1,560 matches
-
de Literatură Generală și Comparată din România. Imaginarul poetic din cartea de debut a lui Șerban Axinte ( Starea balanței, Editura Eurocart, Iași, 1996) este cât se poate de fidel moștenirii (neo)moderniste. Regăsim, aici, suficiente semne lirice imediat recognoscibile, metafore-simbol descinse direct din ermetismul barbian sau din cel stănescian: "zodia acestui cuvânt", "veșnicul foc al zidirii", "un ochi fecundat de sine însuși" sau, în fine, "noul grup al balanței (...)/ Grup virgin către ultima treaptă". Echilibrul liric perfect, sugerat încă din titlu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
genere, pentru retorica suprarealiste. Nu atât titluri precum oscilez pe mâini cusute cu alamă, poem fără zgardă ori un vis cu gingii de șarpe (practic, indicii indubitabile asupra resurselor de predilecție ale autorului), cât o serie întreagă de hieroglife poetice descinse direct din imaginarul modernismului extremist invocat vor putea fi contabilizate fără nici un efort analogic de către un cititor obișnuit cu artificiile de gen. Astfel, dealurile din fața casei "parcă/ sunt curtezane care sângerează după/ bărbații cerului"; poetul "curgeam pe râu/ ca o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
despre utilitatea cuvintelor poetice (pe care autorul Cercetărilor filosofice le considera valoroase doar în măsura în care pot servi drept mijloace de comunicare). Nu puține dintre poemele incluse în Vindecarea de simetrie și aproape toate Portret-ele în cuțit (chiar și cele ce par descinse direct din retorica lui Mircea Ivănescu) sunt, în fond, arheologii ale imaginii de sine, așadar mijloace eficiente de instituire și de comunicare a unui sine vulnerat, căci marcat de iminența evanescenței în acord cu acest corolar tematic este și definiția
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu ochii la soare nu va muri" (Oedip, dimineața în vara timpurie). Alături de aceste dubluri ale eului liric, cel mai adesea revine în panoplia lirică figura lui Narcis, odată cu care se inaugurează în poezia lui Dan Laurențiu o rețea simbolică descinzând din mitologia romantică a geniului abstras din contingent, marcat cu "stigmatele puterii cu cearcăn dilatat" (Acum vocea de primăvară), ce survolează absolutul într-o aventură dramatică a spiritului creator. Oricât ar fi trudit de conceptele supreme, eroul acesteia așa cum este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o portocală/ Toată noaptea clamează:/ noi suntem robii tăi./ DAR trebuie să ni te supui/ trebuie să asculți cântecul ghilotinei/ trebuie să cânți printre naufragiați" (Deținut 001954). Nici retorica autoironiei altădată salvatoare, nici manevra eschivei (tradusă, adesea, într-o recuzită descinzând din imaginarul unei antichități sau a unei medievalități eroice), nu se dovedesc strategii prea eficace. Poetul știe că, apelând la ele, nu face altceva decât să amâne inevitabila revelație a finitudinii ființei. Orice simulare eroică se întoarce, de altfel, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mimica, gesturi, costume, decoruri), si nu pe interiorul său, pe care il disimulează cu mare grijă, ca o adevarată actrița. Artist fiind "acela care-și are centrul în sine însuși" (Fr.Schlegel), Pariziana corespunde acestei definiții. Această ipostază însă nu descinde în cazul personajului nostru în abisurile interioare, ale autoanalizei și căutării propriei densități. André Mariolle face o constatare amară, rezumând că acest joc nu le servește la nimic Parizienelor: "Je joue leur jeu, aussi bien qu'elles, mieux qu'elles
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
vecină cu degringolada. Unul dintre aceștia, Babo, îl însoțește pe Căpitanul Cereno în permanență, asemenea unui cîine credincios. Delano nu-și poate reprima gîndul că nimic nu distruge mai mult ordinea firească a lucrurilor decît mizeria. El rămîne un filozof descins din vechiul autoritarism militar, în pofida înclinației sale structurale către o anumită îngăduință a slăbiciunilor celorlalți și, implicit, o predispoziție a sa pentru un anumit liberalism. Corabia lui Don Benito a plecat, în urmă cu 190 de zile, din Buenos Ayres
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
devine, ca atare, o nevoie existențială și, totodată, existențialistă. Primăvara neagră ilustrează (chiar și la nivelul unei ideologii implicite!) principiul asumării acestei libertăți. Parisul este fundalul (mai degrabă liric decît epic!) al entuziasmului inițiatic auctorial. Personajele care interacționează cu naratorul-autor descind dintr-un fel de realism magic sud-american, adaptat la rigorile lirismului romanului de început de secol XX. Enigmatice și simbolice, aceste "apariții" narative (par "apariții", întrucît nici unul dintre ele nu are consistență psihologică, traver sînd scena epică doar pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de căutare a Luminii, așa cum Tăcerea devine o cale interioară. Iar "acest tip de idealism vitalist și nu raționalist, cred că este unul dintre elementele identitare ale poetei"53. Cunoașterea poetică inițială care se realizează, printr-o "retorică a lirismului, descinzând din patosul etic al lui Nicolae Labiș, în care elanurile temperamentale se structurează, în ritmuri ample"54 se cenzurează vizibil, ulterior, transformându-se, treptat, într-o cunoaștere realizată, prin "interiorizare și densificare lirică. Meditațiile interogative asupra sensului existenței se resorb
