1,029 matches
-
septembrie au fost un atac "asupra Vestului", așa cum fac guvernele Statelor Unite și Marii Britanii, însemnă a ignora caracterul ambiguu al identității occidentale. Înseamnă, cel puțin, a ignora faptul că națiunile vestice sunt complice cu tehnologiile și atacatorii, dar ignoră de asemenea dezaprobarea politică a celor care nu doresc ca memoria morților să fie folosită pentru a continua șirul violențelor (2003: 524-5). Urmându-l pe Nietzsche, Zehfuss (2003:522) pune de asemenea sub semnul întrebării gândirea de tip cauză-efect: "cauza și efectul ... nu
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
inadmisibil ca un tovarăș poet, care poartă răspunderea educației noastre estetice și etice, să comită asemenea abateri de la morală..." Frumos, nu? Și în astălaltă... Noi sperăm că vă veți analiza atitudinea care, pur și simplu, ne umple de indignare și dezaprobare și veți reveni la o viață normală, conformă cu legile moralei noastre." Nemaipomenit! Vezi unde ajuns? El 1: Așa mi-au spus și la ședință. Ea 2: Și tu ce-ai spus? El 1: Eu? Ce le-am spus eu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să renunț... să mă dau cu lumea... Matei: Și bine-ai făcut! Octav: N-am făcut bine, Nea Matei... că m-am dat cu matale... și matale ești un căcat, Nea Matei... (Costache și Marieta, speriați, scot zgomote de uluială, dezaprobare, îngrijorare) Matei: Ascultă, măi neisprăvitule... măi... (îl ia de gît) Octav: (debarasîndu-se cu ușurință) Și pentru că ești un căcat, trebuie să curăț locul de matale, Nea Matei... Și ca să fac și eu măcar o dată o treabă bună, o să încep curățenia
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
loc gol. Ea atestă legături cu perioada interbelică și cu cea anterioară primului război mondial, de aceea se poate vorbi de o dezvoltare dialectică a ceea ce numim esența poeziei. Lucrarea de față s-a născut și dintr-un sentiment de dezaprobare, generat de atitudinea unor profesori din liceele noastre în raport cu fenomenul poetic actual. Descumpăniți în fața sensurilor schimbate în lumea cuvintelor, în fața metamorfozelor petrecute în viața metaforelor și a simbolurilor, și rezistenți la ce este nou, predau capitolele destinate poeziei actuale cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este semnalată intervenția membrilor comunității în direcția protejării femeii și copiilor; în situația în care victima și agresorul sunt căsătoriți și au copii minori, iar violența pune în pericol viața victimelor, atunci membrii comunității intervin prin oferirea găzduirii provizorii, prin dezaprobarea comportamentului agresorului și marginalizarea acestuia (Goodkind, Gillum, Bybee, Sullivan, 2004). Acțiunea victimei influențează, de asemenea, răspunsul celor din jur; dezvoltarea rețelelor sociale de suport în cadrul comunității este puternic asociată cu evaluarea capacității victimei de a avea sau nu controlul asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
al altuia etc.). Terapeutica „frustrației” se înscrie astfel mai mult ca un capitol al igienei caracterului, principalele metode de combatere a efectelor frustrației severe fiind metodele clasice de educare a „caracterului” (ex. convingerea și autoconvingerea, exemplul, exercițiul moral, aprobarea și dezaprobarea, autocontrolul de sine etc.). Aceste metode au virtutea de a dezvolta capacitatea persoanei de a realiza judecăți realiste, obiective, de a renunța la egoism și indiferentism. Numai în aceste condiții, când individul urmează un drum al decentrării, al socializării (pe parcursul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
îndeaproape pe J. Locke (16). Considerînd, ca și acesta, că la baza activității umane se află căutarea plăcerii și evitarea durerii atît pe plan fizic, cît și moral pedagogul român aprecia ca deosebit de eficiente două mijloace de educație: lauda și dezaprobarea. În concepția sa, educația morală trebuia să se întemeieze pe "instinctele puternice" specifice ființei umane: instinctul onoarei, instinctul colectivității, instinctul de mișcare și instinctul de imitare. Fiecăruia din aceste instincte îi corespund în teoria sa anumite metode de educație. Astfel
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
rasa, etnia sau experiența celorlalți. Relațiile dificile dintre angajator și angajat sînt adesea o spirală continuă pe care o întreținem noi înșine, în mod nefericit. E numit un șef nou și ai unele rezerve în ceea ce îl privește. Șeful percepe dezaprobarea ta din felul în care spui sau faci unele lucruri și observă că ai o anumită atitudine. Reacționează și el cu o atitudine asemănătoare. Cînd se întîmplă acest lucru, îți spui în sinea ta: „Am știut că n-o să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
o situație dificilă în care ar trebui fie să spui ceva urît despre un coleg, fie să-i iei apărarea în fața șefului. Oricare alternativă o alegi, ai de pierdut. Chiar și dacă nu spui nimic, șeful ar interpreta asta drept dezaprobare la adresa lui. Cea mai bună strategie este să spui ceva ce scoate în evidență respectul tău pentru șef. De exemplu: „Nu te invidiez că te-a pus într-așa o situație!” sau „Mă bucur că nu trebuie să mă ocup de
