1,668 matches
-
astea nu s-ar fi Întâmplat. Nu ne-am fi găsit unul pe celălalt. A fost destinul. Mi-era scris să mă aflu În acel avion. Mi-era scris să primesc un loc mai bun. Mi-era scris să-mi destăinui toate secretele. Când ajung acasă, radiez toată. În suflet parcă mi s-a aprins un bec. Brusc, știu care este rostul vieții. Jemima se Înșală. Femeile și bărbații nu sunt dușmani. Sunt suflete pereche. Dacă ar fi sinceri unul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și atunci vor comunica mult mai bine și se vor Înțelege unii pe alții și nu vor trebui să se mai prefacă niciodată. Și același lucru se poate aplica și familiilor. Și politicii ! Poate că, dacă conducătorii lumii și-ar destăinui unii altora câteva mici secrete, n-ar mai fi războaie ! Cred că mă aflu la un pas de o descoperire epocală. Urc scările plutind și descui ușa de la apartament. — Lissy ! strig. Lissy, m-am Îndrăgostit ! Nu primesc nici un răspuns și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Lissy, deschizând cutia. — A, ăă... da. Mersi. Iau un biscuit digestiv și mușc din el, absentă. Știi, acum am o nouă teorie despre relații. Extrem de simplă. Toți oamenii ar trebui să fie mai sinceri unii cu alții. Și să se destăinuie ! Femeile și bărbații ar trebui să-și deschidă sufletul, familiile ar trebui să-și deschidă și ele sufletul, conducătorii lumii ar trebui să-și deschidă sufletul ! — Hmm. Lissy mă fixează preț de câteva clipe. Emma, ți-a spus vreodată Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a spus vreun lucru despre el, În afară de minimul necesar ? — Mi-a spus foarte multe ! spun defensiv. Lissy, care e problema ta ? — Eu n-am nici o problemă, spune ea blând. Doar că mă Întreb... nu cumva tu ești singura care se destăinuie ? — Poftim ? — El Îți spune vreodată ceva despre el ? Toarnă apă fierbinte peste cafea. Sau tu ești singura dintre voi care-și deschide sufletul ? — Și el Își deschide sufletul, spun, ferindu-mi privirea și jucându-mă cu un magnet de pe frigider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
secret ! spune Jemima. Nu se poate să nu-i știi nici un secret ! — Ba se poate, spun, străbătută de un noul val de umilință. Lissy, ai avut dreptate de la Început. Relația mea cu el a fost total unilaterală. Eu i-am destăinuit toate secretele mele - dar el nu mi-a dezvăluit mie nici un secret de-al lui. Nu mi-a spus nimic. Nu eram suflete pereche. Am fost o proastă care și-a făcut iluzii deșarte. — Emma, n-ai fost deloc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bilaterală. O relație adevărată se bazează pe egalitate. Și pe Încredere. Înghit În sec. Așa că de ce nu vrei tu să te duci să-ți faci ce relații vrei tu cu cineva de rangul tău, cu cineva căruia să-i poți destăinui cele mai prețioase secrete ale tale ? Fiindcă e evident că aceste secrete nu sunt de nasul meu. Mă răsucesc brusc pe călcâie, Înainte să mai apuce să zică ceva și pornesc mai departe, cu lacrimile șiroindu-mi pe obraz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Jack descoperă că eu am fost cea care i-a Îndrumat În direcția bună ? La simplul gând și mi se face rău. Mi se strânge stomacul. De ce i-am pomenit de Scoția Jemimei ? De ce ? Nouă hotărâre : N-am să mai destăinui niciodată nimănui nici un secret. Niciodată, În viața mea. Oricât de neimportant ar părea. Oricât de supărată aș fi. De fapt... n-am să mai vorbesc niciodată, punct. De fiecare dată când vorbesc, intru În belele. Dacă nu deschideam gura atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mănâncă homar în acordurile unei formații de jazz clasic, exact ca în filme. Luke comandă Bellini pentru amândoi și ciocnim fiecare în cinstea celuilalt, iar el se relaxează și îmi povestește mai multe despre afacerea lui. De fapt, mi se destăinuie mai mult decât a făcut‑o vreodată. — Orașul ăsta, zice, clătinând din cap. E un loc foarte dur. E... ca și cum ai schia pe marginea unei prăpăstii. Dacă faci o geșeală... s‑a zis. Ai căzut. — Dar dacă nu faci nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sălbatică peste albul poienii, nu trecuse nici măcar o singură zi fără să viseze la o posibilă apropiere. Și, iată, ea stătea lângă el, mai răpitoare ca oricând în uniforma de mare general a lui Napoleon. Se trezi vorbind. I se destăinui. Ca să se facă mai bine auzit, îi șopti toate acele mărturisiri la ureche, înfundându-și gura în părul ei și urmărind apoi efectul în adâncul ochilor negri, în sclipirea ascunsă sub fluturarea pleoapelor sidefate. ― Nicicând nu mi s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
