1,082 matches
-
deopotrivă ca simptom și critică, trebuie manevrată subversiv în sensul economic-social al „împuternicirii” politice. Aderarea democratică are în vedere atenția atrasă asupra structurilor de putere care sunt pasibile de a distruge afirmarea de sine și asupra potențialului de erodare a dihotomiilor de gen ale sinelui. Discursul promovat de Donna Haraway nu ar fi decât un mit politic și nu ar avea finalizare și practicabilitate. Prin urmare, teoreticiana propune o abordare a mitului politic în cuplare cu practica politică. Din acest punct
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și alte direcții pentru înțelegerea virtualității (ca întrepătrundere între fizic și numerică, precum virtual = vital sau virtual = viral. De asemenea, abordarea virtualului nu se face în opoziție cu realul, cu posibilul și cu actualul, tocmai pentru a nu institui noi dihotomii discursive. 6. Analiza schizofrenică sau schizo-analiza pe care o practică Deleuze și Guattari pleacă de la premisa că ființa umană este scindată între exterior și interior: se află în relație cu lumea și în relație cu propria subiectivitate, ca trupuri și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
extinderea eului uman în cadrul său. „Părintele ciberneticii” conservă granițele subiectului uman în cadrul postumanismului, astfel încât știința informației este duplicitară: deopotrivă pune în pericol și privilegiază singularitatea subiectului umanist (Hayles, 1999Ă. 20. N. Hayles (1999Ă discută în legătură cu „materialitatea informaticii” o serie de dihotomii care corespund disocierii generale abstract-material, și anume: trup/întrupare (body/embodimentă, inscripție/încorporare (inscription/incorporationă. 21. O variantă la curentul transumanist este oferită de către Nicolescu (1999Ă, în „manifestul transdisciplinarității”. În accepția fizicianului român de la Université Pierre et Marie Curie din
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
al unei teorii abstracte, de nuanță analitică. John Gray crede și el că liberalismul are două fețe. Dar, așa cum vedem în recenta sa carte ce apare acum în traducere românească, aceste două fețe sunt cu totul altfel definite, ca o dihotomie în interiorul direcției politico-morale anglo-saxone. Respectând alegerea autorului, voi rămâne în cele ce urmează în interiorul sistemului său de referințe, ceea ce are și avantajul suplimentar al conciziei. Cu toate acestea, din ceea ce am arătat până acum, vom reține că am putea număra
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cuvinte absolut banale, care minimalizează o figură esențială a secolului trecut, memorabilă cel puțin pentru relansarea hegelianismului pe direcții diferite de marxism și de weberianism, precum și pentru încercarea (e drept, eșuată și nu lipsită de ambiguitate ideologico-etică) de a depăși dihotomia Stânga/Dreapta. Prin Raymond Aron, prietenia polemică dintre Kojève și Strauss (astăzi documentată și prin publicarea fascinantei lor corespondențe, de către Michael S. Roth și Victor Gourevitch) s-a transmis generației următoare: Allan Bloom a fost legat toată viața de cel
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
paradigma studiilor culturale. Un candidat serios la Premiul Nobel pentru economie ca Amartya Sen este tipic pentru tentativa de a crea un culturalism economico-juridic, bazat pe redefinirea drepturilor-libertăți (individuale ale) omului ca drepturi-creanțe (colective ale) grupurilor, pentru a folosi o dihotomie tocquevilliană; sau, în alți termeni, bazat pe redefinirea drepturilor politice ca „drepturi ontologice” - cum numesc eu ceea ce unii suporteri ai globalizării desemnează prin formula „bunuri publice globale”: aer curat, apă potabilă, hrană etc. Corporațiile instrumentează dibaci aceste noi culturalisme, astfel încât
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
i-a influențat mult pe marii teologi protestanți Paul Tillich și Walter Nigg). Omagiindu-și cu multă căldură fostul profesor și mentor, Amitai Etzioni și-a recunoscut public o importantă sursă de inspirație: comunitarismul său, ca proiect de depășire a dihotomiei socialism/capitalism, are la origine insistența lui Buber asupra semnificației centrale a legăturilor dintre oameni. Pentru Buber, aceste legături, și nu indivizii izolați, construiesc temelia vieții împreună; mai mult, în afara legăturilor interumane nu există individualitate: cum am spune astăzi, după
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a organicismului), deși gândirea sa politică rămâne un comunitarism organicist cu temei transcendent, articulat pe „comunitatea pură”, „pe bază de comuniune spontană”. Susținând principiul continuității între comunitate și societate, Mihai șora sugerează o ingenioasă mediere între - pentru a risca o dihotomie euristică - „născut” (comunitatea) și „făcut” (societatea). 14. Situl lui Amitai Etzioni folosește același limbaj de propagandă și publicitate pentru a oferi o primă detaliere a programului. În continuare, să reținem elementele de bază, rezumând și traducând. În opinia lui Etzioni
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
