1,678 matches
-
ați bucurat ultima dată o jumătate de oră respirând aer curat, într-un parc adevărat, cu copaci adevărați, când v-ați lipit cu adevărat inima de veselia unui copil sau de ÎN LOC DE EPILOG 233 singurătatea unui bătrân? Când v-ați destăinuit durerile, amorurile sau pur și simplu spaimele, față în față, respirând același aer cu cineva drag, și altfel decât spovedania rece și însingurată, pe mess, mail sau chatroulette? Numai astăzi, numai astăzi ni se întâmplă să ne regăsim, în treacăt
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
au căsătorit deja cu italieni. Românii plecați își cheamă la ei și copii pentru a-i școlariza acolo. Fapte îngrijorătoare prin simpla lor enunțare. Și nu e numai singura temere a deznaționalizării. Cartea reține și figuri de români care se destăinuiesc biografic: artiști, scriitori, oameni de știință și cultură, cu viață model și dragoste pentru țara lor. Important, consider, că este preocuparea autorului Ion N. Oprea, de a eterniza spiritul creator românesc și persoana celor care-l poartă. Cititorul află informații
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93058]
-
la Fedru, și nu li se părea deloc ciudat că erau mai familiarizați cu Nicias și cu Alcibiade decât cu vagonul de transportat lapte sau cu prăvăliile cu de‑amănuntul. Încetul cu Încetul, Ravelstein Îi făcea și să i se destăinuie. Îi depănau istoria vieții lor. Nu ascundeau nimic. Era uimitor cât de multe afla Ravelstein despre ei. În bună măsură, pasiunea lui pentru bârfă extrăgea din ei informațiile pe care le dorea. El nu numai că‑i instruia, dar Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
inexorabilă, conștiința mutilării, jindul după Întregire și felul În care chinurile lui Eros se Îmbinau cu cele mai extatice plăceri. Acesta este poate momentul cel mai prielnic să amintesc că, din punctul meu de vedere, mă simțeam liber să‑i destăinuiesc lui Ravelstein ceea ce nu aș fi putut dezvălui nimănui altcuiva, să‑i divulg slăbiciunile mele, rușinoasele mele secrete impure, acoperirile, fariseismele care‑ți drenează forța. De cele mai multe ori, Ravelstein găsea confesiunile mele extrem de amuzante. Și cele mai distractive dintre toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ea Însăși. Obiectele te Înghesuiau În ele și te țineau acolo printr‑un imperativ magnetic care, pur și simplu, exista. Era un privilegiu să ți se Îngăduie să vezi - să vezi, să pipăi, să auzi. Lucrul acesta Îi putea fi destăinuit lui Ravelstein. Dar el ți‑ar fi Închis gura spunându‑ți că Rousseau acoperise deja aceeași zonă În Confesiuni și În Reveriile unui drumeț singuratic. Eu, unul, nu aveam chef ca primele mele impresii epistemologice să fie respinse sau anticipate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Dacă Ravelstein nu prea vorbea despre Nehamah Herbst, era din pricină că, În ultimele ei luni de viață, el și Morris o Înconjuraseră de un adevărat cult. Abe petrecuse mult timp alături de ea În săptămânile agoniei, și se pare că muribunda Îi destăinuise chestiuni tainice și intime. Deși nu puteai avea Încredere În discreția lui Ravelstein, nu mi‑a povestit niciodată ce discutase cu Nehamah. Mama bolnavei venise din Mea Sha'arim ca să‑și implore fiica să accepte o ceremonie religioasă după datini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
gay”. Disprețuia homosexualitatea promiscuă și desconsidera „orgoliul de pederast”. Au fost momente când pur și simplu nu știam ce să fac cu confidențele astea ale lui. Dar pe urmă m‑a ales să‑i schițez portretul și, când mi se destăinuia, o făcea și cu titlu de intimitate, dar și În vederea Înregistrării de date. A‑și pierde capul este apanajul celor cu suflet mare. Presupun că până și oamenii din ziua de azi vor putea Înțelege ce Înseamnă suflet mare, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