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
fizică, îi scapă în schimb legalitatea intențiilor și a motivelor. El nu mai proiectează intenționalitatea în obiectele înconjurătoare, ci în lumea de dincolo și rămîne înclinat să creadă într-o intenție supremă, oarecum capricioasă, înzestrată cu sentimente de aprobare și dezaprobare, care ar supraveghea activitatea umană, împărțind recompense și pedepse. Sau, din contra, este tentat să creadă altă superstiție în absența oricărui sens legal al vieții și deci a oricărei responsabilități. În cazul din urmă, individul ipostaziază conștient și banal și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
îngrijorează gândul la efectul pe care această mutare o va avea asupra vieții dumneavoastră". Primele două răspunsuri la fiecare exemplu îl învață pe celălalt cum ar trebui să se simtă sau ce ar trebui să facă, ori exprimă aprobare sau dezaprobare, simpatie sau liniștire. Răspunsuri ca acestea rareori îi ajută sau îi satisfac pe cei care ni se adresează cu încredere. Mai degrabă îi determină să ajungă la concluzia că nu vrem să ne implicăm în problemele lor, că nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
se manifestă prin interzicerea anumitor servicii precum: servicii financiare, interdicția investițiilor, oprirea mișcărilor de capital sau interzicerea preferințelor tarifare. În 1997 se creează o alianță între Rusia și N.A.T.O., cu toate acestea Rusia a continuat să își arate uneori dezaprobarea în privință acțiunilor organizației, spre exemplu a criticat serios acțiunile întreprinse în fosta Iugoslavie. Odată cu demilitarizarea relațiilor est-vest și crearea unor perspective de cooperare mai strânse între cele două părți, escaladarea conflictelor dintre Estul și Vestul globului tinde să fie
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
femeie medic chirurg din România. Fiica unor negustori armeni cu stare, ea a absolvit Facultatea de Medicină din Iași. A ocupat, prin concurs, un post de medic secundar în chirurgie și a început să profeseze, după ce a fost întâmpinată de dezaprobarea confraților bărbați, care considerau o glumă faptul că o femeie dorește să devină medic chirurg. S-a căsătorit cu celebrul anatomist și antropolog Francisc I. Rainer, întemeietorul Institutului de Antropologie din România. Mobilizată în Primul Război Mondial, cu gradul de
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
puternic in conștiinta beneficiarilor ei este încrederea ce le-o acorda educatorul, liderul, colegii, oamenii, acceptarea lor la convorbiri confidențiale, invitația ori permisiunea de a participa la viața particulară a educatorului, acceptarea la consilieri uneori reciproc ș.a. Între formele (procedeele) dezaprobării amintim : somația care pune în gardă, prevenind asupra consecințelor comportării incorecte, trezind și orientând în bine conștiința celor educați, unii din ei fiind tentați să încalce ordinea, normele, admonestarea, care face din uitare, pentru a cărei evitare înșii fuseseră preveniți
Rezolvarea conflictelor dintre şcolarii mici by MARIA COVĂSNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91762_a_93523]
-
munca de mântuială, neglijență, pasivitate față de actele rele ale altora etc., atragându-se atenția asupra unor consecinte neplăcute în cazul repetării răului; mustrarea, care îmbină elementele observației cu elementele de pedepsire , verbală sau scrisă. Pedeapsa este cea mai aspră formă a dezaprobării și condamnării a abaterilor de la ordinea morală și civică. Ea este neadmisă în școală și în societatea noastră sub forma violenței, a bătăii pe motiv că: creează suferință fizică și nu de conștiință (cel puțin nu neapărat o suferință de
Rezolvarea conflictelor dintre şcolarii mici by MARIA COVĂSNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91762_a_93523]
-
impulsurile referitoare la moarte sunt în general refulate. Ostilitatea, agresivitatea, chiar și ura nu sunt exprimate deschis. Subiectul își reprimă strigătele, își controlează furia, afișează un zâmbet umil în loc să îi spună în față oponentului său (șef, coleg, prieten, partener) despre dezaprobarea, suferința și exasperarea sa. Unei persoane ce dorește să își păstreze locul de muncă îi este imposibil să îi spună superiorului: «Nu vă suport. Sunteți odios, antipatic, detestabil». Astfel de gânduri sunt exilate în adâncurile psihicului. De-a lungul întregii
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cu imaturitatea intelectuală ceea ce predispune la manifestărea unor comportamente antisociale grave; * complexul de inferioritate individul resimte o incapacitate personală în raport cu anumite realități obiective; acesta se dezvoltă în urma unei infirmități reale sau imaginate, toate acestea fiind potențate și de către disprețul și dezaprobarea manifestate de către cei din jur. Acestă stare de conflict puternic resimțit de către individ implică de cele mai multe ori mobilizarea resurselor cu scopul de a obține anumite rezultate deosebite în diferite domenii, fie dezvoltarea unor comportamente de "tip inferior": despotismul, brutalitate și