postmodernismului istoriografic în ceea ce are el pernicios, superficial, constrângător. Ar trebui ca și cititorii români să mediteze asupra unor Hayden White și Natalie Zemon Davis, pentru a înțelege că realitățile cultural-ideologice ale lumii de azi sunt extrem de complexe, ireductibile la dihotomii. Ca și sistemele de ecuații în raport cu ecuațiile, sistemele de dihotomii sunt altceva decât dihotomiile, fiindcă marile personalități nu pot fi reprezentate satisfăcător prin recursul la etichete - „stânga” și „dreapta”, „liberal” și „conservator” -, putând figura, în funcție de context și de chestiune, când
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
trebui ca și cititorii români să mediteze asupra unor Hayden White și Natalie Zemon Davis, pentru a înțelege că realitățile cultural-ideologice ale lumii de azi sunt extrem de complexe, ireductibile la dihotomii. Ca și sistemele de ecuații în raport cu ecuațiile, sistemele de dihotomii sunt altceva decât dihotomiile, fiindcă marile personalități nu pot fi reprezentate satisfăcător prin recursul la etichete - „stânga” și „dreapta”, „liberal” și „conservator” -, putând figura, în funcție de context și de chestiune, când de o parte, când de cealaltă a „baricadei”. Iar sistemele
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
români să mediteze asupra unor Hayden White și Natalie Zemon Davis, pentru a înțelege că realitățile cultural-ideologice ale lumii de azi sunt extrem de complexe, ireductibile la dihotomii. Ca și sistemele de ecuații în raport cu ecuațiile, sistemele de dihotomii sunt altceva decât dihotomiile, fiindcă marile personalități nu pot fi reprezentate satisfăcător prin recursul la etichete - „stânga” și „dreapta”, „liberal” și „conservator” -, putând figura, în funcție de context și de chestiune, când de o parte, când de cealaltă a „baricadei”. Iar sistemele de dihotomii sunt, până la
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
altceva decât dihotomiile, fiindcă marile personalități nu pot fi reprezentate satisfăcător prin recursul la etichete - „stânga” și „dreapta”, „liberal” și „conservator” -, putând figura, în funcție de context și de chestiune, când de o parte, când de cealaltă a „baricadei”. Iar sistemele de dihotomii sunt, până la urmă, tot o formă foarte primitivă de analiză, deoarece nu toate problemele se pot traduce în opoziții binare fără a pierde imensa bogăție de nuanțe a realității. Numai spiritul critic ne ajută să ne orientăm în inepuizabila și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
peste anul 1945-1946”; dacă ar fi făcut-o, „ar fi însemnat să mintă cu bună știință”, și „nu era în stare”. A murit într-un accident, la vânătoare, lângă Tulcea. Tributare opticii impuse de ideologia și politica oficială, construite pe dihotomia maniheistă inerentă realismului socialist (nou-vechi, pozitiv-negativ, oameni noi-oameni vechi), primele romane ale lui P., Străinul (1955) și Setea (1958; Premiul de Stat), se disting, în producția industrioasă a timpului, prin însușiri autentic literare, precum expresivitatea descripțiilor, pregnanța unor situații, portretizarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
revoluția tehnologiilor comunicației din secolul al XX-lea va avea o amploare comparabilă cu cea a revoluției industriale din veacul trecut, societatea post-industrială devenind o societate informațională sau o societate a comunicării. Economiști precum Porat, în momentul în care propun dihotomia producțiilor materiale și nemateriale, în schimbul divizării clasice în trei sectoare, semnalează deja aceste transformări. Proporția populației active și partea de producție degajată în producțiile nemateriale, atestă, între altele, că schimbările greoaie afectează în profunzime societățile avansate din punct de vedere
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
votului a fost redusă, în esență, la opoziția dintre un model determinist și unul raționalist. Primul model consideră că electorul este un reflex al unei poziții sociale, pe cînd al doilea îl transformă pe elector într-un strateg 83. Această dihotomie ar părea puțin cam abruptă, pentru că subestimează reevaluarea variabilelor de comunicare în toate modelele teoretice ale definiției votului, pornind de la modelul opțiunii raționale și pînă la modelul sociologic radical, trecînd prin diferitele variante de model comportamentalist. Între electorul dependent de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
practicilor sociale prezente. Că problemele sociale sunt cauzate de oameni răi, imorali este probabil înțelegerea greșită cea mai răspândită dintre toate. Izvorul acesteia îl găsim în faptul că în multe feluri noi suntem condiționați să analizăm problemele în termenii simplei dihotomii bun-rău. Dar fiecare problemă socială este un produs al existenței unor aranjamente și practici sociale și nu în primul rând un rezultat al unui comportament rău și imoral făcut în mod deliberat. Operând cu această idee, cred că nu greșim
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
