4,675 matches
-
un univers secret care se hrănește din suferința miilor de trupuri ce se încovoaie sub lovituri și gem sub asuprirea foametei și disperării. Vocea egală și rece a lui Sponsz răsună din stânga lui Olrik, însoțind imaginile cu explicațiile unui comentator detașat și flegmatic. — Domnule maior, aveți în fața dumneavoastră cea mai recentă și mai îndrăzneața creație a geniului Borduriei. Atunci când am oferit președintelui-mareșal al Azaniei oferta noastră de asistență tehnică, știam că nimic nu este mai agreabil și eficient decât să lucrezi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care anunță intra rea în lumea adevăratei vieți. În Spania fiind, Corto nu se despărțea de o ediție prăfuită și mediocră din poemele în proză ale lui Nerval - atunci când mitralierele se porneau și asalturile se succedau, coregrafie ucigașă, Corto recitea, detașat și suicidar, Aurelia lui Nerval. Și aceasta poate pentru că simțea că, asemenea lui Nerval, și pe el îl astepta un secret imposibil de rostit dincolo de perdeaua de ivoriu a somnului. Și aceasta poate pentru că simțea că din această a doua
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Caricatura înfățișa pe Lavrentie Beria - umbra criminală a lui Stalin - în mijlocul unui lac de sânge, care-i ajungea până sub bărbie... Văzându-l cufundat în sânge, cineva îl întreabă: „Numai până la gât, Lavrenti Beria?, numai atât?”... la care el răspunde detașat: „Da, pentru că mă aflu pe umerii Tătucului”. O mai concludentă părere nici că se putea face asupra crimelor celui ce s-ar dori reabilitat în ochii posterității! Mă întreb - ca om care am trăit în acele vremuri - cum ar putea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fi descris un pește prins de el. Ochii sergentului străluceau. Primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost șapca aia verde de vânătoare pe care o purta. Învăluit în norul său de fum, Jones asculta atent, dar parcă detașat. — Ei, și ce s-a-ntâmplat, Mancuso? Cum se face că nu-l văd aci-n fața mea? — A scăpat. A venit femeia aia din magazin, ș-a dat totu’ peste cap ș-apoi au fugit pe după colț, în Cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ori că ne învîrtim într-o nebuloasă, într-un mod incert, încît iam sugerat de cîteva ori să mă gonească sau să îmi spună dacă vrea să dispar din peisajul ei. Atunci cînd îmi refuză apropierea, e adeseori impasibilă și detașată, rezervată și absentă, iar eu îmi doresc mai mult, simt mai mult și mă nedumerește distanța din atitudinea ei. Adevărul e că eu am mai mult curaj ca ea, încît pot să simt și să mă manifest, să vreau și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
o înclinare a capului. A cerut cu insistență să vorbească cu magistratul investigator, îl asigură Zamiotov plecându-și privirea și zâmbind afectat. ă I-ai luat declarația, cum ți-am cerut? întrebă Profiri, studiind-o pe femeie cu o privire detașată și observând că nivelul și claritatea tânguierilor acesteia erau neschimbate. Deși nu făcea parte din categoria oamenilor care se tem să confrunte o femeie în lacrimi și care se dau în lături de la greutățile vieții, Porfiri se simțea stânjenit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și inițierile ei. (René Alleau, Les sources occultes du nazisme, Paris, Grasset, 1969, p. 214) Cred că aceea a fost perioada În care Agliè ne-a scăpat de sub control. Era expresia pe care o folosise Belbo, pe un ton excesiv de detașat. Eu o atribuisem Încă o dată geloziei lui. Obsedat În tăcere de puterea lui Agliè asupra Lorenzei, cu voce tare lua În glumă puterea pe care Agliè o câștiga asupra lui Garamond. Poate că fusese și vina noastră. Agliè Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dacă se dovedea un eșec și n-aveau să poată plăti împrumutul acordat de bancă. Perspectiva era prea sumbră pentru a o putea înfrunta. — Ce mă uimește, remarcă Stevie, în timp ce lucrau la încă un plan de cheltuieli, este cât de detașată pari în privința nunții ăsteia. Ești singura mireasă pe care am întâlnit-o vreodată care e mai preocupată de termenele de predare decât de lenjeria de pat. Fran râse. — Nu-ți face griji. Mama lui Laurence pare să-și fi găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