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
toate acestea, înlocuite de un timbru moral mai apăsat, de o "lectură" a universului, mai intransigenta și mai "implicată"84, sunt rezultatul unei trăiri aparte, răsfrântă asupra poeticii celor care au fost persecutați, din cauza ideologiei politice. Cenzura politică, dincolo de a descinde lumea literară în două, va constitui premisa unei retorici specifice, răsfrânte asupra întregii creații ulterioare, a acelora care au avut parte de un astfel de tratament. Acesta este și unul dintre motivele pentru care, "harta neomodernismului poetic românesc este, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prin care autoarea contribuie la creearea unei noi realități, prin intermediul poeziei sale, sunt redate, pas cu pas, în textele critice dedicate operei Anei Blandiana. Literatura română contemporană, I, Poezia 111 menționează că "Ana Blandiana debutează cu o retorică a lirismului, descinzând din patosul etic al lui Nicolae Labiș, în care elanurile temperamentale se structurează în ritmuri ample. Frenezia proliferantă a imaginii sugerând o consubstanțialitate senzorială cu lumea corespunde stării de perpetuă exaltare pasională, care caracterizează primul volum Persoana I plural (1964
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în metatext, se proiectează, în fapt, în interiorul poeticii și, totodată deasupra ei. Sufletul este cel care se răsfrânge asupra exteriorului, întrupându-se apoi în oglindă și luând numeroase chipuri, așa cum ființa poetei are mai multe fațete, fiecare regăsindu-se și descinzând din cealaltă, asemenea păpușii rusești marușca: "Științele exacte sugerează că universul fizic este o fluctuație a vidului, un joc capricios, între aparență și dispariție. Universul în care trăim este un fel de particulă virtuală gigantică. În același timp, întreaga energie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acuzare în procesul Noica-Pillat, vedem că istoria "înghite" la propriu "metafizica și poezia", după expresia lui Virgil Ierunca. Erosul-magician care țese destinele în opera eliadescă se întâlnește cu alte două scrieri pe tema iubirii din epoci diferite: Femei de Sebastian, descinzând din același interbelic și De ce iubim femeile de Mircea Cărtărescu, în privința acesteia din urmă autoarea declarându-și răspicat "neplăcerea lecturii". Recuperarea și valorizarea scriitorilor ignorați de vocile așa-zis creatoare de canon se poate invoca în cazul capitolelor despre Alice
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de piață. Acest model, bazat pe stimularea exporturilor și investiții, a făcut din China a doua mare putere economică a lumii; * tipul de economie islamică, bazat pe preceptele din Coran și Sharia, este legat organic de sistemul de credințe islamic, descinzând din caracteristicile fundamentale ale setului de valori religioase. Se consideră că resursele lăsate de Dumnezeu pe pământ sunt îndestulătoare, spre deosebire de tipurile de economie occidentale care le consideră limitate. Două sunt problemele la care economia trebuie să răspundă eficient: cum să
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
putea denumi "tradiția noului", Hassan preferă să distingă între ele: avangarda ar desemna mișcările de la începutul secolului XX, incluzând cubismul, patafizica, futurismul, dadaismul, suprarealismul etc.; modernismul este în schimb mult mai stabil decât avangarda, fiind considerat hieratic, distant, formalist și descinzând din simbolismul francez, iar postmodernismul este prin contrast mai ludic și deconstrucționist decât modernismul, dar tocmai prin aceste trăsături, mai apropiat de ideile avangardiste... În pofida acestor "contaminări" semantice, Hassan nu crede că postmodernismul ar reprezenta avangarda secolului nostru și realizează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
social și instituțional, o complicitate, difuză, dar perversă ca răul ignorat să învingă. Problematica psihologică nu interesează pe nimeni, cel care cade nu este ajutat nici măcar de medici. Pentru aceștia deținuții sunt simple numere, în sufletul lor nu merită să descinzi, spre a sugera o cale de ieșire lăuntrică. Greșeala este întărită cu nepăsare și cinism, încât scurta autoscopie din final, deși nesatisfăcătoare, este unica oază meditativă a romanului, o stopare a delirului. Clejan recunoaște că este principalul vinovat pentru situația
Succesiunea măștilor by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/8651_a_9976]
-