principale ale analizei discursive în capitolul dedicat "analizei documentelor" (pp. 134-156). De remarcat referitor la această primă piesă grea a calitativismului, prin care noua paradigmă a invadat spațiul disciplinelor socio-umane, este că autorul optează pentru o formulă complementară (condamnând "falsa dihotomie" cantitativ-calitativ) între un "pozitivism înțelept" debarasat de încărcătura dogmatică dată de monismul metodologic intransigent și un "calitativism riguros" care să nu alunece în apele tulburi ale postmodernismului fondat pe celebrul imperativ al anarhismului epistemologic "anything goes" (Feyerabend, 1975). Această lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
realității efective lucrurile nu decurgeau în aceeași direcție. În perfect acord cu teoria maioresciană a "formelor fără fond", între "țara legală" și "țara reală" persista o discrepanță majoră (constrastarea celor două noțiuni îi aparține lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, inspirat fiind de dihotomia introdusă de François Guizot între "pays légal" și "pays réel"). După cum reflectă statisticile, atât rata participării școlare, cât și rata literalității populației generale continuau să fie minimale. Jumătate dintre copiii recenzați nu frecventau școala, iar aproape 80 la sută dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
statului național. Întreaga schemă este prezentată diagramatic în reprezentarea de mai jos. Cei doi autori care au întocmit această schema au numit-o "modelul european al societății naționale". Mergând pe mâna teoretică a lui H. Kohn (1961), care a avansat dihotomia care îi poartă numele ("Hans Kohn Dichotomy") între naționalismul occidental de tip civic și cel central-estic de tip etno-lingvistic, vom propune un amendament modelului care să țină cont de această natură duală a naționalismului. În forma sa originală, modelul "european
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
etno-național, chiar sacrificial sau thanatic (care îi solicita individului ca imperativ moral să își sacrifice propria viață pe altarul național al patriei atunci când aceasta i-o va cere), către un patriotism civic, definit de respectarea legilor și îndeplinirea obligațiilor civice. "Dihotomia Hans Kohn" (Liebich, 2006, p. 579), cea care îl celebrează pe gânditorul ce a insistat asupra distincției între naționalismul de tip occidental, liberal-civic și naționalismul de tip răsăritean, autoritarist- etnic, este asimilată în discursul identitar dezvoltat de literatura școlară actuală
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
decizie. Uneori reușește chiar să atingă profunzimea lucrurilor, să descifreze esența existenței, elemente ale cunoașterii până nu demult destinate doar cugetării masculine. Se resimte puternic o nevoie de egalitate, de democratizare a relațiilor ce erau puse mai mult sub semnul dihotomiei, al unui antagonism structural, ancestral. Femeia dorește a fi „cu forțe și însușiri egale”109, revendică virtutea ca unic criteriu de diferențiere între oameni: „Numai virtuțile au fost acelea care i-au deosebit pe oameni încă de la început, căci de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și să convingă ori de câte ori îi este posibil. Deși vorbește împotriva bărbaților, discursul ei se supune regulilor vremii, adică păstrează nota masculină, nu este un discurs feminin.334 Poate de aceea uneori pledoaria femeii este fie pro fie anti-feministă, sunt unele dihotomii în părerile ei, care stâtnesc nedumerirea naratarului. „Rămâne claustrată în închisoare limbajului masculuin” 335 , vocea ei nu se poate distanța prea mult de autoritățile patriarhale și de aceea eșuează, textele invadându-i monologul și stabilind mereu punctele de plecare în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Ca și regina din istorisire, târgoveața a dispus după bunul plac de viața ei pentru a-și atinge scopurile. Pentru personajul feminin religia este o armă folosită de bărbați în scopul de a le supune pe femei, asistăm la o dihotomie - lumea masculină, reprezentată prin spiritul religios versus lumea feminină, a zânelor, a miraculosului. Întoarcerea târgoveței, prin basmul rostit, în acele timpuri magice poate fi interpretată ca o încercare de a crea o lume ideală sau idilică în care puterea de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
însemna acceptul sau consensul la adulter, însă la un nivel mai profund, în adâncime, ea devine o expresie a dragostei conjugale 835. Avem puternic creionat un contrast între aparență și esență, iar rocile joacă un rol important în conturarea acestei dihotomii. Dorigena și Arveragus devin, indiscutabil, imaginea unui cuplu ideal. „Obstacolele reale, cum ar fi rocile, doar par a fi dispărut. Ele sunt onoarea, decența, bunătatea tuturor celor implicați în acțiune și dragostea adevărată a Dorigenei și a lui Arveragus unul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ilustrează lăuntricul, adâncul psihismului uman. Apa reprezintă "arhetipul tuturor legăturilor", "un liant universal", dar și un element al sciziunii.130 În majoritatea miturilor, apa este considerată un element cosmogonic activ, al cărui destin este de a conferi lucrurilor dynamis-ul creației. Dihotomia apă vie / apă moartă anulează divorțul dintre viață și moarte, iar apa ritualică (lustrală sau magică) purifică pământul de amintirea increatului. Absența apei, în schimb, este asociată, în multe mitologii, cu infernul sau cu "lumea morților"131. În mitologia română
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]