respira. Pe măsură ce cada se răcea, se liniștea și sufletul Luanei. În acompaniamentul hohotelor de plâns și a văicărelilor necontrolate ce răsunau, să dărâme casa, în spatele ușii camerei de baie, ea jură că era pentru prima și ultima dată când îi destăinuia mamei relațiile amoroase din viața ei. De acum încolo se va descurca singură, în toate evenimentele ce aveau să apară. În a noua zi a prieteniei lor, o zi de luni, Luana îl așteptă cu îmfrigurare în fața facultății. Învățată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un alt moment, ei aveau să vadă în ea doar femeia despărțită, fără căpătâi. Se hotărî să-i vorbească, cu grijă și delicatețe, să lămurească, o dată pentru totdeauna, problema dintre ei. Ajutat de atitudinea ei gingașă, Radu reuși să se destăinuie și Luana află, cu stupoare, că era orfan de ambii părinți. Mătușa care îl crescuse nu se mai afla de mult printre cei vii. Dilema și controversele porneau dinăuntrul său. Marcat de lipsa părinților, căutase întotdeauna să fie vertical, corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui nu era Luana ci pierduta doamnă Noia. O femeie ce avea imperioasă nevoie de ajutor să nu cadă în neagra prăpastie a dezolării. Așa cum făcea în cabinet cu pacientele, el o încurajă, cu nesfârșită grijă, să vorbească, să se destăinuie. Înțelese că un element bolnav, ca Nuța Cordel, nu va renunța niciodată să-i facă viața amară. Îi ceru cu hotărâre ca a doua zi să-și dea demisia. Realizând că e vineri seara și ea nu putea face asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
al dreptății, prost înțeles pe tot parcursul vieții lui, îl făcu să nu caute o altă soluție. Nu-i trecu prin cap să tacă, să ascundă totul, în speranța că ea nu va afla niciodată. Radu Noia trebuia să se destăinuie, să-și spovedească păcatul, să se simtă liber. Și încă o dată nu ținu cont de ea. Se opri la primul telefon. Luana ridică receptorul într-un târziu, fără să poată rosti un cuvânt. Vocea lui stinsă îi aduse la cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cei zburdalnici, o preocupa femeia de lângă ea căreia, la întâlnirea cu muntele uriaș și brazii, i se umeziră ochii. La ce te gândești, Luana? Spune-mi ce-ți trece prin minte. Ar fi vrut să-i spună adevărul, să se destăinuie, să scape, într-un fel oarecare, de povară. Dar Iuliana întruchipa perfecțiunea, idealul feminin și ea nu avea curajul să se pună în postura celeilalte părți a monedei. În timp ce doamna Darie acceptase lipsa permanentă a tovarășului de viață, îi respectase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
am angajat din aceleași considerente. Pentru mine, însă, e ceva mai greu. Trebuie să demonstrez, cât mai curând, că pot face ceea ce am promis. Și uite că nu prea am idee cum. Luana nu știa dacă șeful ei i se destăinuia din pricina celor două pahare de vin pe care le golise sau căpătase suficientă încredere în secretara lui. Debutul lor coincidea și fiecare, în parte, era măcinat de dorința de mai bine. Pentru ea, ceea ce făcea, locul în care ajunsese era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a împlini așteptările și aspirațiile întregii companii. Era foarte simplu. Bariu privise altfel problema. Când Robu, sufocat de glasul conștiinței, de miraculoasele așteptări pe care le citea în ochii celorlalți și de care nu se simțea capabil, veni să se destăinuie, el se simți trădat. Fusese pus în situația de a rămâne fără replică. După terminarea grandioasei sărbătoriri, se retrăsese în decorul intim al apartamentului pe care-l ocupa într-un bloc din centru, pentru a se bucura, în tihnă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Stiliano, pacea să te-nsoțească, mi-a spus. - La fel îți doresc și eu, rabinule; cine e băiețașul? - Este vederea mea când am de făcut vreun drum undeva; îl răsplătesc învățându-l o parte din lucrurile pe care ți le-am destăinuit și ție. Cine e cu tine? Un prieten? Rabinul era un om înțelept, cunoscător al numerelor secrete, ascunse în scrierile sfinte ale poporului său și care guvernează cerul și pământul. N-a mai așteptat să-i răspund și a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care m-a pus pe gânduri. Dacă n-aș fi avut-o în fața ochilor, mi-aș fi închipuit-o frumoasă. Am crezut întotdeauna că, atunci când vorbești de propriile necazuri cu cei puternici, e mai bine să spui adevărul. Pe măsură ce îi destăinuiam viața mea, am văzut cum i se îmblânzesc ochii și cum îi flutură pe buze o umbră de surâs. Mi-a pus o groază de întrebări și mi-a vorbit la rândul ei, dovedind o cultură remarcabilă. La sfârșit, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
