1,524 matches
-
era ceva important, va fi sunat din nou. Încă fierbând, Isobel termină procedura de Început, alese o pereche de foarfece scânteietoare de inox de pe tava cu instrumente și Începu să taie banda adezivă, dând detalii despre starea corpului pe măsură ce Îl dezvelea. Sub bandă, fata era dezbrăcată. Un smoc voluminos de păr amenința să se desprindă În timp ce Isobel Încerca să desfacă banda de pe capul copilului. Îl Înmuie În acetonă, iar mirosul chimic acoperi miasma de descompunere. Dar măcar acest cadavru nu zăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
casetă cu asistentele care se schimbă, mai bine te mai gândești o dată! — Asta e o anchetă de crimă! — Nu mă interesează. Nu vezi nici o casetă cu asistente dezbrăcate. Logan se zbârli. — Ascultă ce e, drăguță... — N-avem camere acolo. Rânji, dezvelind un set perfect de dinți. Noi am Încercat, da' șefii n-au vrut s-audă. N-aveau Încredere că ne vedem de treabă. Ce păcat. Puteam face avere cu casetele-alea... Centrul administrativ al spitalului era mai plăcut decât partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lanțuri și pe el. Din înaltul tribunei - pentru că, la doisprezece ani, chiar dacă cel învins, cel ucis era tatăl meu, eu eram nepoata învingătorului -, priveam, alături de mama. Cineva a reușit să apuce veșmântul de mătase al fetei, i l-a rupt, dezvelindu-i umărul slab. Gărzile l-au îndepărtat. I-am văzut pielea, era mai închisă decât a noastră, de culoarea mierii. Din ochi îi curgeau lacrimi. Când a ajuns în dreptul tribunei noastre, cortegiul s-a oprit. Am văzut taurii albi destinați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dau colțul la Bărăție, asist la ceva extraordinar. O țigancă vine din jos cu un copil În brațe care suge placid din sânul ei lăbărțat, lunguieț ca un dovlecel. E sobră În ținuta-i maternă, aș zice gravă; și-a dezvelit tot sânul și-l lasă să atârne lateral după gura copilului cam mare, ce se vede că nu trage laptele, ci, mai degrabă, se joacă, plăcându-i să țină sfârcul Între dinți și să-l molfăie cu perversă lene. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Asta mi-e viața. Lui Martin. Nu te speria atunci când indignarea te-aduce În pragul Întunecării minții. Va veni vremea când ai să poți râde de toate câte-au fost. Va veni vremea când ideile, astăzi sfinte, ți se vor dezveli impudice, adăugându-se șirului de mari indiferențe. Va veni vremea când plânsul ți se va refuza. Plânge-l, dară, la vremea lui... Puterea de stăpânire e inutilitatea cea mai utilă marilor salturi Între absurd și moarte. 8 aprilie 1965 (joi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
invita-o. Dar mai e o lună până atunci, deci n-o să mă grăbesc s-o invit pe vreuna dintre ele - vreau să fiu absolut sigur că sunt potrivite înainte să aduc vorba. Sheila are tendința să poarte haine care dezvelesc destul de multe (n-o să uit niciodată ținuta de la concursul de Crăciun al personalului de anul trecut, din pub de la Bear) și s-ar putea să fie puțin cam profundă pentru societatea de la Dulton, cum spune mereu mama. Ea chiar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe Adriana pe care o abordaseră și salutaseră nu mai puțin de trei persoane în ultimele zece minute. — Parcă ai fi o celebritate locală, îi spuse Emmy Adrianei clătinând din cap. Nu că m-ar surprinde, dar, totuși... Adriana surâse dezvelind dantura ei perfectă și își dădu părul pe spate într-o mișcare sexy la care Leigh putea să jure că s-au auzit exclamații de admirație de la mesele învecinate. — Querida, te rog, mă faci să roșesc! Da, bine, spuse Emmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
apele de cer. Așa se potriviseră lucrurile, nici o iubire, nici un succes, mereu, la mare, zile, săptămâni, fără aspirație, fără speranță, doar o imensă sfâșiere, ca și cum i-ar fi fost dor. Taina, marea taină, sentimentul acela ciudat și atât de adevărat, dezvelit de orice fel de minciună, neîntâlnit În nici o prejudecată, a apărut pe neașteptate Într-o seară, după ce rătăcise pe străzile Înguste din cartierul vechi al orașului portuar, unde se Îngrămădeau case vechi, foste bordeluri și hoteluri ieftine, Învălmășite laolaltă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
