1,915 matches
-
permanent din cap cu un zâmbet absurd pe chipul descompus și cu ochii ridicați spre cer. Când flăcările îl învăluiră, urlă nebunește - un urlet lung, atroce. Canzianus, în schimb, nu strigă, nici măcar când flăcările îl devorau, și îi lăsă profund dezamăgiți, dar și plini de admirație, pe războinicii ce se găseau adunați în jurul rugului. Balamber asistă la sfârșitul său fără să clipească, așa cum se așteptau de la el, dar plin de amărăciune în suflet pentru moartea unui om de o asemenea valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu asalt, pe scări, bastioanele, dar le-am ținut piept. Din fericire, avem multe baliste, iar ei nu sunt în stare să construiască turnuri, altminteri, cred că ne-ar fi biruit deja. — Și rezervele de hrană? Rutilius scutură din cap dezamăgit și coborî vocea, ca să nu fie auzit de-ai săi: — Le-am raționat, dar am ajuns deja să facem foamea. Dacă Etius nu vine mai repede... — Cum de nu văd soldați? N-ar trebui să fie un corp de pază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
presărat cu desișuri de arbuști, unde, probabil, dușmanii cu greu i-ar fi văzut. întorcându-și privirea către aliniamentul micii sale armate - mică era un fel de a spune, de vreme ce era, totuși, vorba de șase mii de oameni -, le privea dezamăgit rândurile dezlânate și armamentul sumar. încă de când începuseră grotescul și scurtul lor antrenament, renunțase să-i mai instruiască în lansarea javelinelor ori să-i pregătească pentru a spori numărul arcașilor, fiindcă în ambele situații era nevoie, pe lângă o atitudine mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
degetul arătător în scrumierele încărcate, împingând la o parte mucurile și zâmbind cu gura până la urechi, de parcă s-ar fi așteptat să-l găsească pe însuși Iisus cuibărit în scrum ca un heruvim și, după această operație, nu părea niciodată dezamăgit.) Purta deci amprenta religioșilor avansați, nesectariști (și în definiția „religios avansat“ includ, cu grație, oricât de odioasă ar părea fraza, pe toți creștinii, în termenii marelui Vivekananda, adică: „Dacă-l vezi pe Hristos, atunci ești creștin; orice altceva e vorbărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mână, pe care o prezentă. „Domn’inginer...scuzați Întârzierea, am adus fata pentru angajare!” „Numai asta mai lipsea acum”, privi el Încruntat la noii veniți. Curiozitatea Însă, Îi temperă elanul nervos; o studie pe furiși, iar după primele investigații, rămase dezamăgit! Ochii de o culoare incertă nu-i spunea nimic, părea blondă dar nu era sigur, fața o avea acoperită cu o broboadă din care nu i se vedea decît vârful nasului și nici statura mijlocie nu o recomanda prea mult
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
având dimensiuni madievale era Încuiată cu un lanț și lacăt pe măsura porților. Atât muncitorii cât și cifaroamele așteptau la poartă În afara cimitirului nehotărâți de cele ce aveau să urmeze. „Preotul În persoană a zăvorât intrarea...!” - explică șeful de echipă dezamăgit. „A zis: betonul nu trebue turnat prea repede...Și a mai zis: dacă lucrăm În acest rapid tempo, calitatea va lăsa de dorit...! Ce părere aveți...?” Tony Pavone turba de furie. După câteva momente de gândire ceru să i se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Cercetă mai multe file a registrului și cum nu reuși să găsească ce Îl interesa, debită o Înjurătură. Acum fi-i atentă și gândeștete bine. Numele de Tony Pavone, Îți spune ceva...?” “E trecut În registru...?” “Acestai necazul...!” mârâi el dezamăgit. Am răscolit filă cu filă În urmă cu un an de zile. Excrocul, a știut să lucreze...!!” Femeia prinse curaj. “După nume puțin probabil să rețin pe cineva. Poate dacă a’ți face o descriere a persoanei În cauză...” “Imposibil
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să demonstreze, să aducă probe a vinovăției pentru a permite prelungirea arestării, În vedera finalizării dosarului. Dacă nu reușesc, ei bine...! Promit. La următoarea apariție la această procuratură, eu personal te voi pune În libertate...! Astai...!!” Tony Pavone Îl privi dezamăgit. Sperase, la acest organ juridic să găsească Înțelegere, să aprecieze profesional abuzul de putere al milițienilor, punându-l În libertate. Făcu totuși o tentativă. “Domnule procuror, vă rog - nu semnați Încă mandatul de arestare. Mai meditați puțin...! Această complicitate la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o dezvăluire. Procesul va fi judecat de un