10,581 matches
-
trebui să urmărească reflectarea modului de producție, altul procesele de reificare, sublimarea refulării, codurile semantice ale sexului, metalimbajele trupului, nerespectarea rolurilor în politică și în viața privată. În fine, Lotaria deschide mapa, începe să citească. Gardul de sârmă ghimpată se desface ca pânza de păianjen. Toți urmăresc în tăcere, voi și ceilalți. Vă dați seama imediat că ascultați ceva ce n-are nici un punct comun nici cu Ițindu-se de pe coasta abruptă, nici cu În afara localității Malbork, nici chiar cu Dacă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
generale. — Dorința polimorfă-perversă... — Legile economiei pieței... — Omologiile structurilor semnificante... — Devierea și instituțiile... — Castrarea... Numai tu ai rămas acolo absorbit, tu și Ludmila, în timp ce nimeni nu se mai gândește să reia lectura. Te apropii de Lotaria, întinzi o mână spre hârtiile desfăcute în fața ei, întrebi: Îmi permiteți? și încerci să pui mâna pe roman. Dar nu e o carte, e un caiet hărtănit... Și restul? — Iertați-mă, căutam celelalte pagini, urmarea, spui tu. — Urmarea?... Oh, aici avem ce discuta vreme de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
trilurile tale. Nu numai trupul tău e obiect de lectură; el e o parte a unui ansamblu de elemente complicate, nu toate vizibile și imediate: înnorarea ochilor tăi, râsul, cuvintele pe care le spui, modul de a-ți strânge sau desface părul, felul în care iei inițiativa sau te retragi, și toate semnele ce se află la granița dintre tine și obiceiuri, memorie, preistorie și modă, toate codurile, toate sărmanele alfabete prin care o ființă omenească crede în anumite momente că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
De cum îmi apropii ochiul de un caleidoscop simt că mintea mea, urmând adunarea și combinarea de fragmente eterogene de culori și linii în figuri regulate, găsește imediat procedeul de urmat: dezvăluirea peremptorie și labilă a unei construcții riguroase, care se desface la cea mai mică bătaie a unghiei pe pereții tubului, pentru a fi înlocuită de o alta, în care aceleași elemente converg într-un ansamblu diferit. De când, adolescent încă, am băgat de seamă că privind grădinile smălțuite, învolburate în fundul tubului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
imediat și a dispărut, dar nu destul de repede încât să nu observ că era ceva schimbat în îmbrăcămintea ei: își înlocuise tricoul lipit pe trup cu un halat de mătase, ce părea făcut anume ca să nu se închidă, să se desfacă sub presiunea ce înflorea înăuntrul ei, să alunece pe pielea ei netedă la primul asalt al dorinței de contact, pe care tocmai pielea ei netedă nu se putea să n-o provoace. — Makiko! - am strigat, căci voiam să-i explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care mă surprinsese cu mama ei se datora numai unui concurs de împrejurări care mă abătuse pe căi contrare dorinței mele, dorință îndreptată fără echivoc spre ea, Makiko. Dorință agravată acum de haina de mătase desfăcută sau așteptând să fie desfăcută, ca o ofrandă explicită; așa încât, apariția lui Makiko în fața mea și atingerea doamnei Miyagi pe piele m-au făcut să fiu aproape copleșit de voluptate. Doamna Miyagi trebuie că-și dăduse seama, căci agățându-se de umerii mei m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe Califul Harun ar-Rașid și să-mi aducă capul lui. Recompensa voi fi eu. Dar, dacă va refuza să-l ucidă pe Calif, va fi ucis de ceilalți șapte, care vor repeta tragerea la sorți.“ Cu un fior, Harun ar-Rașid desface palma, vede perla neagră și, adresându-se femeii: „Voi asculta ordinul sorții și al tău, cu condiția ca tu să-mi povestești ce ofensă a Califului a dezlănțuit ura ta“ spune el nerăbdător să asculte povestirea. Chiar și fragmentul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-mi spuneți de ce mă căutați. Să discutăm filosofie, oare? Ea râse. — Nu v-aș irosi timpul, Rra. Sunteți un bărbat inteligent, cu multe obligații. Eu nu sunt decât un detectiv particular. Eu... Îl văzu cum se încordează. Mâinile i se desfăcură și se mutară pe brațele fotoliului. — Sunteți detectiv? întrebă el. Vocea lui era mult mai rece acum. Ea făcu din nou un gest de auto-subestimare. — O, suntem o agenție mică. Agenția de detective nr. 1. Avem sediul pe Kgale Hill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Vă vor explica cum stă treaba cu legea. El își trecu limba printre dinți de parcă ar fi vrut să-și umezească buzele. Ea remarcă gestul și îi observă și pata umedă de sudoare de la subraț; unul dintre șireturi îi era desfăcut, constată ea, iar cravata avea o pată de cafea sau ceai. Nu-mi place să fac asta, Rra, spuse ea. Dar asta mi-e meseria. Uneori trebuie să fiu dură și să fac lucruri care nu-mi fac plăcere. