1,929 matches
-
mărfurilor. Obiectele sau persoanele se recompun pentru flaneur de fiecare dată nu plecând de la ele însele, ci de la „altul“ lor. Lumea orașului capătă, în acest fel, o dimensiune onirică, iar modalitatea în care ea se arată este cea a imaginii dialectice. În Passagen-Werk, categoria care numește percepția flaneurului este cea de „privire ilustrativă“ (illustratives Sehen). Ea presupune tocmai transformarea reveriei în text explicativ al lumii, a obiectului în urmă și proiectarea realității într-un univers fantasmatic, din care flaneurul însuși face
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
către memoria colectivă în care capătă chip și formă semnificația originară a spațiului în care flaneurul locuiește: „Den Flanierenden leitet die Straße in eine entschwundene Zeit.“ Ia naștere astfel pentru flaneur, după cum încercam să arăt în primul capitol, o imagine dialectică a orașului, în care „acum-ul“ percepției este saturat de elementele mitice ale trecutului și în care lucrurile sunt dislocate, decontextualizate pentru a le fi eliberată, ca univers posibil, alternativ, povestea. Modul de cunoaștere al flaneurului este, prin urmare, unul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Relația cu mecanismul economic al orașului este esențial vizuală și, în acest fel, fantasmatică. La fel ca mulțimea, marfa este supusă unei deconstrucții care îi dă, în final, un chip fantomatic. Privirea flaneurului este cea care sesizează lucrurile ca imagine dialectică și le scoate din relațiile solidificate ale cotidianului tehnic. Funcția deconstructivă a flaneurului se determină însă mai clar prin momentul teologic al experienței sale. 3.1.3. Momentul teologic În cazul scrierilor care intră în atenție aici, momentul politic al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
einer Stadt zu kommen, erfordert andere, tiefere Motive. Motive dessen, der ins Vergangene statt ins Ferne reist.“ Actul fla neurului, fundamental diferit de cel al turistului, presupune o incursiune în memorie și o „lectură“ a locului din perspec tiva imaginilor dialectice care îi „locuiesc“ materialitatea. Hessel, notează Benja min, nu descrie orașul pe care îl parcurge, ci îl narează în cadența amintirilor copilăriei și a memoriei colec tive a lo cului. Această reînviere a memoriei locului este unul dintre elementele care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în privirea flaneurului și în echivocitatea temporală pe care o surprinde: „Im Asphalt, über den er hingeht, wecken seine Schritte eine erstaunliche Resonanz.“ Flaneurul devine, prin privirea pe care o aruncă lucrurilor și care le transformă pe acestea în imagini dialectice, un Mesia al lumii urbane. El frânge limitele prestabilite, înghețate ale clădirilor și lucrurilor, scoate din anonimat mulțimea care îl înconjoară și astfel le eliberează potențialitățile aflate în primejdia de a se pierde în uitare. Mai mult, acest fapt este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
subiectivismului și a șocului rememorării personale. Mesianicul „Jetzt der Erkennbarkeit“ este în cazul flaneurului de recunoscut sub chipul „privirii ilustrative“, care saturează de tensiuni obiectul, îi deschide limitele și îl percepe prin infinită similaritate. Colportajul spațial și temporal generează imaginea dialectică a orașului și, astfel, momentul când acesta din urmă se confruntă cu sine în momentul „judecății“ istorice. La fel, indecizia politică a flaneurului este, în negativitatea ei infinită, corespondentul „secularizat“ al teo crației radicale specifice iudaismului. În mod implicit, flaneurul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
orașul ca alegorie istorică, iar similaritățile pe care le sesizează - unele amintite mai sus - dau orașului pe care îl parcurge un chip care se desfășoară între infinite suprafețe, în spații infinitezimale ale istoriei sau, cu alte cuvinte, în tensiunea imaginii dialectice. Profunzimea imaginii orașului, dispunerea sa temporală nu reprezintă rezultatul unei interpretări subiective, fie ea și infinită, a depășirii actuali tății în vederea unei semnificații supra-istorice sau supra-mundane, ci tocmai asumarea actualității, a suprafeței în caracterul ei de urmă aflată într-o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pe cel al dobândirii familiarității prin sesizarea urmelor lăsate de trecutul care își revendică amintirea (Gedächtnis). Un alt context, de data aceasta recent, poate preciza suplimentar figura flaneurului. Fără legătură cu actul mistic al lecturii și fără legătură cu lumea dialectică a secolului al XIX lea, spațiul virtual și rătăcitorii săi trimit spre detectivul hoi nar al marilor orașe. Web surferul este, pentru Simon Lindgren, flaneurul secolului XXI. Teza autorului este că „Benjamin’s ana lysis of the nineteenth century culture
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
