1,743 matches
-
fel de anexă a lagărului mare de la Auschwitz, unde va ajunge totuși după încheierea armistițiului, adică în primele zile ale lui ianuarie 1945. Așadar, viața unui tânăr de doar 25 de ani, inginer chimist, asemeni tatălui și bunicului său, este deturnată traumatic spre moarte. Anul petrecut acolo, precum și cele nouă luni cât a durat drumul de întoarcere își vor găsi în norocosul supraviețuitor Primo Levi cronicarul și naratorul, dovadă stând cărțile "Mai este oare acesta un om?" (1947, 1956) și Armistițiul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe tron de aur,/ pe frunte cu laur;/ rugă stelară,/ la pragul de seară,/ de mamă, de tată,/ de ochii de fată,/ de ziua de mâine,/ de abur de pâine,/ de stropul de soare,/ de-alin și iertare..." Stanțe-le deturnează spectaculos semnul major al liricii lui Dumitru Spătaru, înspre fața mai puțin serioasă, mai critică, dar și mai autentică, a realității sale interioare. Poemele intitulate astfel (deși nu respectă convenția stanței, fiind alcătuite de regulă dintr-o strofă de paisprezece
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mult elementele constitutive ale vodevilului: soțul, soția, amantul, toți iubindu-se, toți lași. Românul realist din secolul al XIX-lea este descendentul ambelor tradiții, astfel încât distincția sentimentelor, eufemizarea personajelor și a aventurilor lor, estetică sublimului ce caracterizează abordarea dragostei sunt deturnate în mod sistematic prin relevarea a tot ce ține de corp, a tot ce Zola numește "bestia umană", prin atenția intensă acordată raporturilor umane. Femeia franceză, si mai cu seamă cea pariziana, sfidează structura familială "clasică". Rolurile de mama, fiica
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
aceste măsuri este deturnarea de uragane spre zonele mai puțin populate. Se pare că această metodă a devenit posibilă din punct de vedere tehnic și unele țări din America Centrală au reclamat la ONU în repetate rânduri faptul că SUA au deturnat uragane către coastelor lor, producându-le pagube incalculabile. Dacă Statele Unite nu ar fi luat această măsură, uraganele respective ar fi devastat Florida și alte state americane. Legat de apărarea împotriva valurilor de căldură, trebuie luată în considerare o bună informare
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
în specializarea cea mai îngustă profesional, adică mai mărginită intelectual și aruncarea discreditului social asupra interesului diletant, adică îndrăgostit de cultură, în general" (Discernămîntul modernizării, Ed. Humanitas, Bucuraști, 2004, p.154). Dogmele academice nu slujesc adevăratul spirit științific, acesta fiind deturnat spre un utilitarism și un pragmatism de fațadă. De aceea avem nevoie de o nouă paradigmă universalistă, care să ofere o viziune unificatoare a științei, religiei și filosofiei, capabilă să producă necesara reconciliere dintre minte și inimă, înnoind în întregime
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a nega, limita sau restrînge voința unicei supraputeri, riscă să provoace acum anarhie, instabilitate generalizată și incertitudine. Nimeni nu se mai poate proteja îndărătul frontierelor naționale. Un singur individ sau un mic grup poate falimenta o bancă (vezi cazul Barrings), deturna avioane și lovi ținte aparent impenetrabile, sau plasa într-un loc aglomerat o geantă cu bacterii. Cine ne mai poate garanta securitatea? Firmele multinaționale, organizațiile internaționale, ca și structurile mafiote sau teroriste debordează frontierele, coexistînd cu state naționale a căror
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
potrivite". Aceasta începe încă din copilărie, cu ajutorul televizorului, calculatorului și al unei educații "adecvate" și continuă, desigur, la maturitate. În ficțiunea (?) lui Huxley, oamenii trăiesc o viață secularizată și bine "securizată". Orice urmă de spiritualitate autentică, valorile și simbolurile sunt deturnate și distorsionate pînă la grotesc, golite de sens și, pînă la urmă, înlocuite. Nu-i așa că forma de globalizare pe care o trăim seamănă mult, tot mai mult, cu cea anticipată de scriitorul britanic? De aceea am considerat interesantă această
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Noului Testament din care autorul Constituției americane elimină tot ce ține de miracol, păstrînd doar învățătura morală al lui Iisus și acuzîndu-i pe Sf. Apostol Pavel și pe cei patru evangheliști că ar fi fost niște "minți slabe" ce au deturnat sensul creștinismului. 17 "Le Figaro", 7 noiembrie 2000. 18 "Le Monde diplomatique", iulie 2003. 19 "Wall Street Journal", 24 decembrie 2002. 20 "Le Figaro"", 12 iulie 2000. 21 "El Pais", 2 august 1998. 22 "Les Echos", 14 dec. 1998. 23
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
