7,054 matches
-
vino în pământul pe care ți-l voi arăta Eu” (Geneza 12,1). Testamentul lui Abraham dezvoltă sensul figurat al pasajului biblic: „despărțirea” lui Abraham de casa părintească este asimilată cu despărțirea de tot ce-i pământesc, altfel spus, cu despărțirea sufletului de trup. Apocalipsa lui Abraham, un alt text apocaliptic, despre care vom spune câteva cuvinte mai încolo, exploatează sensul literal, propriu al pasajului respectiv. De aceea prima parte a acestei scrieri intertestamentare va fi consacrată convertirii patriarhului, altfel spus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fi niciodată un străin, oriunde se va duce” (13,1-3). Așadar, discurs de adio și apocalipsă: specii diferite, dar coexistând în același gen (spre deosebire de așa-zisa Apocalipsă a lui Moise, care, în realitate, nu este decât un lung discurs de despărțire). Pe lângă pareneze, apocalipsele conțin și rugăciuni. Am văzut importanța lor în economia voiajului extraterestru: prin rugăciune, vizionarul își menține echilibrul psihic, ce riscă să se destrame foarte ușor la apropierea de ultima etapă, de cerul unde sălășluiește Marea Slavă, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
păstra în el sămânța necredinței” (Conl. 8,21); de aici și numele de „îngeri ai Domnului” (angeli Dei) pe care Biblia îl dă reprezentanților lui. Dimpotrivă, „fiii lui Cain” sunt numiți „fii ai oamenilor” (filii hominum). „Această fericită și sfântă despărțire a durat printre ei până când fiii lui Seth ș...ț văzându-le pe fiicele celor născuți din sângele lui Cain și fermecați de frumusețea lor, și-au luat soții dintre ele.” „Ele le-au trecut și soților lor păcatele părinților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întorc, era seară. Ea stătea cu ochii ațintiți pe drum, în întuneric, părând că-i așteaptă încă. Și niciodată nimeni nu mai văzuse atâta iubire, bucurie și viață... ca în ochii stinși în moarte ai Martei. * "M-am săturat de despărțiri", își spuse încă o dată, înghițindu-și lacrimile. Cu greu. "Mda!... asta ar mai lipsi. Să plâng pe un peron de gară...(parcă dacă plângi așa, pur și simplu, la tine acasă și din același motiv, nu-i la fel). Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
acolo, își caută locul, apoi apar la fereastră și-ți surâd, ca și cum e lucrul cel mai obișnuit să plece așa, în asfințit... îi vezi sau nu... dar sunt acolo, pe scări sau în vagoane, cu tine, ca și tine... toate despărțirile, dintotdeauna, toate despărțirile și mâhnirile tale... De fapt, te plângi pe tine însăți în fiecare din cei care pleacă. Se duce încă o imagine a ta, proprie, odată cu cel care pleacă și încă una, și încă una... Și toate sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
locul, apoi apar la fereastră și-ți surâd, ca și cum e lucrul cel mai obișnuit să plece așa, în asfințit... îi vezi sau nu... dar sunt acolo, pe scări sau în vagoane, cu tine, ca și tine... toate despărțirile, dintotdeauna, toate despărțirile și mâhnirile tale... De fapt, te plângi pe tine însăți în fiecare din cei care pleacă. Se duce încă o imagine a ta, proprie, odată cu cel care pleacă și încă una, și încă una... Și toate sunt diferite, cum diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
așa plecăm toți, căutându-ne locul, iar locul nostru e, de fapt, unul singur, în inima celui care ne strigă pe nume, fiindcă Lui îi aparținem... și cu cât aflăm mai repede asta cu atât nu ne mai temem de despărțiri, fiindcă despărțire nu există... Uite, ținuse minte asta. NU există moarte, nici durere, nici despărțire... dualismul este aparent, singura realitate este Sufletul, unul și același în corp și în cosmos" îi răsăriseră deodată în gând cuvintele unei cărți vechi citite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
toți, căutându-ne locul, iar locul nostru e, de fapt, unul singur, în inima celui care ne strigă pe nume, fiindcă Lui îi aparținem... și cu cât aflăm mai repede asta cu atât nu ne mai temem de despărțiri, fiindcă despărțire nu există... Uite, ținuse minte asta. NU există moarte, nici durere, nici despărțire... dualismul este aparent, singura realitate este Sufletul, unul și același în corp și în cosmos" îi răsăriseră deodată în gând cuvintele unei cărți vechi citite cândva, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