altă lume, Guibert, oftă ea. Am început să redescopăr unele stări pe care le credeam cu totul moarte... Vechi senzații din copilărie și adolescență... Se opri. Guibert era medicul, prietenul, confidentul și omul ei de nădejde. Dar nu i se destăinui până la capăt. Atunci când prințul apăruse în ușa bibliotecii, îl simțise trecând prin ea și, la rândul ei, se prelinsese cu o mare plăcere prin ființa lui. Fusese un deliciu, un veritabil deliciu. Se bucura. Era o geană de speranță. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și nu se putea gândi la ce vor face când vor afla, ce vor spune, cum s-or uita la ea, așa încât, doar pe ele le aveai, Mirelo, pe Vasilica, pe Getuța, pe Luminița, pe Crenguța, pe Roșioara... Li se destăinuia fără nici o reținere, măcar că știa la ce s-ar fi putut aștepta. Să le ia dracu’ de tute, Mirelo, nu-i păsa. Până una alta, îi era prea bine ca să-și facă griji pentru bârfele lor. Ca și cu avortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
amănunte. El nu știa dacă ea știe ce i se pune în cârcă și, oricum, nu știa nici că el știe. N-ar fi vrut să fie suspectat că ar ști, tocmai pentru a nu fi tentată să i se destăinuie. N-ar fi suportat, mă rog, nu vroia să se amestece... Pe jumătate, totuși, își dădea seama că deja era amestecat, luând aminte cum se găsesc destui care să ridice piatra, socotindu-se fără păcat și în drept să judece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
închid ochii spre dimineață, iar ziua lipseam de la cursuri și exerciții, m-a chemat la el colonelul Mededovici, băutor vajnic și faimos vânător de fuste. Poate viața mea ar fi luat cu totul alt curs, dacă nu m-aș fi destăinuit lui atunci din fericire sau nu, acum e prea târziu ca să-mi mai dau cu părerea. Poate aș fi fost mare mahăr în armată în ziua de azi, unul dintr-aceia care-și poartă carnetul de partid nu în buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Colegii de cămin mă tachinau întotdeauna când mă suna Naoko și când plecam duminica dimineața. Presupuneau - și mi se pare normal - că mi-am găsit o iubită. Nu le-am dat nici o explicație și nici nu simțeam nevoia să mă destăinuiesc, așa că i-am lăsat să creadă ce le place. Când mă întorceam seara acasă, trebuia să fac față unei avalanșe de întrebări stupide: ce poziții am mai inventat, cum s-a simțit ea, ce culoare avea lenjeria ei de corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am trecut printr-un crâng și am ieșit în altă pajiște. În timp ce ne plimbam, Naoko mi-a povestit despre sora ei decedată. Mi-a atras atenția că nu a prea vorbit nimănui despre ea, dar simțea nevoia să mi se destăinuiască. — Era cu șase ani mai mare decât mine, aveam firi complet diferite, dar ne înțelegeam totuși foarte bine. Nu ne-am certat nici măcar o dată, te rog crede-mă. Datorită diferențelor dintre noi, nici nu prea aveam motive să ne certăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
eu mă zvârcoleam de plăcere. Dacă privesc acum în urmă, mi se pare incredibil. A fost o adevărată nebunie, nu crezi? Parcă îmi făcuse farmece. Reiko se opri ca să mai tragă un fum. — Să știi că este prima oară când destăinuie unui bărbat această secvență din viața mea, spuse ea, privindu-mă în ochi. Îți povestesc aceste tâmpenii pentru că așa cred de cuviinț\, dar să știi că nu mi-e chiar ușor. Îmi pare rău, am zis eu. Nu găseam oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
simt în tot corpul. Poate pentru că nici unul dintre cei prezenți nu trebuie să se întâlnească apoi cu el în particular; sunt aici să se susțină reciproc, dar se despart imediat după aceea. Ne simțim flatați ori de câte ori prietenii noștri ni se destăinuie, dar acest lucru trebuie să se întâmple de la sine, în mod natural, în timpul unei conversații de la suflet la suflet, nu într-o seară de miercuri când te ridici și le spui tuturor că ești alcoolic. Dacă nu sunt în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
