1,719 matches
-
Oeuvres, 1258). (...) Problema nu este de a opune jurnalul "intim" epopeii, ci de a accepta sau nu că darea la iveală a sentimentelor e un fenomen decadent". erindu-se, totuși, de "darea la iveală a sentimentelor", cu excepția celor de dezabuzare, decepție, dezgust (inclusiv, și am putea adăuga, mai ales, dezgust de sine), Livius Ciocârlie dorește a redeveni "modern", prin "nervul exploziv". Postmodernității sceptice, lipsite de vlagă, i se aplică astfel un corectiv în care e de văzut însă mai curînd o mască
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
jurnalul "intim" epopeii, ci de a accepta sau nu că darea la iveală a sentimentelor e un fenomen decadent". erindu-se, totuși, de "darea la iveală a sentimentelor", cu excepția celor de dezabuzare, decepție, dezgust (inclusiv, și am putea adăuga, mai ales, dezgust de sine), Livius Ciocârlie dorește a redeveni "modern", prin "nervul exploziv". Postmodernității sceptice, lipsite de vlagă, i se aplică astfel un corectiv în care e de văzut însă mai curînd o mască decît un chip real. E o înscenare. Căci
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
a scris Baconschi pe pagina de socializare. Fostul ministru de Externe Democrat-liberalul susține că ”exact cei mai educați și cei mai lucizi” români nu vor să mai voteze, deoarece s-a trecut de la o ”societate a fricii” la una de ”dezgust”. ,,De aceea nu mai votează 50 % dintre români, adică exact cei mai educați, mai lucizi, mai activi profesional. Am trecut de la o societate a fricii, la o societate a dezgustului”, afirmă Baconschi. Democrat-liberalul mai subliniază că, ”în acest context de
Baconschi cere ajutorul Bisericii: Nu are ea vocația de a evangheliza barbarii? () [Corola-journal/Journalistic/43370_a_44695]
-
a trecut de la o ”societate a fricii” la una de ”dezgust”. ,,De aceea nu mai votează 50 % dintre români, adică exact cei mai educați, mai lucizi, mai activi profesional. Am trecut de la o societate a fricii, la o societate a dezgustului”, afirmă Baconschi. Democrat-liberalul mai subliniază că, ”în acest context de psihologie colectivă”, Biserica Ortodoxă ar trebui să lanseze masaje pastorale partidelor politice, mai ales că una dintre ”vocațiile” ei este aceea de a evangheliza ”barbarii”. ”Biserica e liberă și lucrează
Baconschi cere ajutorul Bisericii: Nu are ea vocația de a evangheliza barbarii? () [Corola-journal/Journalistic/43370_a_44695]
-
de aceea te regăsești spontan în frazele lui Cioran, ca sub lovitura unor evidențe seci: „17 noiembrie 1965. Trebuie să răspund la cîteva scrisori. Scriu adresa pe plic, iau hîrtia și, după ce scriu: Domnule sau Doamnă, mă opresc copleșit de dezgust. N-am nimic de spus nimănui, am intrat de multă vreme în Incomunicabil." (p. 43) Cine nu începe să hohotească în fața evidenței universale a acestei experiențe? Dar cine altcineva o poate spune atît de concis? Spre deosebire de scepticul și corozivul eseist
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
mai scump: să creeze un om cu destin. Îl ia mai întâi în vizor pe dezabuzatul prinț Callimachi, i se oferă drept om de încredere, "servitor", dar este respins de mefientul aristocrat care însoțește actul respingerii de o strâmbătură de dezgust: "tot ce atingi dumneata, domnule Mârzea, prinde așa, un fel de patină neclară, tulbure, echivocă". Selectat până la urmă este Dumitrașcu, tânărul doritor de ascensiune socială în care Mârzea ghicește un posibil "complice". Îi face acestuia servicii de tot felul, i
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
-și abandona lira într-o manieră compromițătoare, contrafăcîndu-i sunetul spre a face pe plac unor stăpîni pe cît de abuzivi pe atît de vremelnici, Ana Blandiana a rămas în rîndul poeților care au transpus pe corzile instrumentului autenticitatea morală a dezgustului și a revoltei sale. Lira n-a tăcut în mijlocul armelor, ci a devenit, în răstimpuri, ea însăși o armă: "Tu ai fost crucea mea/ Înaltă, subțire,/ În stare să mă răstignească/ Grindă pe grindă./ Eu am fost crucea ta/ Copilărească
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Sorin Lavric Pe Schopenhauer îl citești în două împrejurări: cînd vrei ca dezgustul pe care l-ai adunat în viață să-și găsească confirmări docte, sau cînd dorești să-ți îndulcești eșecul gustînd din pledoaria pe care o inteligență rafinată o face inutilității vieții. În primul caz e vorba de alinarea unei decepții
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
cum într-o lume absurdă și oarbă nu există criterii după care să separi înfrîngerile de izbînzi și destinele împlinite de sorțile frînte - căci totul stă pe netezimea egală a ratării universale - într-o astfel de lume plafonată în eșec dezgustul și ratarea nu numai că primesc o tentă suportabilă, dar pe deasupra trec drept reacții firești la lipsa generală de sens. Căci, într-un univers menit din capul locului dezastrului, e de bon ton ca viața să fie ea însăși o
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
negru, elegant, cu care își măsura pașii. Chelnerul Ionică îl cunoștea din Orient Express unde fusese percheziționat sub bănuiala de furt din buzunare. Ca un domn ce era, n-a făcut scandal. S-a lăsat pipăit și scotocit cu un dezgust rece. A adresat prin telegraf o plîngere conducerii companiei. A primit o scrisoare de scuze și o despăgubire frumoasă. În urma acestui insultător tratament, Portofel nu s-a mai urcat în Orient Express. Totuși în trenurile cu care călătorea el, totdeauna
Ceasul de buzunar by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8156_a_9481]
-
are teme mari, PNL este parte a guvernării, PNL are agenda de guvernare, PNL are o agendă politică cu obiective importante. Cât privește stările personale în fața unor asemenea declarații, ele nu sunt nici de nervozitate, nici de iritare, ci de dezgust", a adăugat președintele PNL.
