintre statutul câștigat cu bani sau educație și statutul atins prin descendență sau „creștere“, acea educație transmisă prin generații. Cred Însă că, mai presus de toate, nu avea la inimă mult prea variata arie de posibilități În materie de cum și unde locuiești la țară. Se prea poate ca unele dintre casele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Radio. Concertul pentru flaut și orchestră, op.71 (1994), este o lucrare dedicată solistului Ion Bogdan Ștefănescu. Genul concertistic este prezent cu stăruință în lista opusurilor compozitoarei, în varii formule timbrale. Concertul prezent, deși concentrat într-o structură tradițională, dezvăluie descendența compozitoarei Carmen Petra- Bassacopol din modernismul enescian, îmbrățișând tehnici și limbaje înnoitoare ale muzicii (neobarocul, neoclasicismul, neoromantismul), pe care le-a remodelat prin și cu ajutorul substratului folcloric. Subtilitatea interpretării ce denotă o inteligență a conducerii sunetului, cald și profund, a
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
non, a reacțiunii în înțelesul occidental al cuvântului este dinastia moșneană istorică, este aristocrația moșneană istorică. Există într-adevăr, și ar fi o temeritate de a nega, câțiva puțini coborâtori din familii istorice ale țării, dar oare simplul fapt al descendenței constituie aristocrația ca clasă istorică a țării? E un Catargiu conservator pentru că un străbun al său a fost consiliar al lui Ieremia Movilă? Este un Boldur între roșii pentru că un străbun al său a fost general al lui Stefan cel
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Catarina de Medicis din Italia în Franța, la 1601 Maria de Spania în Germania. Nobilul cal arab trece până azi de rasa cea mai bună; se țin registre de familie și de șirul strămoșilor pentru ei, în cari s-arată descendența lor. Calul arab e cel mai sprinten și mai iute, dar totodată cel mai nobil și mai elegant în mișcările lui. De la el descind calul englez și cel andaluz. Ali Pașa din Cairo, care ținea mult la nobilii cai arabi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]