intrau în componența buchetelor domnișoarelor de onoare la întrebarea dacă Jesu Joy of Man’s Desiring trebuia neapărat inclus între cântecele de nuntă sau devenise un fel de clișeu în ultimul timp. În schimb, Fran părea să fie calmă și detașată și perfect fericită să o lase pe mama soacră să hotărască totul, fără a înțelege măcar că discuțiile erau o parte esențială a întregului proces, la fel cum nunta nu exista cu adevărat până când nu era imortalizată cum se cuvine într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Flaubert, Oscar Wilde, Mallarmé, Samain, poemul din 1915 al lui Adrian Maniu (ilustrat de Theodor Pallady) este un exercițiu demitizant, violent imagist, verslibrist și improvizatoric. Un estetism cu trăsături vădit expresioniste: stridență caricaturală, deformare grotescă, punctat de indicații scenice ironice, detașate, ireverențioase: „E atît de monoton prea tîrziu: în plus broaștele albe au ochelari de bronz pentru cadranul lunei din care au căzut orele” Figura Salomeei a inspirat, de asemenea, creația plastică a numeroși pictori și sculptori ai vremii, de la Gustave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vorbele. La drept vorbind, eram dezamăgit, căci mă așteptam să mi se arate recunoștință; în schimb percepeam aproape fizic câtă durere purta în suflet. Acum, că era în fine gata să-mi povestească ceea ce i se întâmplase, părea rece și detașat, vorbindu-mi ca și cum ar fi relatat întâmplările altcuiva. Fusese capturat, legat cu căluș în gură și dus de braț în jos pe o scară. Cu o dagă împungându-i ceafa, îl obligaseră să se uite printr-o deschizătură din ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ȘI TU FORȚELOR ARMATE. — Despre ce este vorba? Emma răspunse sigură: — Vreau să-l denunț pe soțul meu. De când s-a pronunțat sentința de divorț a devenit din ce În ce mai agresiv, spuse, forțându-se să-și ia un ton neutru, convingător și detașat. Tastatura calculatorului Începu să țăcăne. Și toată hotărârea ei se risipi. Se simți confuză, cu capul golit. Căci există un singur mod corect de a face lucrurile și o sută de mii de moduri greșite. — Astăzi și-a pierdut controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Cum se aprinde aragazul ? O clipă continui să-mi strâng hârtiile, ca și cum n-aș fi auzit. Evident că știu cum se aprinde propriul meu aragaz. — Păi. Răsucești... ăă... butonul, zic în cele din urmă, încercând să-mi iau un ton detașat. E foarte simplu... Mi-a zis că are nu știu ce cifru ciudat cu cronometru. Maggie se încruntă gânditoare. E cu gaz sau electric ? OK, cred că ar fi cazul să punct acestei conversații chiar acum. — Maggie, chiar trebuie să dau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Ridică ochii spre mine. Ce folosești cel mai mult ? Ca să știu ce să plantez. O, Doamne. Nu îndrăznesc să numesc nici un soi de legume de frică să nu cumva să greșesc. — Păi, sincer... folosesc toate tipurile de legume. Îi zâmbesc detașată. Știi cum e cu cruciferele. Câteodată ai chef de unele... altădată de altele ! Nu prea știu cât am fost de convingătoare. Nathaniel pare perplex. — Trebuie să comand niște praz, spune tărăgănat. Ce varietate de praz preferi ? Albinstar sau Bleu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
imaginea mea alergând bezmetic în debandada generală ; bezeaua făcând pleosc pe podea... și, fără să vreau, îmi vine să râd. Am făcut progrese enorme de atunci. — Dar sper că ești de acord că m-aș fi descurcat foarte bine, zic detașată, dacă n-ai fi insistat tu atâta să mă ajuți. Aveam totul sub control până în clipa în care te-ai băgat tu în propoziție. Nathaniel își lasă jos furculița, încă mestecând. Mă privește câteva clipe, și în ochii lui albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
milioane În seara asta. De ce trebuia să fiu În halul ăsta de lamentabilă ? mă gîndesc furioasă. De ce m-am apucat să țip ? Trebuia doar să strîng din dinți. Evident, nu la modul propriu. Dar trebuia să fiu un pic mai detașată. De fapt, trebuia să fiu atît de absorbită de moment, Încît nici măcar să nu observ păianjenul. — Bănuiesc că ți e nu ți-e frică de păianjeni, Îi spun, rîzÎnd stresată. Bănuiesc că nu te temi de nimic. Jack ridică evaziv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
