179,431 matches
-
invizibil. Un binoclu mi-a adus mai aproape povestea asta cu mingi, risipindu-le misterul. Gloria unor șuturi foarte înalte trebuia plătită și s-a plătit cu exilarea pentru totdeauna pe acoperișul fierbinte a celor câtorva zeci de baloane de diferite culori și consistențe, despre care eronat ne dădusem cu părerea că ar fi lampioane, ornamente bizare, în nici un caz mingi de fotbal provenind de pe terenul de sport din curtea liceului. Aș întrerupe aici acest text despre balconul botanic, lăsând pentru
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
de Eugen Simion apare în condiții grafice și tipografice foarte bune. Formatul este asemănător cu al colecției franțuzești "Pleiade", având 10 x17 cm pagina tipărită, iar coperta cu 1 cm mai mult. Volumele sunt legate în imitație de piele de diferite nuanțe de la un scriitor la altul, au supracopertă unitară pentru toate volumele, cu fotografia autorului, într-o ținută sobră și elegantă. În partea de jos a cotorului este reprodusă semnătura clasică a scriitorului. Pentru ținuta grafică a copertei, în caseta
Edițiile Eugen Simion by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12759_a_14084]
-
erau ambii fotografi: unul mai tânăr, altul ceva mai în vârstă. Se desfășura o conversație interesantă, mai ales între cei doi, fiindcă moderatoarea îi cam lăsase în pace. Mi-a fost repede clar că ei se situau pe poziții total diferite în ceea ce privește fotografierea și, mai ales arta fotografierii: în timp ce mai-vârstnicul invitat intra în detalii tehnico-artistice și se străduia să-l convingă pe companion de complexitatea problematicii de care trebuie să țină seama un fotograf, acesta din urmă demonstra simplu și frumos
"Artă vs artă" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12766_a_14091]
-
astăzi, un oraș al culturii europene. Povesteam despre Festivalul Internațional de Teatru, ajuns la ediția a unsprezecea. O ediție stufoasă, ca majoritatea celor din ultimii ani. Cu lume multă, de peste tot, care vine, care pleacă, care merge de colo-colo, în diferite spații intrate în circuitul teatral, care se strînge și în Piața Mare, ziua, noaptea, ca să vadă spectacole în aer liber, să mai bea o bere " sau o țuică, că tare a fost frig anul acesta " să asculte tot felul de
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
liberal. A avut loc alternanța din 1996, apoi cea din 2000. Nu știm deocamdată care vor fi rezultatele alegerilor din 2004. Referitor la toate discuțiile amintite, mă consider un critic al lui Ion Iliescu, situat pe poziții ideologice și politice diferite, uneori opuse (el este un ex-ideolog comunist, convertit, cred eu, parțial, la social-democrație, eu sînt un susținător consecvent al valorilor liberale). Nu mi-am propus să construiesc un rechizitoriu, ci doar să mă angajez într-un dialog. Este oare nevoie
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
să-și povestească viața și necazurile în zece minute! Altfel, nu ia poziție și nu se pronunță vis-ŕ-vis de revendicările intermitenților, pentru că nu stăpînește subiectul " Godard fiind cetățean elvețian (născut la Paris), depinzînd deci de sistemul elvețian, care e "foarte diferit". Godard își plătește impozitele în Elveția, dar domiciliază în Franța; "am balansat întotdeauna între Franța și Elveția". Jean-Luc Godard rămîne, printre altele, ceea ce a (mai) fost: un critic. Care foarfecă fără menajamente pe oricine. Cinema-ul lui Kusturica nu-i
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
literaturii. În capitolul Reabilitarea ficțiunii, criticul se ocupă de locul și rostul ficțiunii în postmodernitate și de rediscutarea canonului literar românesc. Tentative de sinteză este o încercare de sistematizare a tipurilor de roman existente în literatura română. Portrete din lumi diferite conține studii aprofundate asupra operei unor romancieri canonici, pagini desprinse parcă dintr-o potențială istorie literară. În Ficțiuni și nonficțiuni recente sînt publicate cronici de întîmpinare la cărți apărute în ultimii ani, iar Dialoguri în pragul mileniului III grupează interviuri
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
exista, astfel, mai degrabă cititori dezamăgiți, decât scandalizați! Revenind la roman în întregul lui, acesta este subintitulat "roman fracturist" și aici ar fi mai multe lucruri de discutat. În primul rând, cele patru capitole ale romanului sunt nu doar scrise diferit, dar la distanțe mari de timp. Lucru care se vede prea bine. Indicația așa-zis conceptuală a acestui nou-ism are menirea de a impune coerența acolo unde aceasta nu există. Căci, la nivel textual, romanul nu are patru părți, ci
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