bătrân". Legat fedeleș, Stavrache renunță, în cele din urmă, la luptă, dar și cei doi adversari se văd constrânși să se resemneze în fața implacabilului întâmplării. "N-am noroc" sunt cuvintele fatidice pronunțate de popă, care sintetizează deznodământul. O pace stranie descinde asupra vulcanului de pasiuni alienante în momentul în care ochiul naratorului, asemenea unui obiectiv fotografic, închide tabloul hibernal, lăsând doar sunetele unei litanii straniu intonate de protagonist să răsune, mai departe, în urechile tulburate ale martorilor: "Zdrobit de luptă și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lipsită de semnificație, acesta pare deja consacrat și îndreptățit să "oficieze". Succesul în Orașul-Lumină, Parisul, pare să fie suprema consacrare pentru un artist român. Ministerul Cultelor îi cumpără câteva lucrări, printre care și un tablou reprodus în revistă, O elegantă descinzând din trăsură, pictat la Paris în 1911. Desigur, eleganta este tot o pariziană. Emilian Lăzărescu este interesat de evenimentele mondene, de o anumită strălucire a luxului din high society. Una dintre temele predilecte pe care le abordează pictorul este balul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o toporișcă de fier descântată, frâu din coajă de mesteacăn, și cartea de Învățătură cu descântece. Un ultim accesoriu care-l apropie de șaman este o toacă mică de lemn ce declanșează furtunile, un posibil echivalent al tobei șamanului. Solomonarii descind din munți la vremuri de cumpănă, iar dacă sunt alungați pedepsesc satul prin grindină. Aceste personaje mitice călătoresc prin văzduh pe balauri până ajung În munți, la gura unui vulcan, unde descântă până ce Îngheață apa. Cu ajutorul toporului ei sparg gheața
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
dar afirma, totodată, că a ajuns la unele concluzii care i se par a fi bine susținute de fapte. Prima era aceea că speciile nu au fost create în mod independent. A doua, că speciile nu sunt imuabile, că ele descind din alte specii, care au dispărut. Iar a treia, că „selecția naturală a fost cea mai importantă - chiar dacă nu singura - cauză a modificărilor“. În ultimele pagini ale cărții, după toate revizuirile întreprinse în edițiile succesive, publicate în timpul vieții autorului (ultima
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
din lemn, s trat piatra mormântului familiei, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea: „Supt această cruce să odihnesc robii lui Dumnezău Gheorghie Frimu și cu <ai> săi întru veșnică pominiri. 1796 (?)”. Nu știm al cărui urmaș era acest Gheorghe Frimu; descindea, fără îndoială din Frimul din satul vecin, Dăncești. Trebuie să fi fost nepot lui Toader Frimu, cel care poate m Oricum, la Mircești odihnesc mai mulți din neamul său. Recensământul rusesc din anii 1772-1773, găsește pe un Ion Frimul la
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
se arată că "moartea măicuței Maricica Cornici, ca urmare a unui ritual barbar de exorcizare, a aprins ieri revolta în comuna vasluiană Tanacu. O armată de preoți, în frunte cu episcopul Corneliu Bârlădeanu, a doua față bisericească din Huși, a descins în parohia (n.b. mănăstire) unde s-a întâmplat nenorocirea. Scopul declarat al desantului era închiderea mănăstirii Sfânta Treime Denești și ridicarea dreptului de a ține slujbe al părintelui Daniel, "regizorul" exorcizării fatale". Discursul religios din acest fragment este inexistent
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
definitorii pentru una din cele două ipostaze - demonică și angelică. Aceasta se întâmplă mai ales în cazul personajelor feminine. Prin feminitate, Eminescu încearcă să desăvârșească cunoașterea lumii. El crede că aceasta ar putea oferi cunoașterea în formele ei primare întrucât descinde din primordialul cosmic constituind un adevărat principiu ontologic. Feminitatea duce la autocunoaștere și, prin urmare, la autodistrugere. Restrângând aria analizei la proza eminesciană, constatăm că, în ceea ce privește personajele feminine, Eminescu oscilează permanent între aceleași ipostaze prezente în lirica sa, între cultul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
li se risipească timpul. Cunoaștem bine înainte ceea ce avem de spus și după aceea, pur și simplu, spunem. Verificarea Suntem probabil cei mai neîndreptățiți să ne apreciem discursurile. Dacă se poate, ne verificăm discursul în fața unui ascultător critic. În plus, descindem în camera sau sala unde vom vorbi. Aparatele funcționează? Discursul poate "curge" normal? Facem tot ce putem pentru a fi naturali. O înregistrare digitală și o oglindă ne pot fi de mare ajutor. Cam asta este tot. Având cunoștință de
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
să dea fiecăruia puterea tuturora", să "satisfacă în alt fel poftele lor personale de plăceri și de dominație". Dar, pe măsură ce se va extinde în timp, posteritatea celor treisprezece va fi mai productivă și mai diversă. "Posedații" lui Dostoievski, între alții, descind din stirpea lor, așa cum descind, în ajunul celui de al doilea război mondial, și cei cinci eroi ai Conspirației de Paul Nizan, pe care voința de a fi revoluționari pur sînge pare a-i conduce, în mod logic, spre activismul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]