Antonescu: Declarația lui Voiculescu e nerușinată, mă dezgustă by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/34148_a_35473]
-
desigur, dar întrecut la acest capitol de o figură altminteri minoră că Valery Larbaud. E de crezut ca notațiile dure ale călătorului nu l-au făcut niciodată popular în Bulgaria și mai ales Turcia, țara pentru care nutrește aversiune și dezgust ("poporul e urît: drojdia lăsată de civilizații"). Din punct de vedere fizic, pentru Gîde pare a exista o ierarhie a popoarelor; arabii, bunăoară, stau mult mai bine ca turcii. Sinceritate, desigur; erau vremuri mai permisive cele în care nu domnea
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
și românul "încremenit în propriile sale obișnuințe". Nu lipsesc previziunile sumbre pentru unii scriitori ai generației ^80: "Tare mi-e teamă că îi așteaptă o bătrînețe sterilă, de factură didactica în nu puține cazuri, sfîșiata între vechile iluzii și noul dezgust." Se înțelege că generația ^80, căreia îi aparține și autorul, e o temă centrală. Convins că "cea mai gravă vină dintre toate ar fi aceea de a arunca pisică moartă în curtea altuia", Gheorghe Crăciun mizează pe luciditate și uneori
Pe scările lui Gheorghe Crăciun by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17890_a_19215]
-
la plajă, pentru a se relaxa la soare, să se bucure de apă și să bea câteva beri. Îmi pare rău că prima mea încercare din ultimii 13 ani de a mă bronza în bikini în public v-a provocat dezgust. Îmi pare rău că burta mea nu este suficient de plată și strâmtă. Îmi pare rău că abdomenul meu este acoperit de cicatrice. Nu îmi pare rău de corpul meu, care a găzduit, protejat, dat naștere și crescut CINCI ființe
Mesajul emoționant al unei mame batjocorite pentru că e grasă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21932_a_23257]
-
bine gândită, al cărei mesaj l-am descifra prin noțiunea de „complicitate”. Partea pur orchestrală, care comentează propriu-zis acțiunea, se identifică opiniei spectatorului care, pentru moment, renunță a se mai amuza și se lasă cuprins de întristare, pe alocuri de dezgust față de atitudinea lunecoasă a personajelor. Tiparul împrumută unele accente expresioniste... Și așa se țese un spectacol plin de șarm, cu o scenografie agreabilă care îmbină trecutul cu prezentul și cu o regie care generează asimilarea lui independentă de text. Este
O scrisoare pierdut?... by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84258_a_85583]
-
5. amenințări, gesturi sau comportament suicidar recurent sau automutilant; 6. perturbare marcată și persistentă de identitate manifestată prin incertitudine privind imaginea de sine, orientarea sexuală, scopurile pe termen lung sau alegerea carierei, prieteni etc.; 7. sentimentul cronic de insatisfacție și dezgust; 8. eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar. TULBURAREA DE PERSONALITATE HISTRIONICA Patern de emotionalitate excesivă și de căutare a atenției: 1. caută constant sau cere asigurare, aprobare sau laudă; 2. este impropriu că seducție sexuală în aspect
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
Astăzi scriu ăngăndurat de tânguirea vocilor care-și caută cuvintele. Cu fiecare rând, ele se liniștesc". Și un alt poet, Emil Botta: "Scriu, fiindcă ar trebui să tac, umblu ăncovoiat, fiindcă ar trebui să merg drept. Scriu din exasperare, din dezgust, din consternare, scriu atunci când mă devorează pofta de a fi teribil de singur. Clipele mele de chietudine, de bien-être, freneziile și fervorile mele (dacă șanț) nu aparțin literaturii. Ei nu-i dedic decât orele negre, orele absurde, acelea an care
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
ceea ce sperie și oripilează atrage irezisitibil. Nimic nu este interzis, totul este permis. Important este să ai simțuri pentru a vedea, mirosi și gusta. Plăcerea și oroarea sunt în mintea omului, care poate transforma aceeași realitate în voluptate maximă sau dezgust. Este greu de spus dacă versurile lui Emil Brumaru din volumul Povestea boiernașului de țară și a fecioarei... sunt pornografie sau o experiență poetică împinsă până foarte departe. Pot fi citate versuri și poeme întregi în care singurul argument al