acolo că vom vedea universul prin ochii acestui copil/adolescent/tînăr, iar dacă viziunea lui asupra realității va fi alterată, așa vom privi și noi nemediat peisajul. În casa domnișoarei Havisham, cititorul deslușește desfășurarea unui plan "educațional" monstruos. Pip însă, deturnat de emoțiile devastatoare (care, mai tîrziu, devin însuși modul lui de viață), preferă "să vadă" în continuare lumea cu susul în jos, îndrăgostindu-se fără speranță de (mutilata sufletește) Estella. Mai apoi, cînd toți din jurul său se arată oripilați de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prisma propriei înțelegeri a lumii. Pornind de la ideea lui Roland Barthes, care "vorbea despre puterea de a produce catharsis-ul prin literatură, pentru că literatura se opune stagnării și împietririi rostirii, limbajul fiind unul coercitiv și nesupus factorilor ce i-ar deturna forța contestatară, mizând pe responsabilitatea formei și pe puterea ei la tendința de aservire și de manipulare"9, Luiza Bratu face o analiză interesantă a modului în care un scriitor reconstruiește lumea, redând-o în opera sa. Aflăm, astfel, că
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
adevărat năpăstuiți trebuie să intervină și societatea civilă (cetățeni, grupuri, asociații, biserici ș.a.) pe baza principiilor morale autentice. În felul acesta, redistribuirea se face natural și liber consimțit, și nu este impusă de autoritatea statală, care oricum deformează sau chiar deturnează actele de binefacere. Concepte de bază: * Legea lui Wagner; * venituri și cheltuieli publice; * intervenționism statal; * echilibrul cu subutilizare a mîinii de lucru; * statul producător, statul redistribuitor, statul reglator; * bugetul de stat; * cheltuieli curente (materiale și de personal), cheltuieli de capital
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
administratoare va realiza o pierdere ce trebuie finanțată. Cum? Prin subvenționare de la buget. Intervenția statului nu este deci neutră pentru restul economiei, pentru că mobilizarea resurselor necesare se poate face în două moduri: fie statul împrumută fondurile necesare pe piețele financiare (deturnînd astfel resurse care ar fi, altminteri, disponibile pentru finanțarea sectorului privat), fie prelevă impozite suplimentare. Ar exista și o a treia posibilitate, cu totul contraindicată, cea a creării artificiale de monedă, contribuind astfel la declanșarea sau amplificarea unui proces inflaționist
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
însă pe piață au apărut și alți competitori importanți, cum sînt China și Asia de Sud-Est (ASEAN) sau Europa de Est postcomunistă. S-a demonstrat faptul că numai printr-o organizare la scară regională și oferind elemente de atractivitate de acest tip pot fi deturnate o parte a fluxurilor investiționale în favoarea unei anumite zone. Cu alte cuvinte, pentru a convinge firmele multinaționale, marele capital, în vederea unor investiții directe, este necesară o integrare regională. Astfel, nu numai globalizarea, dar și regionalizarea crescîndă au modificat profund natura
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
întotdeauna atît de bine alese că simpla lor enunțare e suficientă pentru a le descrie fizic. P. Modiano O, e foarte simplu, folosesc nume de persoane reale, găsite în cartea de telefon sau în memoria mea, și pe care le deturnez... E foarte important pentru mine ca aceste nume să fie adevărate. Am impresia că lansez un semnal în timp, cu speranța nebună, ușor ridicolă, de acord, că aceste persoane vor sfîrși prin a-mi da, astăzi, un semn de viață
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
precum și pe un discurs filosofic hibrid, impur. Dacă la greci hybris-ul reprezenta încălcarea măsurii, seducția se pliază acestui concept, transgresând limitele prea înguste ale discursului clasic. Cu toate acestea, ea este destinată paradoxului: deși vrea să deconstruiască sau să deturneze toate conceptele filosofice, precum și orice metanarațiune, seducția devine, aproape împotriva sa, un alt "concept tare", asemănător celor pe care le-a deturnat. O complicitate metafizică și discursivă se impune de la sine: orice noțiune care distruge o organizare veche este supusă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prea înguste ale discursului clasic. Cu toate acestea, ea este destinată paradoxului: deși vrea să deconstruiască sau să deturneze toate conceptele filosofice, precum și orice metanarațiune, seducția devine, aproape împotriva sa, un alt "concept tare", asemănător celor pe care le-a deturnat. O complicitate metafizică și discursivă se impune de la sine: orice noțiune care distruge o organizare veche este supusă acestui risc, și seducția, la rândul ei, nu poate ieși cu ușurință din propria ei capcană. Seducția se numără printre strategiile prin intermediul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la modul teoretic-constant pornind de la critica realității obiectelor, unde semnele erau analizate din perspectiva lipsei de referință atribuibilă lor. Din punct de vedere clasic, semnul ascundea adevărul care putea fi atins această perspectivă este depășită de aceea în care seducția deturnează funcționarea normală a semnelor, supralicitându-le și făcându-le să intre în derivă: "multă vreme mi s-a spus: totul funcționează pentru producție. Eu am fost tentat să spun: "haideți să vedem dacă nu cumva totul funcționează pentru seducție, care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să spun: "haideți să vedem dacă nu cumva totul funcționează pentru seducție, care ea însăși vizează lucrurile, semnele, sângele și moartea..."" 