2,549 matches
-
pentru a o descrie și de a o imita în muzică. 2.4 Augustin de Hipona (354-430 d. Cr.) Cu episcopul de Hipona, schema artelor liberale și-a găsit definitiva bipartiție în trivium (din care făceau parte gramatica, retorica și dialectica) și quadrivium (care cuprindea aritmetica, geometria, muzica și astronomia). Augustin ne-a lăsat unul dintre cele mai importante tratate medievale cu caracter muzical, De musica, în care este articulată întreaga sa gândire în jurul celebrei definiții din primele pagini: „Musica est
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de interior, de armonie progresivă a spiritului, manifestate în punct, în revoluții planetare, în simbolismul zodiacului, în sfera care figurează drept Eul lumii. Simbol al timpului și al mișcări, cercul este alăturat figurii pătrate ca o imagine dinamică a unei dialectici între cer și pământ. Schema pătratului, peste care este așezat un arc/fragment de cerc, exprimă dialectica imperfectului și a perfectului, a terestrului și a cerescului, într-o formă ce provoacă o ruptură de ritm, simbolizând aspirația spre o lume
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
sfera care figurează drept Eul lumii. Simbol al timpului și al mișcări, cercul este alăturat figurii pătrate ca o imagine dinamică a unei dialectici între cer și pământ. Schema pătratului, peste care este așezat un arc/fragment de cerc, exprimă dialectica imperfectului și a perfectului, a terestrului și a cerescului, într-o formă ce provoacă o ruptură de ritm, simbolizând aspirația spre o lume superioară. Prin mână, transpare geniul, care a pătruns o enigmă, sfântul care și-a învins tendințele inferioare
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
desenate și un număr de personaje. Lectura pasionată a lui Pif este reîndrăgostirea de limba franceză însăși. Îndrăgostirea de o limbă ce este limba evaziunii și visării nepedepsite. Ca în atâtea alte ocazii, istoria socialismului de stat este punctată de dialectica efectelor neintenționate. Ceea ce debutase ca o operațiune de cooperare ideologică între republica socialistă și cel mai rigid partid comunist occidental devine ocazia de a explora, prin această gaură de cheie pe care destinul o oferă, jucăuș, cultura populară demonizată de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se desfășoară în acord cu gramatica fanteziei. Pif are mai degrabă alura unui burghez, în vreme ce Hercule, cu al său plasture iconic, seamănă cu un anarhist voios, ale cărui instincte de distrugere sunt temperate de tovarășul său de năzdrăvănii. În această dialectică ce anulează granițele tradiționale dintre lumi, Pif și Hercule repetă marile încercări fondatoare ce ispitesc pe fiecare dintre copiii ce le sunt alături, de dincolo de pagină. Că și în The wind in the willows, Hercule este un Mister Toad atras
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
poezia lui, încărcată de promisiunea evadării, are o nuanță rimbaldiană, decadentă și simbolistă, peisajul ficțiunii este marcat de frecventarea literaturii de aventuri, de la autorii italieni (precum Sabatini) până la romanele ieftine ale Vestului sălbatic. În același timp, Pratt este atent la dialectica identitară a unui metisaj cultural ce evocă textele unor Conrad și Stevenson. Pentru acesta din urmă, omagiul creatorului înseamnă nașterea unei benzi desenate ce adaptează The treasure island. În fine, prin ascendența sa complicată, ce îl așază în categoria excentricilor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Gibraltar să se apropie de colțul țării Dankali. Scrisă cu acea forță vizionară unică a lui Pratt, Ann de la Jungle este aproape de fascinația textelor lui Rider Haggard. Fără a avea un Allan Quatermain, saga lui Pratt este atentă la această dialectică a exotismului bine temperat, delimitân du-se însă de rasismul pe care Hollywoodul interbelic îl plasează în peliculele sale. Ann de la Jungle este și încercarea fantasmatică de a revizita locurile copilăriei africane a lui Pratt. Colonia engleză în care trăiește
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
urmează, iar lumea devine o sferă cu nesfârșite posibilități. Tot ceea ce e construit poate fi În același timp distrus. Doctorii i-au spus mătușii Feride să o ia ușor, să-și ia pastilele regulat. Însă ei nu știu despre această dialectică. Creezi și distrugi creezi și distrugi creezi și distrugi. Mintea mătușii Feride e o excelentă maestră al colajelor. Lângă camera mătușii Feride e o baie și alături de ea, camera mătușii Zeliha. E trează. Stă În capul oaselor În pat, cercetându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vitalitatea îi era concentrată în ochii săi, care erau pironiți pe Porfiri în timp ce strecură un cuțit sub ață. Primele patru cărți erau, traduse în rusește, Ciclul vieții, de Moleschott, Forță și Materie, de Büchner, Superstiție și știință de Vogt și Dialectica Naturală de Duhring. A cincea carte, legată în piele maro, purta titlul Cele unșpe mii de vergi-ne-bune. ă Ah, veni vocea peste umărul lui Porfiri în timp ce acesta investiga cartea, văd că sunteți un acolit al lui Priap. Porfiri închise cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