inima celui care ne strigă pe nume, fiindcă Lui îi aparținem... și cu cât aflăm mai repede asta cu atât nu ne mai temem de despărțiri, fiindcă despărțire nu există... Uite, ținuse minte asta. NU există moarte, nici durere, nici despărțire... dualismul este aparent, singura realitate este Sufletul, unul și același în corp și în cosmos" îi răsăriseră deodată în gând cuvintele unei cărți vechi citite cândva, pe ascuns... Înseamnă că imaginile noastre lunecă pe acel "ceva", acel "ceva" descoperindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Acela ține în el toate numele noastre, prinse și aprinse în plămada Iubirii... Dacă ar ajunge la acel "suflet", i-ar fi bine și cald... Ce rece s-a stârnit vântul serii pe peron... Toată viața i-a fost doar despărțire, plecare, așteptare... Așteptare a ce ?! Poate ca toate imaginile străine să plece, oricât ar fi fost de frumoase și să rămână așa, luminat de mâhnirea atâtor despărțiri, Sufletul. Purificat în focul tristeții, doar El, sufletul. Și acolo, să se recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
s-a stârnit vântul serii pe peron... Toată viața i-a fost doar despărțire, plecare, așteptare... Așteptare a ce ?! Poate ca toate imaginile străine să plece, oricât ar fi fost de frumoase și să rămână așa, luminat de mâhnirea atâtor despărțiri, Sufletul. Purificat în focul tristeții, doar El, sufletul. Și acolo, să se recunoască ea însăși, mergând cu toți cei care pleacă, în bucurie, în lumină, în toată plinătatea vieții, în inima Lui. Și să fie ea însăși iubire, în Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și o să-mi fie mereu. Dar dorul e puntea noastră de lumină spre inima iubirii. Fiecare cu puntea sa de lumină. Și doar fiindcă nu știm unde duce puntea asta de lumină îi spunem "dor", de la "durere" și mâhnire și despărțire... când ar trebui să-i spunem : Bucurie, Bucurie, Bucurie. Fiindcă El ne știe pe fiecare, pe nume, și ne strigă pe fiecare, pe numele nostru adevărat. Și ajunși acolo suntem, mereu, cu toții, împreună. Iubire în Iubirea Lui. De asta dorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
noi această pacoste, n-am apucat să vă felicit cu ocazia venirii pe lume a băiatului dumneavoastră. Să vă trăiască și să crească mare și sănătos. Doamnei, sărutări de mâini. Să aveți parte numai de bucurii. ― Mulțumesc, domnule doctor. După despărțirea de doctorul Pas, Gruia a intrat la profesor. ― Ai terminat treaba? Cum se prezintă situația? Mă refer la securist. ― Se pare că nu e nici o problemă. Doctorul Pas a intrat foarte bine În joc... ― Acum, spune-mi, ce noutăți ai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
său surâzător mâna și-l pofti să revină în ziua următoare, ca să perfecteze formalitățile de încadrare în serviciul cu jumătate de normă. O să fie foarte bine, vă garantez eu! ținu el să-l mai asigure încă o dată, foarte amical, la despărțire. 2 Când reveni, potrivit înțelegerii, a doua zi la sfatul popular, Stelian Teodorescu avu surpriza să găsească o adevărată comisie reunită în biroul vicepreședintelui. Întâmplător sau nu, în ziua aceea sosiseră de la raion activiștii Casapu și Ilici Vasile care, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
înțeles atât de bine situația, nu i-ar fi dat niciodată voie să se transfere. Rău îi păruse și după badea Panciu, un om de omenie, în casa căruia trăise nestingherit cu familia, simțindu-se aproape ca acasă; iar la despărțire moșului aproape că îi dăduseră lacrimile, fiindcă rămânea să-și ducă zilele singur cuc. Baba îi murise de ani buni, băieții nu mai voiau să știe de el, iar văduva iubeață care-i dăduse târcoale o vreme își luase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Felicia cu glas moale, evitând să-l mai privească. Bine... Atunci... la revedere! articulă el supărat. La revedere! îi răspunse ea, cu o undă de tristețe în glas. Nici unul, nici altul nu se simțea în stare să facă ceva pentru ca despărțirea lor să pară mai firească și mai veselă. Mai stătură câteva clipe față în față, privindu-se, apoi, fără să-și mai spună nimic, fiecare o apucă în altă direcție. Nu se mai văzură multă vreme după aceea. 3 În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
luară pe toți de guler și îi dădură claie peste grămadă afară pe trotuar. * La începutul semestrului al doilea, Victor se cufundă din nou în studiu, de teamă parcă să nu înceapă să se gândească prea mult la Felicia. Amintirea despărțirii lor continuă totuși să-l urmărească, dar se strădui să nu se lase copleșit. Încercă chiar să dea uitării ce fusese între el și Felicia, socotind că fata fie că nu-l iubea, fie că avea un alt prieten și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
