1,238 matches
-
steagurile țărilor europene, cum 100 de nuferi uriași au plutit molcom pe firul apei, cum a trecut o corabie cu nimfe și cu o rusalkă-sirenă cântătoare, cum a spintecat apa falnica gondolă și cum, în timp ce Bolerou-ul suna tot mai dezlănțuit, o luntre în flăcări a sosit din amonte, cu o dansatoare încinsă de torțe, vreme în care, pe mal, grupuri de jongleuri au luminat noaptea cu focurile și scânteile lor. Iar când muzica a atins cel mai înalt pisc, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
-i amintească faptul că, sub rococoul obscen al lumii noastre și cărnii noastre,oasele noastre sânt gotice și spiritul nostru e gotic. Andrei, feb. 197..." Răsfoi puțin paginile pline de himere. Puse cartea jos, alături de celelalte. Mimă brusc un chitarist dezlănțuit, aplecat pe spate, strângând spasmodic cu stânga griful chitarei. Into the fireeee țipă stins și începu să râdă. Așa-zisa bibliotecă nu era decât un singur corp lăcuit, negru, așa că, fără cărți, era ușor de urnit, și el, spre mijlocul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
laolaltă toate aspectele văzute, capabile să provoace gradul suprem al uimirii, oamenii nu leau ales din creațiile naturii, ci din acele ale civilizației materiale și ale artei? Bolta înstelată, oceanul urlător către ultima Thule, întreaga desfășurare a naturii imense sau dezlănțuite înspăimânta sau strivea pe omul vechi, în timp ce produsele muncii, prin reprezentarea puterii însumate din efortul colectiv al maselor omenești, nășteau în sufletul lui acea uimire amestecată cu venerație, sentimentul minunilor realizate de om. Natura poate fi temută, dar numai omul
A doua oară unu by Hluşcu Mariana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92968]
-
ieșim ca să ne revoltăm, priviți-ne când, însuflețiți de cele mai umane sentimente, ne ridicăm, priviți cu atenție chipurile noastre, buzele noastre, mai ales, uitați-vă la ochii noștri! Și, dacă nu veți recunoaște că aveți în față niște fiare dezlănțuite, sălbatice, în orice caz, veți fugi cât mai repede din calea noastră, pentru că nu veți putea să faceți deosebirea între om și fiară, dar și pentru că acest lucru vă poate costa viața. Iată cum, parcă de la sine, se naște întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
întuneric, între bucurie și suferință. Acesta este gândul pe care ni-l trezește revenirea melodiei auzite mai înainte la clarinet. Punându-l în legătură cu caracterul celorlalte părți ale simfoniei, acest allegretto ne apare ca o imagine a suferințelor trecute, în mijlocul bucuriei dezlănțuite și a setei de viață. Partea III (presto) este un scherzo de o nestăvilită voioșie: La începutul trio-ului, clarinetele expun o melodie ce va lua înfățișare de imn: Revine mișcarea presto de la început, apoi iarăși trio; ca și în
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
orchestră și două frumoase filipineze, bune cântărețe, și la fel de bune dansatoare. Aperitivul, la alegere din mai multe sortimente, oferit din partea casei, precum și mâncarea și băuturile au fost excelente și exotice prin conținut și mod de prezentare. Pe ring au dansat dezlănțuit, alături de copii, tineri și vârstnici și frumoasele soliste, pe ritmurile cele mai antrenante. Se pare că bucuriile oamenilor, de toate națiile, se manifestă cam în același mod pretutindeni! La miezul nopții, într-o atmosferă de veselie și cordialitate generală, sub
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
se adresează Universului, este dansat pentru ceva aflat dincolo de om, ceva care nu caută să sfideze nici ordinea socială, nici ritualul unui obicei consacrat. Este un dans liber, torențial, așa cum a dansat omul prima oară, sub impulsul orgiac al forțelor dezlănțuite ale naturii. Dansul lui Hipoclid nu mai aparține lui Hipoclid. Cu Ion Lugoșianu am fost coleg de bancă în clasa a VII-a la Liceul Matei Basarab. Aveam 12-13 ani. Pe vremea aceea citeam romane polițiste cu căldarea și eram
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nici el decât o stare trecătoare a materiei, un chin efemer... Latura de civilizație a epocilor poate fi privită și sub următorul unghi: ca domesticire a dușmăniilor. Dacă aspectul pasional al dușmăniilor avea, la începuturile socializării grupurilor umane, un caracter dezlănțuit, de confruntare fizică cu risc mortal, încetul cu încetul apar grade de atenuare și tot atâtea instanțe intermediare (dând naștere unui sistem juridic elementar) care se interpun opoziției frontale între indivizi sau clanuri care se dușmănesc. În așa fel încât