judecător coleg de facultate cu Procurorul Șef...! Zilele trecute am stabilit În amănunt desfășurarea procesului precum și anii de condamnare...! Până atunci, tăcere...!” Vru să toarne vin În pahare dar, sticla era goală. Dezamăgit, strâmbă din nas ordonând lui Mingoti să mai comande câteva sticle iar În timpul cât va vorbi la telefon cu nevastă-sa, să le Învârtească suficient de bine În ghiață Întrucât dela miezul nopții În sus, apetitul de băutură e În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ducându-se pe Apa Sâmbetei un sac burdușit cu parale nu mai vorbim de nopțile consumate prin diferite cârciumi milogindu-se de toți neisprăviții cu puteri de decizie: serviciul pașapoarte Îi trimise la instituție răspunsul negativ...!! Cu lacrimi În ochi, dezamăgit,Tony Pavone arătă tuturor negativul primit, În timp ce Șeful Șantierului opinie. „Am fost sigur de răspunsul negativ...! Am dat această aprobare, dorind să nu trăiești cu impresie greșită despre sinceritatea mea. De fapt dacă primeai pașaportul, intrai În contrazicere cu legile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
independente de onoare. Astfel, nu avea nici o rezistență În fața atracției de vedetă a ucigașilor. Clasa de mijloc, eșuând În a-și crea o viață spirituală proprie, investind totul În expansiunea materială, se confrunta cu dezastrul. De asemenea, cum lumea devenea dezamăgită, spiritele și demonii expulzați din aer erau acum luați Înăuntru. Rațiunea măturase și Împodobise casa, dar ultima stare putea fi mai rea decât prima. Ei, deci, ce ar duce cineva pe lună? Șterse pălăria de fetru cu cotul, ieși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nebunia este și mascaradă, proiectul unei rațiuni mai adânci, rezultatul disperării ce o simțim În fața infinităților și a eternităților. Nebunia e un diagnostic sau verdict pus unora dintre cei mai mari doctori și cele mai mari genii și minților lor dezamăgite de om. O, omul buimăcit de revenirea puterilor omului. Și ce e de făcut? În chestiunea histrionicului, vezi, de exemplu, ce făcuse acel fierbător furios al lumii, Marx, insistând că revoluțiile erau făcute În costumații istorice, Cromwellienii ca prooroci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fapt, dar e În siguranță, sub cheie. Cheile sunt la mine. Domnule profesor Lal, vă rog, acceptați scuzele mele. Fiica mea s-a purtat foarte urât. V-a făcut să suferiți. Sammler la lumina din hol văzu chipul șocat și dezamăgit al lui Lal: obrajii măslinii, părul negru, Îngrijit, strălucitor și pieptănat elegant cu cărare și barba uriașă, Întinsă. Insuficiența cuvintelor - nevoia de mai multe limbi simultane pentru a te adresa tuturor părților minții În același timp, mai ales acelor părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trecut prin cap că vorbele de duh școlărești spuse de Connolly sau pasiunea lui pentru cuptorul de ars lutul erau altfel decât sincere. Și când, în sfârșit, și-a dat seama, se pare că a fost mai degrabă flatată decât dezamăgită. Și azi îi ia apărarea lui Connolly, furibundă chiar, pentru „strălucirea“ lui, pentru „imaginație“. Dacă a mimat un interes pe care nu-l avea, atunci prefăcătoria lui arată „o foarte sofisticată adaptivitate socială“ în ce-l privește, susține ea. Școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
tip regele Solomon. Cum eu am tăcut în continuare, s-a prefăcut că tușește ușor și a continuat: — Ca să fiu cinstit cu tine, Barbara, când am citit, am fost puțin confuz. Până la urmă, mi-e teamă că am fost chiar dezamăgit. În cameră a izbucnit un țârâit puternic. Pabblem a scos un oftat în timp ce s-a aplecat în față ca să apese un buton al interfonului. — Da? — Vă caută Colin Robinson, a anunțat vocea lui Deirdre Rickman. — Nu pot vorbi acum, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și încerca să respire regulat ca un om adormit. El s-a dezbrăcat și a citit timp de cincisprezece minute. Când i-a căzut cartea din mână și a început să sforăie, ea își amintește că s-a simțit foarte dezamăgită. Jignită chiar. Nu voia să-i trezească nici o suspiciune, sigur. Dar nu putea să nu simtă că o seară ca aceea pe care tocmai o experimentase ar fi meritat un final un pic mai locvace. Ar fi fost plăcut, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ea, mă gândeam. Hai să vedem ce bine se descurcă fără mine. Apoi, după o vreme, am devenit depresivă. Poate mai mult derutată decât depresivă. Propria mea viață mi se părea incoerentă. De ce mă trădau toți prietenii? De ce eram mereu dezamăgită? Nu aveam să fiu niciodată răsplătită pentru consecvență? Vremea în acele două săptămâni a fost un dezastru. Mai întâi a fost furtună cu grindină, urmată de câteva zile cu cer închis, gălbui. Apoi a fost vânt aproape de uragan. Patru sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