urma să se întâmple asociind detalii pe care alții nu erau în stare nici să le sesizeze. - De câteva săptămâni văd îți citesc pe chip și în privire o nouă îngrijorare, de mai multe ori ți-au scăpat cuvinte care destăinuiau un dor care nu ține de viața pe care o duci. E o mare durere, dar au trecut aproape douăzeci și cinci de ani de când ești în slujba noastră. A sosit ceasul să pleci în căutarea a ceea ce-ți lipsește. Făgăduiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe Domnul pentru a se fi coborât să vorbească tainic inimii sale. Două zile mai târziu, Astolfo s-a întors la Pavia, și abatele l-a scutit de toate obligațiile pe un călugăr al cărui nume nu mi-a fost destăinuit pentru a-l pune în slujba mea la orice oră din zi și din noapte. Singura condiție era ca întâlnirile noastre să aibă loc în incinta mănăstirii, și-n plus mi s-a cerut să evit pe cât era cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
episcopului de Siponto, Lorenzo, care a ținut trei zile de rugăciune și post pentru a căpăta o lămurire a faptului. A treia zi, absorbit fiind în rugăciune, a căzut într-un somn neașteptat în care i-a apărut Arhanghelul Mihail, destăinuindu-i că el a provocat minunea, deoarece a ales acel loc anume pentru rugăciune. Atunci episcopul a urcat până la grota aceea și a proclamat-o sfântă. Povestea însă a continuat, căci arhanghelul i s-a arătat din nou în vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se întâmplase încă.) Iar Connor îi spusese Emmei că Aidan se gândea să o ceară pe Darcey în căsătorie. O pusese pe Emma să jure că-și va ține gura, și tocmai de aceea Emma venise de îndată să se destăinuiască lui Darcey. După spusele lui Connor, Aidan era de-a dreptul înnebunit după ea; în fiecare miercuri și vineri ieșea cu băieții tocmai ca să nu se dea de gol, dar îi mărturisise că ea era Aleasa. Gândul de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
vorbi așa despre tatăl tău, spuse Minette. —Tu ai vorbit și mai rău, i-o întoarse Darcey. Minette dădu încet din cap. —Știu. —De ce e aici? Ce s-a întâmplat? Ciudat, se gândi Darcey în timp ce Minette vorbea, cum i se destăinuia aceasta ei mai mult decât gemenelor. În acea săptămână le dăduse zilnic telefon lui Tish și lui Amelie, dar nici una nu știuse altceva decât că Martin se instalase (cel puțin pentru un timp) în casa familiei. Nu că ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
capul încârlionțat spre cărțile închise de pe masă, scoase de către mine în fiecare zi și stivuite frumos fără să fi apucat să deschid vreuna, de mai bine de, Da! Dar eu cred, mai bine spus părintele Ioan credea și mi-a destăinuit și mie credința lui, că în biserică nu cu mintea trebuie să încerci sufletele oamenilor, ci cu propriul tău suflet, încărcat de iubirea către Domnul, și tac, deodată am impresia că am spus deja prea multe lucruri despre mine, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în care nu se întâmpla nimic și totuși se întâmpla totul am știut că acea femeie coboară astfel pentru mine, ca să-mi spună ceva, m-am îndrăgostit în acel moment nu de Aida, ci de ceea ce urma ea să-mi destăinuie, o taină pe care am căutat s-o descifrez în toți acești ani, de aceea nu m-am putut desprinde atât de ușor de ea, Ana n-avea cum să înțeleagă, Ai aflat taina, Theo? curios, Daniel vrea să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în chinuri groaznice, fie în închisori, fie vânați la rând cu partizanii fără drept de judecată și imaginația populară n-are limite în a crea poveștile teribile ce-i pedepsesc pe acești tâlhari, n-are rost acum să ți le destăinui, altundeva vreau să ajung, și eu aștept cu răbdare acolo unde vrea să ajungă părintele Ioan, Unul dintre răufăcători, un tânăr de vreo douăzeci și cinci de ani, a avut o cu totul altă soartă, pe când fugea împreună cu tovarășii lui, purtând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lectura jurnalului său, după întâmplări proprii din viața mea, atunci îmi vorbea mie și cuvintele lui se așezau ordonat într-un loc ferit, așteptând ca timpul să le aducă dezlegarea, el îmi spunea mie ceea ce ar fi vrut să-i destăinuiască părintelui Ioan, pe umerii mei firavi se lăsa greu povara suferințelor sale, am putut picta, Daniel, cu atâta forță, fiindcă am avut mereu la îndemână singurul lucru de preț pe care un artist îl poate sacrifica, iubirea, și cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]