E târziu. Cine să intre peste noi? —Hello. Ăsta-i un spital. Ar putea să intre oricine. Dar, el reușise deja să-i descheie toți nasturii de la cămașă. Stetoscopul era așezat din nou pe birou. Ea-l lăsă să-i dezvelească umerii și să Înceapă să-i desfacă sutienul. O secundă mai târziu, Îi gâdila unul dintre sfârcuri cu limba. Ai dreptate, spuse el la un moment dat. Ar trebui să Încui ușa. Poate năvălește cineva peste noi. Se mișcă nițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Chanel. —N-am putut s-o schimbăm. Ruby se uită În sus. Steluțe electronice micuțe străluceau pe tavanul albastru Închis. Era destulă lumină cât să observe pictura murală făcută de Craig cu Winnie the Pooh. În pătuțul lui, Alfie se dezvelise și dormea pe spate Îmbrăcat Într-o salopetă de pijama cu un model cu iepurași. Sforăia foarte Încet. —Tot Încerc să mă pregătesc să-l pierd, dar mi-e așa de greu... Ruby o luă În brațe pe Chanel. —Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a revenit, a deschis ochii și i-a ținut deschiși. — Ce s-a întâmplat? a întrebat. — Nu te simți bine, am bâlbâit. Dar ea nu părea să-și fi dat seama de nimic, nici măcar de leșinul neașteptat din somn. Am dezvelit-o cu violență până la brâu. — Trebuie să te consult, am spus aproape strigând. I-am palpat abdomenul. Era tare ca piatra. Ea nu s-a mișcat. — Mi-e frig, a șoptit. Am privit pe fereastră, sperând ca luna să înceteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a spus: „Tăticule..., mămico..., de ce nu-mi aduceți un frățior ca să se joace cu mine, așa cum au alte fetițe, să nu fiu singură cum sunt eu...?“ Am pălit amândoi, ne-am privit în ochi cu una din acele priviri care dezvelesc sufletul, ni le-am văzut goale, iar apoi, ca să nu ne rușinăm, am început s-o pupăm pe fetiță, și unul din acele săruturi și-a schimbat direcția. În noaptea aceea, printre lacrimi și furii de gelozie, l-am zămislit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
bărbatul de la seral spusese că or să fie fete. Multe fete. Mi-am făcut loc cu greu prin sală. Era ca și cum aș fi plonjat într-un vis al abundenței. Peste tot în jurul meu, părul sclipea, genele fluturau și buzele rujate dezveleau dinți albi. Era atât de aglomerat încât nu mă puteam mișca fără să mă ciocnesc de vreun șold unduitor sau fără să dau cu ochii de vreun decolteu adânc în care simțeam că o să mă înec. Apoi am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
adevărat cu gura căscată era că mama îl servea plină de amabilitate. Din trunchiul masiv al bărbatului ieșea un gât ca un soclu de beton pe care se afla o față, un fel de fațadă, simplă și ușor de deslușit, dezvelindu-și privirile din ochii săpați în orbite adânci. În jurul gurii se schița un zâmbet neschimbător; nu devenea nici mai accentuat, nici mai lejer, stăruind doar ca o aluzie, un semn inofensiv ca un tapet luminos lipit peste trăsăturile plate ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de cărbune și cioburi de ceramică care atestau existența unei așezări din epoca de piatră timpurie și, după ce i-am comunicat acest lucru arheologului de canton și am obținut permisiunea de a face săpături sub îndrumarea sa, am început să dezvelim strat după strat. Ne-au fost repartizați ca ajutoare doi muncitori, în vreme ce alți lucrători în construcții se odihneau. Am golit complet groapa, am făcut măsurători, am desenat, am fotografiat, ne-a așezat la amiază la umbră ca să ne mâncăm merindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
zeama răsturnată din gamelă, în clipele de panică. De atunci păstrez amintirea rictusului sublocotenentului cu pielea roasă la bărbie și carotidă spintecată de o schiță de obuz. Nasturii tunicii erau descheiați și gulerul înalt, desprins din copci. Cămașa puțin desfăcută dezvelea o cruciuliță de email albastru, trecută printr-un lănțișor de aur. Crucea stătea strâmbă pe un sân fără urmă de păr. Ochii albaștri, acoperiți pe jumătate de pleoape fine cu gene neobișnuite de lungi, se uitau țintă la mine. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
amintirea lui, și pentru că îl cunosc destul de bine, am scris aceste rânduri, cu sufletul îngenuncheat. „Cartea despre vin, ar trebui să poarte, în fruntea ei, fragmentul corespunzător, extras din biblie: „Și Noe sădind via, bău din vin și se îmbătă, dezvelindu-se în cortul său. Și Ham, părintele lui Canaan, văzând goliciunea părintelui său, spuse celor doi frați ai săi de afară. Și Sem și Iafet luară o mantie și mergând cu dosul înainte, acoperiră goliciunea părintelui lor. Și fețele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