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să-mi scoată jumătate din creier. Să știi, sunt absolut hotărât, vreau să-mi scoată, să-mi taie capul cu ferăstrăul electric, cu drujba, cu bisturiul, cu scalpelul, cu cuțitu’ de bucătărie, cu baltagul, cu ce-o fi... să-mi desfacă oasele, să-mi scoată jumate de creier, am oricum prea mulți neuroni, mă încurcă... Băi, Sclivisitule, eu vreau să fiu cârtiță, uite-așa, eu vreau să fiu cârtiță, nu șobolan, că șobolanul e mai deștept, e prea deștept, câți crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
uzate conduc camioane... trec și mă-ntorc cu borcane, bine legate...” - E tare, mă! E tare de tot! Beton! Scrie-o, să n-o uiți... Zi și tu, Sclivi, dacă nu-i așa... se întoarce Anatol, în vreme ce-și desface cureaua de la pantaloni, să mai dea ceva spațiu scriiturii. Bă Bulă, ascultă aici... ai geniu... să-ți fie clar, ge-ni-u... Te lasă mut ăsta micu’, ai? A rămas în niște boxeri cu drăcușori ce-și înfig furcile în baloane în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-n urechile mele/ M-am uscat ca o iască... - Nu merge! declară Anatol. E previzibil. Mai gândește-te... Marietta își face și ea curaj, mai dă pe gât o votcă, aruncă paharul de plastic într-un autentic gest grecesc, își desface claia prinsă până mai înainte c-un elastic bonbon, pune și sticla la bot și, gâl-gâl-gâl, o golește pe trei sferturi. O pasează mai departe, nu fără o urmă de regret. Pe urmă, cu brațele larg deschise, ca o stăncuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mulțime de instrumente nichelate pe-o măsuță, într-o ordine desăvârșită, tot felul de sticluțe și cutiuțe cu alifii-prafuri-boieli-eteruri... Îl însemnasem cu carioca, unde naiba e pancreasul?, nu mai țin minte, am un fel de forceps, am tras, l-am desfăcut, șira spinării se clătina ca un cablu mai gros, acum trosnește, mi-au rămas picioarele... Tot mai vorbește, tâmpitul, așa că-i tai limba. Ochii i se scurg ca gălbenușul de ou de gâscă. Și încă nu-s mulțumit, tot îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de furat s-a furat de mult. Printre fiare a răsărit o cucută sănătoasă, iar brusturii își întind frunzele mustind de sevă. Mă obișnuiesc cu penumbra din interior. Cocoțat pe-o scară, Adrian se chinuiește să schimbe un bec. A desfăcut două șuruburi de la aplică și-acum lucrează la celelalte. - Salut... S-a înțepenit... Vino aici, ține astea... Le deșurubează până la urmă și pe celelalte cu briceagul și, când scoate globul verde-cenușiu, ne cad în cap țânțari, muște, molii și alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Pe ușă, Adrian și-a lipit și-un program de audiențe. Lunea și marțea - nu. Miercurea și joia - în principiu, nu. Vineri - doar dacă arde. Sâmbăta e srl, iar duminica e dată de la Dumnezeu pentru odihnă. Sacul de dormit e desfăcut într-un colț, în cuier haine, pe scaune tricouri, pe-o poliță, lângă Istoria... în cinci volume, mașina de bărbierit. Un borcan cu zacuscă a rămas pe birou. - Ce faci, omule? Te-ai mutat aici cu tot calabalâcul? - Da, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
durea. - Să freci cu pătrunjel și trece, îmi spune moșneagul și-i văd dinții. Cum de nu lipsește nici unul? Joi Un creier pe jumătate albicios, pe jumătate aproape negru plutește în spuma leșioasă și-ncepe să se umfle, să se desfacă în fire. Pe urmă firele cresc, se-ngroașă la mijloc, plesnesc ca niște măciulii de mac și din ele se-mprăștie creiere-miez-de-nucă. Unele ard ca iasca. Altele aruncă tentacule de caracatiță, se-acoperă, se-nghit, se topesc. Rămâne unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
supărat: - Haide, haide! Nu Începe iarăși cu prostiile tale... SÎnt numai păsările și broaștele-țestoase... Insula e nelocuită. Ea Întîrzie să răspundă, Învelindu-se, ca Într-un gest de protecție, cu șalul Închis la culoare pe care-l ținuse pînă atunci desfăcut pe umeri: - O să dorm pe vapor, răspunse În cele din urmă cu un glasul ușor tremurat. Nu vreau să-mi petrec noaptea pe mal. Fără să mai scoată vreo vorbă, o porni spre mare și se opri, foarte dreaptă, lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