aufopfert.“ Plecând de la scrierile lui Kracauer, Simmel, Benjamin sau Bloch, metropola este văzută de Raulet ca „fenomen simbolic“, loc al tensiunii istorice dintre trecut și prezent, dintre diferite forme sociale sau culturale. Astfel, ea devine o lume fantasmagorică, o imagine dialectică, în termenii lui Benjamin. Ieșind din regimul tehnic al gesturilor cotidiene și din cel al analizei empirice care le reperează, lumea urbană devine locul unor noi forme de cunoaștere. Dintre acestea, Raulet menționează mai ales „literatura sociologică“ (soziologische Literatur) a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și le sesizează pe toate acestea în mod alegoric. Exercițiul unei astfel de priviri este mesianic prin excelență: memoria colectivă, involuntară este adusă în joc ca fundal al rescrierii fantastice a spațiului urban. Preistoria și post istoria modernității se întâlnesc, dialectic, în gestul acestei rescrieri. În fine, încă o precizare. La începutul lui Berliner Chronik, Benjamin enumeră personajele care i-au servit drept „ghizi“ în des coperirea orașului („die... die mich in die Stadt einge führt haben“). Tema este importantă, întrucât
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
text și, astfel, chip ce poate fi recunoscut, descris, recuperat prin exercițiul me moriei. Tipologia care ia naștere prin fotografie, caracterul individual, dar în același timp general al subiectului creează o „ontologie istorică“ a orașului, o imagine înghețată (o imagine dialectică) a evanescenței acestei lumi. Întrebarea lui Gilloch „How is the writer to capture the momentary and fleeting?“ găsește în fotografia urbană, ca și, mai ales, în film un răspuns: prin reprezentare în imagini a ceea ce este deja trecut, a potențialității
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
despre oraș ca spațiu care survine, ca tensiune subiectiv-obiectivă a fantasmei, doar în orizontul unei experiențe: „the main themes of this phenomenology of the city are the fragmentation, commodification, interiorization and marginalization of experience“. Și de această dată, Benjamin procedează dialectic: metropola are ca semn distinctiv tocmai imposibilitatea generalizării experienței. Viteza schimbării sociale, unidirecționali tatea dezvoltării tehnologice, caracterul anonim al maselor care populează metropola generează ceea ce Whybrow numește, pe urmele lui Brecht, „the terror of the unfamiliar“. Logica lumii urbane este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pectivă arheologică, vizând „salvarea“ și „păstrarea“ unui trecut pe care modernitatea amenință, în viteza proceselor sale de selecție, să-l uite; o perspectivă memorialistică, opusă „propensiunii moderne pentru amnezie“, cum numește Gilloch orientarea spre viitor a privirii istorice; o perspectivă dialectică, prin care prezentul și trecutul sunt așezate în tensiunea infinită a unei clipe. 4.1.1. Dimensiunea politică a experienței urbane Deconstrucția clipei prezente în vederea eliberării po ten ția lităților primejduite ale trecutului are, într-un prim mo ment, o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
indeciziei ontologice a metropolei, corelativ al poziției marginale a subiectului. Înțelegerea caracterului slab al acestei relații constituie și miza dimensiunii epistemologice a acestei experiențe. Urmează să discut, pe scurt, în continuare felul în care orașul devine pentru Benjamin o imagine dialectică. Gaygill sintetizează: „The experience of a city is made up of a constant negotiation with the ghosts and residues of previous experiences, most notably in Paris, with the ghosts of insurrection and revolution, but also in Berlin which for Benjamin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
dintre elementele decisive ale caracterului fantasmatic al acestei lumi: reclamele care se „înscriu“ în natura mărfurilor expuse, scriitura jurnalistică prin care evenimentele cotidiene devin personaje ale unei povestiri infinite, numele străzilor, toate acestea creează o realitate alegorică văzută drept corespondență dialectică a regimului fizic și a celui metafizic al ora șului. Mai mult, trecutul și viitorul se înscriu în urmele pre zente ale lucrurilor, la fel cum, în drama barocă, lumea era citită împreună cu preistoria și post istoria sa. În schimbarea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
criză a lumii și, concomitent, ca pe salvarea ei. Șocul întâlnirii cu fenomenul mișcării urbane este „depășit“ (aufgehoben) de întâlnirea cu originea ei multiplă. Cu termenii deja discutați în primul capitol, este vorba de surprinderea acestei mișcări într-o imagine dialectică. Textul lui Samuel Weber „«Streets, Squares, Theaters»: A City on the Move - Walter Benjamin’s Paris“ poate fi folosit în precizarea acestei sarcini. Parisul secolului al XIX-lea este orașul care intră în atenție în acest text, oraș care, după
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