are patru părți, ci numără trei povestiri (ultimele două capitole, cele mai mature, merg împreună). Interpretarea pe care autoarea încearcă să ne-o impună prin punerea scrierii sub semnul fracturismului ar fi următoarea: același personaj principal, Vlada, la trei vârste diferite (biologice, psihologice și, implicit, erotice), trei "fracturi" care sugerează eul scindat, trei secvențe din viața ei marcând atitudini și stări psihice succesive, de la nostalgie la depresie, de la naivitate, exuberanță și dezinvoltură la un profil suicidar-narcotic aproape alienat, în fine, de la
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
care cea metafizică nu era cea mai puțin importantă, fusese insuficient înțeles. Nu cred că Virgil Duda, autor a numeroase romane foarte bine primite de critică și publicul cititor deopotrivă, capabil să resusciteze epoci, lumi și personaje în cele mai diferite registre, va fi fost tentat de un asemenea recurs în legătură cu volumul său, Șase femei (Editura Albatros) distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru cea mai bună carte publicată de un autor român stabilit în străinătate. Dată fiind complexitatea sa
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
se căsătorește cu o suedeză, împreună cu care se stabilește după 1947 tocmai în Peru. Aveau amândoi cosmopolitismul în sânge, îl trăiau în viața de familie, iar amprenta lui se vede și în literatura pe care o scriu, în moduri total diferite. Cugler devine și el un izolat, căruia îi va întinde o mână salvatoare, deși era prea târziu, Ștefan Baciu, care îi publică postum, în 1975, la Madrid, volumul Vi-l prezint pe }eavă. Adevărul este că, deși situat la capătul
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
stânga de mii și mii de clopote, părea menită să ducă lumii întregi solia nunții lui Apunake. Atârnate câte două de un același suport înalt de fildeș în formă de T, clopotele, toate noi, orchidee lubrice brodate cu lână de diferite culori, ziduiau un trotuar pavat cu cozoroace de șepci numărul 56. Lumea se plimba mâncând felii de capete de mort cu unt. Deodată clopotele prinseră să intoneze romanța Secretul junei, iar din limbile lor începură să iasă, la fiecare legănare
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
la "Tribuna poporului", la "Victoria", la "Națiunea". M.C.: Să nu uităm că Adrian Marino era închis în perioada în care noi îl descopeream pe Călinescu. N.M.: Pînă în '64. M.C.: Pînă în '64. Și deci el venea cu o percepție diferită și cu o experiență literară mai largă, mai deschisă, pe care și-o formase înainte de catastrofa comunistă și pe urmă cu experiența închisorii care a durat la el mulți ani. N.M.: în fond, Călinescu avea rubrică în "Contemporanul", Cronica optimistului
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
numai esteticul, să știi că pentru mine nu este numai esteticul, este și un canon al influenței. Pentru mine există de exemplu Biblia, nu-i așa, care are o valoare universală, și pe urmă există Shakespeare, nu? Din care pornesc diferite lucruri. în Canonul occidental al lui H. Bloom e vorba de toate acestea. N.M: Partea proastă e că Bloom n-are cunoștință de literatura română. Dacă tot vorbim de contexte, Romantismul îmblînzit al lui Virgil Nemoianu conține un capitol
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
psihologia grupurilor. Dacă se urmăresc pe harta României centrele în care expresiile neconvenționale sînt înțelese adecvat, încurajate prin climatul general și cultivate sistematic, avem, prin consecință, chiar harta a două tipuri de civilizație și imaginea convingătoare a unor comportamente sensibil diferite. În afara Bucureștiului, care este o adevărată sinteză a tuturor tendințelor, aspirațiilor și frustrărilor noastre de astăzi (și de ieri), celelalte centre sînt invariabil nord-vestice: Timișoara, Arad, Oradea, Tîrgu-Mureș, Bistrița, Sf. Gheorghe, Cluj și Sibiu. Singura excepție o reprezintă Iașul, unde
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
spațiul exterior, orizontul peisagistic și regimul meteo-climatic. Sultana Maitec are tentația aproape mistică a materializării luminii, a ipostazierii invizibilului, cu alte cuvinte exact acea opacizare a transparenței. Marile suprafețe pe care pictorița le umple cu aur au, simultan, două înțelesuri diferite: pe de o parte ele sînt complet anulate, devin transparente, și materialitatea lor este dizolvată într-un amplu orizont de lumină, iar, pe de altă parte, lumina impalpabilă primește atribute spațiale, se revelează pînzei asemenea duhului sfînt în plin exercițiu
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
orientală. Ea pare un simplu accident al luminii, o întrupare provizorie a unor pîlpîiri a căror sursă directă se găsește în mecanica abstractă a spațiului și în geometria elementară a lumii. Ovidiu Maitec și Sultana Maitec, prin spațiile atît de diferite pe care le invocă și prin încărcătura atît de specială pe care o poartă, nu reprezintă o simplă acțiune conjugală, așa cum s-ar putea crede cu multă comoditate, ci un mariaj al principiilor și o perfectă sinteză a contrariilor. Polii
