1,091 matches
-
vor oferi inteligența noului stăpîn, poporul, aventurîndu-se în lupta politică, în edificarea culturii (în Rusia țaristă, această ipostază a intelectualului va genera populismul, va coaliza din ce în ce mai mult intelligentsia și va asigura succesul marxismului în sec. XX). Morin sugera că această dihotomie între clericatură și populism era, într-un fel, reflexul alteia mai vechi peste care se suprapunea, și anume, aceea produsă odată cu Rousseau între abstract și concret. Dar sciziunile s-au ținut lanț în istorie. Afacerea Dreyfus avea să moșească și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
se mulțumește să treacă în revistă dificultățile care au condus în cele din urmă la abandonarea logicismului, respectiv a formalismului și să semnaleze înclinația din ce în ce mai accentuată a unor filosofi de a privi matematica mai degrabă ca fiind cvasi-empirică. Plecând de la dihotomia amintită mai sus și de la eșecul încercărilor de a reorganiza matematica după modelul euclidian, Lakatos conchide că matematica este cvasi-empirică. În acest punct, trebuie să menționăm că prin conceptul "cvasi-empiric", Lakatos are în vedere doar felul în care are loc
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
fiind de aprovizionare cu bunuri rare din nefericire și cele de strictă necesitate și de oarecare libertate personală. Distincția dintre cele două tipuri de legături se referă la intensitatea și întinderea relației, Völker și Flap (2001) punând în lumină o dihotomie clară între rețelele de aprovizionare și așa numitele "nișe", legături personale strânse în care se discutau probleme personale și politice. Ipoteza lui Howard afirmă că participarea actuală în organizații secundare va fi cu atât mai redusă cu cât persistă o
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
bunuri și servicii, erau o obligație, nu o resursă. Fiind conștienți de controlul politic, oamenii nu se angajau în relații substanțiale cu alții, fiind circumspecți și neîncrezători, discutând politică și probleme personale doar cu cei foarte apropiați. Exista, astfel, o dihotomie în relațiile cu ceilalți, o specializare a acestor relații: economia ineficientă îi obliga pe cetățeni să se bazeze pe relații slabe pentru a-și procura bunuri și a avea acces la servicii; în același timp, controlul politic îi forța să
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
fără coloana vertebrală a identității. partea a II-a exegeze grăbite de cititor hulpav Capitolul 1 TREI STUDII DE CAZ Considerații generale despre responsabilitatea intelectualului - Erorile intelectualului atașat de o ideologie. Trăim într-o lume a ierarhiilor, uneori chiar a dihotomiilor, oricât de mult sar impune corectitudinea politică. Stă în natura individualității umane să se compare, să se ia la trântă cu alte individualități umane. Între simplu și complex există o prăpastie plină de nuanțe, e adevărat, dar niciodată desființată. Unii
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
perioadă de frustrare, renunțare sau suprimare voluntară a trebuințelor primare inferioare ale gratificării acestora (ascetism, sublimare, efecte întăritoare ale respingerii, disciplină, persecuție, izolare”) (Maslow, op.cit, p.110) Aceasta pentru că există o distanță pe care psihologul o identifică instanțiatoare de dihotomii între două tipuri de psihologie: una care privește spre adâncurile din noi ca spre o prăpastie cu forțe întunecate ce trebuie ținute sub control, și alta care își acceptă clocotul imperativ al adâncurilor psihice pentru a-i gratifica pretențiile: „Conceptele
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
onomastic din limbă", ci "purtătorul unor semnificații derivate, care vor coincide, măcar parțial, cu semnificația generală a scriiturii"163. Opoziția realonim/simbonim pe care Mariana Istrate o utilizează în cazul antroponimelor se dovedește funcțională și în situația toponimelor pe care dihotomia spațiu real/ficțional le clasifică în reperabile, atestate și inventate. Toponimele contribuie la "crearea spațiului ficțional, întărind autenticitatea și verosimilitatea acestuia"164. În cazul antroponimelor atestate definite ca "toate acele nume proprii care, deși sunt sunt construite în conformitate cu sistemul de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
puțin cuprinzătoare, în funcție de contextele traversate. Numele propriu poate aduce cu sine o istorie semantică proprie, mai lungă sau mai scurtă". Distincția nume "care aparțin unui autor anume"/ nume "marcate de mitologia altor autori", așadar cu funcție intertextuală, vine în continuarea dihotomiei pe care o face Ioana Pârvulescu cu privire la numele personajelor feminine (dar cu aplicabilitate la toate tipurile de nume), "nume bogat literar/ nume nou, fără greutate literară"182. Trasarea jaloanelor unei poetici a numelui propriu, o onoma-poetică pornește de la următoarele premise
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