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Mai întâi: focul, care este al zeilor, rămâne simplu foc natural, flacără puternică și fulger, produs al cerului. Prometeu singur poate purta focul, îl poate aduce de undeva, de la zei, unde focul nu este decât simplă putere, mânie și putere dezlănțuită, aruncată în afară, zvâcnire. Este un foc incandescent, dar care se pierde după ce a însămânțat cu flacăra lui aici un pom, mai încolo ierburi etc. Cineva, acest ins gigantic denumit Prometeu, bănuiește că focul nestăpânit și divin poate fi folositor
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
este terenul lui de vânătoare; ni se pare că suntem, acolo, în inima lumii, sub influența unei presiuni nedefinite. Sub presiunea unei intervenții obiective: așa ne apar marile momente ale umanității, orele în care se petrec catastrofele, orgia unei petreceri dezlănțuite, explozia bucuriei, febrilitatea patimei, temperatura incendiară a dragostei. Fiecare ne apar ca opere „însărcinate“ de destin. De unde, ambiguitatea afirmației pe care oricine o poate asuma: „Nu cred în destin, dar cred în atmosfera pe care o poate produce! Nu cred
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
epocale care sunt inteligente, rapide, puternice, agile, conectate, asemănătoare ființelor umane și capabile să evolueze. În cele din urmă, scopul științei este să facă din această lume un loc mai bun, la dispoziția oamenilor. Sunteți pregătiți să faceți față emergenței dezlănțuite a științei radicale care urmează să ne invadeze atât de rapid încât în momentul când veți ține în mâini această carte, 10% din tot ceea ce am denumit viitor să se fi metamorfozat în prezent? Pregătiți-vă să fiți șocați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ianuarie, cînd termină prima variantă a romanului început deja. Mai ales acum, după întîlnirea cu Theodor Săteanu, din noaptea asta!... Dorește al naibii de tare să poată continua munca la romanul început! Ar trebui să-i găsească un loc și Mariei, femeia dezlănțuită ca o leoaică atunci cînd s-a simțit înfrîntă de bătălia purtată cu Mihai, pe care s-a răzbunat sufocîndu-l cu picioarele făcute colan în jurul gîtului, pînă l-a simțit pierdut total. "Suntem amîndoi scorpioni, Mihai; femela devorează întotdeauna masculul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cătră Cruce a lui Calderon. Tonul are de-a reflecta și umbra acestei deosibiri. Accentul simbolic va oglindi în coloarea tonului său raportul în care se-ntîmplă a fi cugetată or intuită vorba viață de pildă. Mefisto zice cătră Faust: "ca dezlănțuit, liber să vezi ce-i viața". Aicea vrem, prin accentul simbolic, să simțim mustul acelei viețe de plăceri pe care Mefistofeles o concentră în noțiunea vieței ca o antiteză a acelei sinistre și nefructifere vieți de cugetare a lui Faust
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui Noica. L-am găsit însă pe Noica într-o stare de teribilă surescitare. Era de nerecunoscut. În locul desfășurării bine controlate a fiecărei zile, ne-a copleșit, în tot acest răstimp, de la 9 dimineața până către miezul nopții, cu vorbiri dezlănțuite, cu reacții imprevizibile, cu accese de tiranie, cu volubilități neașteptate, cu irepresibile izbucniri în plâns, care îl făceau să se rușineze și să căineze amarnic ceasul bătrâneții. Avusese, cu o săptămână înainte, un salt de tensiune (amețeli, urechi înfundate) și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dor de acel Andrei cald, bun, îndrăgostit și vulnerabil. Mi-am amintit cum vibram amândoi sub ecourile Jurnalului de la Păltiniș, proaspăt apărut, și cum combăteam de zor, fiecare pe frontul său, și cum la capătul acestei Aus-einadersetzung, al acestei corespondențe dezlănțuite cu cei din țară, a luat naștere Epistolarul... M-am revăzut stând la masa de lucru din camera mea și citind prima scrisoare care sosise după apariția cărții, cea pe care o așteptam cel mai mult și care urma să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la Heidelberg și pe tot drumul era uscat ca în palmă. Urcăm, ținând cabana sub ochi, și de sub zăpada călcată de noi, acum prima dată, se ivesc iarba și pământul. Este o zi neașteptată pentru luna noiembrie, cu un soare dezlănțuit, orbindu-ne în drumul nostru și muind pe alocuri zăpada. Ne apropiem și caut din ochi jgheabul dintr-un trunchi de copac, cu un fir din izvorul muntelui care curge necontenit în el, jgheab pe care îl știu dintr-o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