descoperi Încastrat Într-un perete despărțitor, aflat Îndărătul unei hărți a Franței. Le porunci „sclavilor” săi să care sacii cu ceai, mătăsurile și ustensilele de pe vas Într-una din peșterile mari din vale, iar În zilele următoare Îi obligă să desfacă bucată cu bucată rămășițele navei distruse, aducînd pe uscat bucățile care i-ar fi putut fi de folos și Îngăduind mării să ducă restul În larg. O săptămînă mai tîrziu, nimeni nu și-ar fi putut imagina că În locul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și mai tare, dacă era cu putință, decît indescriptibila lui sluțenie. Pot fi foarte crud cu tine dacă Îmi propun asta continuă el. Așa că urmează-mi sfatul: mărginește-te la a-mi ține casa curată, pregătește-mi mîncare bună și desfă-ți picioarele cînd Îți poruncesc și Îți garantez că o să trăiești liniștită pînă cînd o să mă satur de tine... Ai priceput? Încuviință În tăcere, convinsă că vorbea cît se poate de serios, iar Iguana Oberlus Începu să-și dea jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pînă cînd o să mă satur de tine... Ai priceput? Încuviință În tăcere, convinsă că vorbea cît se poate de serios, iar Iguana Oberlus Începu să-și dea jos pantalonii, În timp ce-i poruncea: - În cazul ăsta, lungește-te pe pat și desfă picioarele. Năucită, incapabilă să scoată un singur cuvînt, mută de groază, lipsită de apărare și hipnotizată ca o pasăre În fața privirii unei anaconda, Carmen de Ibarra se Întinse pe pat, Închise ochii, Își desfăcu picioarele și solobozi un strigăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ăsta, lungește-te pe pat și desfă picioarele. Năucită, incapabilă să scoată un singur cuvînt, mută de groază, lipsită de apărare și hipnotizată ca o pasăre În fața privirii unei anaconda, Carmen de Ibarra se Întinse pe pat, Închise ochii, Își desfăcu picioarele și solobozi un strigăt de durere cînd sexul ei fu pătruns, sfîșiat și distrus, În carne vie. Apoi Își pierdu din nou cunoștința, simțind pe trup contactul vîscos și respingător al acelei ființe diforme care căuta, pe deasupra, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
liberă, spuse. Era prea simplu pentru tine să te justifici prin aceea că erai ținută În lanțuri de mine... Vreau ca tot ceea ce faci de acum Încolo să faci În cunoștință de cauză, pentru că-ți place și vrei asta... Își desfăcu pantalonii scoțînd la iveală imensul lui penis excitat și Îi porunci: Acuma suge-mi-o pînă Îmi dau drumul pe minunata ta rochie de dantelă... Înghițindu-și mînia și ura, dar supusă și mulțumită, Niña Carmen Îi dădu ascultare, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
gabiei, omul de cart strigă: — Pămînt! Elliot Caine, ofițer trei pe Adventurer, o bergantină semeață cu patruzeci de tunuri a Maiestății Sale, Își Înălță privirea spre bărbatul care striga, urmînd direcția brațului lui Întins, și, sprijinindu-se de sarturi, Își desfăcu luneta și o Îndreptă În direcția insulei. CÎteva clipe mai tîrziu bătea respectuos la ușa cabinei căpitanului, care dădea direct spre puntea dinspre pupa. — Domnule! spuse el fără să intre. Se vede pămîntul... Presupun că e vorba despre Insula Hood
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zice: — Ăsta-i voal de bumbac. Mai aruncă un pumn de ceață, și lumea se înnegurează în spatele auriului și verdelui. — Crep georgette, zice Brandy. Aruncă un pumn de scântei, și lumea, Brandy șezând în fața mea cu coșul ei de nuiele desfăcut în poale. Amândouă singure, încuiate în biroul logopedei. Posterul cu o pisicuță de pe peretele de cărămidă. Toate astea capătă luminozitatea pală a unei raze de stea, fiecare colț ascuțit șters sau mânjit de verde și auriu, și lumina fluorescentă răzbătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
meu pare frumosul profil al unui supererou pe fundalul frunzelor tropicale verzi și cenușii și roz fluorescente ale tapetului din hol. Haina lui, haina lungă de piele neagră pe care o poartă Seth, e strânsă bine până la mijloc, de unde se desface-n jos așa încât din profil zici că-i o mantie. Și poate nu se preface atunci când sărută curul regal al lui Brandy Alexander. Poate că ei doi sunt îndrăgostiți când eu nu sunt prin preajmă. Asta n-ar fi prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]