convenise și el că lucrurile nu prea erau în regulă și că s-ar fi cuvenit măcar să le lămurească bine până la capăt, dar ceva îl împiedica să fie el primul care să facă pasul spre o împăcare sau spre o despărțire definitivă. În fond, se gândea, nu el fusese cel care îi refuzase ei ceva, ci invers, așa că de ce să-i întindă el primul mâna și să n-o lase pe ea s-o facă mai întâi?... Măcar în felul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
instrumentului. Dora îl privește și este tulburată de paloarea chipului lui. Atât ? Doar atât ? Întrebările a trei spectatori curg, insistente, nemulțumite. Doar Dora tace. A înțeles că impromptu-ul a fost interpretat doar pentru ea, simbol al unei întâlniri și despărțiri unice. A mai înțeles că trăirile emotive ale mamei, atunci când cânta la pian, se transmiseseră și fiului. Da, doar atât ! Trebuie să facem ultimele pregătiri și să ne odihnim, la miezul nopții, plecarea ! Răspunsul târziu al lui Dragoș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Ființa mea accepta că această schimbare nu avea nici o importanță. Pentru mine important era doar că revenise. Emoția revederii nu semăna cu cea dată de fiorul iubirii, dar era mai intensă, mai totală, mai devoratoare, căci gustasem amândoi din gustul despărțirii, al fricii, al foamei, al morții. Minodora continua să doarmă. Simion s-a apropiat cu sfială de ea și i-a mângâiat cu un deget un picior ieșit de sub învelitoare. În acest gest am recunoscut toate mângâierile gingașe cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca oricând. Totuși nu mai eram cei dinainte, cei care se iubiseră cu toată forța corpurilor lor tinere capabile să ignore războiul și complicațiile vieții. Este adevărat că, așa cum am mai spus, între noi se strecuraseră insidioase moartea, mizeria, frica, despărțirea... Dar se strecurase ceva și mai important, acel cineva inestimabil care purta numele de Minodora. Simțeam că pe el îl durea chiar mai tare decât pe mine certitudinea că va trebui să plece, că este așteptat de îndatoririle de soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și irascibilă. Poate că erau de vină și tulburările adolescenței, dar dacă mă gândesc bine, "boala" asta a fost inventată mai târziu și a căpătat dimensiuni exagerate în ziua de azi. Explicația este că ea suporta cu adevărat greu atât despărțirea de Vasili cât și tristețea mută a celor trei bătrâne. Mă gândesc că poate și noua mea relație cu Gerhard o contraria, deși nu a făcut niciodată nici o aluzie și îl iubea cu adevărat pe tatăl ei adoptiv căruia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Minodora, o adoptase pe micuță cu acte valabile în lumea liberă și nu numai în lagăr cum fuseseră cele ale căsătoriei noastre. Aici nu ne aștepta nimic, norocul a fost că acceptasem banii pe care mi-i dăduse Gerhard la despărțire puținul pe care îl economisise din mizerabila "soldă" pe care începuse să o primească după ce a murit Stalin altfel am fi fost niște cerșetoare muritoare de foame. Unde puteam să ne ducem în altă parte ? Aici erau totuși niște ruine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a lăsat o mulțime de cadouri ca jucării, hăinuțe, ghetuțe, dulciuri, mulțime de cărțulii, caiete și creioane colorate, dar și o minunată săniuță, iar pentru Simina, doar o duzină de Pamperși plus câteva pachete de Milupa și o păpușică, Simona. Despărțirea pricinuită de graba Moșului a fost la fel de încărcată de vrajă ca și sosirea: cu mulțumiri, cu puparea mâinii și cu pupicuri pe frunte, cu urări de drum bun și bun rămas până la următoarele sărbători, cu sănătate, cumințenie, sârguință la învățătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Chiroșca!.. Până să le demonstreze ea cine-i șeful la învățătură, ar fi fost obligată să suporte asaltul acelor tineri care fac parte din lumea rea și pătimașă a zilelor noastre despre care tocmai ce îi vorbise mamă-sa la despărțire. În gară, o așteptau, cu legitimațiile de călătorie la vedere, frații ei cei mari, deja studenți la Politehnica ieșeană și care au lucrat întreaga vară ca sezonieri la sectorul de reparații locomotive electrice de la depoul CFR. Aceștia au ajutat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]