foiască neliniștiți pe scaune, să asude, silindu-i să-și sucească gîturile pentru a urmări tremurul nebunesc al dansatoarei din buric, care parcă nu se mai putea opri, luînd-o Înaintea bateristului și mîinile lui care biciuiau tobele. În bătaia lor dezlănțuită pătrunseseră În taina Întunecoasă a vieții nocturne și acum? subțiri, fără iluzii, mîini sceptice de profesionist, se prefăceau că nu știu ce lovitură să aleagă pentru a o aduce din nou În lumea În care o plăteau ca să se miște așa; ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
inutil ca tata să afle, dacă lua cartea Înapoi, că fusesem intrigat, așadar atras, de o remarcă ce mi se părea culmea a ceea ce aș fi putut numi În articolul meu - dar, desigur, n-am vorbit de asta - un erotism dezlănțuit. Dacă m-aș fi culcat cu Maryse În acel august din 1958, viața mea n-ar mai fi fost aceeași, pentru bunul motiv că aș fi izbutit să-mi satisfac dorințele proprii mai degrabă decît pe cele ale părinților. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vrei a pricepe că nu vreu ca să mori ?/ Nu vezi că sunt cuprinsă de-a groazei reci fiori,/ Căci întrevăd ce soartă cumplită și fatală/ Te așteaptă !... (II 8). Curajul lui Ovidiu de a sări în apărarea Iuliei în fața mulțimii dezlănțuite anihilează pentru moment planul lui Ibis și îndepărtează încă o dată amenințarea fatală. Soțul trădat îl instigă împotriva poetului pe însuși August, care e deja convins că acesta s-a făcut vinovat de crime în versurile sale nocive pentru moralitatea romană
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
un plin temporal, ea se împlinește. Deznădejdea crescând în sine, intensitatea ei e un posibil fără viitor, o negativitate, o înfundătură în flăcări. Când ai ajuns însă să deschizi ferestre disperării, atunci viața - năpădită de sine însăși - pare o grație dezlănțuită și un clocot de zâmbete. " Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-și odihni capul." (Luca, 9, 10) - Mărturisirea aceasta a lui Isus - și care întrece ca nivel de singurătate Ghetsimani - mi-l
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
toate vremurile poezia ușoară s-a bucurat de atenția unor oameni foarte învățați și foarte serioși... Își schimonosește chipul ca și cum s-ar căzni să găsească urmă torul epitet. Se luminează brusc și-i dă drumul: Și foarte virtuoși! Alte ropote dezlănțuite. — De ce vă mirați atunci că încerc să urmez pilda și renu mele celor vrednici de laudă? Face o nouă pauză. Asistența așteaptă cu sufletul la gură. — Exemplu mi-a fost cel care s-a bucurat de un asemenea prestigiu încât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
alături de romani, însă când au auzit că procuratorul Sabinius a pus mâna ca un hoț ordinar pe 400 de talanți din tezaurul sfânt, s-au alăturat rebelilor. Nu i-am mai putut ține în frâu. Au trecut de partea mulțimii dezlănțuite. Un nod îl apasă dureros în coșul pieptului. Rachela... Își aduce aminte unde se află. Vede chipurile îngrijorate ale celor doi aplecate asupra sa. Se ridică încet și le adresează un mic zâmbet trist: — N-am să procedez precum gladiatorii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se apleacă asupra lui. — Unde e băiatul? întreabă Rufus cu glas întretăiat. Ganymedes șoptește stins: — Cred că a murit... ne-au călcat în picioare... Evreul ridică privirea și ascultă cu atenție. Forfota se apropie de ei ca talazurile unei mări dezlănțuite. — Mulțimea s-a revoltat..., geme nenorocitul. Își încleștează degetele de pelerina lui Pusio: — Au pătruns în arenă... Un val de sânge îi țâșnește din gură și îneacă ultimele vorbe. Mâna alunecă moale în jos. Ochii devin sticloși. Rufus îi în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu și pleacă urechea la calomnii și zvonuri fabricate în mod min cinos. Dar nici nu le pedepsește, suspină Herodes. După cum nepedepsiți rămân cei care ne oropsesc fără însă a depăși măsura. Acum doi ani, pe vremea foametei, când gloata dezlănțuită a pătruns în cartierul evreiesc de dincolo de Tibru și a năvălit în mai multe gospodării luând tot ce-au găsit de-ale gurii, autoritățile s-au făcut că plouă. Erau chipurile îngrijorate de evoluția revoltelor în Pannonia și Dalmația. Edilii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și nemuritori, cifrată în codul reglemen tat cu strictețe al ritualului. Augurii stau și ei în apropiere și supraveghează întregul proces, cu ochii cât cepele. Să fie siguri că oamenii nu se înfruptă din părțile destinate zeului. În entuziasmul mulțimii dezlănțuite, Velleius Paterculus este unul dintre puținii care observă că o fărâmă de carne a alunecat și a căzut pe jos. Îl îmboldește și pe Nero, ca să-l facă atent. Amândoi văd cum flaminul lui Marte arată iute cu mâna unor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]