despre ea în romanul ăla înfiorător era adevărat. Chiar și capitolele despre Alice - despre depresia ei și despre tentativele de sinucidere - nu erau melodramatice; Alice fusese dintotdeauna un dezastru. Fusese încăpățânată, dar abătută, mereu plină de speranță și astfel constant dezamăgită. Alice nu era o piesă de senzație apărută peste noapte. Scria de cincisprezece ani, iar asta se vedea. Sertarul ei cu farduri era jalnic, hainele ei erau o caricatură de nădragi cu elastic în talie, cămăși supradimensionate și pijamale. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Mi-am dat seama, deși Încă destul de vag, că Încep să-mi evaluez propria poziție. — Dintre lucrurile pe care le ai În posesia ta aș vrea să văd imediat jurnalul. — Jurnalul?... Bine... Dar nu-i chiar jurnal... O să fii cam dezamăgit. Mi-o luă cu un pas Înainte, ca să mă oblige să mă grăbesc și eu. Deci așa, ce părere ai despre soră-mea ca femeie?... Tare-aș vrea să-ți aud părerea sinceră... Ne aflam Între două mașini și abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu cealaltă gulerul paltonului pe care și-l Îmbrăcase peste cămașa de noapte. M-am trezit căutînd pantofi de bărbat În vestibul, cu urechile ciulite la camera de alături... Oare ce mi se părea suspect?... Eram eu Însumi puțin cam dezamăgit... Era sau nu acolo? Un bărbat care se prefăcea dispărut, dar, de fapt, se ascundea În propria-i casă... Ideea era fantastică și nu pe de-a-ntregul imposibilă. Cine-și putea permite să mă Întîmpine la ora aceasta tîrzie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ignorau. Am Înghițit și eu ce mi-a mai rămas În pahar și am mai comandat un rînd. Tashiro, nervos, și-a luat inima-n dinți și s-a uitat la mine. — Domnul Nemuro va fi cu siguranță printre cei dezamăgiți, spuse el tare. Judecind după răspunsul lui, mi-am dat seama că n-a auzit mai nimic din conversația noastră din cauza zidului imaginar pe care-l ridicase muzica Între noi. — Să-l dau mai Încet? — Nu-i nevoie. E mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-mi solicite continuarea unei anchete fără sorți de izbîndă. În cele trei zile și jumătate care Îmi rămăseseră pînă la expirarea contractului, oricît de activ aș fi fost eu, tot nu obțineam cine știe ce rezultate. N-aveam motive să mă simt dezamăgit. Pretextînd În sinea mea că de fapt am făcut tot ocolișul acesta numai ca să-mi iau servieta din mașină, am luat-o, cu inima grea, pe cărarea pe care venisem. O cărare Întunecată... chiar prea Întunecată. M-am mai Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Un an și ceva. - E frumoasă, deșteaptă? - Și una și alta. - Ursuz cum sunteți!... - Nu pricep! - Nu mă miră, zâmbi. Probabil e o calitate ce se cere în profesia dumneavoastră. Râse și începurăm să sorbim din cafele. Doamna Pavel părea dezamăgită, se vedea că vroia ceva senzațional; interveni: - Dar nu de nuntă era vorba, după cum văd; atunci de unde până unde să vorbiți despre dragoste? Și cam ce vorbeați anume? - Uite, am început discuția, cum ți-a spus, de la cartea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să spuneți! Inima-mi ieși din loc, vorbisem mai mult decât trebuia. - De unde știți? se ridică a doua oară rezemată în pernă, și repetă întrebarea. Nu știu, îmi închipui, pentru că e prescurtarea familiară a numelui, răspunsei mințind, neîndemânatec, în timp ce ea, dezamăgită, își lăsă capul în bărbie, apoi spuse, cu vocea tot mai scăzută: - Credeam c-ați cunoscut-o; așa sunt mamele, dar îmi dau seama că n-ați avut de unde s-o cunoașteți... Sunt șapte ani de atunci... în 1941, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ea. Cu toate acestea, toți aveau responsabilități, dar se spălau pe mâini. Ei mă trimiseseră, dar parcă se disociau de mine, după ce m-au aruncat în groapa cu lei; lipsă de interes sau lașitate? * La sosirea în țară, am rămas dezamăgit și șocat de lipsa de reacție, de muțenie; eram îngrijorat, așteptând semne din care să pot deduce cum a fost apreciată această activitate; trecusem prin atâtea, pentru ca să nu am acel minim de prudență și să evit a-mi face iluzii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]