profan ca "decisivă pentru întreaga creație a lui Mircea Eliade. Cu ea autorul se vede confruntat atât în studiile sale dedicate miturilor, cât și în operele sale literare, alcătuind un adevărat liant între cele două sectoare aflate într-o aparentă dihotomie"62. Ștefan Borbély interpretează proza eliadescă din perspectiva gnozei (tot la o astfel de grilă apelează Liviu Petrescu și Marta Petreu când analizează Nouăsprezece trandafiri: Orfeu din proza citată devine eroul central al unei soteriologii, un Salvator amnezic), Lăcrămioara Berechet
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
arhetip devenit popular datorită lui Jung, deși folosit în alt sens ("structuri ale inconștientului colectiv") decât cel pe care i-l dă Eliade ("categorie anistorică preformală și preformativă, model la care se referă sau se conformează ceva. În acest caz, dihotomia cea mai probabilă este aceea între arhetip și istorie"93), a fost găsit de către istoricul religiilor în opera lui Eugenio d'Ors, și apoi, la sfârșitul anilor 1930, la Coomaraswamy, având sensul neoplatonician de "model exemplar" cu referire la actele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
non-standard a termenului "antinomie" este aceea de a desemna opoziția dintre doi termeni categoriali sau opoziția conceptuală. În genere, sunt tratate astfel marile opoziții categoriale, însă "există tendința de a atribui statut de antinomie oricărei perechi de proprietăți opuse, oricărei dihotomii...", spune Solomon Marcus 25. Sunt considerate antinomii cupluri de termeni care se opun în mod exclusiv, precum: ființă-neființă, unu-multiplu, materie-spirit, substanță-formă, finit-infinit, contingent-necesar, simplu-compus, eterogen-omogen, imanent-transcendent, continuu-discret, schimbare-persistență, identic-diferit, ordine-entropie, determinism-libertate, empiric-rațional, intuitiv-discursiv, bine-rău, lumină-întuneric, viață-moarte, masculin-feminin, individ-societate, violență-iubire
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
manifestarea acestui joc dual. Dar el are o poziție privilegiată în univers, căci e singurul care poate să se reîntoarcă la origine, la sursă, la Tao. Aceasta este calea înțelepciunii. Cunoașterea obținută prin îndepărtarea de Tao este una bazată pe dihotomii, una a contrariilor, a dualităților. Abia în momentul în care se depășește contradicția punctelor de vedere se ajunge la esențial, adică la cunoașterea adevărată. Dar, în Tao, în cunoașterea adevărată, toate sunt una, căci sunt unificate. Această cunoaștere ne apare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o mișcare în dublu sens, care conferă cuplului lor o unitate dinamică" (Solomon Marcus, Paradoxul, pp. 22-23). 24 Gheorghe Enescu, Dicționar de logică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, pp. 54-56. 25 Solomon Marcus, op. cit., p. 21. 26 De exemplu, dihotomia empiric-rațional a împărțit pe filosofii Greciei antice în două tabere și întreține conflictul de idei și în zilele noastre, opunând pe reprezentanții psihologiei genetice și pe cei ai psihologiei generative (Cf. Solomon Marcus, "Tipuri de înțelegere în cunoașterea contemporană", în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pierdută posibilitatea identificării unor temeiuri de tip rațional în justificarea unor preferințe în defavoarea altora. Bunăoară, teoria valorii intrinseci a fost criticată pe motivul că ar duce, în cele din urmă, la misticism și iraționalism 52. Dar se poate susține că dihotomia dintre teoria instrumentală a valorii și teoria valorii intrinseci este falsă 53. Teoria instrumentală reduce valorile la ceea ce are un caracter instrumental în raport cu un anumit scop. Iar acest scop poate fi determinat în termenii intereselor, avantajelor sau ai altor preferințe
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ele nu pot fi scopuri prin ele însele, ci tot ca urmare a unei evaluări sau a unor preferințe. Concluzia ar fi că nu am avea alternativă la teoria instrumentală a valorii. Rolston propune o clasificare a valorilor care depășește dihotomia relațional/ intrinsec. Clasificarea sa neutrală ar împărți valorile în: valoare individuală, valoare economică, valoare care susține viața, valori recreaționale, valoare științifică, valoare estetică, valoarea vieții, valoarea diversității genetice, valoarea simbolică culturală, valoare istorică, valoarea constructivă de caracter, valoare terapeutică, valoare
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și rigurozitatea derivărilor raționale. De aceea, în raport cu faptele, filosofia își permite să construiască lumi imaginare și să dea seamă față de o realitate ficțională prin experimente imaginare. Cu atât mai mult, filosofia morală, prin situarea ei de o anumită parte a dihotomiei dintre fapte și valori, ia în seamă o lume așa cum ar trebui ea să fie, iar nu ipostazele ei factuale. Orice teorie etică, oricare ar fi punctul ei de pornire în care își găsește întemeierea, depășește orizontul descriptiv al propozițiilor
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
