1,826 matches
-
Făcând astfel îmi este totodată frică. Dar frica aceasta, care este o componentă a curajului, care s-a născut din libertatea hotărârii mele, frica aceasta pe care mi-o asum laolaltă cu efectul hotărârii mele, frica aceasta care însoțește așteptarea deznodământului implacabil pe care, hotărîndu-mă, eu l-am provocat - este altceva decât frica resimțită noaptea, într-o pădure sau la marginea satului, lângă un cimitir. Frica aceasta nu mă surprinde; ea este prevăzută, știută, așteptată. Ea s-a desprins din gestul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
primejdioase și a curajului, pentru că se naște o dată cu ele, ea devine frică liberă. Frica liberă este frică învinsă și de aceea, în mod esențial, curaj. Pe măsură ce frica se desfășoară și crește în desfășurarea ei, eu mă adun în mine. Așteptând deznodământul pe care hotărârea mea l-a proiectat, toată ființa mea se adună în frică. Însăși această așteptare înfrigurată determină strângerea mea în mine. Frica este punctul de supremă concentrație a ființei mele dinaintea deznodământului nefast. De aceea, mai mult decât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eu mă adun în mine. Așteptând deznodământul pe care hotărârea mea l-a proiectat, toată ființa mea se adună în frică. Însăși această așteptare înfrigurată determină strângerea mea în mine. Frica este punctul de supremă concentrație a ființei mele dinaintea deznodământului nefast. De aceea, mai mult decât oriunde, în frică eu sânt În timp ce mă adună între hotarele ființei mele, frica îi trasează și îi măsoară acesteia teritoriul. Nici o parte din mine nu rămâne, desprinsă, în afara mea. Totul este retras aici, concentrat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
știu însă cum vor fi ele de fapt; ele vor fi doar altfel. Chipul neștiut al lui "altfel" în care se va așeza de acum viața mea e cel care induce în mine spaima, cutremurul, starea de beție și febra. Deznodământul hotărârii mele rămâne învăluit în mister. Orice risc presupune această ignorare a mersului lucrurilor și a felului lor de a sfârși. Hotărârea este această trecere a pragului în necunoscutul riscului. Și tocmai pentru că trăiește riscul în mod proiectiv, pentru că îl
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fapt, el tocmai, îl face să nu acționeze. De vreme ce riscul ascunde în el perspectiva eșecului, deci iremediabila mea răsturnare, regretul stă la pândă în preliminariile oricărui act. Fiecare gest poartă în sine negativul consecinței sale, și astfel nostalgia unui alt deznodământ. Pentru că nu este pregătit să transfigureze eșecul, pentru că nu este dispus să piardă nimic (cînd de fapt doar în felul acesta el ar avea ce dobîndi), cel nehotărât trăiește riscul doar în negativitatea sa și, o dată cu el, în chip proiectiv
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
luminate). Într-un al doilea caz e vorba de o lume care, neavând conștiința libertății și astfel neresimțind nevoia eliberării, nu se lasă călăuzită nicicum către libertate, posibilitatea constrângerii din partea călăuzitorului neexistând la rândul ei. În acest tip de scenariu, deznodământul este revolta împotriva călăuzitorului care insistă în vederea împărtășirii celorlalți din libertatea lui. Ambele scenarii se bazează pe dispariția colectivă a instinctului libertății, pe existența popoarelor leneșe ale istoriei, care au pierdut tradiția libertății și a educării ei. Rămâne o întrebare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că ei ies din viață însoțiți de comentariul ei. Spre deosebire de ceilalți, ei se retrag din viață zgomotos. Un autor de jurnal se duce la moarte făcând tapaj, gesticulând, explicând, justificîndu-și trecerea pe aici, crezând oarecum că el va scăpa de deznodământul bine știut dacă va expune mai convingător felul în care și-a întrebuințat timpul: cum a respirat în cutare zi, cum se învolbura apa pe care a privit-o, ce vise a visat, ce oameni a întîlnit și ce i-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gelozii. Tot ce se întîmplă între prima întîlnire (în aprilie, la Paris) și cea de a doua (în mai, când Cioran petrece două zile cu Friedgard în apartamentul ei din Köln) nu reprezintă decât precipitarea disperată din partea lui Cioran a deznodământului sexual. Care este un fiasco. Cioran nu îl realizează "la fața locului", ci ia cunoștință de el abia din scrisoarea pe care Friedgard i-o trimite la Paris în 14 mai. Pentru orgoliul lui Cioran, ea a însemnat neîndoielnic o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că ceva s-a rupt pentru totdeauna între noi. Vom rămâne, desigur, prieteni, însă ceea ce este ambiguu și tulbure trebuie să dispară cât mai repede. Dat fiind că cea de a doua întîlnire a noastră a putut avea un asemenea deznodământ, nu îmi mai fac nici o iluzie asupra celor viitoare. Ne asemănăm în multe privințe, numai în una nu: în cea mai importantă și cea mai neimportantă deopotrivă. Nu e cazul de acum înainte să vă mai temeți de apropierea mea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