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Autoritatea împotriva căreia se revoltă nu este a unei singure persoane, nu există în viața ei un stăpân tiran, așa cum se întâmpla în destinul Grizildei. Târgoveața se apără împotriva unei forțe mult mai vagi și mai misterioase, aceea a unei dezaprobări a întregii societăți, care nu poate fi numită direct și de aceea dobândește mai mare putere, și încercările ei de a aduce argumente pertinente reprezintă eforturi personale de a se apăra și de a triumfa împotriva a ceea 319 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
după plecarea tatălui, Cresida se găsește „in tanto dubbioso furore”996, încât cere îndurarea la picioarele lui Hector. Chaucer modifică însă vizibil sursa de la care a plecat, acordându-i femeii o viață interioară mult mai intensă, mai complexă. Rușinea și dezaprobarea cu care este blamată plecarea tatălui ei devine 990 Ibidem, p.193. 991 Ibidem, p. 192. 992 Ibidem, pp.193-194. 993 Geoffrey Chaucer, Troilus și Cresida, p. 47. 994 Roberta Milliken, art. cit., pp. 193-194. (trad. n.) 995 „foarte înspăimântată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a lucra cu studenții contrastau puternic cu cele ale majorității colegilor. Dacă Moore i-a frecventat cursurile cu interes, chiar dacă nu-i era ușor să-i urmărească ideile, alți profesori de la Cambridge nu ezitau să-și exprime nedumerirea sau chiar dezaprobarea. Bătrânul profesor de logică W. E. Johnson, ale cărui relații personale cu Wittgenstein erau de altfel foarte cordiale, a calificat reîntoarcerea lui drept „un dezastru“ pentru Universitate. Johnson avea în vedere înrâurirea, după el nefastă, pe care Wittgenstein o exercita
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lui se străduia să-l ajute să urmeze aceste recomandări, întrerupând orice discuție filozofică în care era angajat, dacă ea se prelungea mai mult de o oră și jumătate. Wittgenstein, care îl vizita pe Moore destul de des, și-a exprimat dezaprobarea. „El credea că Moore nu trebuia să fie păzit de soția lui. Trebuia să fie lăsat să discute cât timp îi face plăcere. Dacă s-ar enerva sau ar obosi, ar avea un atac cerebral și ar muri, acesta ar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Într-adevăr, de la viața personală relativ austeră din acea perioadă, Russell a trecut cu timpul spre una destul de frivolă. Persoane apropiate erau neplăcut surprinse de tendința lui Russell de a le subordona viața intereselor, dorințelor și înclinațiilor sale.24 Cu dezaprobare trebuie să fi întâmpinat Wittgenstein și implicarea crescândă a lui Russell în activități publicistice destinate unei audiențe largi, cu toate consecințele ce rezultau de aici, între altele cultivarea unui scris ușor, atrăgător și deci, în mod necesar, mai superficial. Russell
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
repede pe cei mai naivi, mai creduli, fermecați de discursul său. După un timp, cunoscuții nu-i mai ascultă. În disperare, "atoateștiutorii închipuiți" pot să își intensifice eforturile de a atrage atenția, ceea ce duce la o mai mare izolare și dezaprobare, apoi la intensificarea eforturilor și a comportamentelor lor de atracție, în mod circular. Sunt nerecomandabile: • tendința de a-i contrazice, demonstrându-le că nu au dreptate sau că nu știu ce vorbesc, deoarece aceste persoane reacționează prin contraatac și prin intensificarea persuasiunii
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
negative reținem (Smalley, 2005, p. 262): • critica (atacarea constantă a deciziilor și acțiunilor partenerului ca fiind inoportune, nejustificate, insuficiente, greșite, hazardate etc.); • disprețul, ura, minimalizarea partenerului; • închiderea afectivă și verbală; • izolarea; • dorința prea mare de control sau de putere 77; • dezaprobarea (și/sau contestarea) unicității partenerului; • (constanta) proastă dispoziție; atitudinea mohorâtă, îmbufnată, de neîmpăcare; • batjocorirea, umilirea partenerului; • lipsa de interes, de atenție, de grijă față de el; • starea încordată, de permanentă nemulțumire; • găsirea de obstacole în calea cooperării; • neglijarea stărilor emoționale ale
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
N-aveam chef să mă lupt, mă simțeam nulă, Îmi venea greu să gândesc, să-mi exprim ideile. Atunci, am hotărât să iau o pauză și am plecat șase luni În străinătate, ca să-mi „spăl creierii”, spre marea surpriză și dezaprobare a prietenilor mei. Și am reușit fără probleme, dar... În 1970.” Notă: În 1970, Jupiter trece peste Mercur și peste Soare. d) Tranzitele lui Saturn la Venus Conjuncție Dispoziție: În cel mai bun caz, afectivitatea devine selectivă. Aspirând la relații
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]