temelie a unui proaspăt altar. „-Tu, Doctore,”-îi spun-„ar trebui să știi mai bine. Pentru că sufletul și trupul se amprentează reciproc. Nu mă sili să-ți explic limpezirea mea. M-ai face s-o judec. Să mi-o explic, dezvelind-o. Și ar ieși precum aceea care cîntărește. Ca mintea omenească, ceva cu totul de neconceput.” „-E o stare irațională?”-întreabă el și vocea Judecătorului din mine îi dă dreptate. „-Atingerea celui de neatins se poate fără a-L atinge
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fost adus un aer din gânduri de dragoste. Buimacă, încercasem să plec fără să te descopăr. De ești un vis infam pornit să ne judecăm Cu martorii, din liniștea pietrelor. Din când în când, îmi doream umbrele norilor să-mi dezvelească drumul de arbori și flori, să pot să ajung cu ochii de stele la tine, să pot să ajung cu brațele mele, ce încearcă, să facă un gol de ceruri, în care numai odată putem să fim desfrunzirea încărunțită a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
încerc să te caut, pentru cumpăna cuminte a veșniciilor. NINSORILE SUFLETULUI Am gustat din visul înnoptărilor, în care glasurile însingurate și-au suportat umbrele unor timpuri. Am gustat din încăperea spadasinului epuizat de amintiri, unde nici somnurile nu și-au dezvelit chipurile. Ele, erau ca niște regate de nopți prin sufletele nuntite în cuvintele cerului. Plecarea din atmosfera stăpânită a haosului, unde iubirea zăcea în adevăr, unde lacrimile îngropate de gerul flămând își duceau nemurirea de vieți pe drumurile fără întoarcere
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tale, Doamne, POEZIA VISULUI, și-n cele din urmă DRAGOSTEA. RESPIRAREA NOPȚILOR De va veni lumina să-mi spele sufletul de păcate, îmi voi cere iertare timpului, deoarece el m-a făcut CUVÂNT. Prin fața cititorilor mei va curge acea sintagmă dezvelită de dragoste și viețile lor vor căpăta rugăciunea invizibilă ce stă în răsărit de luceafăr. Poate aburul cuvintelor să le încălzească sufletele și să le spele inimile lor de durere, încercând să desfacă brațele aerului pentru a prinde din zbor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu s-a întâmplat, n-au fost ele singurătățile cu mine, nu ele m-au rănit, nu, doar el norul întunecat ce vroia să mă ningă din nou. Am încercat să întind brațele spre el, dar fereastra mi l-a dezvelit în toată noaptea de geruri. Au rămas numai hainele stelelor să aștepte prin camera albă. Atât de noapte e în iubireami plecată, singură încerc să mai scriu ultimele versuri despre acel ce sunt sigură că nu se va mai putea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
saturația dorului la capăt de linie unde mormântul nesomnului închide gurile patimilor ce s-au amestecat cu puterile lumilor îndoliate. AMESTEC DE SUFLETE S-a lăsat noapte în sufletul meu. Liniștea iubirilor e în căutare de lume. Stelele întârziate își dezvelesc trupurile reci. Mânia e o ghilotină a umbrelor care nu poate să ierte toate aceste dureri. Poate cineva se mai gândește la mine și câtă răbdare în alegerea cântărilor de timp când gândul meu refuză fantasmele îmbătrânite. Poate cineva a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de cuvinte. Tresari din cimitire, când o iubire minte Să facă jurăminte în țarina de dor, Pe brațul tău de somnuri din sărutări știute Sunt chinul legendar, în plapuma de nor. Și-n noaptea albă prin ciutura de scrum Mai dezveleam doar florile de ere Printr-un veșmânt de stele, făceam un legământ Să fiu o veșnicie de dragoste-n poeme. 30-10-2007 AȘCHIA DE SUFLET Mi-e plânsă iubirea în zdrențe de vis, Și lumile de AER sunt despărțite-n noapte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
o singură dată, ce să mai vorbim de cinci ori, mă depășea complet. Cămășile astea de noapte ar fi stins focul pasiunii chiar și într-un italian de cincisprezece ani. Până îndepărta cu succes kilometrii de material și ajungea să dezvelească ceva din carnea femeii, orice bărbat ar fi fost mult prea extenuat ca să mai fie în stare de altceva. Am ales cămașa de noapte în detrimentul pijamalelor tatei deoarece cantitatea enormă de material din care era compusă cămașa de noapte mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]