totuși numele lui Melanie pe afiș. Nu că ar conta prea mult, pentru că s-ar ști în întreaga industrie ce s-a întâmplat. Ar afla cu săptămâni bune înainte de deschiderea spectacolului. —Janey, mă bagi în sperieți! Janey abandonă tonul său detașat, speculativ. Hai, nu te îngrijora, Sam, spuse ea redevenind, dintr-odată, atentă. Așa ceva nu se întâmplă aproape niciodată și sunt sigură că acum nu e cazul. La urma urmelor, e și Helen acolo. Mă întrebam dacă Janey voia să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mine în general, dar care încheiase conversația imediat ce Ben intra în cameră sau i se pronunța numele; aparenta lipsă totală de interes a lui Hazel față de evenimentele legate de moartea lui Philip Cantley, lucru neobișnuit chiar și pentru o persoană detașată ca ea; faptul că în dimineața aceea Hazel făcuse referire la situația în care un cunoscut a făcut ceva rău și tot ce puteai tu să faci era să-ți vezi de treabă și să uiți că lucrul respectiv s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ea avusese la dispoziție un apartament luxos, complet autonom, în aripa de est de la Fairbourne Hall. Iar Fairbourne Hall era o proprietate grandioasă, văruită în crem, care era așezată în mijlocul unui parc întins pe dealuri. Adică nu era o casă detașată, cu o structură cam șubredă. Deși, datorită Amandei, casa detașată avea o bucătărie hollywoodiană, instalată de cei mai scumpi meșteri din Bath. Dar oricum, se întreba Hugo, cine dracu’ mai era și lordul Fairbourne ăsta? Își amintea că Amanda citise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aripa de est de la Fairbourne Hall. Iar Fairbourne Hall era o proprietate grandioasă, văruită în crem, care era așezată în mijlocul unui parc întins pe dealuri. Adică nu era o casă detașată, cu o structură cam șubredă. Deși, datorită Amandei, casa detașată avea o bucătărie hollywoodiană, instalată de cei mai scumpi meșteri din Bath. Dar oricum, se întreba Hugo, cine dracu’ mai era și lordul Fairbourne ăsta? Își amintea că Amanda citise despre el într-o revistă și că fusese foarte impresionată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gunoaie până peste cap. Membrii echipei redacționale de la La Gunoi! și-au aruncat priviri unii altora. — Aici nu e loc de sarcasme, a zis Jessamy supărată. —Ascultă, Al, asta e o ședință de redacție, a adăugat Jake pe un ton detașat. Cred că, momentan, ți-ar fi mai bine în bucătărie. Alice a fost așa de șocată că abia dac-a putut să rostească ceva. Îmi pare foarte rău, a zis ea cu o politețe glacială. Eu credeam că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pentru Theo. În orice caz, era un model mai bun decât el. — Și-o să te măriți cu el? —Poate, a răspuns Amanda cu un zâmbet cochet. — Și-atunci, a zis Hugo dezinteresat, în legătură cu ce ai greșit? — Poftim? a spus Amanda detașată. Era clar că se gândea tot la Rick. Sau, mai curând, la banii lui. Ai zis c-ai venit să-mi spui c-ai greșit. În legătură cu ceva. A, da. Cu un aer absent, Amanda și-a trecut mâinile prin părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și să ne formulăm niște roluri. FĂră „eu“ nu există per sonaj, fărĂ personaj nu există poveste, fărĂ poveste nu există determinări. Distrugându‑ți suma de obiceiuri, tabieturi și detalii pitorești devii liber. Orice rol asumat Însemna să fii calm, detașat și să observi de la distanță personajul pe care Îl jucai, Încercând În același timp să‑l Înțelegi. Ocazia s‑a ivit Întâmplător Într‑o vineri seara, când, după serviciu, am ieșit cu Catinca la teatru. În pauză ne‑am dus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nimerise, nu se știe cum, În lumea de jos a oamenilor, iar eu eram fărĂ Îndoială cea mai norocoasă dintre pământence. Știam că, mai devreme sau mai târziu, va pleca Înapoi În Germania și Încercam să privesc lucrurile cât mai detașat. — o să pleci În Germania, o să bei bere și o să fii iarăși nefericit, Îl tachinam eu râzând. Atunci ingrid, care e o femeie practică, o să te trimită pachet Înapoi la mine. — Și tu o să mă primești ? — Bineînțeles că nu. o să fii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și să ne formulăm niște roluri. Fără „eu“ nu există per sonaj, fără personaj nu există poveste, fără poveste nu există determinări. Distrugându-ți suma de obiceiuri, tabieturi și detalii pitorești devii liber. Orice rol asumat însemna să fii calm, detașat și să observi de la distanță personajul pe care îl jucai, încercând în același timp să-l înțelegi. Ocazia s-a ivit întâmplător într-o vineri seara, când, după serviciu, am ieșit cu Catinca la teatru. În pauză ne-am dus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]