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
timpul contra farsei de a dura." De aceea , seriile lui substantivale și adjectivale nu pot fi decât morbide, delirante, derapante, cu toate că, stilistic, ele se înscriu în marea literatură, negreșind dacă îl compari , așadar, pe Celine cu Rabelais, la semne complet diferite. Înjurând evreii, în ceea ce s-a numit pe drept cuvânt "delirul celinian", scriitorului căzut, clar, în excese, îi dispare greața, lucru mărturisit. Atunci, eliberatoare, nu-i mai rămâne decât frenezia insultelor..."Iscusiți, șireți, șerpuitori, trădători, servili, informați, (cum scrie în
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]
-
Cine nu luptă cu toate puterile, nu are un loc. De fapt, cred că totul este ocupat la ora asta și marea luptă, importantă și complicată, e aceea de a-ți reinventa, pe acest loc ocupat, un loc al tău, diferit. Trebuie să-ți reinventezi permanent centrul ființei tale. - Dar aprecierilor despre dumneavoastră le dați atenție ? - Au spus unii că sunt răzgâiată, vulgară, catastrofică. M-am simțit de multe ori agresată de vorbe, de interpretări. Cel mai tare m-a deranjat
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
Rădescu - o actriță cu mii de posibilități și prea puțin pusă în lumină - și pe Ruxandra Enescu jucînd împreună, pentru a le observa apoi cum își personalizează rolurile. Cum drumurile și poveștile se despart, se nuanțează structuri actoricești și registre diferite. Si cum rămîne ceva din tensiunea experienței comune, de la începutul spectacolului, acelui "nu-i nimic nou sub soare". Ce n-am înțeles și ce cred că nu avea în comun cu ideea centrală a mizanscenei este devierea către un fel
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
greșit alegîndu-l. Personajul său, John Smith, își ascunde neputințele, imposibilitatea de a comunica real cu cineva în proiecția de identitate, și de asumare a acesteia, pe care o face asupra Prințesei Diana. Camera este pavoazată cu fotografii ale Prințesei în diferite ipostaze, John Smith trăiește cu voluptate travestiul, toaletele Dianei sînt peste tot, poartă o perucă blondă, se machiază...O Prințesă virilă, într-o cameră sordidă. Foarte bună soluția scenografului Dan Titza. Unde cred eu că este reușita spectacolului. În provocarea
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
tot, poartă o perucă blondă, se machiază...O Prințesă virilă, într-o cameră sordidă. Foarte bună soluția scenografului Dan Titza. Unde cred eu că este reușita spectacolului. În provocarea actorului Sandu Pop de a se descoperi. În registrele și atitudinile diferite pe care le are și pe care le joacă diferit pe parcursul secvențelor monologate, precum și în cele cu Mihaela Teleoacă, Kathie Lee, fosta soție a lui John Smith. Mihaela Teleoacă aduce mult echilibru într-o apariție redusă ca arie, într-un
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
de școli și colegii în care se învață traducerea literară, la noi o adevărată "școală itinerantă" o constituie Atelierele de Traducători, inițiate și patronate de Irina Mavrodin, cu sprijinul Serviciului de Acțiune și Cooperare Culturală al Ambasadei Franței, organizate în diferite Universități din țară și reunind studenți-traducători de la specialitatea limbă și literatură franceză. Exemplul neobositei căutări a soluției celei mai fericite de transpunere, modelul de modestie și generozitate pe care îl oferă Irina Mavrodin prin întreaga ei lucrare de traducător se
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]
-
pentru a vorbi despre Virgil Mazilescu prozator. Există certe calități de narator și un simț al detaliului semnificativ la acest autor, adept al unei proze suprarealiste și a absurdului. Recenziile (apărute în "România literară" între 1966-1983), intervențiile din presă, pe diferite teme, evocările, omagierile, pseudo-reportajele sînt, spre deosebire de poezie, extrem de lirice. Scrie cu afecțiune, cu înțelegere, adesea fără exercitarea spiritului critic, exataziindu-se oriunde întîlnește o fărîmă de reușită, chiar riscînd s-o inventeze. Este o critică poetică, prin urmare are toate slăbiciunile
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
enigmatic D* și prefațată de A. Soljenițîn. În urma analizei, concluzia autorului (dovedit în anii '90 a fi o autoare, Irina Nikolaevna Medvedeva, cercetătoare din Leningrad, soția pușkinologului B.V.Tomașevski) era că romanul Pe Donul liniștit este produsul a două persoane diferite: un "autor", artistul creator ce a furnizat cea mai mare parte a materialului, și un "coautor", un "publicist agitator" care a montat diverse bucăți, a inserat noi personaje, acțiuni, dialoguri, ajustând astfel manuscrisul inițial pentru a se potrivi noilor cerințe
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]