puțin, nu-mi fac iluzia că sânt scriitor. Sânt doar bolnav sau, în cel mai bun caz, convalescent. Trăiesc, cu un singur personaj, scenariul din O mie și una de nopți: îmi spun mereu câte o poveste, pentru a amâna deznodământul. Simt că dacă aș tăcea, m-ar înghiți fără urmă viața pe care o mai am în față. "Ascultă, îmi spun, mai așteaptă o clipă. Trebuie să mai auzi o poveste. Mai ții minte ce s-a întîmplat atunci? Ascultă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
asupra lumii, ci ocuparea unei poziții strategice în fața imprevizibilului. Pesimistul e de fapt un tip care se menajează: când pui răul în față, nu poți fi luat niciodată prin surprindere de el, în vreme ce șansa de a fi plăcut surprins de deznodământul fericit rămâne totodată intactă. Pesimismul este în felul acesta strategia mereu câștigătoare a vieții. 8 iunie Un autor de jurnal seamănă cu cineva care s-ar dezbrăca în public cu gândul că trupul lui gol le-ar putea da celorlalți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
român și un păgân; un trădători, care e atât de negru zugrăvit încît ne mirăm că nu hîrăie când intră în scenă, câțiva surdo-muți, câteva săbii turcești, o babă, un ordre du Moufti, un sultan și câteva umbre. Încercarea de deznodământ a piesei consistă într-o barbară încercare de a turci românii textuali (căci reali nu sînt), dar vană încercare. Acest ragout este întrerupt de numeroase esclamațiuni cătră Dumnezeu, ca să se-ndure de această mizerie (a piesei) și să-i deie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
caracterelor omenești consecuente, în toate momentele aceleași, pentru a căror manifestațiune se aleg situațiuni interesante. În acestea caracterele antitetice se lovesc unul de altul în dezvoltarea lor, dintr-asta se naște înnodămîntul, iar din învingerea unui princip și căderea celuilalt deznodământul dramei. Lupta sufletească care se reprezintă prin simțăminte esprimate în mod plastic și intuitiv nu o găsim nicăiri în acest specimen unicum, căci materialul în care se manifestă această luptă este limba, și despre limbă - în speție despre cea română
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
să ridiculizeze idealurile desuete curtenești, își creează un ideal imaginar, imposibil de aflat. Nu întâmplător povestirea este nedefinitivată, neterminată, la fel de neputincioasă, ca și eroul ei, în a-și atinge scopul. Povestirea lui Melibeus este o construcție închisă, moralizatoare, cu un deznodământ fericit. Distincte și antagonice, cele două istorisiri propun idealuri diferite ale relațiilor între sexe.103 Povestirile din Canterbury, în ansamblul lor, sunt, în același timp, o operă deschisă și închisă, planul pe care l-a propus hangiul Harry Bailly, potrivit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
două la întoarcere spre hanul Tabard, nu a fost îndeplinit. Nici un pelerin, cu excepția lui Chaucer naratorul, nu spune două povestiri, alții nu rostesc chiar niciuna, poemul este fragmentat, iar ordinea nu poate fi foarte riguros restabilită și nu avem un deznodământ bine conturat. Cu toate acestea o închidere se simte din însăși derularea acțiunii operei: noaptea se apropie, iar hangiul îi cere preotului să se înscrie în maniera istorisirilor ascultate până atunci, cu toate acestea, preotul refuză să se bazeze pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fi alături de tânărul iubit, devine semnul devoțiunii ei supreme, căci nu înțelege să trăiască altfel decât în iubire, în libertate de alegere și de gândire. Guvernând ca regină ziua a cincea, zi ce cuprinde istorisiri de dragoste care au un deznodământ fericit, așadar o tematică optimistă, Fiammetta nu-și dezminte natura veselă și plină de vitalitate, dorința de a oferi o alternativă idilică unei vieți amenințate de pericolul iminent și aproape inevitabil al morții și de a aduce o laudă femeilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sau duritate. Femeii i se dă o lecție printr-o viziune fantastică ce-i amintește de pedeapsa celor nerecunoscătoare pe lumea de dincolo, ceea ce le-a făcut pe celelalte, care au aflat întâmplarea, să cedeze mult mai ușor avansurilor masculine. Deznodământul este proiectat din nou în sfera ironiei. Ca și Pampinea, Filomena știe valoarea inestimabilă a cuvântului: „o vorbă iscusită [e] podoabă a purtărilor alese și ceasurilor de priveghi”198 și regretă că nu toate femeile sunt capabile să rostească cuvinte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