simțea în stare să facă o analiză textuală a cărții de filozofie franceză și a traducerii acestei. Fără tragere de inimă se uită și peste celelalte titluri filozofice, ediții rusești ale Ciclului Vieții, Forță și Materie, Superstiție și știință și Dialectica Naturală. Însă nu trecu cu studierea acestor cărți mai departe de paginile de titlu, de unde aflase că toate erau publicate de aceeași editură, Atena. Nu lipsea nici adresa din St. Petersburg: Nevski Prospect, 22. Apoi însă se lăsă cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
la trântă verbală cu șeful de departament, eu afirm, tu negi, eu protestez, tu contești, nu duce la nimic bun, nu ști niciodată când un cuvânt rău interpretat poate avea ca dezastruoasă consecință distrugerea celei mai subtile și mai elaborate dialectici a persuasiunii, vechea înțelepciune spunea, cu stăpânul tău nu te joci, el mănâncă fructele coapte și ție ți le dă pe cele verzi. Șeful de departament îl privi surâzând ușor și adăugă, Adevărul e că nu știu de ce vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a spus? Diotallevi ne-a explicat că, În anumite versiuni, Tiphereth nu era cel de-al șaselea, ci al optulea sefirot, și se afla sub Netza și Hod. Al meu e arborele lui Belboth, altă tradiție“. „Fiat“. „Dar să urmărim dialectica Arborelui. În capăt Motorul, Omnia Movens, despre care vom spune că e Sursa Creatoare. Motorul Își comunică energia-i creatoare celor două Roți Sublime - Roata Inteligenței și Roata Înțelepciunii“. „Da, dacă mașina e cu tracțiune pe față...“ „Cel mai frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Pistonul urcă din nou În Punctul Mort Superior și expulzează materia informă, deja arsă. Numai dacă reușește această operație de purificare Își reia Noul Ciclu. Care, dacă te gândești bine, este și mecanismul neoplatonic al Exodului și al Parodului, mirabila dialectică a Căii Ascendente și a Căii Descendente“. „Quantum mortalia pectora caecae nostis habent! Și copiii materiei nici măcar n-au băgat vreodată de seamă!“ „De aceea maeștrii Gnozei spun că nu trebuie să te Încrezi În Hylici, ci În Pneumatici“. „Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dată (1915) în revista Chemarea, embrionul înverșunatului cotidian de astăzi în Elveția neutrală, în sălile pline de refugiați și de călători de pretutindeni, a stîrnit o vîlvă fără seamăn pentru poporul strîngător al țării. Nemții s-au interesat numaidecît, exercitîndu-și dialectica lor greoaie în foiletoane pline de argumentări solemne cari, desigur, i-au înveselit pe dadaiști pînă la lacrimi. Astăzi Franța s-a supărat și ziarele vorbesc de dedesubturi «boșe» (n.n. - bolșevice), de spionaj la adăpostul imposturei artistice. (...) Tzara spion? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Tzara: „În treacăt, să notăm o observație identică, din partea criticului Jean Cassou, în marginea ultimului poem «Omul aproximativ» al lui Tristan Tzara. Citatele ilustrative lasă să se întrevadă o esențială înrudire lirică între poetul nostru și dublul său parizian”. Dialectica „fluxurilor” și „refluxurilor” lirice de amplă respirație cosmică, îmbinarea fericită dintre fluxul panteist, miraculosul spectacular și o „rară melancolie” justifică apologia (consolatoare) din finalul articolului: „Vers magistral în semnul căruia înaintează nu numai experiența de viață a poetului Ilarie Voronca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în cadrul avangardei literare românești și europene”, apărut „într-o primă — și cu totul altă formă (sic!) — în Révue Roumaine, nr. 10-11-12/1981, număr dedicat integral avangardei literare și artistice românești, suprarealismului și altor curente și mișcări avangardiste”. Legitimarea autohtonă prin intermediul dialecticii național - universal este prezentă și aici: „în nici o clipă, avangarda literară și artistică românească nu a ieșit din spațiul sincronicității europene. Mai mult, în unele momente, ori în unele privințe, ea a devansat — după cum se poate vedea, nu numai prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al Doilea Război Mondial (principali reprezentanți: Gellu Naum, Gherasim Luca, Paul Păun, Virgil Teodorescu, D. Trost, Jacques Herold; activitatea lor suprarealistă nu s-a manifestat - ca în cazul precedenților - în cadrul unor reviste de direcție, ci prin manifeste colective („Critica mizeriei”, „Dialectica dialecticii” ș.a.), expoziții plastice experimentale și prin plachete de versuri sau proză poematică). Unii