515. Prin acest demers, autorul vrea să depășească edificiile teoretice propuse de Marx, dar și de Freud, căci seducția deturnează atât producția, schimbul simbolic în economia politică, cât și dorința, unul dintre punctele forte ale concepției freudiene. Pentru gânditorul francez, seducția operează în toate domeniile, mai ales în cele "științifice", consolidate, fixe, care impun adevărul și coerența discursului. Prin jocul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a terțului exclus. Lionel Bellenger discută despre "persuasiunea-seducție" ce poate fi regăsită atât în relațiile interpersonale, cât și în comunicarea de masă, publicitate sau politică, remarcând că imperativul său este acela de a surprinde interlocutorul, oferindu-i o altă imagine, deturnând realitatea prin manipularea aparențelor. O analiză extrem de interesantă care reunește teoria actelor de limbaj și seducția este aceea oferită de Shoshana Felman în Le scandal du corps parlant. Don Juan avec Austin ou la séduction en deux langues. Autoarea pleacă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
actualității unei teorii seducătoare a limbajului, chiar dacă este conștient că reinventarea unei noi faze "aurorale" a seducției este un proiect puțin realizabil în sfera discursului public. În spirit postmodern, Baudrillard propune practicarea unui alt tip de interes discursiv care să deturneze și să delegitimeze raporturile de subordonare logică și ierarhică, specifice discursului tradițional. Pentru că nu poate surprinde toate relațiile din interiorul unei scrieri, logica clasică îi apare filosofului ca fiind opresivă, astfel încât o logică a ambivalenței i se impune ca o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
totul trebuie transformat în eficacitate, transparență, expunere. O teorie care s-ar ghida după o logică a seducerii ar trebui să fie ironică, introducând ambiguitatea sensului, secretul, regula și deconstrucția drept elemente componente. De altfel, în concepția lui Baudrillard, seducția deturnează funcționarea normală a semnelor, supralicitându-le și făcându-le să intre în derivă, "căci ea operează o deplasare a polilor. Orice discurs trebuie să aibă întotdeauna drept axiomă coerența, iar seducția aduce înăuntrul lui dezordinea [...] În sens mult mai larg
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
chiar și în cel de tip logico-argumentativ, dacă se reușește crearea unei ordini extrem de convenționale), atunci s-ar putea conchide că ea este asemenea unei metanarațiuni care se "clădește" pe datele "vechii" filosofii. Cu toate că vrea să deconstruiască discursul și să deturneze toate conceptele filosofice, seducția se confruntă cu riscul de a deveni, la rândul său, un termen "tare", asemănător celor pe care le-a deturnat. Chiar dacă numărul asemănărilor dintre efectele discursive ale celor două strategii descrise este mare, nu se poate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unei metanarațiuni care se "clădește" pe datele "vechii" filosofii. Cu toate că vrea să deconstruiască discursul și să deturneze toate conceptele filosofice, seducția se confruntă cu riscul de a deveni, la rândul său, un termen "tare", asemănător celor pe care le-a deturnat. Chiar dacă numărul asemănărilor dintre efectele discursive ale celor două strategii descrise este mare, nu se poate susține în nici un caz identitatea lor. Fiecare dintre ele este teoretizată în mod diferit, în vederea argumentării unor scopuri distincte (respingerea metafizicii prezenței, respectiv sugerarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și, prin urmare, și cel baudrillardian: imposibilitatea de a duce până la capăt dezideratele postmoderne în propria scriitură. Cu alte cuvinte, discursurile care introduc și prezintă concepte postmoderne și, în același timp, le și exemplifică prin intermediul aceleiași scriituri, tind să fie deturnate de însuși radicalismul postmodern pe care îl promovează. Poate tocmai în acest punct nodal, relația dintre filosofie (drept cadru general explicativ) și literatură (luată în sens general, drept cadru de manifestare a unei scriituri neîngrădite canonic) își arată o articulație
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nivelarea distincțiilor dintre ele lăsând și deconstrucția, și scriitura în același spațiu de desfășurare. În încercarea de a-l deconstrui pe Baudrillard din acest punct de vedere, s-a putut vedea că deși intenția sa esențială este aceea de a deturna orice categorie fixată și care nu reprezintă o provocare pentru starea actuală a lucrurilor sau a gândirii, multe dintre conceptele pe care le-a construit au ajuns să aibă aproape aceleași caracteristici cu cele "dizolvate" anterior. De asemenea, deși în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]