apoi adăpostită de o saracină bătrână, în casa căreia se va supune, alături de alte femei, unor munci manuale: „lucrau cu mâna, fie-n mătase, fie-n piele, fie-n frunze de palmier, felurite lucrușoare”209 și va învăța limba arabă. Deznodământul este unul fericit, cuplul fiind în cele din urmă refăcut și primind și recunoașterea publică. La 205 Ibidem, p. 142. 206 Ibidem, p. 292. 207 Ibidem, p. 403. 208 Ibidem, vol. II, p. 23. 209 Ibidem, p. 26. 79 polul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
le impune.329 „Percepe cuvintele, ca și sexul sau banii, drept arme strategice în războiul dintre sexe și își prezintă tacticile verbale ca un fel de răscumpărare împotriva bărbaților din viața ei.”330 Asistăm la lipsa unei închideri, a unui deznodământ conclusiv în discursul târgoveței. și acesta este un alt aspect care o detașează în calitate de personaj de 326 Elaine Tuttle Hansen, art. cit., p. 402 . (trad. n.) 327 S. H. Rigby, op. cit., p. 138. 328 Elaine Tuttle Hansen, art. cit., p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai presus de orice, la fel faptele bune și harul milei, sărăcia nu trebuie disprețuită, iar batrânețea și urâciunea nu s-ar cuveni să fie impedimente în calea fericirii.417 Regăsim aici o reacție împotriva ierarhiei sociale rigide a timpului. Deznodământul nu poate fi decât fericit: tânărul este convins de justețea celor auzite, iar femeia se metamorfozează sub impulsul iubirii. Ultimele versuri, conclusive, exprimă direct, reiterând, într-un limbaj neaoș, dezinvolt și comic, concepția de viață a târgoveței: „...O, Doamne, adă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Editura Univers, București, 1970, p. 243. 507 Ibidem, p. 250. 508 Ibidem, p. 262. 509 Ibidem, p. 269. 137 ajutorul sfântului Iulian, protectorul călătorilor, spre amuzamentul tâlharilor care îl vor prăda și-l vor lăsa aproape mort în drum, însă deznodământul se dovedește a fi favorabil omului evlavios, care se va salva de la îngheț, dar se va bucura, pe deasupra, și de atențiile unei frumoase văduve, pe când răufăcătorii vor sfârși în ștreang. „Sfinții erau figuri atât de reale, atât de materiale și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
spectaculos vine să asiste la supliciul a doi tineri îndrăgostiți, ca la un spectacol, și din nou putem sublinia plăcerea iscată de inedit, senzațional, chiar dacă impregnat aici de o cruzime aparte; intervenția unui amiral pe lângă rege va duce la un deznodământ fericit, tinerii vor fi eliberați, se vor căsători și vor primi și daruri). Sunt amintite, de-a lungul șirului povestirilor, și rugăciunile rostite în diferite ocazii, cele mai cunoscute, chiar și de cei foarte simpli, needucați, fiind Pater noster, Te
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
într-o călătorie de inițiere, la sfârșitul căreia însă nu poate evidenția decât o degradare accentuată a celor care aveau menirea de a propovădui această religie. Spre stupoarea vecinului său, dar și a cititorilor care așteptau un cu totul alt deznodământ, Abraham alege să se boteze, argumentând că puterea creștinismului este una imensă, dacă erodat fiind din interior de clerici, reușește să se impună și chiar să se extindă, devine pentru el cu adevărat o religie revelată de Duhul Sfânt, ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care profită de lăcomia unei femei șirete și obține ceea ce își dorise: satisfacerea nevoilor trupești. Povestirea fusese preluată de la Giovanni Boccaccio, în al cărui Decameron o regăsim, însă Chaucer îi conferă detalii aparte, individualizează mai mult personajele și modifică sensibil deznodământul. Dacă ceea ce povestise corăbierul semăna mai mult cu un fabliau, istorisirea aprodului devine mai acidă, mai virulent critică, căci el se dorește un spirit justițiar și propune o revanșă împotriva decăderii clerului, înfățișându-le ascultătorilor săi, ceata veselă și certăreață
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
proveniență. Cantare reprezenta un gen popular prin excelență. Protagoniștii erau nobili plini de farmec, intrigile dramatice, simple și dinamice, cu treceri rapide de la un moment la altul. Nu exista observație psihologică, remarcăm rara prezență a dialogului, iar evenimentele cunoșteau un deznodământ fericit. Spre deosebire de aceste narațiuni elementare, Boccaccio introduce portrete psihologice mai bogate, acordă mai mare atenție detaliilor, structurilor alegorice și dă dovada unei erudiții debordante.” Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 20. (trad. n.) 599 Thomas G. Bergin, op. cit., p. 1. (trad. n.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]