admir foarte tare... Ben și Finn se umflă în pene, și se vede pe fața lor că sunt deosebit de flatați. Probabil că este un nou sport extrem pentru ei - bărbați complimentându-se unii pe alții pentru curajul de a se destăinui. Și acum, continuă Jim, o să trebuiască să-mi limpezesc toată situația asta cu Maureen, nu? Că doar nu pot s-o țin așa la nesfârșit. Își umflă și el pieptul, ca un cocoș. Jim își găsește în sfârșit curajul, dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tău, o urmărește cu privirea cum ea aleargă, depărtânduse, „fată cu cu gropițe în obraji” își spune în gând. — Ai răbdare, Cezar! Ciau! îi face ea cu mâna. Această întâlnire adusese o schimbare în firea ei. Abia aștepta să se destăinuie cuiva. Zina a văzut-o că era veselă și făcea vocalizele cu atâta pasiune ceea ce nu se întâmplase până acum. — Ești tare fericită azi. Ce s-a întâmplat?e curioasă Zina. — Vino, să nu ne-audă tata Sebi. S-au
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lucrul acesta, bineînțeles numai față de tine, că în rest mă prefac indiferentă. — Ha!ha!ha!ești o figură Teofana, râde Dora. Soții Stamate se arătau mulțumiți că ea era tot timpul bine dispusă. Zina știa motivul, fiindcă ei i se destăinuia Teofana, Eusebiu nu bănuia, dar nici nu-l interesa. Ce conta pentru el era viața armonioasă de familie. Abia acum înțelegea ce greu le-ar fi fost fără Prințesa care întotdeauna prin felul ei de-a fi le lumina viața
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fi în stare să-i păstreze secretul. S-a trezit ca după un coșmar și-a spălat fața ca să se învioreze puțin, s-a îmbrăcat fără a da prea multă atenție ținutei, gândul fiindu-i la ceea ce avea să-i destăinuie lui Cezar. A îmbrăcat un costumaș de vară din garderoba ei pe care a pus ochii prima dată, care o prinde foarte bine, de un crem deschis ce-i pune în evidență părul de culoarea spicului de grâu copt. Ajungând
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
printr-o iubire curată, pură, prietenească. Deci ne-am înțeles. Gata cu trecutul! Viitorul contează, o încurajează Cezar. — Vreau să te rog ceva. — Spune. Ceea ce am discutat să rămână între noi, fiindcă ești prima și ultima persoană căreia m-am destăinuit. Nici părinții mei adoptivi nu-mi știu trecutul decât în parte. — Teofana dragă, chiar dacă nu m-ai fi atenționat, eu tot n-aș fi spus nimănui. Îmi dau seama că sunt lucruri care nu se pot spune. Cum aș putea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și-ai să vezi cum uiți de necazuri. Fetele de la birou te vor înveseli. — Mă vor întreba cum a fost, că știau despre intenția mea cu tine. Ce le voi spune? — Că totul a mers bine. Doar n-o să te destăinui acum. După o vreme le poți spune. Că veni vorba, am o mare rugăminte la tine, surioară. Știu că le vei spune părinților tăi ce s-a întâmplat. E firesc. Te rog însă să le povestești după plecarea mea. N-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
după-amiază caldă de toamnă. Am luat o carte și vreau până mâine să citesc una din povești, pentru a o povesti la ora de limba română. E plăcut să citești sub căldura blândă a soarelui de toamnă. Rândurile mi se destăinuie cu greutate. Un foșnet și privirea le părăsește! E o frunză galbenă ce se îndreaptă plutind spre pământ. Privesc în sus să-i caut locul. E greu de găsit! Mai ușor zăresc frunzele îngălbenite pe pământ la rădăcina copacului. E
In gradina. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Spulber Andreea () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2324]
-
și din ce dracu-i vom înapoia. Dacă-i vom înapoia... Drept răspuns, Poetul bate darabana în masă și râgâie, profund și sictirit, picat subit pe gânduri. Cam pe la cea de-a noua bere răpusă, căpătând curaj, acesta i se destăinuise Fratelui, retrăind intens, în decursul confesiunii, o viziune-experiență-întâmplare neverosimilă, din seara precedentă. Cunoști bodeguța lui Mariusache Patru Degete și a nevesti-si, Gladiatoarea (recte, Liliana: cam grăsuță, cam plinuță și cam moartă după p...ță! vorba Poetului)? Birtul din capătul de la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]