progresivă a exteriorului în interiorul unei reputații sau a unei memorii. Scena mobilă este revelatorie: „for a theater is always a place of memory where what has been is repeated and changed into what is to come.“ Pragul devine o imagine dialectică a orașului, la fel cum este labirintul sau răscrucea. Ca o concluzie preliminară, orașul este pentru Benjamin un spațiu în care textele, figurile sale cotidiene și formele arhitectonice propriu zise pun în scenă o dramă a istoriei ca atare: aceea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ontologii, produce o schimbare a semnificației lucrurilor și a locurilor proprii metropolei. De pe poziții oarecum marxiste, Adorno avertizează, de exemplu, într-o serie de scrisori către Benjamin (în special cea din 2 august 1935) asupra tendinței de a „citi“ imaginea dialectică după modelul tensiunii dintre vis și trezire, ca un regim subiectiv al percepției. Imaginea dialectică este atât un concept fenome nologic (în sens clasic), cât și unul ontologic: „Wenn Sie das dia lektische Bild als Traum ins Bewußtsein verlegen, so
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
marxiste, Adorno avertizează, de exemplu, într-o serie de scrisori către Benjamin (în special cea din 2 august 1935) asupra tendinței de a „citi“ imaginea dialectică după modelul tensiunii dintre vis și trezire, ca un regim subiectiv al percepției. Imaginea dialectică este atât un concept fenome nologic (în sens clasic), cât și unul ontologic: „Wenn Sie das dia lektische Bild als Traum ins Bewußtsein verlegen, so ist damit nicht bloß der Begriff entzaubert und umgänglich geworden, sondern hat eben damit auch
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
subiect și obiect, ex pe riența produce un in terval în care iau naștere imaginile dia lec tice și se revelează, astfel, caracterul istoric al lumii urbane. Secțiunea următoare va descrie acest aspect, plecând de la felul în care survine imaginea dialectică a Berlinului copilăriei lui Benjamin. 4.2. Berlinul ca mundus imaginalis Mundus imaginalis stă în centrul unei tradiții spirituale complexe și își revelează semnificațiile cu precădere într-o lectură teologică. Îmi propun însă folosirea sintagmei într un sens strict metodologic
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
of things““. Rememorarea copilăriei înseamnă, de fapt, reactualizarea unei modalități paradigmatice de revrăjire a lumii și de recuperare a ceea ce istoria, în înclinația ei decisivă pentru uitare, lasă în urmă. Imaginile copilăriei berlineze a lui Benjamin vor fi, așadar, imagini dialectice, în care lumea burgheză a începutului secolului XX este sesizată în aspectul ei critic, din perspectiva anticipației propriei disoluții. În oglindă, parcă, disoluția pe care imaginea orașului burghez o vădește copilului este cea a autorului matur, resimțind disoluția care amenință
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
bourgeois apartment might adopt the guise of heroic immortality, but it actually constitutes nothing more than a site of decay and disintegration. The middle-class interior is home to the ruination of things““. Postexistența acestor obiecte ale copilăriei le dovedește caracterul dialectic: moștenite, ele ajung pe mâna anticarilor, la fel cum mo numentele, uitată fiind semnificația lor originară, devin simple repere geografice cotidiene sau locuri de joacă. Un alt chip pe care îl capătă orașul în amintirea copilăriei berlineze este cel al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
uitată fiind semnificația lor originară, devin simple repere geografice cotidiene sau locuri de joacă. Un alt chip pe care îl capătă orașul în amintirea copilăriei berlineze este cel al labirintului. Deja, după cum am încercat să arăt, acesta este o imagine dialectică a orașului și a experienței urbane ca atare, iar parcurgerea sa reprezintă mișcarea prin care orașul „crește“ în profunzimea sa, proliferează neintențional, își pune în chestiune limitele sau categoriile și își depășește simpla funcționare tehnică, prestabilită, unidirecțională. Un pasaj al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
aceasta, Gilloch vede în figura copilului agentul mesianic care, mai târziu, va fi înlocuit cu cea, gravă, a istoricului. Jocul primului însă poate fi înțeles în acest loc și ca o modalitate particulară de cunoaștere, ca generare inocentă a imaginilor dialectice. Lucrurile nu mai au o destinație anume, nu mai pot fi definite: șantierul este ca un joc în care imaginația poate recombina fragmentele, poate găsi întrebuințări inedite pentru uneltele muncitorilor, lumea se prezintă ca o multitudine de constelații care pot
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
care am încercat s-o descriu până în acest moment: gestul critic al ieșirii de sub dominația mamei (și a cartierului burghez care întregea această dominație); gestul recuperator al colecționarului, care nu vizează noul, ci „înnoirea vechiului“ (das Alte zu erneuern)“; gestul dialectic al cunoașterii, prin care orașul capătă un chip, iar materia lucrurilor devine urmă și dovadă autentică a originii lor. O altă taină a jocului este și modul în care orașul, „locul de joacă“, devine, cum încercam să arăt mai sus
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]