naturaliste, a trecerii ilegitime de la "este" la "trebuie", teză pe care o voi susține în paragraful următor. Urmându-l pe Holmes Rolston III75, voi susține că etica mediului, prin specificul ei, găsește o cale de mijloc care nu cade sub dihotomia fapt/valoare, distincție pe care cei ce comit eroarea naturalistă o ignoră. Să considerăm următoarea situație. Fiecare persoană normală psihic dorește să fie sănătoasă și face eforturi pentru a-și păstra o stare bună de sănătate. De aici derivă o
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
unei ființe umane. Așadar, se trece de la un este descriptiv la un trebuie moral. Asemănător, pentru a mai da încă un exemplu mult dezbătut în bioetică, este și cazul eutanasiei. Cred că cel mai discutat aspect în etica mediului cu privire la dihotomia descriptiv/normativ îl reprezintă posibilitatea elaborării unor reguli și reglementări cu încărcătură etică pornind de la cercetarea științifică a naturii. Întrebarea cheie este dacă putem și trebuie oare să urmăm natura? Barry Commoner spunea că natura se pricepe cel mai bine
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
mult decât atât ca ființă rațională, morală, culturală și spirituală. De aceea, a urma natura în mod absolut presupune o reducere a ființei umane la structuri biochimice, ceea ce nu se poate admite. Pe de altă parte, absolutizarea naturii duce la dihotomia dintre natură și cultură. A urma natura în sens artefactual. Omul este o ființă deliberativă și acțională, care își manifestă prezența în natură prin acțiuni creatoare și transformatoare. Este imposibil să urmăm natura în sens artefactual, ceea ce înseamnă că nu
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
tutorial. Putem învăța de la natură, putem fi inspirați de natură, înțelepciunea naturii poate fi o sursă pentru om, în sensul că putem urma ritmurile naturii, putem lăsa natura să rezolve unele probleme. În concluzie, etica mediului dă un înțeles specific dihotomiei descriptiv/ normativ și duce la reformularea unor probleme vechi într-un nou cadru conceptual, așa cum ar fi și problema urmării de reguli. 3.1.2. Problema demarcației Orice teorie etică trebuie să delimiteze sfera moralității și să stabilească astfel ce
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
vor admite că raritatea unei opere de artă îi sporește valoarea. În fine, filosofii au pus în discuție în diverse contexte distincția dintre natură și cultură. Putem să invocăm chiar o tradiție a modernității care a dus la întărirea acestei dihotomii, temă asupra căreia voi reveni pe parcursul acestei lucrări, precum și despre posibilitatea principială a constituirii unei estetici a peisajului, în care să conceptualizăm ideea de frumusețe a naturii și să accentuăm astfel rolul mediului cultural în valorizarea estetică a naturii. 3
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
nevoit, pe bază de contraexemple, să accepți o nouă relaxare și așa mai departe, până la epuizarea întregului univers de discurs ce poate fi investigat pe baza respectivului criteriu. Structura argumentului pantei alunecoase presupune trecerea de la dihotomic la gradual prin spargerea dihotomiei și instituirea unui continuum pe care criteriul merge în direcția permisivității, asemenea unui cursor, prin admiterea unor cazuri care inițial erau îndepărtate. Sensul argumentului poate fi însă schimbat prin acceptarea unui criteriu mai puternic, care restrânge domeniul de aplicabilitate presupus
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
va ajunge la o mai bună înțelegere a funcționării ecosistemelor, ceea ce va duce la convergența dintre scopurile politice susținute de persoane cu concepții filosofice diferite despre mediul înconjurător. Concentrarea pe politici de mediu și pe realizarea convergenței duce la disoluția dihotomiei dintre antropocentrism și biocentrism, dar și a celei dintre abordarea individualistă și cea holistă. În al treilea rând, deosebesc între drepturi corelate cu datori și cu asumarea de obligații și responsabilități și ceea ce este corect din punct de vedere ecologic
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și neînsuflețite - între trup ca deținător al monopolului vitalității și veșmânt ca acoperământ al lui total lipsit de viață. Însă Dedal gândea mai mult în întrepătrunderi permisive ale vieții și morții, în diferențiale subtile de vitalitate, decât în asemenea vulgare dihotomii. Ar fi fost culmea ca tocmai el, meșterul capabil să dibuie sufletul pietrelor din adormire, să bănuiască veșmântul de o neînsuflețire radicală! Pentru el, formele erau un fel de vase comunicante de-a lungul unui conținut continuu și cumva neutru
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ideile se dezvoltă pe tehnica pro și contra a argumentării, tonul obiectiv se îmbină cu tonul subiectiv al confesiunii. Dinamica/ tensiunea intrinsecă a comunicării, redată prin abundența de verbe ("contraatacă", "confundă", "mă ocup", "a distrus"), prin amstecul de stiluri, prin dihotomia "eu-el" obligă receptorul la implicare. Antroponimia dezambiguizează referentul. În functie de intenția asumată, titlul de campanie cuprinde două tipuri de mesaje, unul de informare, iar celălalt, derivat, întotdeauna de natură persuasivă. Prin mesajul de informare de sub exemplul 2 și de sub
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]