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
o linie convergentă se înscrie Jean-Lorin Sterian (Examenele sexului oral): "Marea întrebare despre sexul oral nu este dacă ar trebui să-l faceți, ci cînd ar trebui să-l faceți." Lași revista din mînă cu un sentiment de tristețe și dezgust. Nu e, desigur, unica publicație care îl poate genera. Dar contrastul dintre mijloacele puse în joc (excelenta ținută grafică) și rezultatele obținute e mai strident ca niciodată. Mă îndoiesc că jerpelitul playboy dîmbovițean va mai da multă vreme 30.000
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
neputință fizică le-am ajutat fără să încerc nici o clipă sentimentul ultim amintit. Probabil nu mi-ar fi ușor dacă ar trebui să ajut oameni străini, dar oricum nu sunt de o sensibilitate exagerată. Și totuși am resimțit din plin dezgustul declanșat de acțiunile scenice din finalul acestui "spectacol". M-am simțit chiar agresată de faptul că am fost pusă în situația de a asista, fără voia mea, la consumarea actului fiziologic al unui străin. Una dintre cele patru persoane intrate
Simplă fiziologie și atât by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9593_a_10918]
-
Iulia Alexa A înjura e un soi de reacție de "sinteză" a realității. Are un fel de știință la bază și se proferează aproape cu artă. Uneori poate fi o declarație de simpatie, un semn al indiferenței, o reacție de dezgust sau de disperare (depinde de intonație și, în general, fiindcă se situează între granițele frivole ale expresiei, mai rar frizează registrul grav). Oricum, e o chestie de rațiune și de gust: "Că-i spun unuia "Mă, boule!", nu înseamnă imediat
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
sale care e cititul și scrisul. Lectura în cantitate prea mare i se pare un obstacol în calea scrisului, iar scrisul e subminat de simțămîntul "zădărniciei", atît de specific lovinescian, activ încă din anii tinereții: M-a apucat un mare dezgust de hîrtia înnegrită. Așa mi se întîmplă totdeauna. Cînd citesc mult, nu mai scriu eu". Sau: " Mi se pare așa de zadarnic, și mi se pare că s-a mîzgălit atîta hîrtie, că mă cutremur de sila de a o
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
de un vulgar calomniator, constat astăzi că acest domn e totodată și cel de pe urmă laș. Vă mulțumesc, scumpi prieteni, că am fost silit să vă pun în contact cu un asemenea impostor. Vă mulțumesc că v-ați putut stăpîni dezgustul ce trebuie să vă inspire acest păcătos..." În replică, directorul "Evenimentului", în articolul O tristă afacere 24, declară mai întîi că nu are nimic de zis despre C. Stere, reiterînd însă injuriile 25. În continuare, sînt relatate întîlnirea martorilor, neînțelegerea
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
avea în cele din urmă să fie atât de bine dotat cu cele materiale încât avea să devină postuman, o ființă căreia toată natura, rafinată sau motorizată, avea să-i cânte osanale. Dada s-a născut pe scenă din satiră, dezgust, furie, teroare, materiale improvizate și frânturi de versuri dictate de spirite, în timp ce comunismul venea din cărți de filozofie și economie, din terorism (cu întreaga sa tehnologie în ce privește deghizarea, conspirația și explozibilul făcut în casă) și forme de sorginte bisericească pentru
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
de sub pelerina de aviator, ca pe o delicioasă surpriză... Alimentele începeau deja să fie o problemă, în Germania" (p.26). În schimb, amintirea soldaților și ofițerilor sovietici îi provoacă, după mai bine de jumătate de secol, fiori de groază și dezgust fostei aviatoare, astăzi nonagenară. Își amintește Mariana Drăgescu: "Veneau în unitățile noastre - mai ales la noi, la Escadrila Sanitară -, veneau la comandant și cereau să le dea benzină. Furau mașini și aveau nevoie de combustibil. Comandantul unității noastre avea ordin
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]