reprezentanți ai „valului” doi (Stephan Roll, Ilarie Voronca, Mihail Cosma-Claude Sernet) s-au afirmat de fapt odată cu primul, iar o parte dintre membrii așa-numitului „grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Doilea Război Mondial (principali reprezentanți: Gellu Naum, Gherasim Luca, Paul Păun, Virgil Teodorescu, D. Trost, Jacques Herold; activitatea lor suprarealistă nu s-a manifestat - ca în cazul precedenților - în cadrul unor reviste de direcție, ci prin manifeste colective („Critica mizeriei”, „Dialectica dialecticii” ș.a.), expoziții plastice experimentale și prin plachete de versuri sau proză poematică). Unii reprezentanți ai „valului” doi (Stephan Roll, Ilarie Voronca, Mihail Cosma-Claude Sernet) s-au afirmat de fapt odată cu primul, iar o parte dintre membrii așa-numitului „grup suprarealist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
orice aș zice sună rău. Nu-mi cere să am o părere în privința asta. Aș fi ori nesincer, ori necuviincios. Cel mult, pot să recunosc că n-am avut ambițiile lui. ― Adică? ― Probabil, știi că a studiat retorica, logica și dialectica, înainte de a intra într-o mănăstire dominicană. Se zice că era atras mai mult de studiu decât de rugăciune și, dacă e adevărat, îl înțeleg foarte bine. Îi citea cu lăcomie pe clasici și se proclama urmaș al lui Democrit
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
grăbească. „Apropoz. Ce e cu toată povestea asta cu ăia de care vorbește toată lumea? Că au apărut niște de-ăștia ciudați, care bagă lumea la idei. Biserica nu zice nimic? Nici o atitdine? Că înainte se rezolva cu ateismul, cu marxismul, dialectica, aveam lozinci pentru lămurire. Dar acuma, Biserica nu se pronunță?“ „Am spus să se facă rugăciuni, dacă cere cineva, să facă părinții acatiste, șfeștanii“, ridică din umeri Irineu. „Dar nu cred că e ceva serios. Mai mult o psihoză, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în el! Noi, continua Goncea, am făcut etapa istorică toată. Cincizeci de ani bătuți pe muche! Ce romantism și idealism mai mare vrei?! Iar acum, dacă a fost să încheiem etapa istorică și s-o predăm, că așa-i la dialectică, nu tot noi trebuie să avem grijă cui și cum o predăm?!“ Convingerea lui adâncă era că trebuia, odată și odată, să se mai schimbe ceva și în România. Dar schimbarea trebuia s-o facă tot ei, care cunoșteau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prósopon se află tocmai aici: termenul latin exprimă caracterul de individualitate umană și cel grec este un echivalent al „aspectului”, care semnifică un mod de a se manifesta și nu un subiect distinct. Cel care face un salt semnificativ în dialectica înțelegerii dintre „natură și persoană” este Severino Boetio, care definește persoana: Persona est naturae rationalis individua substantia. Așadar, observăm o distincție clară între termenul de „om” și cel de „persoană”: „În timp ce prin termenul „om” se face referire la natura umană
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
țara cantoanelor, unde vizitase șapte universități, ține conferința „Realități elvețiene”, ce va fi publicată, În 1944, În revista sibiană „Viața universitară”. În 1944, Îi apar cărțile filosofice „Despre condiția umană” (apreciată extrem de favorabil de magistrul D.D. Roșca) și, „Spre o dialectică a tragediei.” La Începutul lui iulie 1945 dobândește diploma de licență În filosofie cu distincția „Magna cum laude”. Apoi, se retrage În tihna satului natal, unde intenționează să redacteze „Sistem de metafizică a neantului”. Dar din pricina regimului politic nefavorabil, teribil
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
faci? - Cum fac? Fac ce pot. Asist pe un dentist, fac injecțiiieftine pe la lucrători, sunt redactor la o gazetă socialistă, traduc cărți pentru un editor, dau lecții particulare, asta fac. Eu sunt un proletar care așteaptă mântuirea clasei mele prin dialectica istoriei. - Ești socialist? - Eu socialist? Ce e aia socialism? Toate spiritele mari fără prejudecăți, din lume, cugetă ca mine. Eu sunt socialist științific. Susțin colectivizarea mijloacelor de producție și moralizarea dragostei prin eliminarea venalității: dragoste neconstrînsă. Felix, cu toate că era lipsit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și mai dramatică. O exaltată agonie îmbină ca într-un vârtej îngrozitor viața cu moartea și un bestial satanism împrumută lacrimi voluptății. Viața ca o lungă agonie și ca drum înspre moarte nu este altceva decât o altă formulare a dialecticii demonice a vieții, după care aceasta naște forme pentru a le distruge într-o productivitate irațională și imanentă. Multiplicitatea formelor vitale nu se însumează într-o convergență transvitală sau într-o intenționalitate transcendentă, ci se realizează într-un ritm nebun
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]